Principalele modificari aduse prin legea de revizuire a Constitutiei in materia administratiei publice

Principalele modificari aduse prin legea de revizuire a Constitutiei in materia administratiei publice.

In urma revizuirii din 2003, au fost introduse prevederi noi in legea noastra fundamentala, care aduc importante modificari in ceea ce priveste conceptia de ansamblu a legiuitorului constituant asupra administratiei publice.

Multe din noile prevederi introduse au semnificatie de a consacra institutii si principii care dau legitimitate constitutionala unui drept administrativ european .

Vom aborda, in cele ce urmeaza, elementele de noutate aduse de Constitutia Romaniei, revizuita si republicata,[1] in special in ceea ce priveste acele prevederi ale ei care pot fi considerate izvoare de rang constitutional, in sistemul romanesc, ale dreptului administrativ, in general, si ale dreptului administrativ european, in special.

Constitutia Romaniei si-a dovedit, in timp, valoarea, statornicind principiile si mecanismele interne ale sistemului politic. Dupa aproape 12 ani de la adoptarea ei, a aparut, intr-un nou context politic, de pace sociala, de confruntare democratica intre idei, dar si de solidaritate civica in jurul intereselor nationale, cerinta revizuirii ei.[2] Insa, pe buna dreptate s-a constatat in practica si s-a sustinut in literatura de specialitate ca "nici o Constitutie nu poate fi vesnica, cu atat mai mult una elaborata la inceputul unei perioade de tranzitie de la un sistem totalitar la unul democratic." Este adevarat ca o Constitutie se caracterizeaza printr-o oarecare rigiditate, de natura sa-i confere aptitudinea de a asigura stabilitate sociala si politica, dar ea nu trebuie sa devina o frana in dezvoltarea unei natiuni, ci, dimpotriva, sa fie o oglinda a acestei evolutii si o punte catre viitor.

Una din cauzele care au determinat iminenta nevoii de revizuire constitutionala a reprezentat-o si inexistenta in legea fundamentala a unor dispozitii care sa fundamenteze procesul de integrare a Romaniei in structurile europene si euroatlantice. Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana presupune un amplu proces de reforma, care vizeaza atat aspectele constitutionale, cat si cele legislative si institutionale.[5] Primele s-au realizat deja, celelalte sunt in curs de realizare. Cum vom avea prilejul sa aratam, urmare a revizuirii Constitutiei a fost introdus un titlu de sine statator intitulat "integrarea euroatlantica" , au fost consacrate noi dispozitii sau au fost modificate cele deja existente, legea fundamentala a tarii noastre dobandind astfel o puternica dimensiune europeana si conferind Romaniei o vocatie legitima nu numai de a se integra in structurile euroatlantice, dar si de a-si exercita statutul astfel dobandit. Dupa cum se sustine cu deplin temei intr-o valoroasa lucrare consacrata comentarii legii fundamentale revizuite, "instituirea temeiurilor constitutionale pentru integrarea tarii noastre in comunitatea euro-atlantica, adica Uniunea Europeana si Pactul Atlanticului de Nord, optimizarea corespunzatoare a sistemului decizional in cadrul regimului politic, perfectionarea democratiei constitutionale prin proclamarea unor noi drepturi fundamentale si, indeosebi, prin intarirea mijloacelor constitutionale de protectie a drepturilor si libertatilor cetatenilor" au reprezentat principalele obiective ale procesului de modificare a legii fundamentale in 2003.

Perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana a atras astfel nevoia de a pune in consonanta administratia publica nationala cu structurile administrative de la nivelul Uniunii Europene, pentru a le face compatibile cu structurile administrative ale tarilor membre ale U.E. A fost astfel nevoie sa se vina cu inovatii nu numai in structura autoritatilor administratiei publice centrale si locale, ci si in ceea ce priveste natura si regimul unor servicii publice.[8]

Nu numai in Romania, dar si in alte sisteme de drept, statele membre au trebuit sa-si adapteze sistemele juridice si administrative.[9]

Acquis-ul comunitar, formalizat sau neformalizat, contribuie la crearea unei convergente la nivelul politicilor administrative dezvoltate de guvernele nationale, conducand treptat la crearea unui Spatiu administrativ european.[10] In plan juridic, se ajunge astfel de la un drept administrativ national catre un drept administrativ comparat si, in timp, un drept administrativ european unitar.

