Organizarea administrativa a teritoriului

Organizarea administrativa a teritoriului

a)    Scurt istoric

La inceput cand statul in formele sale embrionare avea o competenta teritoriala redusa la o cetate sau la o feuda de mica intindere, organizarea administrativa teritoriala nu era necesara.

In oranduirea feudala, organizarea administrativa teritoriala era infaptuita in scopul apararii intereselor feudalilor, a privilegiilor lor personale si a legaturilor de familie. Unitatile administrative teritoriale erau formate din peritorii unite pe baza legaturilor personale si a raporturilor de suveranitate si natalitate.

Granitele acestor unitati se schimbau foarte des si in cele mai multe cazuri, numai orasele puteau constitui unitati administrative teritoriale, in timp ce satele formau in limitele unui domeniu feudal forma teritoriala a administratiei personale a feudalului respectiv.

Din timpul lui Al. cel Bun si a lui Mircea cel Batran, sunt cunoscute in Moldova si Muntenia unitati administrative teritoriale ca judetul sau tinutul, orasul sau targul, si comuna, care au fost create de comnitori in scopuri financiare, juridice sau militare.

Reforma administrativa infaptuita sub dominatia lui Al. Ioan Cuza in anul 1864 a constituit un progres pentru acel timp, deoarece crea conditii pentru acordarea unei autonomii mai largi unitatilor administrative locale.

Dezvoltarea capitalismului in Romania in ultimele decenii ale secolului XIX si primele decenii ale secolului XX, a dus la numeroase modificari ale legii administrative. Astfel, legilor din 1864, respectiv legea domunala si legea pentru infiintarea consiliilor judetene, li s-au adus douazeci si cinci de modificari. In urma schimbarilor teritoriale survenite dupa primul razboi mondial, ca rezultat al integrarii statului national unitar roman, impartirea administrativa teritoriala stabilita in 1864 a fost extinsa si in provinciile alipite prin legea pentru modificare administrativa din 24 iunie 1925, careia i-a urmat legea administrativa din 1929.

Aceste doua legi mentin ca unitati administrative teritoriale judetul, plasa, comunele rurale si urbane.

Prin decretul lege pentru organizarea administrativa din 14 august 1938, s-a introdus o noua unitate administrativa teritoriala: tinutul. Prin infiintarea tinuturilor care cuprindeau fiecare mai multe judete, intreaga administratie pe plan local era asigurata de functionary numiti de rege si de ministrul de interne. In fruntea judetelor erau numiti rezidenti regali. Prin legea nr 557 din 21 noiembrie 1940 tinuturile au fost desfiintate, revenindu-se la vechea impartirea administrative teritoriala in judete, plase si comune.

Aceasta organizare a ramas in vigoare pana la reforma administrativa din 1950 cand prin legea 5 din 6 septembrie 1950 au fost stabilite ca unitati administrative teritoriale raionul, orasul si comuna. Aceasta organizare administrativa teritoriala, s-a considerat a fi un cadru depasit in raport cu transformarile sociale economice si politice ce s-au produs, si la 16 februarie 1950 a fost adoptata legae nr 2 privind organizarea administrativa a teritoriului Romaniei. Potrivit acestei legi, unitatile administrative teritoriale sunt: judetul, orasul si comuna.

b)    Unitatile administrative teritoriale din Romania

In articolul 3, alineatul 3, Constitutia stabileste ca teritoriul este organizat sub aspect administrativ in comune, orase si judete si ca in conditiile legii unele orase sunt declarate municipii. Prin organizarea administrativa a teritoriului se intelege delimitarea acestuia cu unitatile administrative teritoriale in scopul situarii autoritatii administrative publice si locale si judetene, precum si a instantelor judecatoresti, ca si cu scopul aplicarii principiilor autonomiilor locale si al descentralizarii politice.

Judetul este unitatea administrativ teritoriala alcatuita din orase si comune si are rolul de veriga intermediara in cadrul organizarii administrative a teritoriului. Organele de stat din judete, au legaturi directe cu organele centrale de stat. delimitarea celor 41 de judete s-a facut astfel incat fiecare din acestea sa fie echilibrate ca suprafata, numar egal de locuitori si potential economic.

Suprafata medie a unui judet este de aproape 6100Km², iar numarul mediu al locuitorilor de peste 450.000. au fost constituite insa si judete care au o suprafata si un numar de locuitori diferite de proportiile mediei in functie de conditiile naturale, de starea cailor de comunicatii si de legaturile dintre localitati. In functie de importanta economica, sociala si politica si de perspectivele de dezvoltare, au fost stabilite orasele resedinta de judet in care isi au sediul autoritatile publice judetene.

In stabilirea orasului resedinta de judet, s-a urmarit ca acesta sa ocupe o pozitie geografica cat mai centrala, pentru a asigura legaturi rapide cu toate localitatile din cuprinsul judetului.

