| CATEGORII DOCUMENTE |
Unitati de invatare:
Timpul alocat temei : 4 ore
Bibliografie recomandata :
v Androniceanu A., Management Public, Editura Economica, Bucuresti, 1999
v Burlea Schiopoiu, A., - Management Public, Reprografia Universitatii din Craiova, 2008.
v Johns, G., Comportament organizational, Editura Economica, Bucuresti, 1998.
v Nicolescu O., Verboncu I., Management, Editura Economica, 1999.
Obiectivele temei constau in definirea puterii publice si prezentarea actiunii politice, ca baza a politicilor organizationale din organizatiile publice.
6.1 Definirea puterii publice
In prezent este unanim recunoscut faptul ca puterea si politicile sunt expresii distincte ale vietii politice si se dezvolta ca un raspuns rational la un set complex de nevoi si obiective.
Exprimarea lor poate sa fie benefica, dar uneori poate sa aduca atingere standardelor etice.
Puterea este capacitatea de a influenta pe altii aflati intr-o stare de dependenta.
Din analiza atenta a acestei definitii se observa faptul ca puterea este capacitatea de a influenta comportamentul altora.
Tinta puterii este dependenta de detinatorul puterii, dar aceasta nu implica o relatie dificila intre cei doi. Uneori aceasta influenta se poate baza pe prietenie si colegialitate.
De exemplu, colegul dumneavoastra reprezinta un suport spiritual si are puterea sa va influenteze deciziile si actiunile.
Puterea poate sa fie exercitata bivalent si bidimensional in societate (poate sa actioneze atat de jos in sus, cat si de sus in jos).
O particularitate a puterii se refera la faptul ca ea poate sa fie aplicata atat indivizilor, cat si grupurilor.
Puterea este data de pozitia pe care un individ o ocupa in cadrul organizatiei, precum si de pozitia grupului in cadrul societatii.
Legitimitatea este prima sursa a puterii si depinde de pozitia in ierarhie a celui in cauza. Celelalte surse - recompensarea, coercitia, referinta, expertiza - se refera la controlul unor resurse importante.
In functie de sursele sale, puterea poate sa fie:
* putere legitima;
* putere de recompensare;
* putere de coercitie;
* putere de referinta;
* putere de expertiza.
* Puterea legitima deriva din pozitia sau postul persoanei intr-o organizatie. Aceasta putere constituie judecata organizatiei asupra cui ii este in mod formal permis sa influenteze, si pe cine, fiind deseori numita autoritate.
In teorie, toti membrii egali ai unei organizatii - spre exemplu toti vicepresedintii - au o putere legitima egala.
Daca puterea legitima functioneaza, aceasta se datoreaza educatiei sociale a oamenilor care a urmarit acceptarea acestei influente. Pretutindeni se invoca puterea legitima pentru a se respecta sarcinile date de catre superiori.
* Puterea de recompensare inseamna ca detinatorul puterii poate sa exercite influenta producand efecte pozitive si prevenind efectele negative in interactiunea sa cu tinta exercitarii puterii.
Acest tip de putere se bazeaza pe sustinerea pozitiva.
Consolidarea pozitiva creste sau mentine probabilitatea unui anumit comportament prin aplicarea sau adaugarea unui stimul la situatia in discutie. Acest stimul este considerat consolidator pozitiv care tinde sa fie un lucru placut.
Puterea de recompensare insoteste puterea legitima.
* Puterea de coercitie devine accesibila atunci cand detinatorul puterii poate exercita influenta folosind pedeapsa si amenintarea.
La fel ca si puterea de recompensare, aceasta putere este adesea un suport al puterii legitime, dar nu sunt perfect corelate.
* Puterea de referinta apare atunci cand detinatorul puterii este simpatizat de catre ceilalti.
Din practica s-a observat faptul ca oamenii care ne sunt simpatici ne pot influenta usor, luam in considerare punctele lor de vedere sau le minimizam esecurile, cautand, mai mult sau mai putin, aprobarea lor.
Reprezinta un factor de intensa disonanta psihica sa avem un punct de vedere in discrepanta cu parerea unei persoane pe care o apreciem.
Puterea de referinta este importata din doua motive:
* primul motiv consta in faptul ca isi are radacinile in identificarea cu detinatorul puterii. Astfel, ea ajunge sa reprezinte o sursa mai realista sau mai profunda pentru putere in comparatie cu recompensa ori coercitia, care stimuleaza doar simpla adaptare pentru a obtine recompensa si a evita pedeapsa;
* al doilea motiv este acela ca in organizatie orice membru poate sa fie simpatizat, indiferent de sursele puterii sale, astfel ca puterea de referinta este accesibila tuturor.