Modificarile care au fost aduse Constitutiei prin Legea de revizuire pot fi grupate in doua mari categorii, din punct de vedere al cauzelor care le-au generat:

a) modificari impuse de evolutia de ansamblu a societatii romanesti din 1991, prin intermediul carora s-a urmarit gasirea unor solutii pentru probleme aparute in intervalul scurs de la intrarea in vigoare a legii fundamentale a Romaniei;

b) modificari impuse de procesul de aderare a Romaniei la structurile euroatlantice.[12]

Fac parte, din cea de-a doua categorie, urmatoarele prevederi constitutionale nou introduse prin legea de revizuire: dreptul conferit cetatenilor Uniunii Europene de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale din Romania (art. 16 alin. 4); dreptul cetatenilor romani de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European (art. 38); dreptul cetatenilor straini si al apatrizilor de a dobandi terenuri in proprietate, prin acte incheiate intre vii (inter vivos) si pentru cauza de moarte (mortis causa), introdus prin art. 44 alin. (2); posibilitatea inlocuirii monedei nationale cu moneda europeana (art. 137 alin. (2); consacrarea unor reglementari speciale, de drept substantial si de drept procedural, referitoare la procesul de aderare a Romaniei la organismele euroatlantice (titlul VI referitor la "integrarea euroatlantica", articolele 148 si 149).

Trebuie precizat ca aspectele care fac obiectul de reglementare al prevederilor mai sus mentionate nu sunt rezolvate prin simpla reglementare a lor la nivelul legii funamentale. Este nevoie ca ele sa fie dezvoltate prin legi, cu caracter organic sau ordinar, care vor reglementa domeniile la care se refera prevederile constitutionale rezultate in urma revizuirii.

Un alt aspect foarte important este acela ca aceste modificari, in cea mai mare parte a lor, vor fi transpuse in practica numai dupa momentul integrarii Romaniei in structurile euroatlantice, moment care s-a savarsit la 1 ianuarie 2007.

Art. 1 alin. (3) proclama Romania ca stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din Decembrie 1989, si sunt garantate.

Acest text a fost partial modificat fata de cel existent in forma initiala a Constitutiei, insa modificarile intervenite au o semnificatie asupra careia se cuvine sa zabovim. Este vorba, in primul rand, de referirea la spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurile Revolutiei din Decembrie 1989, care releva legatura intre gandirea politica din Romania si principiile fundamentale ale democratiei constitutionale si este, totodata, un omagiu national, consacrat la nivel constitutional, tuturor celor care au militat pentru democratie si libertate in Romania.[13]

Acest articol este redactat in deplin acord cu valori fundamentale, recunoscute in majoritatea documentelor europene si internationale si in toate democratiile constitutionale. Astfel Tratatul de la Maastricht prevede in articolul 6 ca Uniunea Europeana se intemeiaza pe principiile libertatii, democratiei, respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si al statului de drept, principii care sunt comune si statelor membre, si respecta drepturile fundamentale astfel cum sunt acestea garantate in Conventia europeana a drepturilor omului si libertatilor fundamentale si cum rezulta ele din traditiile constitutionale comune statelor membre.

