RELATIILE PUBLICE IN ORGANIZATIILE NEGUVERNAMENTALE

RELATIILE PUBLICE IN ORGANIZATIILE NEGUVERNAMENTALE

CONCEPTUL DE SOCIETATE CIVILA. DEFINITII

In ultimii ani dar mai ales dupa schimbarile care au avut loc in 1989, s-a vorbit din ce in ce mai mult despre conceptul de societate civila si despre instantele care contribuie activ la "viata cetatii" .

Chiar daca acest concept este foarte greu de definit, putem, pentru o mai buna intelegere, sa facem apel la Dictionarul de Sociologie (1993, pag 558):

"La inceput termenul desemna acea parte a societatii diferita de organizatiile militare sau congregationale si era sinonim cu termenul de" societate politica". Pe masura ce scena politica a societatii s-a particularizat tot mai mult,termenul a inceput sa denumeasca acele aranjamente, coduri, institutii sociale si economice, altele decat cele statale. Acest termen provine din latina (civitas societas). Principalele sale semnificatii le datoram lui Cicero. In acceptia lui sunt subsumate aici nu numai statul sau indivizii, ci si conceptiile de viata ale unei comunitati politice civilizate, suficient de de dezvoltata pentru a cuprinde orase cu legi proprii, relatii sociale cu deliciile si libertatile unei "vieti civile" si unei economii de piata. Aici isi au originea aspiratiile "comunelor" sau "burgh-urilor "medievale reprezentate de clasa care avea sa le poarte numele "burghezia" si sa le includa intr-o ideologie. Pentru John Locke ,"societatea civila sau politica"se opune autoritatii paternale si starii de natura si este un factor de progres generator de confort si de ordine bazata pe lege. Hegel si Marx aveau sa inverseze acest raport moral implicit, promovand o perspectiva in care societatea civila apare ca o stare atinsa de mercantilism, egoism, avaritie in care omului ii lipseste caldura si coeziunea morala a societatiilor primare. In aceasta situatie, prin societatea civila se intelege o ordine sociala si economica ce se transforma propriilor reguli, independent de cerintele etice ale asociatiilor legaliste sau politice. Termenul se refera la aspectele nonpolitice ale ordinii sociale contempoprane, a caror importanta a crescut atat de mult incat se discuta daca exista un acord intre societatea civila si stat.

In societatile plurariste, societatea civila a obtinut un loc foarte important, constituind una din formele cele mai impoprtante de aparare a indivizilor si grupurilor umane in fata expansiunii statale si furnizand mijloacele de influentare a deciziilor politice. Cel mai eficient si care a devenit o componenta a sistemului politic, este grupul de presiune sau lobby. Grupul de presiune este forma specifica prin care se articuleaza si se exprima varietatea intereselor intr-o societate plurarista. Presiunea este exercitata atat asupra partidelor politice cat si asupra institutiilor de putere -parlamente si guverne, mai nou chiar asupra institutiilor si organismelor internationale (n.n. asa cum este cazul Comunitatii Europene sau Organizatiei Natiunilor Unite) prin forme extrem de variate si specifice de la tara la tara. Cele mai active () sunt minoritatile etnice, culturale sau religioase, unele dintre ele devenind adevarate centre de polarizare politica sau de putere."

ORGANIZATIILE SI ACTIVITATEA ASOCIATIVA

"Organizatia este o unitate sociala coordonata in mod constient, compusa din doua sau mai multe persoane care activeaza pa o baza continua pentru a putea realiza un scop sau un set de scopuri. Bazandu-ne pe aceasta definitie, companiile care produc bunuri dar si firmele care asigura asistenta pot fi numite organizatii in aceeasi masura in care folosim aceasta denumire pentru scoli, spitale, biserici, unitati militare, magazine, sectii de politie, agentii locale, de stat, federale, guvernamentale si neguvernamentale" considera Peter Dobkin (1987).

Acceasi Zamfir si Vlasceanu (Dictionarul de Sociologie, 1993, pag.413) definesc terneul de organizatie astfel: "organizatia este formata din grupuri de oameni care isi organizeaza si coordoneaza activitatea in vederea realizarii unor finalitati relativ clare formulate ca obiective. Secolul XX a fost secolul dezvoltarii rapide a organizatiilor. Prin ele insele organizatiile prezinta o orientare structurala spre realizarea cat mai eficienta a finalitatii lor, caracteristica pe care o gasim in mod special in cazul intreprinderilor economice."

Teoriticienii managementului organizational considera structura organizationala ca fiind totalitatea aranjamentelor care guverneaza distribuirea activitatilor in randul membrilor sai precum si coordonarea eforturilor acestora. Lipsa unei astfel de structuri determina ca cei implicati sa formeze o adunare oarecare de persoane individuale, in cel mai bun caz, un grup cu limite vagi, in nici un caz o organizatie cu o politica cooerenta.

Aspectele cele mai vizibile ale structurii organizationale sunt reprezentate de modul de impartire in sectii sau departamente si stabilirea ierarhiei organizatiei. Aceste doua aspecte sunt definite de organigrama, dar exista si alte ttrasaturi structurale cum ar fi sistemele informationale, procedeele de coordonare, aspectele care nu sunt cuprinse de organigrama.

In esenta In esenta structura unei organizatii ttrebuie astfel alcatuita, incat aceasta sa faca fata unei palete largi de probleme cum ar fi: definirea unei strategii de dezvoltare, identificarea problemelor si a proiectelor de interventie, cautarea parteneriatului, a resurselor financiare si umane, comunicarea intra-organizationala si cu exteriorul, identificarea si solutionarea potentialelor conflicte interne.

O categorie aparte a organizatiilor o constituieorganizatiile nonprofit. Organizatiile neguvernamentale sunt structuri institutionalizate de natura privata ce pot activa fie ca grupuri informale, fie inregistrate ca persoane juridice si care sunt independente in raport cu orice autoritate publica. Ele nu urmaresc nici accesul la puterea politica si nici obtinerea de profit.

Conform unei definitii structural functionale elaborate de colectivul lui Lester Salomon, o organizatie neguvernamentala trebuie sa urmareasca urmatoatele criterii:

- Sa functioneze ca o entitate structurata - ppoate face dovada unei anumite structuti organizationale institutionalizate (detine mecanismele interne de decizie, elaboreaza si respecta in activitatile desfasurate reguli si proceduri proprii de functionare). Cel mai adesea, aceste institutii sunt inregistrate ca persoane juridice dar functionarea lor este posibila si fara sa aibe personalitate juridica.

- Sa fie de natura privata - este institutional separata de autoritatile publice (fapt care nu exclude finantarea din bugetul public) fiind constituita pe baza exercitarii drepturilor la libera initiativa si libera asociere.

- Sa respecte criteriul non distributiei profitului - poate genera venituri, respectiv obtine "profit" din activitatile desfasurate dar acestea nu pot fi distribuite membrilor sau organelor de conducere ci sunt folosite pentru atingerea obiectivelor declarate.

- Sa se auto-guverneze - are capacitatea de a-si asums decizii privind functionarea sa interna sau relatiile cu alte institutii in mod independent, iar structurile de conducere nu sunt dominate de reprezentantii autoritatiilor publice.

- Sa fie voluntare - se bazeaza in general, pe implicarea in actiunile pe care le desfasoara (fapt care nu exclude posibilitatea angajarii de personal) sau in procesul de conducere.

Pe langa criteriile obligatorii mai sunt utilizate si doua criterii cu valoare recomandativa:

Sa fie nemisionare - nu au ca scop promovarea unei anumite religii (cazul bisericilor) dar pot avea ca scop educatia religioasa.

Sa fie nepartizane politic - nu se implica direct in promovarea sau sustinerea candidatilor sau formatiunilor politice, dar pot desfasura activitati cu scopul influentarii politicilor publice.

Tot Peter Dobkin Hall (1987) este cel care ofera o definitie exacta a ong-urilor: "As defini o organizatie nonprofit ca un corp de indivizi care se asociaza pentru unul din aceste teluri:

• sa realizeze activitati publice care le-au fost delegate de stat
• sa realizeze activitati publice pentru care exista cerere, cerere pe care nici statul si nici organizatiile profitabile nu pot sau nu vor sa o indeplineasca
• sa influenteze directia politicii statale, a organizatiilor cu activitate profitabila, a altor organizatii nonprofit."

Din punct de vedere juridic in Romania, organizatiile guvernamentale pot exista sub trei forme: asociatie, fundatie, federatie.

In Romania ele sunt cunoscute mai mult sub denumirea de organizatii neguvernamentale pentru ca, in momentul constituirii lor - trebuie amintit ca dupa cel de al doilea razboi mondial, dreptul la asociere a putut fi pus in practica i mod real abia in 1990 - era deosebit de important faptul ca aceste organizatii functionau fara a fi coordonate de institutii statale. De fapt, caracteristica cea mai importanta a acestei forme de asociere era tocmai caracterul nonprofit. Poate ca atribuirea unei conotatii politice de tipul "antiguvernamental" sintagmei "organizatii neguvernamentale" a fost si rezultatul lipsei de informatii cu privire la modul de structurare a societatii civile.

