ROLUL IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE

ROLUL IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE

Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social.Modul concret de manifestare a acestui rol cunoaste unele diferentieri a acestui rol cunoaste unele diferentieri de la o etapa de dezvoltarea economiei la alta.   

Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Astfel, in tarile dezvoltate, impozitele, taxele si contributiile procura opt, noua zecimi din totalul resurselor financiare ale statului. In cadrul tariilor in curs de dezvoltare, ponderea impozitelor si taxelor in totalul resurselor financiare publice inregistraeza diferentieri importante, variind intre cinci si noua zecimi.

Caracteristica pentru evolutia impozitelor si taxelor in perioada postbelica este tendinta de crestere continua a acestora ca marime, atat absoluta cat si relativa.

Teoriile potrivit caroa statul este un produs al solidaritatii sociale si nationale a indivizilor, apreciaza ca impozitele reprezinta contributii pecuniare pe care cetatenii le accepta si le suporta, in virtutea solidaritatii sociale si nationale .

Criteriile care stau la baza dimnesionarii sarcinilor fiscale rezulta din teoriile

echivalentei, sigurantei si sacrificiului .

Teoria echivalentei considera ca impozitele reprezinta o contraprestatie pe care cetatenii o datoreaza statului pentru serviciile aduse lor de catre acesta.

Teoria sigurantei considera ca impozitele sunt prime de asigurare pentru viata si averea cetatenilor.Intrucat statul creeaza conditii pentru desfasurarea si siguranta diferitelor activitati, trebuie sa primeasca o parte din veniturile realizate sub protectia sa sub forma impozitelor.

Teoria sacrificiului considera ca statul, in calitatea sa de institutie de suprastructura, are dreptul sa ceara cetatenilor sai sa faca un sacrificiu pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Teoria sacrificiului este formulata in trei variante: teoria sacrificiului egal, teoria sacrificiului proportional si teoria sacrificiului minim.

Varianta sacrificiului egal sustine ca utilitatea absoluta sacrificata prin impozite trebuie sa fie egala pentru toti indivizii.Varianta sacrificiului proportional considera ca impozitul este egal cu o pierdere proportionala din utilitatea individuala, raportata la utilitatea totala.

Varianta sacrificiului minim sustine ca impunerea trebuie sa reprezinte o sarcina minima pentru toti platitorii de impozite.

Sporirea volumului incasarilor din impozite s-a realizat prin cresterea numarului platitorilor, extinderea bazei de impunere, precum si prin majorarea cotei de impunere .

Aceasta din urma masura a vizat, in cea mai mare parte, impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice si mai putin veniturile obtinute de societatile de capital.

Pana in anii `70-`80, s-a observat o anumita accentuare a rolului impozitelor pe plan economic, concretizata in incercarile statului de a folosi mai mult impozitele ca mijloc de interventie in activitatea economica.

In functie de intentia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca un instrument de incurajare sau franare a unei anumite activitati economice, de crestere ori de reducere a productiei sau a consumului unui anumit produs, de impulsionare ori de ingradire a comertului exterior.

Referindu-se la rolul impozitelor, economistul francez, Pierre Lalumiere, sublinia ca impozitele pot fi folosite pentru a "incuraja (sub forma exonerarii) o anumita activitate economica. Fara sa inceteze de a fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, impozitul a devenit un mijloc de interventie in domeniul financiar, economic si social" .

Pe plan financiar, rolul impozitelor consta in faptul ca impozitele consta in faptul ca impozitele constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Contributia impozitelor la constituirea fondurilor la dispozitia statului difera de la o tara la alta. In tarile dezvoltate, impozitele si taxele asigura 80-90% din totalul resurselor. In tarile in curs de dezvoltare, aceasta contributie variaza intre 50-90% .

Pe plan economic, rolul impozitelor se manifesta prin folosirea acestora ca parghie financiara pentru influentarea realizarii unor obiective economice .

Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca, prin intermediul lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante din produsul intern brut intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice.

Astfel, prin intermediul impozitelor, taxelor si contributiilor statul preia la buget intre patru si cinci zecimi si chiar mai mult din PIB, in tarile dezvoltate si intre trei si patru zecimi in tarile in curs de dezvoltare .

Taxele reprezinta, alaturi de impozite, cea de-a doua categorie principala de venituri ale bugetului de stat, bugetele locale, dupa caz, care sunt datorate de cei care beneficiaza de anumite servicii, prestari ori alte acte sau activitati ale unor organe sau institutii publice (de exemplu taxele de timbru, care potrivit normelor juridice prin care au fost reglementate reprezinta plata serviciilor prestate ori a lucrarilor efectuate de diferite organe sau institutii de stat, care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii ori rezolva diferite interese legitime ale partilor) .

Cuantumul banesc al taxelor poate fi stabilit si in corelatie cu costul serviciului prestat in folosul platitorului, avand in vedere ca in secolele precedente s-a recurs la intretinerea baneasca a unor servicii publice din taxele incasate de la beneficiarii lor (pentru costul serviciilor prestate publicului era folosita denumirea de tarif). Acesta se stabileste conform criteriilor specifice preturilor si anume intr-un cuantum necesar acoperirii cheltuielilor de intretinere sau functionare a institutiilor sau unitatilor prestatoare.