In continutul articolului 1 alin. (3) vom regasi proclamate astfel de valori, cum ar fi caracterul statului roman de stat de drept, democratic si social, demnitatea, dreptatea si pluralismul politic, drepturile si libertatile fundamentale. De altfel, un prim principiu general al dreptului recunoscut in literatura de specialitate[14] este protectia drepturilor fundamentale ale omului, iar primul articol al Constitutiei aseaza drepturile fundamentale ale omului printre valorile supreme si garantate, ceea ce reprezinta consfiintirea prin Constitutie a acestui principiu fundamental si a valorilor unanim acceptate pe plan european. Aceste prevederi din legea fundamentala a Romaniei sunt in deplin acord cu articolul 2 din Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, care prevede ca Uniunea se bazeaza pe valorile respectarii demnitatii umane, a libertatii, a democratiei, a egalitatii, a statului de drept, precum si pe respectarea drepturilor omului. Textul mai prevede ca "aceste valori sunt comune statelor membre intr-o societate caracterizata prin pluralism, toleranta, justitie, solidaritate si nediscriminare".

Tot in urma revizuirii Constitutiei, articolul 1 a fost completat cu doua noi alineate. Este vorba, mai intai, despre alineatul (4) care dispune ca "statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca- in cadrul democratiei constitutionale." Pe aceasta cale a fost complinita o carenta constitutionala, care, in opinia unor autori, ca si a unor politicieni, a atras vehemente critici, in vreme ce alti autori au considerat ca nu este nici pe departe vorba despre un vid al Constitutiei care sa afecteze caracterul ei democratic, ci despre o reflectare in legea noastra fundamentala a spiritului constitutionalismului european modern. Din momentul in care a fost consfiintit prin Constitutii, principiului separatiei puterilor i s-au adus si unele corective, cum ar fi colaborarea intre puteri.[15]

Este important de stiut ca elemente ale principiului separatiei puterilor au inceput sa apara in dreptul nostru in mod treptat, in cadrul unui proces indelungat, inainte de consacrarea lui legala. Este un proces original, romanesc si a constat, pe de o parte, din despartirea atributiilor judecatoresti de cele executive, iar, pe de alta parte, din initierea unor acte de legiferare scrisa, care au pregatit aparitia unei noi puteri a statului-alaturi de cea executiva si cea judecatoreasca, anume puterea legiuitoare.[16]

Teoria in sine a separatiei puterilor a fost elaborata in epoca de apogeu a absolutismului monarhic de tip feudal si a fost promovata cu scopul de a pune in lumina lipsa de suport legitim a acelei organizatii statale. Ea viza inlaturarea regimului absolutist si instaurarea unui regim democratic, prin reformarea radicala a sistemului statal de atunci.[17]

Un al doilea alineat nou introdus prin legea de revizuire il reprezinta actualul alineat (5) care prevede ca "In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie". Nu avem de-a face cu o noua prevedere constitutionala, ci cu o noua pozitionare in Constitutie a unei prevederi preexistente modificarii, dar care era plasata in titlul al doilea, Capitolul III referitor la indatoririle fundamentale.

Plasarea principiului respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor in chiar primul titlu, denumit "principii generale" si primul articol al Constitutiei, denumit "statul roman", nu este o simpla modificare de forma, ci una de continut, prin care practic s-a transformat statutul acelei prevederi, care anterior reprezenta una din obligatiile fundamentale ale cetateanului iar in prezent constituie un principiu fundamental de organizare si functionare a statului roman.

Principiul suprematiei Constitutiei isi are originea in pozitia supraordonata a acesteia in cadrul sistemului juridic, determinand supralegalitatea constitutionala. [18]

Un alt articol care trebuie avut in vedere este articolul 4 alin. (2) care prevede ca Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine sociala, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala. Acest text trebuie coroborat cu articolul 16 alin. (1), potrivit caruia cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discrinimari.

Practic in aceste texte regasim consacrat un principiu fundamental recunoscut ca atare in dreptul comunitar, aplicabil si in dreptul administrativ european, evocat de unii autori prin sintagma interdictia discriminarii[19] si iar de altii prin cea de principiul egalitatii.

O prevedere constitutionala care are directa aplicabilitate in problematica propusa analizei si care reprezinta o veritabila baza constitutionala expresa pentru dreptul european o reprezinta articolul 16 alin. (4), text rezultat in urma modificarii Constitutiei Romaniei in anul 2003, care prevede ca in conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale.

