Obiectul de studiu al contabilitatii publice. Clasificarea institutiilor publice

Obiectul de studiu al contabilitatii publice.

Clasificarea institutiilor publice

Legea 82/1991, lege modificata si republicata prevede ca institutiile publice au obligatia sa organizeze si sa conduca o contabilitate proprie, respectiv contabilitatea financiara si dupa caz contabilitatea de gestiune. Institutiile publice reprezinta potrivit legii finantelor publice denumirea generica prin care se includ Parlamentul, Administratia Prezindentiala, Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, institutiile publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indiferent de modul lor de finantare.

In aceasta notiune de institutii publice se cuprind si institutiile publice locale (comune, orase), precum si intitutiile si serviciile publice din subordinea acestora cu personalitate juridica. Organizarea si functionarea contabilitatii institutiilor publice sunt reglementate prin ordinul ministrului finantelor publice, numarul 1917 din anul 2005 pentru aprobarea normelor metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii institutiilor publice, planul de conturi pentru institutiile publice si instructiunile de aplicare a acestui act. Ordinul amintit a fost publicat in Monitorul Oficial Partea I numarul 1866 si 1866 bis din 29 decembrie 2005.

Contabilitatea institutiilor publice trebuie sa asigure informatii coordonatorilor de credite cu privire la executia bugetului de venituri si cheltuieli, cu privire la rezultatul bugetare, cu privire la patrimoniul aflat inadministrare, la rezultatul patrimonial sau economic, precum si pentru intocmirea contului general anual de executie a bugetului de stat. Contabilitatea publica include in principal urmatoarele elemente:

a. contabilitatea veniturilor si a cheltuililor bugetare, care trebuie sa reflecte incasarea veniturilor si plata cheltuielilor aferente exercitiului bugetar.

b. contabilitatea trezoreriei statului.

c. contabilitatea generala bazata pe principiul constatarii drepturilor si obligatiilor care sa reflecte evolutia situatiei financiare si patrimoniale, precum si a excedentului sau a deficitului patrimonial.

d. contabilitatea destinata analizarii costurilor programelor aprobate.

Principiile si normele metodologice referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii la institutiile publice tin seama de marea diversitate si complexitate a institutiilor publice. Acestea sunt create si organizate pentru a realiza anumite functii ale statului in domeniul administratiei publice centrale si locale, precum si al actiunilor social-culturale si politice, respectiv ordine publica si siguranta nationala, aparare, justitie, invatamant, sanatate.

Criterii de clasificare a institutiilor publice

1. Dupa natura activitatii desfasurate exista:

a. institutii de administratie publica, respectiv acele institutii de interes central sau local care exercita puterea executiva. In aceasta categorie se includ Guvernul, Ministerele, Primariile precum si aparatul executiv din consiliile judetene.

b. institutii de specialitate cu caracter functional, institutiile din domeniul invatamant, cercetare, juridic, financial-fiscal, cultural.

c. institutiile deliberative, respectiv acele institutii care reprezinta puterea legislativa la nivel central si local, precum Parlamentul, consiliile locale.

2. Dupa sfera de interes exista:

- institutii de interes national, acele institutii care desfasoara activitati cu impact national.

- institutii de interes local.

3. Dupa statutul juridic exista:

- institutii cu personalitate juridica, categorie in care se includ acele institutii cu patrimoniu propriu, cont curent deschis la trezorerie, buget prorpiu de venituri si cheltuieli, institutii care tin relatii cu tertii si care conduc o contabilitate proprie. conducatorii acestor institutii au calitatea de ordonatori de credite bugetare.

- institutii fara personalitate juridica, respectiv acele institutii care functioneazaca entitati distincte in subordinea sau pe langa institutiile su personalitate juridica. prin urmare aceste institutii nu conduc o contabilitate proprie, nu au cont curent la trezorerie, iar conducatorii lor nu au calitatea de ordonatori de credite.

4. Dupa regimul de finantare exista:

- institutii finantate integral de la bugetul de stat, de la bugetul asigurarilor sociale de stat, de la bugetelelocale, de la bugetele fondurilor speciale dupa caz.

- institutii finantate din venituri proprii si subventii acordate din bugetele mentionate anterior.

- institutii finantate integral din venituri proprii.