De cele mai multe ori, organizatiile neguvernamentale, chiar daca au in componenta Consiliului de Administratie politicieni, actioneaza intr-un mod nepartizan din punct de vedere politic. Din nou si acest aspect trebuie foarte bine inteles, pentru ca "nepartizanatul politic" nu inseamna ca la un moment dat, una sau mai multe organizatii, nu pot adopta o anumita pozitie intr-o anumita conjunctura sau legat de o anumita problemaspecifica. Atata vreme cat aceasta manifestare este temporara si nu este vorba despre o aliniere pe termen lung la o anumita ideologie, specialistii acestui domeniu sunt de parere ca, implicarea in problema respectiva este de natura nepartizana.

Prin urmare, nu caracterul ne-guvernamental este cel mai importantci faptul ca aceste organizatii nu au ca scop obtinerea de profit. Desigur ca si in acest caz este necesara o precizare care sa lamureasca termenul nonprofit (acest termen este folosit mai ales in Statele Unite ale Americii). In acestcaz atributul nonprofit nu trebuie inteles la modul absolutca fiind evitarea cu orice pret a existentei unui profit pe durata unui an fiscal.

Din contra, este absolut nerecomandat ca la sfarsitul anului fiscal organizatia sa aiba conturile goale. De fapt este vorba despre faptul ca organizatiile guvernamentale obtin (in majoritatea cazurilor) cea mai mare parte a veniturilor din finantari nerambursabile, donatii sau sponsorizari si mai rar din activitati generatoare de venituri. Termenul nonprofit indica faptul ca profitul inregistrat la sfarsitul anului fiscal nu va fi distribuit si folosit pentru uzul personal al uneia sau mai multor persoane fizice din cadrul organizatiei (asa cum este cazul organizatiilor comerciale al caror profit poate fi transformat in dividende pentru asociati) ci este destinat desfasurarii de activitati pentru atingerea scopului generic al organizatiei.

In Romania inca mai sunt voci care isi pun intrebari referitoare la utilitatea acestor organizatii. Ceea ce se poate spune de la bun inceput este ca aceste organizatii au rolul de a raspunde unor nevoi ale comunitatii neacoperite de celelalte sectoare ale societatii si de a oferi sansa participarii unui numar extins de cercetati la elaborarea politicilor publice.

ISTORICUL ORGANIZATIILOR NEGUVERNAMENTALE

Si in ceea ce priveste istoricul organizatiilor neguvernamentale, ca si in cazul relatiilor publice, parerile sunt diferite. Cei mai multi "activisti" ai acestui domeniu sunt de parere ca Anglia si Statele Unite sunt primele tari in care "ong-urile" au desfasurat o activitate sustinuta. De altfel, America de Nord este recunoscuta ca zona in care organizatiile nonprofit au cea mai intensa activitate si cei mai multi teoreticieni.

Vorbind despre istoria si evolutia acestui sector, Peter Dobkin Hall (1987) spunea ca istoricii au tendinta de a ignora modul in care s-a dezvoltat sectorul nonprofit.Lucrarile care exista se refera numai la domeniile particulare cum ar fi: educatia, sanatatea, asistenta sociala, asociatiile profesionale, filantropia, axandu-se pe dezvoltarea acestor institutii specifice si pe descrierea persoanelor impportante din acest domeniu. Doar o parte foarte mica din literatura de specialitate se refera exact la institutiile nonprofit ca "sector distinct de activitate".

Evolutia organizatiilor non-profit poate fi analizata inca din secolul al XVIII-lea. Astfel, se pare ca primele preocupari pentru existenta unor instante care sa ofere sprijin celor in nevoie, care sa contribuie la educarea publicului si la regularizarea activitatii organismelor statului pot fi identificate inca din 1780. Sunt cunoscute demersurile realizate de organizatii ca "The Philadelphia Baptist Association", "The Foundation for advancement of teaching", "The endowment for international peace" etc

Experienta Statelor Unite si a Marii Britanii demonstreaza fara putere de tagada ca aceste tipuri de organizatii nu este pot exista decat intr-o societate plurarista in care fiecare este constient de rolul si pozitia sa, in care fiecare om cunoaste importanta efortului depus pentru a dezvolta ceea ce numim astazi societate civila. Este foarte important sa retinem ca societatea civila ESTE un produs distinct al democratiei.

Istoria recenta (ultimii 50 de ani) ne demonstreaza ca, alaturi de Satele Unite ale Americii si Marea Britanie, tarile din Centrul si Estul Europei (adica tinerele democratii) ar trebui sa ofere cele mai bune exemple pentru sustinerea afirmatiei de mai sus. Joelle Ziemian (1997) afirma ca:

"Libertatea de asociere este o conditie, ca orice libertate, cuprinde atat drepturi cat si responsabilitati. Evenimentele din decembrie 1989 au creat conditiile exercitarii dreptului la asociere. Ca urmare a acestei deschideri, in Romania s-au constituit legal mai mult de 12500 de organizatii neguvernamentale.

Activitatea multor organizatii non-profit reflecta eforturile unor cetateni preocupati, dornici sa rezolve problemele cu care se confrunta la nivel comunitar si national. Existenta unui grup de persoane care impartaseste aceleasi preocupari si dorinta de a rezolva probleme prin intermediul actiunii organizate este fundamentala in crearea unui ong. Dar infiintarea unei organizatii formale care sa actioneze in vederea rezolvarii unor anumite probleme este doar primul pas. In fapt, este doar o demonstrare a dreptului la asociere libera. Responsabilitatea apare odata cu nevoia de a actiona in vederea rezolvarii problemei identificate.

In Romania, marimea si scopul organizatiilor nonprofit variaza de la asociatii de bloc formate din voluntarii unui cartier care decid sa creeze un spatiu varde sau un loc de joaca pentru copii si merg pana la fundatii finantatoare (de cele mai multe ori) care ruleaza fonduri de mai multe milioane de dolari. Toate ong-urile desfasoara activitati care pleaca de la premisa "binelui public". Insa nu este suficient sa avem idei bune si sa prezentam aceste idei altor ong-uri in cadrul intalnirilor, seminariilor si forumurilor. Doar discutiile ca atare nu pot rezolva problemele comunitatii si nici nu pot transforma in realitate o viziune pentru o societate mai buna."

SECTOARELE DE ACTIVITATE ALE ORGANIZATIILOR NON-PROFIT

Este deosebit de dificl sa alcatuim o singura clasificare corecta a activitatii organizatiilor neguvernamentale. Diversitatea domeniilor in care activeaza diferitele organizatii neguvernamentale dar si impactul pe care acestea il au in rezolvarea diverselor probleme cu care se confrunta societatea au facut posibila realizarea unor clasificari in functie de domeniile de activitate, de publicul-tinta, de interesele promovate, de serviciile oferite, de numarul de membri, de impactul local, regional, national sau international si enumerarea poate continua.

Conform revistei InfoONG (martie, 1997) aceste clasificari sunt importante pentru stabilirea gradului de utilitate publica a institutiilor nonprofit dar si pentru stabilirea modalitatii de impozitare aplicate de catre guvern.

Tot Statele Unite ale Americii ne ofera cel mai bun exemplu despre ceea ce inseamna dreptul la asociere si domeniile in care acesta isi gaseste cea mai buna aplicabilitate.

Astfel, conform lui Dennis Wilcox, Phillip Ault si Warren Agee (1986) in Satele unite exista cinci tipuri majore de asociatii: breslele comerciale (trade groups), sindicatele (labour unions), organizatiile de membrii (membership organizations), societatile rofesionale si culturale (professional and cultural organizations), organizatiile marilor cauze (cauze organizations).

Breslele comerciale (trade unions)

Aceste organizatii sunt formate din membri companiilor care produc acelasi tip de produse sau ofera aceleasi servicii. Aceste asociatii promoveaza anumite legi, informeaza publicul asupra situatiei industriei si folosesc statisticile sau orice fel de cercetari in beneficiul lor. Exista multe exemple de astfel de grupuri care activeaza impreuna pentru a promova un produs generic. Acestea realizeaza adevarate campanii de relatii publice care au ca obiectiv modificarea comportamentului si atitudinii publicului intr-o directie favorabila organizatiei. Un astfel de exemplu citat de Dennis Wilcox et alii este "The California Milk Advisory Board". Aceasta organizatie a realizat o campanie de mare amploare al carei scop era modificarea atitudinii si comportamentului de cumparare al persoanelor adulte si convingerea acestora ca untul din lapte este suta la suta natural si mai scazut in grasimi nocive decat margarina. Rezultatul? Majoritatea americanilor care sunt interesati de sanatate au considerat adevarata aceasta informatie astfel incat obiectivul acestei campanii si anume "indepartarea" consumatorului de produsul margarina, a fost realizat cu brio.

