Notiunea de societate, de stat si de putere executiva

Notiunea de societate, de stat si de putere executiva

Societatea romaneasca, statul si mai ales administratia publica sunt in fata unor provocari dificile, esentiale, generate de evolutia lumii contemporane; provocari la care va trebui sa raspundem. Dintre toate aceste provocari, globalizarea, mai exact inevitabila globalizare, a declansat deja o serie de procese in plan politic, economic, administrativ si juridic.

Integrarea, mai exact necesitatea obiectiva a integrarii, este pentru Romania, consecinta imediata a fenomenului globalizarii.

Trebuie in mod necesar sa ne punem intrebarea: In ce masura este pregatita elita politica, administrativa, juridica sau marea masa a functionarilor publici sa raspunda, sa faca fata rigorilor destul de aspre ale integrarii?

Prima conditie in orice demers pe care-l facem pentru a intra in tainele unei activitati umane este insusirea sensurilor pe care le au notiunile, conceptele, cuvintele cheie folosite in limbajul specific domeniului pe care dorim sa-l cunoastem.

Daca nu vorbim aceeasi limba nu ne putem intelege, iar demersul constructiv devine imposibil. Asadar sa invatam acest limbaj, sa incercam sa ne insusim acest "esperando" (cum il numea prof. Masimo Balducci de la Universitatea din Florenta) al administratiei publice.

Oare stim sensul exact al unor cuvinte sau sintagme cum ar fi: societate, sistem social, stat, putere executiva, administratie publica, structuri, relatii, sisteme de relatii, cuvinte al caror sens trebuie sa-l cunoastem exact pentru a putea intelege in final ce inseamna STAT DE DREPT si de ce numai intr-un stat de drept se poate asigura o buna guvernare?

Foarte pe scurt sa ne referim la toate aceste notiuni, concepte, cuvinte cheie care prin ele insele dau dimensiunea statului de drept.

Societate - Sistem social

Intr-un sens larg, termenul de societate semnifica un mod organizat de existenta in sfera fenomenelor vietii, ceea ce presupune existenta in comun a unor indivizi grupati in ansambluri mai mult ori mai putin permanente, ceea ce inseamna ca termenul este propriu nu numai lumii umane dar, in grade diferite, si multor specii din lumea animala.

Etologia si sociologia au confirmat ca, intr-adevar, chiar si la nivelul unor specii inferioare, acestea isi organizeaza comportamentul in forme care amintesc de ceea ce in sfera umanului se numeste familie, proprietate, ierarhie, teritoriu comun, intrajutorare, altruism

Nucleul unei societati este ordinea normativa comportamentala prin care viata unei populatii este organizata in mod colectiv.

O problema importanta ce poate fi pusa in discutie in acest context este aceea a legitimarii ordinii normative a societatii. Astfel indeobste este recunoscut faptul ca sistemele de legitimare definesc cadrul pentru drepturile membrilor si pentru prohibitiile bazate pe ele. Mai presus de orice, folosirea puterii cere legitimare

Este de observat, de asemenea, ca mentinerea unei ordini normative presupune existenta unui conformism.

Dincolo de consens si de intrepatrunderea intereselor, mai exista nevoia unui mecanism de constrangere, nevoie legata de necesitatea unei interpretari autoritare a obligatiilor normative institutionalizate

Ocupandu-ne succint de termenul de sistem social trebuie sa amintim ca studiul sistemelor poate lua una din urmatoarele forme

analiza procesului - in care sistemul este studiat ca ansamblu de subsisteme strans legate intre ele (studiul microscopic al lumii fizice). Se definesc rezultatele intermediare furnizate de sistem, procesul fiind studiat ca inlantuire de procese secventionale. Solutia intermediara nu poate fi unica.

Acest tip de analiza este asociat cu sistemele materiale si cu problemele concrete;

analiza rezultatului final - da o perspectiva macroscopica. Sistemul este tratat ca ansamblu. Rezultatele intermediare nu sunt cunoscute cu certitudine (modelul cutiei negre). Poate fi imposibil a stabili modul in care sunt unite pentru a forma sistemul total.

Scopul final al oricarui studiu ce priveste administratia este de a construi un model al sistemului administrativ, pe baza caruia administratia ca sistem sa fie inteleasa ca un proces evolutiv, pornind de la obiecte, atribute si relatii ce se combina si permit functionarea optima.

Analizand societatea prin prisma unui model cibernetic al societatii globale, vom face abstractie de relatiile dintre natiune si restul lumii si vom incepe analiza modelului prin palierul de baza, care reprezinta executorul social, adica ansamblul structurilor, mecanismelor si institutiilor (intreprinderi, grupuri sau indivizi) care produc, schimba si consuma legaturi si servicii materiale si nemateriale sau, mai general, exercita ansambluri de activitati sociale, cu exceptia celor din palierul superior. Fluxul reprezentativ al acestor activitati, care constau in prestatii succesive si reciproce, este atunci inchis in el insusi

Palierul intermediar reprezinta aparatul administrativ al statului (facand abstractie de colectivitati publice), excluzand serviciile producatoare de bunuri si servicii care sunt inglobate in palierul de baza.