Particularitati ale institutiilor publice in raport cu societatile comerciale:

- intitutiile publice nu desfasoara activitati de productie si comercializare, ci activitati de organizare, de coordonare, de conducere si control, activitati legislative precum si de prestare de servicii cu functii social culturale de aparare.

- la infiintare prin acte normative corespunzatoare institutiile publice sunt dotate cu un patrimoniu adecvat prin delimitarea de patrimoniul public si privat al statului sau al unitatiilor administrativ teritoriale, patrimoniu pe care il administreaza in baza atributiilor conferite prin actul normativ de infiintare.

- cheltuielile legate de functionarea curenta si prestarea serviciilor, precum si cele aferente realizarii investitiilor sunt finantate sub forma creditelor bugetare astfel:

a. integral din bugetul de stat sau din bugetele locale in functie de subordonarea institutiilor.

b. din veniturile alocate de la bugetul de stat saude la bugetele locale.

c. integral din venituri extrabugetare.

d. din fonduri speciale pentru anumite categorii de cheltuieli stabilite prin lege.

- pentru sursele bugetare conducatorii institutiilor publice au calitatea de ordonatori de credite.

- intrucat institutiile publice au ca obiect de activitate realizarea anumitor functii ale statului si prestarea de servicii publice implicate de rolul si functiile stabilite prin lege, aceste institutii nu incaseaza venituri sau daca le realizeaza marimea lor nuacopera cheltuielile; prin urmare institutiile publice nu urmaresc obtinerea de profit, ceea ce nu inseamna ca ele nu se supun exigentelor utilizarii eficiente a resurselor utilizate in desfasurarea activitatii.

- in masura in care institutiile publice realizeaza anumite venituri, ele au obligatia de a le varsa la buget sau de a beneficia de aceste venituri partial sau integral pe baza dispozitiilor legale ca sursa a autofinantarii.

- activitatiile realizate de institutiile publice nu intra decat sub forma de exceptie in sfera de aplicare a taxei pe valoare adaugata.

- la baza activitatii finantarii institutiilor publice se afla bugetele de venituri si cheltuieli intocmite de acestea.

- achizitionarea de bunuri, respectiv masini, utilaje, instalatii, precum si obiecte de inventar se realizeaza pe baza de licitatii.

- pentru realizare obiectivelor si functiilor implicate in activitatea de normare in cadrul Ministerului Finantelor Publice functioneaza Directia Generala a Contabilitatii Publice si a sistemului de decontari in sectorul public.

Sistemul actual de contabilitate la institutiile publice:

Incepand cu anul 2006 Romania s-a trecut la un nou sistem de contabilitate pentru institutiile publice, sistem care are la baza prevederile legii contabilitatii 82/1991 si prevederile din ordinul 1917/2005. Reglementarile cuprinse in acest ordin privesc printre altele componentele de baza ale sistemului actual de contabilitate pentru institutiile publice. Actualul plan de conturi general pentru institutiile publice este armonizat cu cel utilizat pentru unitatile economice si cuprinde 2 categorii de conturi:

1. conturi bugetare utilizate pentru reflectarea incasarii veniturilor platii cheltuielilor si pentru determinarea rezultatului executiei bugetare (excedent sau deficit bugetar).

2. conturi generale utilizare pentru reflectarea activelor si pasivelor institutiei a cheltuielilor si veniturilor aferenete exercitiului pentru determinarea rezultatului patrimonial

Stadiul actual al contabilitatii institutiilor publice

In cadrul procesului de reforma a contabilitatii in Romania, un loc distinct l-a reprezentat reformarea sistemului de contabilitate pentru investitii publice. Astfel, incepand cu 1 ianuarie 2006, s-a trecut la un nou sistem de contabilitate pentru investitii publice, sistem care are la baza in principal prevederile legii 82/1991, respectiv legea contabilitatii (modificator si publicator), precum si prevederile cuprinse in ordinul Ministrului Finantelor Publice numarul 1917/2005. Reglementarile cuprinse in acest ordin privesc componentele de baza ale sistemului actual de contabilitate pentru investitii publice, in special prevederi referitoare la elementele de bilant si cele din contul de rezultat patrimonial, de asemenea planul de conturi general pentru institutiile publice si instructiunile de utilizare a conturilor contabile.