Relatiile interpersonale de prietenie permit extinderea influentelor in organizatie, deseori in afara canalelor de putere legitima, de recompensare sau de coercitie.
* Puterea de expertiza - O persoana are putere de expertiza atunci cand are acces la anumite informatii sau este o expertiza pe care organizatia pune pret.
Puterea de expertiza reprezinta un atu valoros pentru manageri, deoarece dintre toate bazele puterii, expertiza este asociata, cel mai adesea, cu eficienta subordonatilor. Cercetarile arata ca subordonatii percep femeile manageri ca fiind in stare sa ajunga la mai multa putere de expertiza decat barbatii. Femeile au mai putin acces la formele de putere cu baze formale in organizatie, iar expertiza da acces liber propriului progres. A fi "mai buna" decat rivalii masculini este una din strategiile pe care le-au adoptat femeile manager pentru a castiga influenta.
Activitatile care conduc la obtinerea puterii sunt urmatoarele:
* activitati extraordinare;
* activitati vizibile;
* activitati relevante.
Activitatile extraordinare se refera la faptul ca excelenta executare a unei munci de rutina poate sa fie insuficienta pentru castigarea puterii. De aceea, este foarte necesara excelenta in activitati neobisnuite sau nerutiniere.
Activitatile vizibile. Activitatile extraordinare vor da gres in obtinerea puterii daca nu stie nimeni de ele. Cei care sunt interesati de putere sunt deosebit de buni in a identifica actiunile vizibile si a le face publicitate.
Activitatile relevante. Munca extraordinara si vizibila rateaza castigarea puterii daca nimanui nu ii pasa. Daca nimeni nu vede stradania ca fiind o solutie relevanta la problemele importante ale organizatiei, ea nu va adauga nimic la influenta cuiva.
A fi la locul potrivit, la timpul potrivit este fundamental pentru obtinerea puterii.
TEST DE EVALUARE
Raspuns:
deriva din pozitia sau postul persoanei intr-o organizatie. Aceasta putere constituie judecata organizatiei asupra cui ii este in mod formal permis sa influenteze, si pe cine, fiind deseori numita autoritate
Raspuns:
Exercitii
Exemplu rezolvat:
In functie de sursele sale, puterea poate sa fie:
a) putere de analiza; putere de recompensare; putere de coercitie; putere de referinta; putere de expertiza
b) putere legitima; putere de recompensare; putere de derogare a responsabilitatilor; putere de referinta; putere de expertiza
c) putere legitima; putere de sanctionare a subalternilor; putere de coercitie; putere de referinta; putere de expertiza
d) putere legitima; putere de recompensare; putere de coercitie; putere de referinta; putere de expertiza
e) putere legitima; putere de recompensare; putere de coercitie; putere de analiza; putere de expertiza
Rezolvare
O O O O
De rezolvat:
Puterea de referinta este importata din urmatoarele motive
a) in organizatie orice membru poate sa nu fie simpatizat datorita puterii sale
b) isi are radacinile in identificarea cu detinatorul puterii
c) in organizatie orice membru poate sa fie simpatizat, indiferent de sursele puterii sale
d) isi are radacinile in identificarea cu memebrii echipei
e) promovarea in organizatie se face indiferent de sursele puterii
O O O O O
6.2 Actiunea politica - bazele politicilor organizationale, reteaua de relatii
O zicala spune "Nu conteaza ce stii, ci pe cine stii". Un mijloc important de obtinere a puterii in organizatie il poate constitui relatiile cu oamenii potriviti, in special cand sunt insotite de actiuni pozitive.
Bunele relatii cu persoanele din afara organizatiei pot duce la cresterea puterii in interior. Cresterea puterii poate sa fie, uneori, o simpla reflectare a statutului persoanei straine.
Puterea se sprijina si pe cultivarea bunelor relatii cu subordonatii. Dr. Kanter a afirmat faptul ca o persoana poate sa castige influenta daca este clar identificata cu anumiti subordonati in ascensiune.
Un concept larg vehiculat se refera la - EMPOWERMENT - imputernicire care inseamna capacitatea de a da oamenilor autoritatea, ocazia si motivatia de a lua initiative si de a rezolva problemele din organizatie.
In practica, a avea autoritatea sa rezolvi o problema in cadrul organizatiei inseamna a avea putere legitima.
A avea oportunitatea inseamna eliberarea de barierele birocratice si de alte piedici din sistem care blocheaza initiativa.
Pornind de la faptul ca puterea este capacitatea de a-i influenta pe altii, ne punem intrebarea - Cum putem sa realizam acest lucru ?