Primul palier reprezinta autoritatile publice de varf, superioare (Parlament, Guvern, Presedintie) iar administratia publica apare deci ca o structura intermediara intre autoritatile politice, pe de o parte si societatea civila, pe de alta parte, intre putere si cetatenii considerati in calitate de administrati. Ea asigura, sub autoritatea puterii politice, reglarea activitatilor sociale.

Analiza societatii prin prisma unui model cibernetic si care ne-a condus la conceptul de sistem social-global are avantajul ca: pune in lumina legaturile intre concepte; reliefeaza legaturile intre scopuri, operatii si structuri si pune in evidenta interactiunile si interdependentele interne sistemului complex.

Stat - Putere executiva

Statul este privit in doctrina de specialitate dintr-un intreit punct de vedere: juridic, politic si social-economic

Conceptul juridic al statului are o importanta de necontestat. Cu ajutorul lui se pot explica relatiile si situatiile multiple care se stabilesc intre Stat (persoana juridica) subiect activ si pasiv, subiect de drepturi si obligatii si celelalte grupari sociale, sau intre Stat si persoanele fizice (indivizii), se poate analiza continutul propriu al regulilor juridice ale Statului.

Problema personalitatii juridice a Statului, atat de complicata si mult discutata, este un aspect de retinut in acest cadru al conceptului juridic asupra Statului: de asemenea, ideea de comanda, "imperium", Herrschaft - dreptul de constrangere, element dominant in organizarea de Stat, este un alt aspect important, infatisat in conceptul juridic al Statului, ca o trasatura esentiala.

Cu ajutorul conceptului abstract-juridic al Statului se lamuresc structurile in care se poate gasi Statul-detinator al unui domeniu public sau al unui domeniu privat, contractand, ca atare, fata de persoanele particulare, drepturi si obligatii: se lamuresc si se interpreteaza atributiile Statului, se evidentiaza capacitatea lui de a face acte juridice ca orice particular. Se formuleaza astfel, conceptul Statului de drept: adica pe ideea de autolimitare a drepturilor statului, acesta isi reglementeaza activitatea, isi stavileste excesul si arbitrarul, isi fixeaza lui insusi norme de conduita.

Conceptul politic asupra Statului il intalnim in formularile unor ganditori cu privire la originea si formarea Statului, evolutia lui si intelesul sau actual, in functie de realitatile politice.

Conceptul social-economic. Vede in stat, un solid sistem de organizare a nestabilei subordonari si supraordonari a indivizilor si grupelor sociale din el, in scop de a stabili un echilibru de interese intre nevoile personale legitime ale particularilor si interesele obsti, mai intai ale natiunii si apoi ale ansamblului umanitatii.

Asadar, exista o diversitate de conceptii asupra Statului datorita, desigur, in mare masura, ideilor personale ale diferitilor autori asupra originii si evolutiei Statului , dar, mai ales, asupra Statului ideal. In tot cazul, aceste definitii date Statului invedereaza doua tendinte fundamentale: una abstracta, alta realista. Una preocupata de a face din Stat o fiinta a lumii juridice, un subiect activ si pasiv de drepturi, alta de a cerceta realitatile care au format Statul, care il mentin si care il conduc in viitor.

Din punctul nostru de vedere, termenul de Stat desemneaza o colectivitate umana, situata pe un teritoriu si supusa unei autoritati suverane. El desemneaza, de asemenea, un aparat de institutii, care ii permite sa comande si sa actioneze.

Sub institutiile politice exista institutii administrative; ele permit sistemului sa functioneze si sa satisfaca nevoile comune ale grupului, conform deciziilor care se degaja din jocul institutiilor publice.

Dupa cum vom vedea, institutiile administrative sunt cele care fac fata sarcinilor, necesitatilor de fiecare zi, care sunt din ce in ce mai complexe. In toata lumea, organele administrative se dezvolta, se multiplica si se complica.

Termenul de putere executiva face, de asemenea, parte din terminologia specifica studiilor privind administratia publica. Sa ne amintim, in primul rand, ca Montesquieu a fost cel care a formulat clar principiul separatiunii puterilor in stat, inspirat atat din anticul Aristotel, cat si de filozoful englez Locke. Mai exact, el a avut modelul regimului englez, care a cunoscut separatiunea puterilor inca din sec. XIII.

Acest principiu al separatiunii puterilor este indispensabil legat de regimul parlamentar. In lucrarea sa "De l'esprit des lois", Montesquieu realiza un tip de regim politic in care se punea in valoare o guvernare moderata, prin asigurarea separatiunii puterilor si a libertatilor politice. El afirma ca libertatile politice nu se pot exercita decat intr-o guvernare unde puterea este limitata: "Tout homme qui a du pouvoir est port à en abuser . Il faut que le pouvoir arrête le pouvoir".

Montesquieu distingea trei tipuri de putere: legislativa, executiva si judecatoreasca: "Tout serait perdu si le même homme, où le même corps des principaux, où des nobles, où du peuple exeraient ces trois pouvoirs: lgislatif, celui d'excuter des rsolutions publiques et celui de juger les crimes où les diffrends de particuliers".