Orasul constituie un centru politico-administrativ dezvoltat cu un potential economic, social cultural si edilitar gospodaresc mai ridicat. Orasele care au un numar mai mare de locuitori, un nivel de dezvoltare economica social politica, cultural stiintifica si o bogata traditie istorica, au fost declarate municipii.

Municipiul Bucuresti este asimiat sub aspectul regimului juridic cu judetul. Fiind capitala tarii, municipiul Bucuresti are o organizare proprie, destinata, si este organizat pe 6 sectoare. Fiecare sector are un organism propriu care se subordoneaza organelor de stat.

Comuna reprezinta unitatea administrativa teritoriala alcatuita din unu sau mai multe sate, in functie de conditiile economice, social culturale, geografice, demografice, de interese si traditii.

Satele in care isi au sediile organele de conducere ale comunei, sunt sate de resedinta. Potrivit legii nr. 2 din 1968, orasele si comunele care datorita condiilor climatorice, hidrografice sau asezarii lor, prezinta importanta pentru ocrotirea sanatatii si asigurarea odihnei cetatenilor, sunt organizate ca statiuni balneoclimaterice. Acestea nu constituie unitati administrative teritoriale destinate de cele prezentate mai sus.

Satele si catunele - legea administrarii publice locale modificata si republicata, stabileste posibilitatea formarii comunelor din unul sau mai multe sate si catune.

Amenajarea teritoriului national

Reteaua de localitati.

Din legea cu numarul 351 din 24 iulie 2001, a fost aprobat de Parlamentul Romaniei planul de amenajare al teritoriului national si reteaua de localitati.

Reteaua nationala de localitati este compusa din localitati urbane si localitati rurale urbanizate pe ramuri. Potrivit legii, ierarhizarea localitatilor pe ranguri este urmatoarea:

a.      rangul    0: Capitala Romaniei - municipiul de importanta europeana;

b.     rangul 1: municipii de imporntanta nationala cu influenta potentiala la nivel european. Sunt 11 municipii de rang 1, galati-ul fiind pe locul 5 ca marime;

c.     rangul 2: municipii de importanta interjudeteana, judeteana sau cu rol de echilibru in reteaua de localitati. Exista 81 municipii in acest rang;

d.     rangul    3: orasele; 172 ca numar;

e.      rangul    4: sate, resedina de comuna;

f.       rangul 5: sate componente ale comunelor sau sate incluse municipiilor si oraselor.

Trecererea localitatilor de la un rang la altul se face prin lege, la propunerea consiliilor locale, dupa consultarea populatiei prin referendum, si a institutiilor implicate, in conditiile legii cu respectarea principalilor indicatori cantitativ si calitativ minimali prevazuti pentru localitatile urbanesi pentru localitatile rurale.

Principalii indicatori, elementele si nivelele de dotare prevazute de lege pentru ierarhizarea localitatilor urbane si rurale, stau la baza criteriilor de stabilire a impozitelor si taxelor.

In ceea ce priveste organizarea de noi comune, aceasta se face prin lege, la propunerea consiliului local in urma consultarii prin referendum local a populatiei din unitatea administrativa teritoriala de la care se preiau localitatile rurale in cauza pe baza documentatiei prin care se atesta indeplinirea conditiilor minime de dotare.

Pentru dezvoltarea echilibrata a localitatilor urbane si rurale, Guvernul cu participarea autoritatilor administrative publice locale, actioneaza pentru sprijinirea si revizuirea unor comune in care s-au produs scaderi accentuate de populatie in ultimii ani. In vederea dezvoltarii echilibrate a teritoriului din zona capitalei Romaniei si a municipiilor de rangul 1, unitatile administrative teritoriale de baza sin aceste zone se pot asocia intr-un parteneriat coluntar in scopul finantarii de zone metropolitane aferente spatiului urban.

Zonele metropolitane actioneaza ca entitati independente, fara personalitate juridica la distante de pana la 30 km, si cuprind localitati urbane si rurale intre care s-au dezvoltat relatii de cooperare pe multiple planuri.

Zonele metropolitane pot functiona pe un perimetru independent de limitele unitatilor administrative teritoriale stabilite de comun acord de autoritatile administrative publice locale.

In vederea optimizarii evolutiei marilor aglomerari urbane, se pot infiinta in cadrul acestora, zone de dezvoltare cu acordul consiliilor locale si dupa consultarea populatiei.

Planurile de dezvoltare nationala regionala, inclusiv cele transfrontaliere si dezvoltare pentru integrarea in spatiul european, precum si cele sectoriale se elaboreaza pe baza planului de amenajare a teritoriului national.

Populatia

Este definita ca fiind totalitatea locuitorilor unei tari (ai unei regiuni, ai unui oras). Prin urmare nu exista stat fara populatie asa cum nu poate exista stat fara teritoriu. Prin definitie, statul este o societate umana organizata, o societate stabilizata in interiorul unor frontiere permanente. Asadar, atunci cand se va stabili o relatie permanenta intre populatii si teritoriu, atunci statul va putea sa se nasca.