Actualul plan de conturi general pentru institutiile publice este armonizat cu planul de conturi general pentru unitatile economice cuprinzand 2 categorii de conturi:

Conturile bugetare pentru reflectarea incasarii veniturilor, a platii cheltuielilor si pentru determinarea rezultatului executiei bugetare (excedent sau deficit bugetar).

Contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare se realizeaza cu ajutorul conturilor speciale, deschise pe structura clasificatiei bugetare in vigoare.

Conturile generale utilizate pentru reflectarea activelor si pasivelor institutiei, a veniturilor si cheltuielilor aferente exercitiului financiar contabil, indiferent de veniturile au fost incasate, iar cheltuielile platite pentru determinarea rezultatului patrimonial.

Planul de conturi general in vigoare pentru institutiile publice este structurat pe mai multe clase de conturi:

Clasa 1 - conturi de capital.

Clasa a 2-a - conturi de active fixe.

Clasa a 3-a - conturi de stocuri si productie in curs de executie.

Clasa a 4-a - conturi de terti.

Clasa a 5-a - conturi la trezoreria statului si banci comerciale.

Clasa a 6-a - conturi de cheltuieli.

Clasa a 7-a - conturi de venituri si finantari.

Clasa a 8-a - conturile special.

Ca si in cazul planului de conturi pentru unitatile economice, in interiorul fiecarei clase de conturi exista grupe de conturi care cuprind conturi sintetice de gradul 1 si 2. Conturile sintetice pot fi dezvoltate in conturi analitice in functie de specificul activitatii si de necesitatile proprii de informare.

Organizarea si conducerea contabilitatii institutiilor publice

Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la institutiile publice revine ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia getionarii institutiei respective. Institutiile publice organizeaza si conduc de regula contabilitatea in compartimente distincte conduse de catre directorul economic, contabilul sef sau alta persoana imputernicita sa indplineasca aceasta functie. Aceste persoane trebuie sa aiba studii economice superioare si raspund impreuna cu personalul de subordine de organizarea si conducerea contabilitatii in conditiile legii. Seful compartimentului financiar contabil este persoana care coordoneaza activitatea acestui sector si care raspunde totodata si de activitatea de incasare a veniturilor si de plata a cheltuielilor sau dupa caz una dintre persoanele care indeplineste aceste atributii in cadrul unei institutii publice care nu are in structura sa un compartiment financiar contabl sau persoana care indeplineste aceste atributii pe baza de contract.

Institutiile publice la care contabilitatea nu este organizata in compartimente distincte sau care nu au personal incadrat cu contract individual de munca potrivit legii, pot incheia contracte de prestari de servicii pentru conducerea contabilitatii si intocmirea situatiilor financiare trimestriale si anuale cu societati comerciale de expertiza contabila sau cu persoane fizice autorizate.

Incheierea contractelor se face cu respectarea reglementarilor privind achizitiile publice de bunuri si servicii. Plata serviciilor publice respective se efectueaza din fonduri publice cu aceasta destinatie. Persoanele care raspund de organizarea si conducerea contabilitatii trebuie sa asigure potrivit legii conditiile necesare pentru organizarea si conducerea corecta si la zi a contabilitatii pentru organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv, de asemenea pentru respectarea regulilor de intocmire si de punere la termen a situatiilor financiare, precum si pentru pastrarea documentelor justificative si a registrelor si situatiilor financiare.

Contabilitatea operatiunilor economico-financiare se tine in limba romana si in moneda nationala. Contabiltatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in valuta potrivit reglemenarilor elaborate in acest sens. Operatiunile privind incasarile si platile in valuta se inregistreaza in contabilitate la cursul zilei comunicat de Banca Natioanala a Romaniei. Inregistrarea in contabilitatea institutiilor publice a operatiunilor privind contributia financiara nerambursabila a comunitatii europene se efectueaza in euro si in lei la cursul info-euro. Cursul info-euro reprezinta rata de schimb intre euro si moneda nationala si este comunicat de Banca Centrala Europeana. Acest curs va fi utilizat de catre toate institutiile publice care efectueaza operatiuni finantate din fonduri comunitare (Fonduri FARE, ISPA), respectiv agentii si/sau autoritati de implementare, institutiile publice, beneficiari finali ai fondurilor respective sub diverse forme precum disponibilitati, bunuri, servicii.