Introducerea prin Constitutie a acestui text este o consecinta a aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana. Dupa cum se sustine cu deplin temei in doctrina, intr-o Europa Unita, in care locuitorii statelor membre ale Uniunii vor avea si o cetatenie europeana, va fi posibil ca orice cetatean al unui stat membru sa fie ales de comunitatile locale din Romania in autoritati ale administratiei publice locale, fara ca prin aceasta sa se aduca o incalcare esentiala a principiului suveranitatii nationale.[21]

Un alt text constitutional care are aplicabilitate expresa este articolul 38 care consacra un drept fundamental al cetateanului roman, dreptul de a fi ales in Parlamentul European.

Este vorba despre o dispozitie constitutionala nou instrodusa in urma revizuirii din 2003, conform careia in conditiile aderarii la Uniunea Europeana, cetatenii romani au dreptul de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European.

Era firesc ca, odata cu integrarea Romaniei in comunitatea unica europeana constituita prin Tratatul de la Maastricht, posibilitatea de a candida in alegeri locale si din partea cetatenilor altor state, sa fie consacrata si in sistemul romanesc,[22] ceea ce s-a intamplat prin articolul 16 alin. (4), analizat anterior.

Aderarea va atrage insa si pentru cetatenii romani dreptul de a fi alesi in Parlamentul European, pe care forma initiala a legii fundamentale nu-l prevedea, si care a trebuit sa fie astfel introdus prin legea de revizuire din 2003. Constatam ca, in urma revizuirii Constitutiei, catalogul drepturilor fundamentale ale cetatenilor a fost completat cu inca doua drepturi electorale recunoscute cetatenilor romani, dreptul de a alege si a fi alesi in Parlamentul European. Analizand continutul articolului 38 vom constata ca exercitarea efectiva a acestui drept este conditionata de momentul integrarii in Uniunea Europeana si de respectarea conditiilor concrete care vor fi cuprinse in actul de aderare.[23]

In mod obisnuit, prin intermediul drepturilor electorale, cetatenii sunt implicati in exercitarea actului de suveranitate la nivel national. Drepturile electorale nou introduse prin articolul 38 nu implica participarea cetatenilor romani la exercitarea puterii la nivel european. Prin exercitarea acestor drepturi, cetatenii romani sunt implicati in desemnarea membrilor unei institutii reprezentative la nivel european, care se alege printr-un proces electoral asemanator celui prin care se constituie parlamentele nationale ale statelor membre.

In cadrul organizatiei internationale suprastatale care este Uniunea Europeana s-a constituit astfel o institutie care poarta denumirea de Parlament, care, prin Actul Unic European din 1984 a dobandit caracter reprezentativ direct, democratic.[24]

De aici concluzia ca este vorba despre noi drepturi electorale pentru cetatenii romani, dar care nu se incadreaza in categoria celor exclusiv politice in sens traditional, intrucat nu implica o participare la exercitarea suveranitatii de stat, ci o participare la un proces electoral menit sa desemneze un organ reprezentativ la nivelul unei organizatii suprastatale.[25]

Analiza complexa a acestor drepturi, ca si a celui introdus prin articolul 16 alin. (4), trebuie inteleasa prin raportare la conceptul de cetatenie europeana, care a fost consacrat prin Tratatul de la Maastricht si dezvoltat prin cel de la Amsterdam. Statutul Parlamentului European este consfiintit si prin Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa,[26] care in articolul 1-19 prevede ca "Parlamentul European este ales prin vot universal direct de catre cetatenii europeni, prin scrutin liber si secret, pentru un mandat de cinci ani." In tiltlul al II-lea al aceluiasi Tratat, privind drepturile fundamentale si cetatenia Uniunii regasim art. I-8 conform caruia cetatenii si cetatenele Uniunii au dreptul de a vota si dreptul de a fi alesi in Parlamentul European, precum si in cadrul alegerilor locale in statul membru unde isi au resedinta, in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat. Aceleasi drepturi le regasim si in Charta drepturilor fundamentale, adoptata la Nisa in decembrie 2002, in articolul II-39 prevazandu-se ca oricare cetatean sau cetateana a Uniunii are drept de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, in statul membru in care acesta isi are resedinta, in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat.