Sindicatele (labour unions)

In viziunea americana, aceste organizatii sunt cele care administreaza fondurile de pensii, programele de asigurare ale lucratorilor. Membrii unui sindicat trebuie deci informati despre modalitatile prin care pot intra in posesia acestor drepturi si facilitati. In cazul in care un impas in negocieri duce la greva, sindicatele sunt cele care isi prezinta doleantele si tot ele sunt cele care cer sustinerea publicului. Mai mult decat atat, au fost cazuri in care sindicatele au declansat greve pe "timp nelimitat" iar sindicalistilor le-au fost suprimate, pe perioada incetarii activitatii, drepturile salariale. In acest caz, tot sindicatele au fost cele care au reusit sa-si ajute membrii prin acordarea unor recompense materiale (uneori chiar de valoarea salariului) care au putut fi acoperite din fondurile sindicale adunate din cotizatii. Intr-o situatie de criza cum este greva, organizatiile sindicale sunt cele care explica motivul pentru care s-a hotarat recurgerea la o actiune sindicala radicala iar in momentul in care s-a ajuns la o intelegere, conducerea sindicatului prezinta membrilor prevederile contractuale, tocmai in scopul recunoasterii acestora.

Asa cum s-a putut observa in ultimii 17 ani, si in Romania sindicatele se implica activ si constant in viata publica, pe plan national sau local, prin acordarea de ajutor material si logistic sau, dimpotriva, prin retragerea sustinerii guvernantilor. Nu trebuie uitat faptul ca fostul primar al Bucurestiului, ajuns mai tarziu chiar prim ministru, a fost lider sindical, ca fostul ministru al transporturilor si lucrarilor publice a fost tot lider sindical si ca, acum, unul dintre senatori este liderul sindicatului soferilor.

Organizatiile de membrii (membership organizations)

Tineri din toata lumea se inscriu in organizatii non-profit care le ofera servicii ca: training, recreere, consultanta, educatie in anumite domenii. Exista insa astfel de ong-uri care nu se adreseaza numai tinerilor ci si persoanelor de toate varstele care doresc, de fapt, sa-si gaseasca o ocupatie in timpul liber. In Statele Unite sunt deja celebre organizatii ca: "Cercetasii Americii", "Asociatia Automobilistilor Americani", Asociatia Americana a Persoanelor Pensionate etc.

Societatile profesionale si culturale

Reprezentantii unei profesii se asocieaya pentru beneficiul comun. Din acest punct de vedere aceste asociatii se aseamana cu asociatiile comerciale. Munca unui specialist in relatii publice include, in acest cay, campaniile legislative, advocacz la standarde profesionale, publicarea informatiilor legate de o anumita profesie, recrutarea membrilor, actiuni generate pentru imbunatatirea statutului profesiunii.

Societatile culturale sunt asemanatoare grupurilor profesionale cu exceptia faptului ca, in primul cay, primeaya interesul pentru activitatile culturale si mai putin proeminenta statutului profesiunii. "Metropolitan Museum Art", "Chicago historical Society", "San Francisco Symphony Orchestra" sunt doar cateva exemple de acest fel. Toate aceste organizatii utilizeaza relatiile publice pentru promovarea programelor si proiectelor diferite cum ar fi editarea unor publicatii, crearea de evenimente, recrutarea de noi membrii, strangerea de fonduri.

Organizatiile marilor cauze (cause organizations)

Sub aceasta denumire foarte generala se regasesc organizatii formate din persoane care doresc sa influenteze publicul si sa genereze sustinerea acestuia intr-o serie de probleme. Dintre acestea, in maerica de Nord sunt recunoscute asociatiile: "Mamele impotriva condusului in stare de ebrietate", "Organizatia Nationala a Femeilor" sau "Greenpeace".

Principala menire a acestor organizatii este informarea publicului (sunt deja de notorietate actiunile "in forta" organizate de Greenpeace sau demonstratia organizata in timpul administratiei Clinton la Washington de catre victimele SIDA care eveniment a avut ca scop constientizarea publicului asupra acestei boli si sensibilizarea autoritatilor pentru oferirea unui tratament special acestor bolnavi.

In afara de cele cinci tipuri de organizatii enumerate, Wilcox, Ault si Agee (1986) mai identifica si alte tipuri de ong-uri. Este vorba despre ceea ce americanii numesc generic "agentii": "Armata Salvarii", "Crucea Rosie Americana", "American Heart Association", "american Cancer Society". Si aceste organizatii se bazeaza pe relatiile publice pentru a-si promova activitatea si pentru a strange fondurile necesare pentru derularea programelor. Exista patru directii in care tacticile relatiilor publice sunt esentiale:

1. promovarea rolului organizatiei - stimularea interesului publicului cu privire la activitatea depusa de ong si demonstrarea avantajelor oferite de acesta;
2. oferta serviciilor - presupune promovarea "ofertei de servicii" si convingerea publicului sa apeleze la serviciile organizatiei;
3. strangerea de fonduri;
4. capacitarea voluntarilor.

Functiile pe care le indeplinesc organizatiile neguvernamentale

Este deci evident rolul important pe care il au organizatiile neguvernamentale pentru societate. Desigur ca cel mai important este acela de a raspunde anumitor nevoi ale comunitatii care nu pot fi indeplinite de alte tipuri de instante cum sunt cele guvernamentale sau cele "pentru profit". Prin urmare, tocmai pentru a servi acestui scop, teoreticienii considera ca "al treilea sector" isi poate asuma diverse functii:

• intermedierea relatiei dintre cetateni si autoritati;
• facilitarea integrarii sociale si politice a cetatenilor;
• furnizarea de bunuri si servicii catre comunitate;
• reprezentarea intereselor unor grupuri din cadrul societatii.

10 motive pentru care organizatiile neguvernamentale sun utile societatii

1. raspund direct nevoilor societatii;
2. ofera servicii ieftine si de calitate;
3. sunt generatoare de solutii manageriale;
4. transforma locuitorii in cetateni responsabili;
5. pregatesc experti si asigura expertiza in domeniile lor de activitate;
6. implica sectorul privat in dezvoltarea societatii;
7. faciliteaza parteneriatul intre sectorul privat, administratie si cetatean pentru dezvoltarea durabila a comunitatii;
8. atrag fonduri externe;
9. creeaza locuri de munca;
10. completeaza actiunile autoritatilor in rezolvarea unor probleme pentru care acestea nu au destule resurse.

2. DOMENIILE RELATIILOR PUBLICE PENTRU ORGANIZATIILE NEGUVERNAMENTALE

2.1 CONSIDERATII GENERALE

Organizatiile neguvernamentale pot oferi specialistilor in relatii publice posibilitatea reusitei profesionale si multe posibilitati de afirmare. Modul in care sunt structurate aceste organizatii (ierarhii, responsabilitati) dar si modul in care se desfasoara activitatea ofera relationistului o libertate mai mare in programul de lucru dar lipsa serializarii activitatii (proiectele se schimbat, apar alte nevoi si alte probleme, feedback-ul din partea publicului este usor de observat etc).

De cele mai multe ori activitatea de relatiile publice din acest tip de organizatii este perceputa de ceilalti ca rezumandu-se numai la activitatile promotionale si relatia cu mass media. Situatia nu sta chiar asa. In tarile care au o traditie a sectorului non-profit (Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franta etc), jurnalistii considera ong-urile ca fiind o sursa sigura si de incredere pentru obtinerea informatiilor. Reprezentantii mass media vor sa foloseasca datele oferite de asociatii si fundatii, daca acestea sunt "pregatite in mod profesionist" (Doug Newsom, Judy VanSlike Turk, Dean Kruckeberg, pag 34, 2003).

Totusi, activitatea de PR dntr-o organizatie neguvernamentala este deosebit de complexa pentru ca ea cuprinde atat activitati specifice pentru alte sectoare (pentru profit, guvernamental etc) cum ar fi relatiile cu media, comunicarea interna etc. cat si elemente noi (strangerea de fonduri, lobby si advocacy).

Prin urmare ar fi incorect sa rezumam demersul specialistilor in relatii publice care activeaza in ong-uri numai la derularea unor tipuri de campanii si mentinerea relatiei cu presa. De fapt, asa cum am aratat si in tutoratul 1 intreaga munca prestata intr-o organizatie non-profit presupune, mai degraba, o educatie multidisciplinara.

2.2 STRANGEREA DE FONDURI

Fara indoiala ca, in activitatea de zi cu zi dintr-o organizatie neguvernamentala, un rol important il joaca procesul strangerii de fonduri.

Doug Newsom si colab (2003, pag 35) sunt printre cei care prezinta importanta mare pe care o are fundraising-ul si principiile pe baza carora acesta trebuie sa se desfasoare. Desi multi practicieni de relatii publice vor spune ca "nu se ocupa cu stringerea de fonduri" - asa cum multi altii vor spune ca "ei nu fac publicitate" - cei care o fac bine sunt la mare cautare. Stringerea de fonduri se numeste citeodata " relatii cu donatorii". Mai intii, cel care se ocupa de stingerea de fonduri trebuie sa identifice prin cercetare sursele de suport potential. Apoi, el sau ea trebuie sa spuna acestor surse cat de valoroasa este organizatia, pentru ca ele sa ia in calcul oferirea unei donatii. In cazul donatorilor individuali, aceasta inseamna de obicei cultivarea unei relatii pe termen lung intre organizatie si acea persoana. Daca sursa este o fundatie, actiunea informationala implica redactarea unei propuneri de subventionare care explica de ce este valoroasa organizatia care are nevoie de fonduri si identifica aceasta valoare in legatura directa cu misiunea fundatiei care ofera fondurile.