Documentele justificative si registrele de contabilitate utilizate de institutiile publice

Institutiile publice consemneaza operatiunile economico-financiare in momentul efectuarii lor in documente justificative pe baza carora se fac inregistrari in jurnale, fise si alte documente contabile dupa caz.

Documenetele care sta la baza inregistrarilor in contabilitate pot dobandi calitatea de document justificativ numai in conditiile in care furnizeaza toate informatiile prevazute de normele legale in vigoare. Documenetele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit vizat si aprobat, precum si acelor care le-au inregistrat in contabilitate dupa caz. Documentele justificative utilizate de catre institutiile publice trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente principale:

Denumirea documentului;

Denumirea si sediul institutiei care intocmeste documentul;

Numarul documentului si data inctocmirii acestuia;

Mentionarea partilor care participa la efectuarea unei operatiuni;

Continutul acestei operatiuni;

Datele cantitative si valorice aferente operatiunii efectuate;

Numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care raspund de efectuarea operatiunii si ale persoanelor cu atributii de control financiar preventiv.

Inregistrarile in contabilitate se efectueaza cronologic prin respecatrea succesiunii documentelor dupa data de intocmire sau de intrare a acestora si in al doilea rand sistematic in conformitate cu regulile stabilite. Inregistrarile in contabilitate se pot face manual sau utilizand sistemele informatice de prelucrare automata a datelor. Registrele de contabilitate si formularele comune pe economie care nu au regim special de numerotare si inseriere pot fi adaptate in functie de specificul si necesitatile institutiilor publice cu conditia respectarii contintului minimal de informatii si a normelor de intocmie si utilizare a acestora.

Registrele de contabilitate folosite de institutiile publice

Conform reglementarilor in vigoare registrele de contabilitate obligatorii sunt registrul jurnal, registrul inventar si cartea mare. Aceste registre se utilizeaza in concordanta cu destinatia lor si se prezinta in mod ordonat si astfel completate incatsa permita in orice moment identificarea si controlul operatiunilor contabile efectuate. Registrele de contabilitate se pot prezenta sub forma de registru, foi volante sau listari informatice dupa caz.

Registrul jurnal reprezinta un document contabil obligatoriu de inregistrare cronologica a modificarii elementelor de activ si de pasiv ale institutiei. Acest registru se intocmeste zilnic sau lunar dupa caz. In cazul in care o institutie publica are unitati subordonate fara personalitate juridica, registrul jurnalse va conduce de catre unitatile subordonate.

Registrul inventar constituie un document contabil obligatoriu in care se inregistreaza toate elementele de activ si de pasiv grupate in functie de natura lor inventariate potrivit legii. Acest registru se intocmeste la infiintarea institutiei cel putin odata pe an pe parcursul functionarii institutiei, de asemenea cu ocazia fuziunii, divizarii sau incetarii activitatii precum si in alte situatii prevazute de lege. Registrul inventar se completeaza pe baza inventarierii faptice a fiecarui cont de activ si de pasiv.

Registrul cartea mare reprezinta un registru contabilobligatoriu incare se inregistreaza lunar existenta si miscarea elementelor de activ si de pasiv la un moment dat. Cartea mare sta la baza intocmirii balantei de verificare. In anumte cazuri registrul cartea mare poate fi inlocuit cu un alt document intitula fisa de cont pentru operatiuni diverse. Editarea registrului cartea mare se va efectua numai la cererea organelor de control sau in functie de necesitatile proprii.

Contabilitatea datoriilor institutiilor publice

Datoriile institutiilor publice se clasifica in 2 categorii: categorii curente si categorii curente.

Datoriile curente sau pe termen scurt se caracterizeaza prin

sunt exigibile in termen de 12 luni de la data bilantului;

ele urmeaza sa fie decontate in cursul normal al ciclului de exploatare.

Toate celelalte datorii care nu indeplinesc aceste criterii sunt considerate datorii necurente sau datorii pe termen lung. Ca si componente ale contabilitatii datoriilor necurente exista:

Contabilitatea decontarilor cu furnizorii.