Prin articolul 44 alin. (2) se consacra regimul dreptului de a dobandi in proprietate terenuri in Romania de catre cetatenii straini. Este cunoscut faptul ca, in forma initiala, Constitutia Romaniei interzicea cetatenilor straini si apatrizilor sa dobandeasca dreptul de proprietate asupra unor terenuri in tara noastra.[27]

Si articolul privind dreptul de proprietate privata a fost modificat, fostul articol 41 devenit articolul 44, dar analiza lui o vom intreprinde la regimul proprietatii publice.

O alta modificare care a fost impusa tot din necesitatea de a pune in acord legea noastra fundamentala cu reglementarile internationale in materie o reprezinta recunoasterea dreptului minoritatilor nationale de a-si folosi limba materna in administratie si justitie.

Articolul 120 alin (2), nou introdus prin legea de revizuire, prevede ca in unitatile administrativ teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere semnificativa se asigura folosirea limbii minoritatii nationale respective in scris si oral in relatiile cu autoritatile administratiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, in conditiile prevazute de legea organica.

Iar articolul 128 alin (2) recunoaste cetatenilor apartinand unei minoritati nationale dreptul de a se exprima in limba materna in fata instantelor de judecata, in conditiile legii organice.

Constatam o diferenta intre cele doua texte, in sensul ca, spre deosebire de articolul 120 care conditioneaza dreptul minoritatilor nationale de a folosi limba materna in relatiile cu autoritatile administratiei publice si cu serviciile deconcentrate de existenta unei ponderi semnificative a minoritatii respective, articolul 128 nu mai impune nici o limita de ordin teritorial sau numeric. Altfel spus, principial, cetatenii apartinand unei minoritati nationale se pot exprima in limba materna in fata instantelor judecatoresti.

Ceea ce este comun celor doua dispozitii este faptul ca ambele trimit la cate o lege organica prin care sa se dezvolte continutul dreptului pe care ele il prevad.

Ramine ca aceste legi sa stabileasca modul concret in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale isi pot folosi limba materna in relatiile cu autoritatile statului, legiuitorul roman avand sarcina de a veghea ca exercitarea acestor drepturi sa nu se transforme in abuz de drept.[29]

Cele doua dispozitii sunt in concordanta atat cu prevederile Conventiei- cadru privind protectia minoritatilor nationale[30] cat si cu cele cuprinse in Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare.

O alta prevedere constitutionala la care urmeaza sa ne raportam, dar care prezinta interes mai ales pentru dreptul financiar este cea de la art. 137 alin. (2) care prevede ca "Moneda nationala este leul iar subdiviziunea acestuia banul. In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, prin lege organica se poate recunoaste circulatia si inlocuirea monedei nationale cu aceea a Uniunii Europene".

Dupa cum se sustine in literatura de specialitate, daca in alte state problema inlocuirii monedei nationale cu moneda europeana a fost transata prin referendum national, in tara noastra optiunea a fost conferita forului legislativ.[32] Analiza continutului articolului 137 alin. (2) teza a doua, duce la urmatoarele concluzii privind aceasta prevedere constitutionala:

a) circulatia si inlocuirea monedei nationale cu aceea a Uniunii Europene se va putea realiza numai in conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana;

b) textul constitutional consacra o norma cu caracter permisiv, si nu imperativ. El prevede astfel ca se poate recunoaste circulatia si inlocuirea monedei nationale cu aceea a Uniunii Europene, si nu se va recunoaste respectiva masura.

Va fi astfel posibil sa existe situatia care se regaseste si in alte state, cum este Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, unde nu a fost aprobata trecerea la moneda europeana si renuntarea la moneda specifica acestei tari, puternica si batrana lira engleza.

c) in sfarsit, modul in care se va realiza masura respectiva va fi decis prin lege organica.

O semnificatie deosebita pentru problema supusa analizei au prevederile titlului VI din Constitutie referitor la integrarea euroatlantica, art. 148-149.

