Principii de baza ale relatiilor publice

Principii de baza ale relatiilor publice

Onestitatea

"Spune adevarul sau nu spune nimic" - reprezinta moto-ul principiului fundamental al acestui tip de activitate - Onestitatea . Daca in alte domenii ale comunicarii publice - propaganda, publicitatea, reclama, lobby-ul, relatiile cu publicul - realitatea poate fi intrucatva "cosmetizata" in sens pozitiv sau negativ, activitatea de relatii publice, in masura in care isi respecta statutul profesional, exclude cu desavarsire aceasta practica. Numai din motive de securitate se poate justifica impiedicarea difuzari de informatii solicitate de opinia publica, si nici macar acestea nu pot impiedica inducerea unei nuante negative in ceea ce priveste imaginea organizatiei respective. De ce? Tocmai pentru ca increderea publica se dezvolta pe fundamentul credibilitatii celui vizat, fie el individ sau organizatie. Orice pierdere de credibilitate zdruncina serios marja de incredere, de simpatie si de intelegere acordata de opinia publica.

2. Reputatia

Urmatorul principiu este o consecinta a onestitatii - reputatia. Aceasta nu reprezinta deloc o formulare vaga, o caracteristica generala a unei organizatii, ci se manifesta in domenii foarte concrete. Un exemplu concludent il reprezinta clasamentul anual al "celor mai admirate companii din SUA", publicat de revista americana "Fortune" , a caror reputatie era evaluata, in 1994, dupa urmatoarele criterii: "calitatea conducerii, soliditatea financiara, utilizarea bunurilor companiei, responsabilitatea fata de comunitate si mediul inconjurator, calitatea produselo sau serviciilor, valoarea ca investitie pe termen lung, caracterul inovator si capacitatea de a atrage, forma si a pastra oamenii talentati" .

3. Conducerea

Conducerea reprezinta un alt principiu al relatiilor publice. Avand in vedere importanta simpatiei publice, care se rasfrange direct in rezultatele organizatiei, activitatea de relatii publice este de regula un atribut al conducerii acesteia. Tot ea, conducerea, este direct interesata si responsabila de rezultatele activitatii de relatiile publice. Pentru asta sunt angajati specialisti care sa le ofere consultata in domeniu, insa deciziile cu valoare strategica le apartin si ei trebuie sa si le asume odata cu consecintele lor. De aici deriva si locul important acordat structurilor de relatii publice in aproape toate schemele organizationale. De regula, ele fac parte din staff-ul personal al conducatorului sau , uneori in cazul companiilor, din compartimentele de marketing ale acestora.

In cazul utilizarii unor servicii specializate de relatii publice, exista doua optiuni: crearea unei structuri proprii in cadrul organizatiei sau apelul la firme de relatii publice care sunt angajate pentru activitati singulare ( o campanie, un eveniment, managementul unei crize mediatice ) ori pe termen lung pentru gestionarea intregii activitati de relatii publice a organizatiei respective.

4. Continuitatea

"Este mai usor sa ajungi pe primul loc decat sa te mentii" spune un bine cunoscut slogan in mediile sportive. Cat despre domeniul relatiilor publice, acesta a fost materializat intr-un alt principiu - continuitatea. In sport succesul poate veni relativ usor, pe cand mentinerea in frunte poate reprezenta o adevarata provocare. Acelasi lucru se intampla si in procesul de castigare a simpatiei opiniei publice, care odata ce a fost obtinuta, mentinerea ei va presupune efort continuu si sustinut. Odata pierduta simpatia publica prin incetarea eforturilor de mentinere a ei, recuperarile sunt foarte dificile si mult mai costisitoare.

Oportunitatea

Un principiu pe care specialistii in relatii publice pun accentul in mod deosebit, ei urmarind "sa fie in locul potrivit, la momentul potrivit". Pentru ca orice actiune de relatii publice isi atinge scopul doar daca a fost facuta la momentul oportun. In caz contrar, ea isi pierde efectele sau mai rau, devine contraproductiva. Exemplul cel mai potrivit in acest caz este cel al accidentelor aviatice, in care, din motive absolut obiective, nu se pot face nici un fel de afirmatii cu privire la cauzele lor decat dupa o perioada indelungata, necesara finalizarii cercetarilor complexe intreprinse in asemenea situatii. Lipsa informatilor calificate creeaza ocazia favorabila pentru aparitia speculatiilor de tot felul ( inconpetenta personalului navigant, nereguli ale securitatii zborului, ineficienta controlului de pe aeroport, etc. ) care afecteaza si mai mult imaginea si asa sifonata a proprietarului aparatului implicat in accident. Cand, in fine este, dat publicitatii raportul final al comisiei care a anchetat accidentul, acesta nu mai are nici un efect pozitiv in ce priveste imaginea organizatiei implicate, ba dinpotriva, poate resuscita banuieli ca se incearca acoperirea unor suspiciuni formulate anterior .