Astfel datoriile institutiilor privind achizitiile de bunuri, lucrari executate si servicii prestate pentru care s-au primit facturi sunt evidentiate cu ajutorul conturilor intitulate furnizori si furnizori de active fixe.

Contabilitatea decontarilor cu personalul.

Conform legislatiei in vigoare, veniturile in bani si/sau natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sunt considerate venituri din salarii. Sunt asimilate de asemenea salariilor in vederea impunerii indemnizatiilor din activitati desfasurate ca urmare a unei functii de demnitate publica o serie intreaga de premii si indemnizatii ale personalului militar. Totusi anumite sume nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile, precum tichetele de masa acordate de angajator, instalatiile de mutare si angajare, de asemenea cheltuielile efectuate de angajator pentru pregatirea profesionala. Functionarii publici beneficiaza de anumite sporuri, premii si alte drepturi. Exemple de sporuri: sporul de vechime in munca, spor pentru titlul stiintific de doctor in stiinte, sporuri de confidentialitate. Datoriile institutiilor publice fata de salariati privind drepturile cuvenite din salarii sunt evidentiate cu ajutorul conturilor din grupa intitulata personal si conturi asimilate.

Contabilitatea decontarilor cu bugetul statului, bugetul local si bugetul asigurarilor sociale de stat.

Decontarile fata de bugetul de stat vizeaza in primul rand taxa pe valoare adaugata (TVA). TVA constituie un impozit indirect, datorat bugetului statului de catre persoanele impozabile conform legii. De mentionat faptul ca TVA este suportata de catre consumatorii finali ai bunurilor si serviciilor si nu de catre agentii economici care au datoria de a o achita bugetului statului. Calculul TVA se efectueaza inmultind baza de impozitare cu cota de taxa aferenta. Conform reglementarilor existente sunt considerate persoane impozabile cele care desfasoara de o maniera independenta activitati economice oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati. Institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitatile desfasurate in calitate de autoritati publice, chiar daca pentru desfasurarea acestor activtati se percep cotizatii, taxe si alte plati. Totodata codul fiscal reglementeaza si o serie de activitati pentru care institutiile publice sunt tratate ca persoane impozabile si prin urmare sunt platitoare de TVA. In acesta categorie ar intra printre altele activitati precum telecomunicatiile, furnizarea de energie termica si electrica, transportul de bunuri si persoane, servicii prestate in porturi si aeroporturi, activitatea targurilor si expozitiilor comerciale a organismelor de publicitate comerciala, precum si activitatea posturilor publice de radio si televiziune. De asemenea, institutiile publice sunt considerate persoane impozabile pentru o serie de activitati de interes general, desfasurate in calitate de autoritati publice. Cotele de impozitare sunt cota standard de 19% si respectiv cota redusa 9%. Contributia institutiilor publice la bugetul asigurarlor sociale la bugetul de stat. Aceasta contributie se determina prin aplicarea unei cote la baza impozabila. In contabilitate se utilizeaza conturile intitulate contributiile angajatorilor pentru asigurari sociale si un alt cont contributiile asiguratiilor pentru asigurari sociale.

Contabilitatea decontarilor cu Uniunea Europeana.

In perioada de pre-aderare Romania a beneficiat de asistenta financiara nerambursabila prin intermediul a 3 instrumente de preaderare.

Primul instrument l-a constituit programul PHARE ale carui obiective se refereau in principal la consilidarea administratiei si institutiilor publice din statele candidate si al coeziunii economice si sociale;

Al doilea instrument a fost ISPA pentru finantarea unor proiecte de infrastructura din domeniul transporturilor si al protectei mediului;

Al treilea intrument sa chemat SAPARD pentru imbunatatirea activitatii de prelucrare a produselor agricole, pentru dezvoltarea infrastructurii in agricultura si in general pentru dezvoltarea rurala;

In calitatea sa de membru al Uniunii Europene, Romania poate accesa un volum important de fonduri pentru dezvoltarea economica si sociala pe baza unor instrumenete de post-aderare. Pentru realizarea obiectivelor politicii de economie sociala a Uniunii Europene in perioada 2007-2013 se utilizeaza urmatoarele elemente structurale:

a.       Fondurile de restructurare (Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European).

b.      Fondul de coeziune.