Articolul 148 poarta denumirea de "Integrarea in Uniunea Europeana" si are urmatorul continut:"Aderarea Romaniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, in scopul trasferarii unor atributii catre institutiile comunitare, precum si ale exercitarii in comun cu celelalte state membre a competentelor prevazute in aceste tratate, se face prin lege adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor. (2) Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare ale legilor interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (3)Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplica, in mod corespunzator, si pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. (4) Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2). (5) Guvernul transmite celor doua Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu inainte ca acestea sa fie supuse aprobarii institutiilor Uniunii Europene.

Prin articolul 149, se reglementeaza aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord. Textul prevede ca aderarea Romaniei la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor.

Analizand cele doua noi articole, constatam ca ele cuprind prevederi care privesc atat aderarea in Uniunea Europeana, cat si la Organizatia Atlanticului de Nord.

In ceea ce priveste aderarea la Uniunea Europeana, observam ca legiuitorul constituant derivat a adoptat solutia exercitarii in comun de catre statele membre a puterii de reglementare, solutie care este prevazuta in Titlul III referitor la "Competentele Uniunii", articolul 9 privind "principiile fundamentale", potrivit caruia delimitarea competentelor Uniunii are la baza principiul atribuirii iar exercitarea competentelor Uniunii are la baza principiul subsidiaritatii si al proportionalitatii, in virtutea carora Uniunea se bucura de competente in limitele care i-au fost atribuite de statele membre, in conditiile actului constitutiv si in vederea realizarii scopurilor pentru care a fost creata. Actul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana este un act de o importanta deosebita, dovada si adoptarea sa prin lege, in sedinta comuna a celor doua Camere ale Parlamentului, cu majoritatea calificata de doua treimi din numarul parlamentarilor.

Alineatul (2) prevede ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare ale legilor interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Aceasta dispozitie este perfect compatibila cu cea cuprinsa in Titlul III articolul 10 din Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa, unde se prevede ca atat Constitutia cat si dreptul adoptat de institutiile Uniunii in exercitarea competentelor ce i-au fost conferite acesteia au prioritate fata de dreptul statelor membre.

In alineatul (3) regasim prevederea, fireasca, de altfel, conform careia prevederile primelor doua alineate se aplica, in mod corespunzator, si pentru aderarea tarii noastre la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Prin similitudine, actele de revizuire a tratatelor, avand aceeasi forta juridica cu actele supuse revizuirii, vor urma si acelasi regim juridic in ceea ce priveste procedura de adoptare si forta lor juridica.

Alineatul (4) al articolului 148 instituie obligatia autoritatilor publice care exercita prerogativele celor trei clasice puteri in stat de a garanta aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2) care instituie prioritatea dreptului comunitar asupra dreptului national. O asemenea obligatie incumba, in succesiune: Parlamentului, in calitatea acestuia de organ reprezentativ suprem al poporului roman; Presedintelui, care, ca sef de stat, este reprezentant al statului in plan intern si extern; Guvernului, care are misiunea ca, in baza programului sau de guvernare acceptat de Parlament sa asigure realizarea politicii interne si externe a tarii si autoritatii judecatoresti, care in infaptuirea justitiei in Romania trebuie sa respecte preemtiunea dreptului comunitar asupra celui national.

Prin ultimul alineat al art. 148 se instituie o regula procedurala care priveste raporturile dintre Guvern si Parlament si care obliga Guvernul sa transmita celor doua Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu inainte ca acestea sa fie supuse aprobarii institutiilor Uniunii Europene.

Articolul 149 contine o dispozitie procedurala referitoare la procedura de aderare a Romaniei la Organizatia Atlanticului de Nord. Ca si aderarea la Uniunea Europeana, si cea la organizatia Atalnticului de Nord se realizeaza prin lege adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor.