In doctrina de specialitate din Romania, cu privire la problematica puterii executive si a administratiei publice, din punct de vedere al definirii conceptelor, se remarca mai ales lucrarea domnului profesor dr. Ioan Vida, intitulata "Puterea executiva si administratia publica"

Foarte pe scurt, putem retine ca puterea executiva se defineste ca o functie distincta a statului, alaturi de cea legislativa si de functia judecatoreasca.

In continutul acestei functii se regasesc anumite atributii care constituie obiectul activitatii unor autoritati publice distincte. In randul acestor atributii, Jacques Cadart nominalizeaza: definirea politicii generale a tarii, elaborarea proiectelor de legi necesare infaptuirii acestei politici, adoptarea actelor normative si individuale necesare aplicarii legilor, luarea deciziilor necesare functionarii serviciilor publice, intreprinderea unor masuri de executare materiala, in materie de ordine publica, dispunerea teritoriala a fortelor armate si a celor de politie, precum si conducerea relatiilor internationale.

Aceste atributii se exercita, in viziunea aceluiasi autor, de catre diverse organe care formeaza fie un executiv monocratic, fie un executiv colegial, ori reprezinta o combinatie a acestora

Intr-o alta opinie, notiunea de putere executiva sau executiv este o notiune vaga, datorita complexitatii fenomenului la care se raporteaza, a dublei sale acceptiuni - materiale si organice - precum si datorita conceptiilor diferite care o reflecta. Elementele contradictorii existente intre sensul etimologic al cuvantului executiv, care presupune ideea de subordonare, de executie a legii, si sensul real al notiunii care se revendica din spectrul autoritatii pe care o exercita, ridica alte probleme in configurarea conceptuala a puterii executive, unele fiind legate de autonomia notiunii de executiv.

Cu toate acestea, executivul cuprinde, in mod traditional, doua categorii de organe: seful statului si guvernul, indiferent ca acestea coexista sau nu, atunci cand coexista avand functii partajate si responsabilitati diferite

Spre deosebire de majoritatea reprezentantilor dreptului constitutional, unii autori de drept si stiinta administratiei exclud ideea de "executiv", inlocuind-o cu cea de functie administrativa. In intelesul acestora, functia administrativa este considerata in mod traditional ca una din cele trei functii ale statului, alaturi de functia legislativa si de functia jurisdictionala

In conceptia constitutionala clasica, administratia reprezinta actiunea puterii executive, bazata pe procedee de putere publica. In aceasta optica, administratia nu este singura sarcina a executivului, dar este o sarcina exclusiva a acestuia. In argumentarea acestei sustineri se arata ca executivul are o serie de sarcini extra-administrative, exercitate in raporturile constitutionale cu Parlamentul sau in relatiile internationale. In acelasi timp, administratia este sarcina exclusiva a executivului, ea neputand fi exercitata nici de puterea judecatoreasca, nici de cea legislativa, in virtutea principiului separatiei puterilor in stat

Intr-o alta opinie, Jean Rivero admite ideea unei diferentieri intre guvern si administratie, desi delimitarea celor doua notiuni nu este usor de efectuat. In aceasta opinie, a guverna inseamna a lua decizii esentiale care angajeaza viitorul national, in timp ce administratia este o sarcina cotidiana care nu are proportiile misiunii de a guverna.

Totodata, actiunea guvernamentala si conducerea administratiei publice revin acelorasi organe si se realizeaza prin acte de aceeasi natura, ceea ce duce la concluzia ca distinctia dintre cele doua categorii de organe nu se poate face pe plan juridic, ea tinand de elemente extrajuridice

Din aceste opinii se poate trage concluzia ca intre specialistii in drept constitutional si specialistii in drept administrativ nu exista intotdeauna puncte de vedere convergente . In opinia primilor, functia executiva a statului nu se confunda cu autoritatile care exercita puterea executiva. In randul celei de a doua categorii, administratia de stat si executivul reprezinta o unitate structurala unica, in ale carei sarcini intra intregul continut al functiei executive.

Ceea ce se poate desprinde din aceste opinii, in pofida contradictorialitatii lor, este faptul ca puterea executiva sau executivul indeplinesc functii administrative, fara ca prin aceasta sa se confunde cu administratia publica sau sa se limiteze la conducerea acesteia.

In sensul cel mai general al termenului, executivul sau puterea executiva desemneaza acea functie a statului care asigura executarea legii. Aceasta functie statala inglobeaza astazi activitati extrem de diverse. In randul acestora intra exercitarea functiei de sef al statului, coordonarea actiunii administratiei publice pentru punerea in aplicare a legii, desfasurarea unor actiuni directe de aplicare a legii sau de organizare a aplicarii legii, exercitarea unor atributii care privesc impulsionarea procesului legislativ, ca si conducerea generala a statului.

Din punct de vedere structural, executivul se subsumeaza autoritatilor publice care exercita functia executiva si nu se confunda cu administratia publica.