Pentu a beneficia de instrumentele structurale, fiecare stat membru al Uniunii Europene trebuie sa-si defineasca prioritatile de dezvoltare. In Romania se asigura cofinantare pentru proiecte din cadrul urmatoarelor programe operationale, respectiv competitivitatii economice, infrastructura din domeniul transporturilor, protectia mediului, dezvoltare regionala, dezvoltarea resurselor umane si nu in ultimul rand dezvoltarea capacitatii administrative.

La nivel national, coordonator este Ministerul Economiei si Finantelor, iar pentru fiecare program operational se stabileste o autoritate de managment. Derularea proiectelor finantate prin instrumenetele structurale este conditionata de asigurarea cofinantarii din partea statelor membre implicate (resurse publice ale fiecarui stat membru si resurse financiare private).

Prin utilizarea instrumentelor structurale se urmareste eliminarea disparitatilor economice si sociale intre regiuni precum si intarirea coeziunii economice si sociale. Creantele si datoriile generate de derularea fondurilor europene sunt evidentiate cu ajutoul conturilor care formeaza grupa intitulata decontari cu Comunitatea Europeana privind fondurile nerambursabile. Persoanele fizice si juridice beneficiare ale acestei finantari evidentiaza in contabilitatea proprie veniturile si cheltuielile generate de derularea fondurilor respective.

Prin urmare, Romania contribuie anual la bugetul Uniunii Europene, datoria fiind evidentiata de Ministerul Finantelor Publice cu ajutorul intitulat sume datorate bugetului Uniunii Europene.

Contabilitatea datoriilor pe termen lung

Datoriile pe termen lung reprezinta sume ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an. O institutie publica are obligatia de a mentine clasificarea datoriilor pe termen lung purtatoare de dobanda, in aceasta categorie chiar si atunci cand acestea sunt exigibile in termen de 12 luni de la data bilantului daca in primul rand termenul initial a fost pentru o perioada mai mare de 12 luni si in al doilea rand daca exista un acord de refinantare sau de reesalonare a platilor acord care este incheiat inainte de data bilantului.

Contabilitatea datoriilor pe termen lung

Datoriile pe termen lung reprezinta sumele ce trebuie platite de institutiile publice intr-o perioada mai mare de un an de imprumut. Contabilitatea imprumuturilor si a datoriilor pe termen mediu si lung se tine pe mai multe categorii, respectiv:

1. imprumuturi din emisiunea de obligatiuni;

2. imprumuturi interne si externe contractate de autoritatile administratiei publice locale;

3. imprumuturi interne si externe garantate de autoritatile administratiei publice locale;

4. imprumuturi interne si externe contractate de stat;

5. imprumuturi interne si externe garantate de stat;

6. dobanzi aferente imprumuturilor.

Ca urmare a imprumuturilor contractate de catre autoritatile publice locale se constituie datoria publica locala, in timp ce imprumuturile conctate de stat duc la formarea datoriei publice guvernamentale.

Datoria publica guvernamentala reprezinta totalitatea obligatiilor financiare interne si externe ale statului la un moment dat, ca urmare a imprumuturilor contractate direct sau garantate de Guvern prin Ministerul finantelor publice in numele Romaniei de pe pietele financiare.

Datoria publica guvernamentala poate fi:

1. interna, respectiv obligatiile financiare provenind din imprumuturi contractate direct dau garantate de stat de la persoane fizice/juridice, rezidente in Romania, inclusiv sumele utilizate temporar din trezoreria statului pentru finantarea temporara a deficitului bugetar.

2. externa, respectiv obligatiile financiare care provin din imprumuturi contractate sau garantate de stat de la pers. fizice/juridice, nerezidente in Romania.

Pentru evidenta acestor datorii se utilizeaza mai multe conturi care formeaza grupa intitulata imprumuturi si datorii asimilate pe termen mediu si lung, imprumuturile contractate direct de catre autoritatile aministrative publice locale sau garantate de acestea, precum si datoriile aferente acestor imprumuturi formeaza datoria publica locala. Datoria publica locala poate fi interna sau externa. Autoritatile locale acorda garantii numai pentru acele imprumuturi a coror rambursare este prevazuta a se efectua exclusiv din surse proprii, respectiv din bugetelelocale.