Inscrierea expresa in Constitutie a principiului separatiei si echilibrului puterilor; largirea accesului la functiile si demnitatile publice, cu prevederi referitoare la dreptul de a alege si de a fi alesi in structurile administrative locale al cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene, dreptul cetatenilor romani de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European, noile dispozitii din titlul consacrat integrarii euroatlantice reprezinta, fara indoiala, reglementari indispensabile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, ce creeaza la rangul principiilor constitutionale, compatibilitatea deplina intre sistemul national si cel comunitar de organizare politica, economica, institutionala si functionala a statului.[33]

Trebuie avut in vedere ca armonizarea legislativa nu pretinde statelor membre o identitate de reglementare, ci o compatibilitate, similitudini intre institutii si competentele acestora, respectarea unor principii largi de organizare si functionare ce tin de scopul reglementarii si nu de mijloacele prin care finalitatea este atinsa. [34]

Este insa neindoielnic faptul ca dreptul ramane mijlocul principal de constituire, de extindere si de consolidare a U.E. Intreaga constructie europeana are loc in temeiul normelor de drept si anume, a celor de drept public, in special a celor de drept administrativ.[35] Foaia de parcurs pentru Romania a fost si continua sa vizeze reformele administrative si judiciare, alaturi de cele economice, astfel incat rolul dreptului administrativ va ramane unul considerabil.

Concluzii. Perspectiva unei noi reforme constitutionale

Problema reformei sistemului constitutional romanesc preocupa atat doctrina de specialitate, cat si viata publica romaneasca, in ansamblul ei. Temele abordate in doctrina se refera, in principal, la modalitatile prin care Constitutia poate fi revizuita, distinctia dintre puterea constituanta, autoritatea constituanta, adunarea constituanta si ce anume poate sa schimbe puterea constituanta,: intreaga Constitutie sau o parte a acesteia. Astfel de abordari sunt cu atat mai legitime cu cat actuala Constitutie a Romaniei contine un articol in care consacra limitele revizuirii, unde sunt enumerate acele prevederi constitutionale care nu pot face obiectul nici unei revizuiri. Este vorba despre dispozitiile constitutionale privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala. Pe langa aceste limite exprese ale revizuirii, in aliniatul (2) al articolului 152 sunt prevazute anumite limite de rezultat, care atrag imposibilitatea deterirarii protectiei constitutionale conferite unui srt de valori, precizand ca nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau ale garantiilor acestora. In fine, ultimul alineat contine o interdictie, nu o limita, in sensul ca legea fundamentala nu poate fi revizuita pe durata starii de asediu, de urgenta sau in timp de razboi.

Necesitatea unei noi modificari a legii fundamentale este o tema care apare din ce in ce mai des si in dezbaterile reprezentantilor diferitelor autoritati publice din tara noastra. Se proiecteaza tot soiul de modele. Se avanseaza solutii, multe dintre ele generate de anumite interese politice, lipsite de legitimitate, a caror materializare ar reprezenta o adevarata catastrofa pentru viitorul acestei tari. La nivelul institutiei Presedintelui Romaniei, printr-o decizie s-a constituit Comisia prezidentiala de analiza a regimului politic si Constitutional din Romania, al carei scop este acela de aredacta un document care sa identifice limitele politice si constitutionale ale regimului de guvernare si sa sugereze cadrul dezbaterii privind revizuirea Constitutiei si reorganizarea institutionala a statului. Activitatea Comisiei urmeaza a se incheia pana cel mai tarziu 31 octombrie 2008, iar rapoartele subcomisiilor incheiate pana la 31 august 2008, pentru ca raportul final sa fie incheiat pana la 20 septembrie 2008, pentru ca redactarea si aprobarea lui in ultima forma sa se faca pana la 15 octombrie 2008. Dupa trimiterea raportului final la presedintele Romaniei, operatie care trebuie sa se desfasoare pana cel mai tarziu la 31 octombrie 2008, raportul va fi facut public.