Al treilea aspect al relatiilor cu donatorii - solicitarea propriu-zisa - poate avea mai multe forme. Poate implica elaborarea unei carti de prezentare, pregatita exclusiv pentru o situatie particulara, sau poate folosi o caseta video care poate fi utilizata in mod repetat in combinatie cu apeluri catre anumite persoane. De obicei, se redacteaza o serie de scrisori de cerere de fonduri, dart se poate ajunge la brosuri si la telefoane de solicitare. Intilnirile fata in fata sunt deasemenea folosite pentru cererile care au ca tinta o anumita persoana si pot lua forma intilnirilor dintre doua persoane sau a intilnirilor dintre o persoana si un grup de donatori potentiali. In cazul donatiilor mari, este construita de obicei o legatura strinsa intre institutie (reprezentata de o structura sau de o persoana) si donator.

Urmatorul pas il constituie oferirea unui semn de recunostinta adecvat pentru donator, in functie de marimea donatiei si de natura cererii facute. (Nimic nu poate fi mai suparator pentru donator decit sa primeasca un "premiu" scump, deoarece aceasta arata ca o buna parte din bani sunt folositi pentru multumiri, in loc sa fie folositi pentru misiunea principala a organizatiei.)

In cele din urma, relatia donator - organizatie trebuie mentinuta intr-un mod care sa satisfaca ambele parti. Cei care sting fonduri vor ca donatorii sa faca in continuare donatii, mai ales daca organizatia are evnimente de stringere de fonduri in fiecare an (asa cum fac televiziunile publice, de exemplu). Chiar daca donatia a fost substantiala si nu exista motive pentru a astepta o alta donatie, cel care stringe fonduri vrea ca donatorul sa aiba in continuare o relatie cu organizatia si sa fie multumit ca a daruit. Donatorii atrag adesea alti donatori, dar numai atunci cind sunt multumiti de experienta lor.

In tarile care au experienta in derularea capaniilor de strangere de fonduri, comportamentul si motivatiile celor care fac donatii a fst studiat in amanunt. In Statele Unite ale Americii, de exemplu, Christopher Jencks in articolul  Who gives to what  (publicat in  The Non-Profit Sector , 1987, pag. 321) prezinta, pe baza datelor obtinute de la Internal Revenue Services - IRS, ariile catre care se indreapta donatiile americanilor. Conform acestui studiu, in perioada 1978-1981 aproximativ doua treimi din contibutii s-au indreptat catre biserici. In ordinea sumelor alocate urmau : intitutiile de educatie, spitalele, alte organizatii care se ocupa de sanatate si ajutorare sociala,alte tipuri de organizatii. Pentru Romania aceasta distribuire a  ajutorului  ar putea parea oarecum bizara dar trebuie luat in considerare modul in care bisericile (de oricare confesiune ar fi ele) se implica in viata comunitatii. De fapt, majoritatea donatiilor pe care membrii unei congregatii le aduna pentru biserica lor se intorc tot la ei sub forma unor serviciii prestate de catre slujitorii bisericii. Conform datelor oferite de Interfaith Research Committee (1977) bisericile locale aloca aproximativ 4% din venitul lor asistentei sociale (care se traduce in asistenta acordata batranilor, nevoiailor, Scoala de Duminica etc).

Studiul lui Jencks are in vedere si analiza a comportamentului donatorului - persoana in cazul in care determinatul este non-economic (este vorba aici despre clasificarile in functie de varsta, structura familiala, sex, religie si etnie, educatie, legaturile cu comunitatea, caracteristicile comunitatii, background-ul familial). Rezultatul studiului arata ca persoanele care doneaza in mod frecvent se inscriu in categoria a doua de varsta (peste 40 de ani), au studii medii si superioare si sunt familisti si detin o locuinta proprie. In urma studiului nu a rezultat foarte clar cine doneaza mai multi bani sau mai des, barbatii sau femeile asa cum nu a putut demonstra clar care sunt grupurile etnie care fac cel mai des donatii.In ceea ce priveste religia, un studiu Gallup arata faptl ca, in 198, protestantii au donat cu 52% mai mult decat catolicii. Un alt aspect interesant il constituie bakround-ul familial. Cei dn mediul urban doneaza in mod constant dar fara sa depaseasca un nivel mediu, cei care au crescut in mediul rural doneaza mai mult iar cei care au crescut in orase mici doneaza mai putin.

Alaturi de studiile referitoare la comportamentul donor, profesionistii s-au indreptat si care realizarea unor manuale de strangere a fondrilor. In Romania exista cateva asociatii si fundatii care s-u preocupat de acest domeniu : Asociatia pentru Relatii Comunitare (care a realizat si un manua de strangere de fonduri, manual la care acest tutorat va face referire), Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile, World Learning, Centrul de Asistenta pentru Organizatii Neguvernamentale.

In Romania exista inca aceasta mentalitate ca romanii sunt saraci si ca orice incercare de strangere de fonduri presupune un soi de cerseala care va fi, inevitabil, sortita esecului. Aceasta presupunere este incorecta ! Toate manualele pleaca de la aceeasi idee : nu vom putea trange fonduri daca nu le vom cere, cu alte cuvinte,  cere si ti se va da .

Trebuie spus de la bun inceput ca atragerea fondurilor nu implica numai solicitarea de fonduri ci si o oferta de oportunitati adresata partenerilor. Ea este un proces organizat de creare de relatii si este nevoia sa il privim ca pe o relatie / cooperare intre doi parteneri.

In manualul editat de Asociatia pentru Relatii Comunitare Romania (www.arcromania.ro) sunt prezentate cateva din elementele de succes in atragerea fondurilor si etapele care ar trebui luate in consideratie pentru realizarea cu uces a unei campanii de strangere de fonduri.

In primul rand, campaniile de strangere de fonri nu se pot face la repezeaza si "dupa ureche", ele presupun:

existenta unui plan scris, cu scopuri si obiective

solicitarea unei donatii

diversitatea surselor de finantare

alocarea de timp pentru atragerea fondurilor

alocarea de bani pentru atragerea fondurilor

membrii si conducerea organizatiei dedicate activitatii de atragere a fondurilor

abordare profesionala a atragerii de fonduri (pe baza regulilor de marketing)

disponibilitatea interna de a atrage fonduri

Autorii manualului editat de ARC au identificat unele din elementele - cheie pentru succesul in atragerea fondurilor. Acestea sunt:

Cunoasteti principiile de baza ale relatiilor publice si marketing-ului

O abordare profesionista a procesului de atragere a fondurilor incepe prin a realiza ca relatia donator-beneficiar este reciproca. Finantatorul are dreptul de a primi ceva in schimbul donatiei sale. Cand un finatator ofera fonduri pentru un program sau cheltuieli operationale, el se asteapta la recunostiinta si recunoastere, pe langa alte recompense intangibile cum ar fi sentimentul de apartenenta.

Luati in considerare mediul si climatul in care functioneaza organizatia si in care urmeaza sa fie derulata activitatea de strangere de fonduri.

Daca legislatia, factorii economici, indicii demografici si alti factori nu sunt luati in considerare, unei organizatii ii poate fi dificil sa-si atinga obiectivele propuse in campania de atragere a fondurilor. Circumstantele interne, cum ar fi disponibilitatea organizatiei de a atrage fonduri, pot si ele influenta succesul sau esecul. Exista personalul necesar? Exista un sistem de management financiar adecvat? A trecut organizatia printr-un proces de planificare strategica?

Identificati clar motivatia care a dus la nevoia strangerii de fonduri.

Trebuie explicate clar motivele pentru care este nevoie de donatie.. Trebuie descrise misiunea, scopurile, obiectivele, nevoile si oportunitatile organizatiei; descrierea programelor si a metodelor de evaluare; raportarea financiara, structura de conducere si personalul care implementeaza programele. "Cazul" trebuie reexaminat cu reglaritate pentru a va asigura ca prezinta organizatia in cea mai buna lumina posibila.

Structura de conducere si voluntarii au un rol deosebit de important in strangerea de fonduri.

Membrii structurii de conducere sunt in mod legal raspunzatori de activitatea unei organizatii, de modul de obtinere si administrare a fondurilor; ei trebuie sa fie implicati de la bun inceput in procesul de planificare si atragere a fondurilor. Membrii consiliului de administratie, ca si alti voluntari sunt persoanele cele mai in masura sa solicite o donatie, fiindca ei simbolizeaza implicarea in cauza organizatiei. In plus consiliul de administratie are responsabilitatea de a supraveghea procesul de atragere a fondurilor pentru organizatie.

Este foarte importanta cunosterea publicului-tinta, in cazul nostru a posibililor finantatori/ donori / mecena.

Printre potentialii finantatori se numara fundatii, firme, guverne, biserici, si cel mai important, persoane particulare. Care sunt posibilitatile de a obtine fonduri de la fiecare din acestia? Au fost luate in considerare toate sursele de finantare fezabile?

Ca si in celelalte activitati de relatii publice, si cand vine vorba despre strangerea de fonduri, planificarea este foarte importanta. Identificarea strategiilor si tacticilor pentru "abordarea" fiecarui finantator reprezinta o etapa deosebit de importanta pentru strangerea de fonduri

Cum veti aborda fiecare finantator potential in parte si pentru ce program? Veti cere fonduri pentru bugetul de baza, pentru un program, pentru investitii sau echipament? Printre strategiile de abordare se numara solicitarile directe, cererile de finantare, evenimentele speciale, cererile de sponsorizare.