Cu alte cuvinte, populatia si teritoriul sunt elementele conditiei ale sonstituirii statului. In cadrul populatiei de pe teritoriul unui stat, se gasesc in general doua categorii de locuitori: locuitori care au aceeasi cetatenie, si locuitori care nu au calitate de cetatean al statului, fiind denumiti straini.

Calitatea de cetatean desemneza apartenenta individului la un anumit stat. aceasta apartenenta este determinata in mod suveran de catre stat, pe anumite criterii: Jus sanquini si Jus loci.

Strainii sunt persoanele care au alta cetatenie decat cea a statului in care locuiesc. In aceasta categorie intra si persoanele fara cetatenie (apatrizii). Dintre aceste trei categorii numai cetatenii se bucura de drepturi depline. O alta categorie nesemnificativa o formeaza persoanele avand dubla cetatenie. In stadiul actual al evolutiei umanitatii, se considera in general ca suportul statului este natiunea, prin natiune intelegandu-se un ansamblu de asezari omenesti intre locuitorii carora exista o legatura de solidaritate cu un caracter particular pentru definirea caruia sunt doua teorii care isi disputa suprematia.

Dupa o prima teorie, ceea ce-i leaga pe membrii unei natiuni ar fi un numar de factori materiali precum comunitatea de origine, de limba, de rasa, de obiceiuri, faptul de a locui intr-o unitate geografica marginita prin granite, creeaza o puternica solidaritate intre indivizi, dar ele nu sunt suficiente pentru a da nastere unei natiuni.

A doua teorie vede temelia solidaritatii nationale intr-un numar de factori spirituali printre care se numara in special comunitatea de traditii de amintiri, de aspiratii si mai ales o vointa de a trai impreuna. Datorita unor imprejurari speciale, nu intotdeauna aceste elemente pot fi intretinute fara ca natiunea sa fie afectata.

Astfel, pana la reunificarea din octombrie '90, cele doua state germane au format o singura natiune, desi unele elemente nu au fost intrunite. De asemenea, romanii din Basarabia si Bucovina de Nord, impreuna cu cei din Romania, constituie un element etnic unic.

Toate aceste exemple arata cat de relativa poate fi aceasta natiune. Trebuie retinut faptul ca natiunea presupune o necontestabila unitate sociologica a poupulatiei, indiferent de rasa, limba sau credinta, dar nu o unitate absoluta.

In doctrina constitutionala occindentala, se releva identificarea stat-natiune ca fiind solutia cea mai buna, pentru ca ea asigura cea mai profunda solidaritate un sanul populatiei. Asa de exemplu, natiunea romana s-a format inainte de unirea celor doua principate, si apoi a urmat formarea statului national unitar Roman in 1918.

Plecand de la realitatea incontestabila ca unirea din 1018 s-a infatuit prin libera manifestare de vointa a majoritatii locuitorilor teritoriului tarii, atat constitutiile noastre din 1923 si 1938 cat si actuala constitutie, au subliniat ca Romania este un stat national.

Ideea de stat national nu exclude existenta pe teritoriul lui a unor populatii de alta nationalitate decat cea care s-a constituit intr-un stat propriu, in temeiul principiului nationalitatilor.

Constitutia Romaniei prevede in art. 6 "statul recunoaste si garanteaza persoanelor incluse minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase".

Puterea de stat

Daca celor doua elemente (populatia si teritoriul), li se adauga elementul puterea de stat, ne gasim in fata unui organism numit stat. elementul esential care da nastere statului, este aparitia in viata populatiei asezate pe un teritoriu determinat, fie a unor guvernanti avand in frunte un monarh sau un grup limitat de persoane, fie a unui sitem de organe carora li se atribuie capacitatea de a lua masuri obligatorii, susceptibile a fi impuse cu ajutorul fortei de convingere.

Notiunea de putere de stat exclude ideea oricarei alte puteri superioare acestuia. In stat nu poate exista o alta putere superioara puterii de stat. juristii, filosofii si sociologii pentru desemnarea acestui ultim element al statului, utilizeaza fie termenul de putere de stat, fie cel de autoritate publica. Raportand notiunea de putere de stat la realitatile existente in sistemele de guvernamant democratice actuale, ea exprima ideea ca pentru un anumit teritoriu se afla un sistem de organe care exercita functiile legislative, executive si judecatoresti in conditiile care exclud subordonarea lui fata de o autoritate superioara.

In fruntea tarii, puterea de stat imbraca trasaturile specifice, deschizandu-se de la o etapa la alta, iar dincolo de aceste deosebiri ea are caracteristici generale proprii, ce pot fi intalnite in toate societatile organizate in stat.