Nu avem date despre continutul activitatii desfasurate de Comisie pana la data elaborarii cursului, urmand a analiza, in lucrarile noastre viitoare, actele intocmite de aceasta. Precizam ca, asa cum este prevazut in in Regulamentul Comisiei, nu intra in atributiunile Comisiei elaborarea unor texte cosntitutionale sau formularea de teze cu valoare similara iar Comisia nu se substituie nici unui organ statal ales, dupa cum nu intentioneaza sa anticipeze asupra vointei Parlamentului Romaniei. Am evocat constituirea acestei Comisii si preocuparile care exista la nivelul institutiei presedintelui Romaniei, pentru ca ele sunt singurele concretizari ale perspectivei de a adopta, in viitor, o lege de revizuire a Constitutiei, lege pe care numai o Comisie speciala constituita in cadrul Parlamentului Romaniei o poate realiza si care va fi aprobata, in viitor, prin referendum de catre popor. Discutii la nivelul vietii publice exista, s-au conturat mai multe curente, care vin cu solutii care slujesc mai degraba unor interese si oportunitati politice decat stiintifice, se avanseaza diferite modele de regim politic, pendulandu-se intre modelul prezidential si cel parlamentar. Majoritatea tarilor din Uniunea Europeana au un regim politic parlamentar, sub forma de republica parlamentara sau monarhie parlamentara, model care nu este, in mod firesc, de altfel, agreat la nivelul institutiei Presedintelui Romaniei, astfel incat se configureaza o "batalie" care nu va fi lipsita de interes. Nu este mai putin adevarat ca, printr-o viitoare reforma constitutionala, trebuie aduse unele modificari legii fundamentale a statului, avand in vedere ca multe din solutiile pe care ea le ofera in prezent au creat in practica disfunctii, si ne referim, in principal la urmatoarele aspecte:

-modificarea regimului politic din Romania, care, din punctul nostru de vedere, urmeaza a fi unul de tip parlamentar;

-legat de aceasta, modificarea formulei de executiv bicefal sau dualist, consacrata in actuala noastra Constitutie;

-reformularea atributiilor Presedintelui, mai ales a celor de natura executiva, spre a se evita in viitor o interpretara abuziva a lor din partea sefului de stat;

- regandirea modului de constituire si a atributiilor unor autoritati publice, care sa elimine riscul ca acestea sa fie transformate in instrumente aservite unor forte politice si sa fie astfel, golite de continut. O atentie speciala va trebui acordata Curtii Constitutionale, a carei activitate, in unele randuri, s-a indepartat de la misiunea acestei institutii, de gardian al Constitutiei, devenind "gardian" al unor interese conjuncturale, politice, ceea ce nu poate fi acceptat.

Si in Franta, odata cu reforma care a vizat reducerea mandatului prezidential de la 7 la 5 ani, care a avut loc la 24 septembrie 2000, s-a redeschis discutia cu privire la evolutia si caracteristicile regimului politic din aceasta tara. Printre subiectele cele mai viu disputate cu ocazia alegerilor prezidentiale si a celor legislative, desfasurate in vara anului 2007, a fost in aceasta tara reformarea sistemului politic francez, presedintele nou-ales Nicolas Sarkozy, la fel ca si generalul Charles De Gaulle in 1946, vorbind despre o reforma institutionala si morala, pentru realizarea careia a numit un Comitet de reforma format din oameni politici, juristi si intelectuali, cunoscut sub numele de Comitetul Balladur, dupa numele celui care l-a condus. Misiunea acestui Comitet a fost aceea de a gasi formule cat mai democratice, prin care organizarea si functionarea institutiilor statului sa conduca la realizarea unei democratii exemplare. S-au avut in vedere urmatoarele trei obiective: o putere executiva mai bine controlata; un Parlament mai consolidat, rolul lui trebuind sa creasca atat in interior, cat si in exterior, urmand sa devina un actor al politicii europene si noi drepturi pentru cetatenii francezi.Dincolo de aspiratiile specifice fiecarei natiuni, apreciem ca si o eventuala reforma constitutionala in tara noastra trebuie sa-si propuna, ca si in Franta, ca Romania sa devina o democratie ireprosabila, cu un stat eficace, care sa functioneze intr-o republica exemplara.