Studiati finantatorii potentiali.

Trebuie identificate grupurile tinta ale organizatiei, iar dintre acestea finantatorii potentiali. Este nevoie de un minim studiu al celor mai interesanti finantatori potentiali. Cei de la care se vor solicita sume mai mari se vor bucura de o atentie speciala. 

O parte a planului trebuie sa abordeze elementele programului de atragere a fondurilor, o alta trebuie sa demonstreze o conducere si un control eficient al organizatiei. Grupurile tinta trebuie informate despre activitatea oganizatiei, despre problemele si succesele ei. O buna comunicare poate imbraca mai multe forme, cum ar fi feedback-ul din partea beneficiarilor, care ofera o baza buna pntru luarea deciziilor.

Solicitati finantarea

Cereti o finantare. O buna pregatire, care poate varia in functie de intensitate, timp acordat si grad de detaliu poate imbunatati sansele de succes.

Reinnoiti solicitarea

In cazul in care proiectul derulat de organizatia din care faceti parte s-a desfasurat fara probleme, este foarte posibil ca finantatorul sa va sustina, in viitor, si alte idei.

Asa cum a mai fost prezentat si in notele de curs oferite pentru Introducere in Relatiile Publice (vezi tutorate anul 1) este deosebit de important pentru o organizatie sa isi stabileasca o declaratie de principii in care sa fie prezentate valorile, principiile, scopul, obiectivele si strategiile pe care aceasta doreste sa le urmeze.

S. M. Cutlip et alii (1994) citati de Cristina Coman (2001, pag. 74) sustin ca declaratiile de principii "contin angajamente publice referitoare la obligatiile civice si la responsabilitatile sociale (). ele sunt o marturie a idealurilor si valorilor care inspira o organizatie si au scopul sa ofere o directie si un sens pentru activitatile acesteia."

Pentru a realiza o declaratie de principii corecta si coerenta este necesar sa raspundem macar la intrebarile de mai jos:

de ce existam?

pentru ce vrem sa fie cunoscuta, in prezent si in viitor, organizatia noastra?

ce trebuie sa astepte publicurile noasre de la organizatie?

care sunt prioritatile noastre?

unde vrem sa ajungem, cu cine vrem sa colaboram?

care va fi rolul nostru in comunitate si in domeniul specific de activitate?

cui ii apartine organizatia?

catre cine avem obligatii?

de ce ar dori cineva sa lucreze pentru organizatia noastra?

Cu toate acestea, indiferent de dimensiunile si misiunea unei organizatii si tocmai tinand cont de specificul activitatii unei ong, este clar ca unul din cele mai importante aspecte care trebuie avute in vedere este tocmai relatia cu publicul extern. Conform specialistilor, urmatoarele elemente trebuie luate in considerare inainte de a putea lansa un program de comunicare cu publicul extern:

o       Organizatia trebuie sa isi cunoasca identitatea. Trebuie sa aibe o misiune si obiective definite in mod clar si cunoscute de membri.

o       Activitatile legate de relatiile externe trebuie sa fie o parte a planului straegic al organizatiei. Relatile externe trebuie sa fie o parte a activitatilor permanente ale organizatiei, la fel ca si cele de atragerea a fondurilor. Cei implicati in aceasta activitate trebuie sa aiba acces direct si permanent la organele de conducere ale organizatiei.

o       Organizatia trebuie sa-si cunoasca grupurile tinta: cine sunt si de ce sunt importante (iar importanta finantatorilor-existenti sau potentiali nu mai trebuie subliniata).

o       Organizatie trebuie sa aiba un plan de relatii externe, o strategie pentru a-si desfasura activitatile de relatii externe. Acest plan trebuie sa fie inclus in planul strategic general al organizatiei si sa fie legat de cel de atragere a fondurilor. O campanie de atragere a fondurilor va fi mult mai eficienta dupa ce a fost derulata cu succes o campanie de promovare a identitatii organizatiei.

o       Organizatie trebuie sa aibe un buget de relatii externe. Planul de activitate trebuie sa fie acceptat de toti cei implicati. Organizatia trebuie sa inteleaga ca relatiile externe nu se imbunatatesc peste noapte.

Clasificarea surselor de finantare

Ca si in cazul organizatiilor neguvernamentale, criteriile de clasificare ale finantatorilor sunt foarte diverse, si pot avea in vedere zona in care activeaza finantatorul, domenii si tipuri de proiectele pe care acesta la sustine etc. Astfel exista, conform ARC mai multe tipuri de finantatori:

Fundatiile comunitare - sunt infiintate prin contributia unor numeroase pesoane fizice si juridice dintr-o anumita comunitate (localizata geografic), si care isi limiteaza sprijinul financiar la acea comunitate. Cu toate ca cererile de finantare sunt aprobate de comitetul de evaluare al fundatiei, multi finantatori isi mentin un anumit control asupra fondurilor pe care le pun la dispozitie.

Exemple: Healthy City Foundation (Polonia), Bay Area Foundation (San Francisco), Fund for the City of New York.

Fundatiile mixte - isi obtin fondurile atat de la bugetul de stat cat si din surse particulare sau comerciale. Domeniile in care ele acorda finantare trebuie sa fie de interes foarte larg, cu un beneficiu public evident, dat fiind faptul ca o parte din bani vin practic de la contribuabili.

Exemple: National Science Foundation (Statele Unite), International Research Exchange Network, German Marshall Fund of the United States, Centrul Regional pentru Protectia Mediului (REC)

Agentiile guvernamentale - utilizeaza fonduri provenite de la bugetele de stat, deci in final de la contribuabil. Dezavantajul consta in faptul ca modul de accesare poate fi uneori dificil si birocratic, scopurile lor avand uneori si un determinism politic. Intreg procesul de la inaintarea cererii si pana la finantare poate dura mai mult de un an. Printre avantaje se numara faptul ca fondurile de care dispun sunt foarte mari si ca sunt finantate domenii destul de diverse.

Exemple: British Know How Fund, Programul PHARE, Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala (USAID).

Programele internationale - sunt orientate spre finantarea unui anumit domeniu la nivel international. In general au aceleasi avantaje si dezavantaje ca ale agentiilor guvernamentale, avand in vedere ca sursa banilor este guvernamentala (de la guvernele nationale)

Exemple: Danube Environmental Program, Black Sea Environmental Program, Center for Development and Population Activities.

Programele guvernamentale - se adreseaza unor probleme deosebite la nivel national. Astfel poate fi abordata reintegrarea somerilor, situatia copiilor, probleme de mediu, tineretul, etc. In general aceste programe sunt gandite pentru a putea fi usor accesate de catre organizatiile neguvernamentale. Exista cazuri in care ele sunt orientate spre probleme locale, in acest caz fondurile putand fi administrate de Consiliile Local sau de catre Prefecturi. Exemple: Programele pentru tineret finantate de Ministerul Tineretului si Sporturilor, Fondurile de Dezvoltare Sociala.

Fundatii individuale sau familiale - sunt infiintate prin contributia unor filantropi individuali sau a unor familii care de cele mai multe ori exercita o influenta foarte puternica, directa sau indirecta asupra distriburii fondurilor. Multe din aceste fundatii sunt stabilite printr-o mostenire importanta, la care apoi pot contribui si ceilalti membri ai familiei. Unele fundatii de acest tip practic nu au personal angajat, unul din membrii familiei ocupandu-se in timpul liber de administrarea fondurilor, iar la polul opus se afla fundatii particulare care cu timpul au devenit printre cele mai mari institutii finantatoare si care au mai multi angajati decat ONG-urile cu care lucreaza.

Exemple: Pew Charitable Trust. Charles Stewart Mott Foundation, Ford Foundation, Rockefeller Brothers Fund

Fundatiile infiintate de mari firme - in care contributiile anuale sunt dependente de profitul firmei. De cele mai multe ori directorul executiv este unul din angajatii companiei care poate avea si alte indatoriri in domeniul relatiilor publice sau comunitare.

Exemple: IBM Foundation, AT&T Foundation, Mitsubishi Electronic America Foundation, Sega Foundation.

Asociatiile religioase - pot si ele finanta diferite tipuri de proiecte ale ONG-urilor. Fie ca este vorba de asociatii ale unor culte, fie ca este vorba o anumita biserica ele pot fi surse de finantare importante in domenii ca serviciile sociale, protectia mediului, grupuri defavorizate, minoritati.

Exemple: AIDROM, Biserica Luterana.

Alte institutii pot pune si ele la dispozitie diferite programe de finantare. Poate fi vorba de institutii de invatamant sau cercetare, institutii din domeniul culturii sau artei.

Exemple: Granturile Academiei Romane, Fondurile Ministerului Cercetarii

Organizatiile neguvernamentale - reprezinta uneori un sponsor deloc de neglijat. Exista ONG-uri dezvoltate care colecteaza fonduri pe care apoi le doneaza unor organizatii mai mici. Finantarea se face de cele mai multe ori in acelasi domeniu de activitate cu al organizatiei donatoare, sumele putand varia de la cativa dolari pana la zeci de mii de dolari.