Imprumuturile de stat, interne si externe sunt contractate pentru mai multe situatii:

1) pentru finantarea deficitului bugetuluide stat, finantarea temporara a deficitelor din anii precedenti ale bugetelor asigurarilor sociale de stat;

2) pentru mentinerea unui sold in contul curent general al trezoreriei statului;

3) pentru finantarea unor proiecte aprobate prin hotarari ale Guvernului;

4) pentru sustinerea balantelor de plati si a rezervelor valutare , etc.

Imprumuturile interne si externe garantate de autoritatile admin. publice locale sunt utilizate pentru realizarea de investitii publice de interes local si pentru refinantarea datoriei publice locale.

Unitatile administrativ-teritoriale utilizeaza mai multe categorii de conturi pentru evidenta acestor operatiuni.

Contabilitatea trezoreriei institutiilor publice

Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existentei si miscarii titlurilor de lasament, a altor valori de trezorerie, a disponibilitatilot existente in conturi la mtrezoreria statului, la BNR, la bancile comeciale, dar si in casierie. Elemntul de specialitate este prevederea conform careia este interzis institutiilor publice de a efectua anumite operatiuni prin intermediul bancilor comerciale, astfel in scopul intaririi rolului finantelor publice si a asigurarii unei discipline bugetare ferme institutiilor publice indiferent de sistemul de finantare si de subordonare efectueaza operatiunile de incasari si plati prin intermediul unitatilor teritoriale ale trezoreriei statului in raza carora isi au sediul si la care au deschise conturile de venituri/cheltuieli/disponibilitati.

In vederea efectuarii cheltuielilor prevazute in buget, institutiile publiceau obligatia de a prezenta trezoreriei statului la care au conturile deschise bugetul de venituri si cheltuieli aprobat in conditiile legii.

Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale pot fi folosite de institutiile publice finantate de la buget la cererea ordonatorilor de credite numai dupa deschiderea si repartizarea creditelor bugetare.

Creditele bugetare aprobate in bugetul institutiilor publice, finantate integral sau partial din venituri proprii, pot fi folosite in limita disponibilitatilor existente in cont. In planul de conturi utilizat de institutiile publice o grupa distincta o reprezinta cea intitulata casa, conturi la trezoreria statului si banci. In principal, in aceasta grupa se includ conturi la: trezoreria statului si banci, disponibil al bugetelor, casa si alte valori, acreditive, disponibil al institutiilor publice finantate din venituri proprii, viramente interne.

Disponibilitati ale institutiilor publice la trezoreria statului.

Aceasta categorie include disponibilul din imprumuturi, valorile de incasat sub forma cecurilor, disponibilul in lei si valuta al institutiilor publice pastrat la bancile comerciale, disponibilitatile in lei si valuta provenind din imprumuturile contractate si garantate de stat, unitatile admin. publice locale, dobinzi de incasat.

Dobinzile de incasat aferente disponibilitatilor aflate in conturi la banci seinreg. Distinct in contabilitate fata de celedeplatit aferente imprumuturilor primite pe termen scurt. Dobinzile de platit si cele de incasat in cursul exercitiului financia se inregistreaza la cheltuieli financiare sau venituri financiare.

Casa si alte valori.

Contabilitatea disponibilitatilor aflate in casiereia institutiilor publice, precum si a miscarii acestora ca urmare a operatiunilor de incasari si plati efectuate in numerar se tine distinct in lei si in valuta. Inregistrarile in contabilitate a operatiunilor in lei sau in valuta se efectueaza cu respectarea reglementarilor emise de BNR, ministerul finantelor publice si altor reglementari in domeniu.

Operatiunile privind incasarile si platile in valuta se inregistreaza in contabilitate la cursul zilei comunicat de BNR. La finele perioadei disponibilitatile in valuta si alte valori de trezorerie se evalueaza la cursul de schimb in vigoare la acea data, iar diferentele de curs rezultate se inregistreaza in contabilitate ca venituri sau cheltuieli.

Institutiile publice au obligatia sa-si organizeze activitatea de casierie a.i. incasarile si platile in numerar sa fie efectuate in conditii de siguranta, cu respectarea dispozitiilor in vigoare si in limita plafonului de casa stabilit de trezoreria statului pentru fiecare institutie publica.