Tacticile de influentare convertesc puterea in influenta concreta si cuprind:
* impunerea autoritatii: folosind comenzile, pisalogeala, fixarea unor termene, confruntarile verbale;
* complimentele: folosind magulirea, atitudinile prietenoase, politicoase sau umile;
* rationalitatea: folosind logica, rationamentele, planificarea si compromisurile;
* atitudinea in contrapartida:
* apelul la autoritatea ierarhica: facand apel formal sau informal la sefi, pentru interventie;
* formarea coalitiilor: cautand sustinerea unita a altor membri ai organizatiei.
Care este cea mai buna tactica pe care putem sa o alegem la un moment dat ?
Sursele puterii ne pot ghida spre alegerea unei anumite tactici.
Astfel, in conditii identice:
* o persoana cu putere coercitiva ar apela la impunerea autoritatii;
* o persoana cu putere de referinta ar recurge la complimente;
Rationamentul sau aparenta sunt calitati inestimabile intr-o organizatie, iar folosirea lor este considerata un semn de inteligenta si putere de stapanire.
Utilizarea unei anumite tactici depinde si de persoana care trebuie sa fie influentata. Din analizele efectuate pana in prezent a reiesit faptul ca cel putin pentru barbati, folosirea rationamentului ca tactica de influentare se asociaza cu evaluari profesionale mai bune, salariu mai mare si stres mai putin.
Daca ar fi sa ne intrebam - Cine vrea puterea ?
Raspunsul ar fi foarte simplu - Toata lumea - deoarece este foarte placut sa exerciti o anumita influenta asupra altora.
Pentru a nu se pierde controlul puterii in cadrul organizatiei se recurge la delegarea de putere subunitatilor.
Puterea subunitatilor reprezinta gradul de putere detinut de diferite subunitati ale organizatiei.
Crearea retelei de relatii consta in stabilirea de bune relatii cu membrii cheie ai organizatiei si/sau cu persoane din exterior pentru atingerea scopurilor proprii.
Daca scopurile sunt benefice organizatiei, actiunea se poate descrie ca fiind comportament politic functional.
Crearea retelei de relatii se refera la dezvoltarea unor contacte sociale informale care sa asigure cooperarea celorlalti in cazul in care sprijinul lor devine necesar.
Subtilitatea comportamentului politic este data de dezvoltarea unei retele de relatii.
Uneori aceasta retea de relatii este asociata cu machiavelismul politicii, care reprezinta un set de convingeri cinice despre natura umana, moralitatea si legitimitatea folosirii oricarei tactici pentru atingerea scopurilor personale.
Termenul deriva din descrierile unui functionar public italian, din secolul al XVI-lea - Niccolo MACHIAVELLI - care se preocupa de modul in care oamenii capatau influenta sociala si de capacitatea lor de a-i manipula pe cei din jur.
In comparatie cu cei "slab machiavelici", cei "puternic machiavelici" vor avea initiativa atunci cand se va pune problema sa pledeze pentru folosirea minciunii si inselatoriei ca sa-si atinga scopurile si sa ia pozitie pentru adaptarea moralitatii la situatii specifice.
Cei puternic machiavelici pleaca de la premisa ca multi oameni sunt excesivi de naivi si nu stiu ce este bine pentru ei insisi. In relatiile interpersonale acestia actioneaza intr-o maniera excesiv de practica, considerand ca scopul scuza mijloacele, ei tind sa fie mincinosi, convingatori si priceputi de a-i "lucra" psihic pe competitori, creand diversiuni.
Acestia nu se limiteaza la cele enumerate mai sus, ci dimpotriva sunt doritori sa formeze coalitii cu altii pentru infrangerea sau pentru a efectua manevre de indepartare a celor ce le stau in cale, avand toate sansele sa devina entuziasti politicieni.
Fiind reci si calculati, cei puternic machiavelici par capabili sa se izoleze de consecintele sociale negative ale tacticii lor, ei sunt apti sa identifice cu acuratete situatiile in care tactica lor favorita face fata, iar aceste situatii au urmatoarele caracteristici:
* ei pot sa lucreze "fata in fata" cu cei pe care incearca sa-i influenteze;
* interactiune se petrece in circumstante destul de emotionale;
* situatia este destul de nestructurata, cu putini parametri care sa indice formele adecvate de interactiune.
O alta forma de comportament politic este cea reactiva, deoarece se refera la apararea sau protejarea interesului propriu, in scopul reducerii amenintarilor la adresa puterii personale prin evitarea actiunilor care nu se potrivesc agendei politice proprii sau evitarea blamului pentru acele evenimente ce ar ameninta capitalul politic personal.