Exemple: American Cancer Society, World Wide Fund for Nature, Friends of the Earth, International Womens Association

Firmele constituie un finantator deosebit de important pentru organizatiile neguvernamentale. In Statele Unite sau Europa ele au o contributie majora la bugetele organizatiilor. Ele pot asigura fondurile necesare pentru bugetul de baza, pentru investitii sau echipament. Este mult mai usor sa obtineti sponsorizari de la firme ca fonduri nerestrictionate, decat ar fi sa le obtineti de la o fundatie sau un program de finantare national sau international. In plus nu trebuie neglijate nici donatiile in bunuri sau servicii pe care le pot face diferite firme.

Persoanele particulare sunt finantatorul catre care orice organizatie trebuie sa tinda. In tarile cu o comunitate ONG dezvoltata ei sunt principalul finatator, cu o pondere mai mare decat cea a fundatiilor, progamelor guvernamentale sau a firmelor. Un numar mare de finantatori individuali poate asigura sume substantiale. In plus el demonstreaza aderenta de care se bucura grupul in societate. Principala metoda de accesare a acestei surse de finantare o reprezinta solicitarile directe.

Elemente de planificare a unei campanii de atragere a fondurilor

Am amintit anterior despre importanta planificarii in strangerea de fonduri. Iata cateva elemente care subliniaza relevanta acestei etape:

• Se reduc incertitudinile;
• Creste eficienta in realizarea proiectului;
• Membrii echipei de proiect inteleg mai bine ce obiective au;
• Se economiseste timp;
• Se realizeaza o ordine de prioritati a activitatilor in cadrul proiectului.

Lipsa unei planificari strategice si a unei planificari sistematice va duce la:

• Un esec in indeplinirea obiectivelor;
• Slaba organizare a echipei, aspect care se va reflecta asupra intregii organizatii;
• O serie de activitati vor fi realizate ad-hoc, fara a avea resursele si asistenta necesara;
• Lipsa unui calndar al evenimentelor va duce la necesitatea de a actiona in mod aleator, trecand de la un program la altul, fara scopuri si obiective clar definite.

Un alt element deosebit de important il constituie si realizarea unui buget adecvat demersului propus. Pentru a realiza un proiect trebuie sa fim insa constienti de costurile cu care se confrunta organizatia noastra. Acestea pot fi:

• Costuri de capital - cele legate de achizitionarea materialelor (tot aici trebuie introduse si costurile pentru instalarea si punerea in functiune a acestora);
• Costuri de exploatare - mentenanta materialelor cumparate anterior;
• Costuri financiare - legate de sursele de finantare ale unui proiect; acesta poate avea surse multiple de finantare: de la bugetul statului, fonduri nerambursabile, grant-uri, sponsorizari, credite bancare.
• Costuri fixe - sunt cele care nu se modifica (de exemplu anumite tipuri de chirii, salarii etc);
• Costuri variabile - este vorba despre acele costuri care sufera modificari (angajatii care primesc comision pentru vanzari etc);
• Costuri directe - sunt cele care pot fi calculate pe unitate de produs vandut sau chiar produs. (costurile pentru consultanta);
• Costuri indirecte sau de regie - sunt cele care nu pot fi calculate pe unitate de produs (intretinerea, lumina, telefonul etc)

Estimarile costului vor fi transpuse in buget. Trebuie sa cunoastem aproximativ suma de care vom avea nevoie atunci cand realizam planificarea.

Bugetul este, de fapt, un tablou in care sunt prezentate costurile necesare derlarii activitatilor din cadrul proiectului (cheltuieli directe si cheltuieli indirecte). Exista mai multe modalitati de intocmire a bugetului:

Exemplu buget

Exemplu buget

Pe baza bugetelor se permite compararea costurilor efectuate si a rezultatelor obtinute intr-un proiect (de oricare fel ar fi acesta, deci este valabil si pentru o campanie de strangere de fonduri) cu costurile si rezultatele planificate.

ASPECTE IMPORTANTE IN REALIZAREA UNEI STRATEGII DE FUND RAISING

In manualul editat de Asociatia pentru Relatii comunitare este subliniat faptul ca in crearea unei strategii de obtinere a fondurilor trebuie avute in vedere urmatoarele cinci elemente:

"Trebuie sa ganditi si sa actionati pe termen lung

Planificarea strategica difera in mod considerabil de managementul financiar curent al organizatiei. Ea se bazeaza nu numai pe gandirea prezentului ci in special a viitorului financiar al organizatiei si a posibilitatilor de satisfacere a acestor nevoi. Perioada minima pe care se planifica strategia de colectare a fondurilor unei organizatii este un an.

Cu cat sunt sursele de finantare mai variate cu atat va fi organizatia mai stabila

Sa ne imaginam sursele de finantare ca picioarele unei mese. Daca pierdem o sursa de finantare, sau un picior, masa va continua sa se sprijine pe cele ramase, lucru care ne da ceva timp pentru a corecta problema. Acum haideti sa ne imaginam ca masa, sau organizatia, are numai un singur picior. Cat de dificil ar fi sa-i mentinem stabilitatea in aceste conditii? Ce s-ar intampla daca am pierde acel picior.

De aceea daca principala sursa de finantare o repezinta activitatile economice, ce se va intampla daca aceste activitati sunt interzise, sau limitate in mod drastic datorita modificarii legislatiei? Daca cea mai importanta sursa de finantare sunt donatiile de la finantatori straini, ce se va intampla cand ei isi vor pierde interesul pentru Europa Centrala si de Est si isi vor directiona ajutorul in alta parte?

O buna reteta de combinare a surselor de finantare este:

1/3 din sponsorizari comerciale

1/3 din surse guvernamentale, fundatii si programe internationale

1/3 activitati aducatoare de profit, dobanzi, donatii de la persoane private

Cunoasterea ciclul financiar al institutiilor finantatoare

Administratia centrala si locala functionaza pe baza unui ciclu financiar anual. Este bine sa stim care este momentul cel mai bun pentru a inainta o cerere de finantare, astfel incat fondurile solicitate sa poate fi incluse in bugetul lor.

Multe fundatii au diferite perioade in timpul anului cand anunta granturile pe care le vor acorda. Companiile si persoanele private ar putea fi mai interesate sa faca donatii la sfarsit de an, pentru a beneficia de reducerile de impozit. Nu va puteti permite sa pierdeti ocazia de a le solicita sprijinul numai fiindca nu ati stiut care este momentul cel mai favorabil pentru a depune cererea de finantare

Fondurile trebuie puse la dispozitie cu cel putin sase luni in avans

Pentru a garanta maximum de securitate pentru activitatile organizatiei, activitatea de atragere a fondurilor trebuie organizata in asa fel incat organizatia sa aibe suficiente fonduri pentru a activa cel putin sase luni.

Daca nu aveti fondurile necesare pentru a va desfasura activitatea cel putin o jumatate de an nu veti putea opera in siguranta, chiar daca asteptati o suma mare in una sau doua luni. Ce se va intampla daca sponsorul se razgandeste in ultima clipa, sau daca intervin intarzieri neprevazute? Va fi foarte greu sa va descurcati intr-o astfel de situatie, fiindca veti petrece foarte mult timp numai cu gasirea unei noi surse de finantare. De cele mai mult ori vor trece cel putin sase luni de la identificarea unei surse de finantare si pana cand banii va vor intra in cont.

Activitatile de atragere a fondurilor cer timp, munca si resurse

Ele pot fi realizate de o singura persoana, dar este mai bine sa fie desfasurate in echipa. Depinde de fondurile de care dispuneti si de metodele abordate. O cerere de finantare poate fi scrisa de o singura persoana, dar este necesar ca ea sa fie citia si revizuita de altele. Evenimentele speciale trebuie organizate de o echipa. Cand lucrati si cu alte persoane nu uitati sa le includeti in procesul de planificare si luare a deciziilor. Astfel veti dezvolta o relatie mai buna, si ii veti face sa se simta implicati in proiect.

Pentru a face coordonarea activitatilor posibila, ca si pentru a putea controla faptul daca vor exista mereu suficienti bani pentru operare este necesar sa concepeti un plan de atragere a fondurilor."

Autorii manualului editat de ARC sustin ca urmatoarele elemente trebuie luate in considerare cand este elaborat un plan de strangere de fonduri:

1. Decideti suma totala pe care doriti sa o obtineti

Pentru aceasta veti avea nevoie de un buget detaliat al cheltuielilor pe anul in curs si pe cel viitor. In estimarea fondurilor necesare poate fi folosita una din urmatoarele metode:

Suma deja existenta poate fi scazuta din suma totala a cheltuielilor estimate

Totalul poate fi estimat pe baza diferitelor programe si se poate incerca atragerea fondurilor departajat pe diferite activitati

Costul serviciului pentru un client poate fi determinat si poate fi utilizata o strategie de colectare a fondurilor gandita pentru asigurarea fondurilor pentru un numar determinat de beneficari

Indiferent de metoda utilizata, trebuie sa va amintiti ca cheltuielile administrative (salariul contabilului, asigurari, sediu, etc.) trebuie si ele acoperite.

Costurile administrative pot fi incluse sub forma unor procentaje in diferite programe sau proiecte, sau costurile administrative pot fi estimate ca un procentaj din bugetul anual total. Fiti siguri ca veti include o anumita suma pentru costuri administrative in fiecare proiect pe care il scrieti sau in fiecare cerere de finantare.

2. Analiza SWOT

Este foarte important sa fim constienti de punctele tari de care se poate folosi organizatia si punctele slabe care ar putea sa afecteze activitatea de strangere de fonduri. Ce puteti oferi potentialilor finantatori? Atragerea de fonduri, in cel mai bun sens al cuvantului este o buna ocazie de cooperare. Este bine sa realizati o lista a punctelor forte ale organizatiei, a realizarilor si experientei acumulate. Ce faceti in cazul in care sunteti o organizatie noua? Va puteti referi la realizarile fondatorilor, la capacitatea si pregatirea membrilor sau personalului. In definirea punctelor forte si a relizarilor puteti utiliza chestionarul de mai jos.

a. Ce programe sau activitati ati desfasurat si cand?

b. De credeti ca au avut succes? Ce schimbari au adus ele?

c. Ce capacitati ale membrilor au facut posibile aceste realizari?

d. Cum puteti dovedi ca ati avut succes?

Statistici

Scrisori de recomandare

Evaluari externe

Articole din presa

Altele   

e. Care sunt calificarile membrilor, personalului si conducerii? Au fost ei distinsi intr-un fel pentru munca lor?

f. Ce va diferentiaza de alte organizatii similare?

g. A fost organizatia distinsa in vreun fel? (invitatii de a reprezenta sectorul, invitatii de a participa la conferinte nationale sau internationale, etc)

h. Ce tipuri de institutii, si care, v-au finantat activitatile pana acum?

i. Cati finantatori individuali aveti pana acum?

j. Cat de variate sunt sursele de finantare?

k. Cui prezentati raportul anual si raportarile financiare?

l. Care este ponderea (in procente) a cheltuielilor administrative ale organizatiei?

3. Alegerea surselor de finantare

Care surse de finantare vor deveni parteneri de durata ai organizatiei, care din ele este cel mai probabil sa va sprijine organizatia? Este foarte important sa decideti cui va veti adresa in campania de atragere a fondurilor. Altfel s-ar putea intampla ca abia dupa ce ati pierdut o sursa importanta sa incepeti sa va ganditi la noi surse de finantare. Este mult mai bine sa aveti gata identificate o serie de surse potentiale, pe al caror sprijin sa va puteti baza. Dupa ce ati terminat o lista a acestor surse si le-ati clasificat in functie de probabilitate, trebuie sa luati in considerare urmatoarele intrebari:

Ce suma va puteti astepta sa primiti de la fiecare din aceste surse?

Aveti acces la una din persoanele din acea institutie, care ia decizii referitoare la donatii?

La care din aceste surse puteti solicita sprijin pe termen lung?

De cat timp, indemanare si bani aveti nevoie pentru a obtine o donatie de la o anumita sursa.

4. Determinati strategia pentru a obtine donatii de la persoane particulare

Suportul financiar de la persoane particulare trebuie sa devina cea mai importanta sursa de venituri pentru ONG-uri. Ele ofera suport public pentru activitatile dvs., daca organizatia isi desfasoara activitatile in acord cu misunea. Studiile arata ca cel putin 60% din persoane isi reinnoiesc donatia, daca au sprijinit o organizatie in trecut. De cele mai multe ori donatorii individuali se implica si in alte activitati ale organizatiei, de exemplu ca voluntari in diferite evenimente speciale sau pot fi viitori membri ai organizatiei. Puteti conta pe sprijinul lor in fiecare an, mai ales atunci cand alte surse de finantare pot fi mai zgarcite.

In primul rand trebuie sa determinati cine poate fi un potential donator. Trebuie sa incepeti cautarea im mediul dvs. de activitate. In primul rand ar fi familia, prietenii, colegii de munca, vecinii.

Faceti o lista de persoane carora va puteti adresa, pentru a fi siguri ca nu omiteti pe nimeni. Luand fiecare nume la rand incercati sa stabiliti urmatoarele elemente:

a. De ce si cum ii veti contacta ?

b. De ce sunt sau ar putea fi interesati sa va sprijine?

c. Cum va vor ajuta ei?

Odata ce ati generat o lista cu persoane care va sprijina, realizati o baza de date in care veti nota suma donata, data la care a fost primita, daca ati trimis sau nu scrisoarea de multumire, cand ii veti contacta. Numai arareori veti face acest lucru mai des decat odata pe an. Pastrati aceste informatii si actualizati-le permanent.

Nu mai trebuie sa subliniem faptul ca trebuie sa multumiti donatorilor. Nu va amintiti de ei numai cand aveti nevoie de sprijin financiar. Trimiteti-le copii dupa materialele tiparite sau invitati-i la evenimentele anuale. Tratati-i ca parteneri care va ajuta in indeplinirea misiunii organizatiei.

5. Determinati strategia de atragere a fondurilor de la institutii (fundatii, sectorul economic, administratia publica, organizatii religioase)

Ajunsi aici veti dori sa stabiliti o lista realista de institutii carora le puteti solicita fonduri. Atragerea de fonduri de la institutii este foarte consumatoare de timp. Este foarte importanta "studierea pietei". Carora din institutiile mentionate mai sus credeti ca va puteti adresa cu cele mai mari sanse? Trebuie sa obtineti informatii realiste despre fiecare institutie pe care doriti sa o abordati. Cum? Prin diferite materiale informative, baze de date, reviste, etc.

Cautati institutii care:

Sunt similare cu cele de la care ati beneficiat deja de sprijin

Sunt interesate de activitatile dvs. deoarece se desfasoara in zona lor de interes geografic

Sunt interesate de munca dvs. datorita domeniului de activitate

Pot oferi sprijinul de care aveti nevoie

Conform manualului citat anterior, urmatoarele principii ar trebui luate in considerare cand solicitati sprijin:

a. Trebuie sa obtineti informatii despre sursele de informare potentiale.

b. Este bine sa aveti contacte personale. Oamenii dau oamenilor. Cu toate acestea exista institutii sau firme care evita contactul personal si acest lucru trebuie respectat. Stabiliti un program pe baza caruia sa realizati contactele. De multe ori este util sa contactati nu numai "varfurile" unei organizatii finantatoare ci si personalul fara functii de conducere.

c. Lasati-va mereu loc de "Buna ziua". Fiecare organizatia va intampina si refuzuri, care nu sunt neaparat legate de proiectul sau activitatea propusa. Pastrati usile deschise pentru viitor si informati potentialul finatator periodic despre activitatile dvs.

d. Este important sa includeti consiliul de conducere in atragerea de fonduri. Oamenii sunt cei care confera succes unei organizatii si de multe ori acest succes este apreciat in functie de imaginea pe care o ofera structurile de conducere.

e. Pregatiti-va pentru toate intrebarile posibile care se pot pune cu privire la organizatie.

f. Trebuie sa stiti ce va diferentiaza de alte grupuri.

g. Fiti pregatiti sa acceptati suport non-financiar. Este mai bine sa parasiti intalnirea cu ceva decat cu mainile goale.

h. Aminititi-va ce puteti oferi sponsorilor - poate fi vorba de publicitate, parteneriat in rezolvarea unor probleme, prezenta la un eveniment, etc.

i. Toate materialele de prezentare trebuie pregatite cu grija. Aceasta nu inseamna neaparat un tipar scump. Informatia trebuie sa fie accesibila cu usurinta, clara, fara greseli de tipar sau ortografie. Evitati jargonul profesional care nu ar fi inteles de toata lumea.

j. Gasiti metode de a lua contact cu persoanele pe care veti intalni. Este mai bine sa fiti deja cunoscuti, decat sa le intalniti ca pe niste necunoscuti.

6. Cererea de finantare

O solicitare generala de fonduri trebuie scrisa ca parte a unei strategii de atragre a fondurilor. Astfel veti putea utiliza elemente "prefabricate" in orice moment este nevoie sau ele vor putea fi folosite ca o baza de plecare pe care o puteti adapta in functie de necestati.

7. Planificati si programati

Planificarea si programarea sunt, asa cum am mai aratat, deosebit de imprtante pentru strangerea de fonduri. Acesta se poate realiza scriptic fie sub aspectul unui formular fie poate lua o forma mai "narativa" (asemanatoare unui raport). Este insa important ca, oricare ar fi forma sub care se realizeaza planificarea si programarea, sa fie identificate foarte corect tipul finantatorului si suma care poate fi obtinuta.

Prin urmare, trebuie retinut faptul ca procesul strangerii de fonduri nu poate fi realizat decat de catre profesionisti. Este o activitate continua, derulata pe o perioada lunga de timp care necesita sustinere din parte conducerii organizatiei si alocarea resurselor necesare. Pentru ca fundraising-ul sa aibe succes este foarte important ca cei care deruleaza acesta activitate sa fie realisti in asteptari, sa stie exact care sunt prioritatile finantatorului si, poate cel mai important, sa asculte ce are finantatorul de spus.