Blake ASHFORT si Ray LEE descriu tacticile care pot fi utilizate pentru a reusi in ambele demersuri (demersul activ si cel proactiv):
* incetineala - a va misca incet atunci cand cineva va solicita cooperarea este cel mai clar mod de a evita actiunea fara a spune realmente "nu". Astfel, pe parcurs cererea pentru cooperare va dispare;
* excesul de zel - politicianul asiduu va fi fericit sa ocoleasca fisa postului sau sau regulamentul de ordine interioara, daca acest lucru se potriveste cu propriile intentii;
* pasarea actiunii - inseamna sa gasesti pe cineva care sa treaca la actiune intr-un mod care sa-ti permita sa eviti sa actionezi tu insuti. Pasarea actiunii este o politica deosebit de disfunctionala atunci cand politicianul in cauza este, de fapt, cel mai bine pregatit sa rezolve aceea problema, dar se teme de insucces;
* ignoranta mimata - poti pretinde ca nu ai suficiente cunostinte in domeniu si astfel, poti evita sa treci la rezolvarea unei probleme. Datorita stereotipiei rolurilor, membrii de la nivelele inferioare ale ierarhiei sunt foarte bine plasati pentru a uza de aceasta tactica;
* depersonalizarea - poti sa intarzii actiunea prin considerarea solicitantilor ca fiind obiecte sau subevaluandu-i numeric.
Evitarea blamului - consta intr-un set de comportamente defensive care se orienteaza dupa motto-ul "Daca nu poti evita actiunea, evita blamul pentru consecinte". Aceste comportamente includ:
* acoperirea - se pregateste cu grija documentatia care sa arate ca s-a procedat corect. Se strang semnaturi si autorizatii. Acoperirea poate sa fie o purtare inteleapta, dar ea capata nuante politice cand alcatuirea documentatiei devine mai importanta decat luarea unei decizii de actiune. Devine in mod clar politica disfunctionala cand ia forma fabricarii de documente;
* aruncarea vinei pe altii cand lucrurile merg rau este un comportament politic clasic, care functioneaza mai bine atunci cand cel ce formuleaza invinuirea detine o anumita putere;
* justificarea - justificarea post-factum se poate folosi atunci cand cele doua tactici anterioare au dat gres. Gama mecanismelor utilizate este foarte larga, incluzand autoatribuirea, viziunea post-factum si extinderea angajarii in actiune, in speranta ca va lua o turnura favorabila.
TEST DE EVALUARE
Raspuns:
Raspuns:
Exercitii
Exemplu rezolvat:
La ce se refera tacticile de influentare
a) desfiintarea coalitiilor
b) impunerea autoritatii
c) atitudinea in contrapartida
d) evitarea utilizarii complimentelor
e) lipsa rationalitatii
Rezolvare
O O O
De rezolvat:
Ce actiuni conduc la evitarea blamului?
a) acoperirea, recunoasterea vinei, justificarea
b) crearea retelei de relatii, aruncarea vinei pe altii, justificarea
c) recunoasterea vinei, justificarea, demonstrarea vinovatiei
d) crearea retelei de relatii, recunoasterea vinei, justificarea
e) acoperirea, aruncarea vinei pe altii, justificarea
O O O O O
REZUMATUL TEMEI
In prezent este unanim recunoscut faptul ca puterea si politicile sunt expresii distincte ale vietii politice si se dezvolta ca un raspuns rational la un set complex de nevoi si obiective.
Exprimarea lor poate sa fie benefica, dar uneori poate sa aduca atingere standardelor etice.
Puterea este capacitatea de a influenta pe altii aflati intr-o stare de dependenta.
Legitimitatea este prima sursa a puterii si depinde de pozitia in ierarhie a celui in cauza. Celelalte surse - recompensarea, coercitia, referinta, expertiza - se refera la controlul unor resurse importante.
In functie de sursele sale, puterea poate sa fie putere legitima; putere de recompensare; putere de coercitie; putere de referinta; putere de expertiza.
Activitatile care conduc la obtinerea puterii sunt urmatoarele: activitati extraordinare; activitati vizibile; activitati relevante.
Puterea se sprijina si pe cultivarea bunelor relatii cu subordonatii. Dr. Kanter a afirmat faptul ca o persoana poate sa castige influenta daca este clar identificata cu anumiti subordonati in ascensiune.
Crearea retelei de relatii se refera la dezvoltarea unor contacte sociale informale care sa asigure cooperarea celorlalti in cazul in care sprijinul lor devine necesar.
Rationamentul sau aparenta sunt calitati inestimabile intr-o organizatie, iar folosirea lor este considerata un semn de inteligenta si putere de stapanire.
Utilizarea unei anumite tactici depinde si de persoana care trebuie sa fie influentata. Din analizele efectuate pana in prezent a reiesit faptul ca cel putin pentru barbati, folosirea rationamentului ca tactica de influentare se asociaza cu evaluari profesionale mai bune, salariu mai mare si stres mai putin.
Subtilitatea comportamentului politic este data de dezvoltarea unei retele de relatii.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1852
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