Acest material a fost realizat pe baza materialelor realizate de Asociatia pentru Relatii Comunitare din Romania si oferite online, prin urmare informatiile nu apartin in intregime titularului cursului

Campaniile de lobby

Schimbarile produse la nivelul societatii romanesti au adus in atentia publicului necesitatea existentei unor actiuni prea putin cunoscute pana in 1989. Dreptul la asociere nu a presupus numai aparitia organizatiilor neguvernamentale (fie ca ele sunt asociatii, fundatii sau sindicate) ci si "construirea" la nivel social a unor instante care sa functioneze ca un factor regulator pentru activitatea legislativului si executivului. Au aparut astfel grupurile de presiune (interest groups) si, logic, cei care trebuie sa puna in aplicarea strategia acestor grupuri, adica lobby-istii.

Adrian Badila, Aureliu Dumitrescu si Viorel Micescu in "Manualul de lobby si Advocacy" (finantat de Unites States agency for International Development) sustin ca orice societate libera se bazeaza pe grupurile de interes. Acestea pot juca un rol pozitiv in societatile democratice si pluraliste si pentru a sa face auzite acestea au nevoie de strategii speciale, tehnici speciale de influentare a factorilor de decizie.

Grupurile de inters reprezinta o parte integranta a societatii si influenteaza direct sau indirect politicile publice. Influenta lor poate fi pozitiva sau negativa in functie de modul in care au fost "abordate" problemele, de calitatea liderilor de opinie. Ceea ce este insa cert este ca grupurile de presiune (interest groups) sustin democratia sipluralismul.

Grupurile de presiune au cateva roluri in societate:

Reprezentarea intereselor unor grupuri in fata executivului (atat la nivel national cat si la nivel local).

Participarea la actiunile politice, educarea membrilor

Monitorizarea anumitor programe / activitati aflate pe agenda "sociala"

Grupurile de interes pot sau nu avea o structura formala. Intr-o societate democratica, principalele activitati in interiorul grupului sunt legate de:

Numarul membrilor

Pastrarea membrilor

Atragerea de noi membrii

Atragerea resurselor financiare si materiale.

Activitatea de lobby, termen foarte des intilnit in ultima vreme, desemneaza eforturile facute in vederea influentarii unei decizii guvernamentale sau legislative, prin diferite mijloace de presiune sau persuasiune. In SUA, acest tip de activitate isi are originea in dreptul cetatenilor si al organizatiilor de a depune plingeri impotyriva unor decizii ale guvernului. Lobby-ul reprezenta procesul legal prin care sindicatele, asociatii, corporatii, grupuri de cetateni se organizau pentru a-si apara interesele si a influenta procesul de luare al deciziilior. Legile americane impun ca procesul de lobby sa fie urmarit de public, cerind ca aceia care practica asemenea actiuni sa inregistreze si sa declare sursele de venit si modul in care au cheltuit banii respectivi.

Lobby-ul este definit ca "acel domeniu specializat al relatiilor publice care creeaza si mentine relatii cu guvernul, in scopul influentarii initiativelor acestuia". Activitatea de lobby cere cunoasterea procesului legislativ, a modului de functionare a guvernului, a procedurilor juridice, a persoanelor care activeaza in structurile guvernamentale si parlamentare. Deoarece asemena subiectedepasesc competentele uzuale ale practicienilor de relatii publice, activitatea de lobby este cel mai adesea indeplinita de avocati, de fosti parlamentari ori de angajati guvernamentali. In SUA, numarul celor care practica activitati de lobby a crescut de la 3.000 in 1970 la 30.000 in 1990; in prezent exista peste 14.000 de firme specializate, iar marile corporatii au personal angajat exclusiv in activitatea de lobby.

Deoarece se ocupa de relatiile unei organizatii cu structurile de putere (ce reprezinta unul dintre publicurile organizatiei), lobby-ul este, in plan conceptual, unul dintre domeniile relatiilor publice. Cel care il practica are nevoie de abilitati de comunicare, datorita carora mesajele sale pot convinge mai usor persoanele vizate; el foloseste liste computerizate de corespondenta, face apel la tehnici sofisticate de scriitura si imprimare, utilizeaza comunicarea nemediatica prin scrisori si telefoane directe. Specialistii in relatii publice considera ca, in ciuda unor abuzuri ocazionale, lobby-ul ofera o cale legala si social acceptabila, prin care diferite grupuri pot interveni in procesul guvernamental si legislativ de luare a deciziilor.

Campaniile lobby respecta in mare masura tipicul celorlalte campanii de relatii publice. Fiind insa vorba despre un demers in care este necesara sustinerea publicului, creste importanta identificarii caracteristicilor unei campanii de relatii publice de succes. Iata cum ssunt prezentate acestea de Doug Newsom si colab (2003, pag.573 - 574):

Pot fi identificate cinci principii ale campaniilor de succes:

identificarea nevoilor, obiectivelor si posibilitatilor publicurilor prioritare

planificarea si executarea campaniei intr-un mod sistematic

monitorizarea si evaluarea continua pentru a vedea ce functioneaza si unde trbuie facute eforturi suplimentare

luarea in considerare a rolurilor complementare ale comunicarii interpersonale cu mass media

selectia unor media potrivite pentru fiecare public prioritar, dind atentia necesara posibilitatii acelor media care difuzeaza mesajul.

Studiile campaniilor de succesindica faptul ca sunt prezente intotdeauna cinci elemente sau caracteristici. In primul rind, este vorba despre aspectul educational al unei campanii. O campanie trebuie intotdeauna sa lumineze publicurile ei , spunindu-le ceva ce nu stiau deja sau oferindu-le o perspectiva diferita ori un mod diferit de a privi ceva ce stiau deja sau ceva ce credeau ca stiu deja.

Al doile element este asigurarea unor suporturi sau stimulente materiale care pot contribui la succesul campaniei: un factor critic in schimbarea comportamentului, care este scopul majoritatii campaniilor. Astfel, daca vrei sa se arunce gunoiul in lazi de gunoi in loc sa se arunce pe jos, lazile de gunoi ttrebuie puse in locuri convenabile. (Un oras a pus cosuri de gunoi inclinate in mijlocul strazii, in dreptul semnelor de circulatie care indicau stinga, astfel incit soferii care asteptau sa se aprinda sageata verde puteau sa arunce gunoiul acolo in loc sa-I dea drumul pe geam). Daca vrei ca femeile din tarile in curs de dezvoltare sa-si vaccineze copiii impotriva bolilor, poti atinge rezultatul dorit daca doctorii si serul sunt deja disponibile in sat. Nu poti sa te astepti la o femeie care lucreaza din zori pina seara, si adesea chiar mai mult, sa-si ia o zi libera ca sa mearga kilometri intregi cu u bebelus in brate ca sa-i faca o injectie. Apoi ea trebuie sa mearga kilometri intregi inapoi carind din nou bebelusul, care acum mai si plinge.

Al treilea element al unei campanii de succes este constringerea. Trebuie sa existe ceva mai mult ca stimulentele materiale pentru a sublinia semnificatia campaniei. Multe campanii pentru purtarea centurii dse siguranta in automobil au depasit faza de educare si faza de oferire a suporturilor si stimulentelor materiale, dar nu au reusit sa schimbe comportamentul pina in momentul in care legile nu au aprobat amenzi pentru nesupunere. Acelasi lucru s-a intimplat si in cazul campaniilor pentru purtarea castii de catre motociclisti si, in multe tari dezvoltate, pentru campaniile pentru vaccinarea copiilor. Astazi copiii nu au nevoie sa mearga la scoala daca nu demonstreaza ca au facut anumite vaccinuri.

Al patrulea element al unei campanii de succes este sustinerea, care este tot o forma de constringere prin reluarea mesajului. Daca exista sustinere inseamna ca publicurile sunt convinse de valoarea apelurilor facute in campanie si, intr-un fel "cumpara" mesajul. Acest lucru ajuta intensificarea puterii mesajului, pentru ca extinde aria de acoperire a mesajului, care este spus si de oameni din afara campaniei. Este nevoie de o asemenea reluare a mesajului nu numai pentru ca oamenii uita, ci si pentru ca zilnic apar noi membrii ai unui public si trebuie sa fie disponibile pentru ei mesaje continuu. Si aceia care sunt de acord au nevoie de reintarire, ca sa continue sa faca ceea ce fac. Campania "Ursul Smokey" din SUA de prevenire a incendiilor de padure este una din campaniile de informare cele mai pline de succes desfasurate vreodata; este mai veche de 40 de ani si este inca in desfasurare, iar acum este la fel de multa nevoie de ea ca la inceput.

Evaluarea unei campanii este al cincelea element semnificativ. In campaniile in desfasurare, ca Smokey, exista evaluari anuale, alaturi de verificari la trei sau la cinci ani.

Acelasi lucru se intimpla si in cazul organizatiilor care se ocupa de sanatatea publica, ca Marsul Banutilor ( March of Dimes), care isi analizeaza in fiecare an "parcursul" pentru a vedea unde trebuie sa-si concentreze atentia si care si-a schimbat unghiul de concentrare la anumite intervale, ca rezultat al acestor evaluari. Evaluarea este o dare de seama pentru campanie. Identifica ce fel de schimbare de comportament dezirabila s-a produs, cind s-a produs si pentru ce publicuri.