Ca forma a impozitelor indirecte, taxele reprezinta platile pe care le facdiferite persoane fizice si/sau juridice pentru serviciile efectuate in favoarea lor de anumite institutii publice.

Taxele intrunesc majoritatea trasaturilor specifice impozitelor si anume : caracter oligatoriu, titlu nerambursabil, urmarirea in caz de neplata.

Daca impozitele nu presupun o contraprestatie din partea statului, in schimb taxele dau dreptul platitorului sa beneficieze de un anumit serviciu. Este de precizat insa ca taxele contin uneori si veritabile elemente de impozit, deoarece nivelul acestora este superior costului serviciilor prestate de institutiile respective.

Dupa natura lor, taxele pot fi clasificate astfel: taxe judecatoresti, taxe de notariat, taxe consulare si taxe de administratie.

Taxele judecatoresti se incaseaza de catre instantele jurisdictionale in legatura cu actiunile introduse spre judecare de catre diferite persoane fizice sau juridice.

Taxele de notariat se platesc pentru eliberarea, legalizarea sau autentificarea de diferite acte, copii, etc., fiind incasate de catre notariate.

Taxele consulare se incaseaza de catre consulate pentru eliberarea de certificate origine, acordarea de vize, etc.

Taxele de administratie se incaseaza de catre diferite organe ale administratiei de stat in legatura cu eliberari de autorizatii, permise, legitimatii, la cererea anumitor persoane.

Dupa obiectul operatiunii care se efectueaza si urmeaza a fi taxata, taxele pot fi de doua feluri: taxe de timbru si de inregistrare.

Taxele de timbru se percep la efectuarea de catre institutiile publice a unor operatii, cum sunt: autentificarea de acte; eliberarea unor documente (carti de identitate, pasapoarte, permise de conducere auto); legalizari de acte. Taxele de timbru poarta aceasta denumire pentru ca incasarea lor se face prin aplicarea de timbre fiscale .

Taxele de inregistrare se percep la vanzari de imobile, la constituirea, fuzionarea sau dizolvarea societatilor de capital; de asemenea, ele se percep asupra fiecarei operatii de vanzare si respectiv, cumparare la bursa.

Atat taxele de timbru, cat si cele de inregistrare pot fi stabilite fie ad-valorem (atunci cand actiunile sau faptele supuse taxarii sunt evaluate in bani si cand taxa se calculeaza prin aplicarea unor cote procentuale la valoare respectiva), fie in sume fixe, in toate celelalte cazuri.Incasarea taxelor se poate face in numerar sau- asa cum am vazut- prin aplicarea de timbre fiscale.

In legislatia financiara a unor tari se intalneste, pe langa impozite si taxe, si o categorie intermediara intre acestea, cunoscuta sub denumirea de contributie.

Contributiile reprezinta sume incasate de anumite institutii de drept public,de la persoane fizice sau juridice, pentru avantaje reale sau presupuse de catre acestea beneficiaza.

Plata contributiei este obligatorie, iar prin intermediul acesteia se stabileste de la inceput participarea partiala a persoanei fizice sau juridice la acoperirea cheltuielilor efectuate de stat pentru oferirea avantajului respectiv .

In unele tari, (de exemplu, in Germania) se percep contributii pentru constructia de sosele de la proprietarii terenurilor limitrofe, apreciindu-se ca ei sunt avantajati in mod deosebit de pe urma acestora.

De asemenea, se mai intalnesc contributii pentru circulatia strainilor pe care le platesc cei care beneficiaza de anumite avantaje economice de pe urma circulatiei strainilor.

Din punct de vedere al autonomiei financiare a consiliilor locale, impozitele si taxele locale devin din ce in ce mai importante ca surse de venituri, intrucat diminueaza mult dependenta de autoritatile centrale si de bugetul de stat.

Autonomia financiara are o dubla dimensiune: o dimensiune juridica, care consta in recunoasterea conform legii a libertatii de decizie a autoritatilor locale si o dimensiune materiala, care consta in posibilitatea autoritatilor locale de a-si asigura acoperirea cheltuielilor prin venituri proprii, fara a fi obligate sa apleleze la alocatii de la stat pentru echilibrarea bugetelor lor.

Autonomia financiara a colectivitatilor locale impune crearea de sisteme de finante publice locale eficace, echitabile si corelate cu necesitatile si politicile economice la nivel national.

Astfel spus aplicarea principiului subsidiaritatii, descentralizarea si cresterea capacitatii financiare a colectivitatilor locale sunt trei directii de actiune interdependente .

Impozitele si taxele locale sunt deosebit de importante pentru autoritatile administrativ-teritoriale, intrucat ponderea lor in veniturile totale ale bugetelor locale asigura un grad de independenta mai mare sau mai mica fata de autoritatile centrale, deoarece stabilirea si folosirea lor sunt mai putin dependente de decizii centrale.

In vederea descentralizarii si sporirii gradului de autonomie locala a unitatilor administrativ-teritoriale au fost adoptate o serie de acte normative, cele mai importante in materie de impozite si taxe locale fiind Legea finantelor publice locale nr.189/1998 si Ordonanta impozitelor si taxelor locale 36/2002 cu toate actualizarile si modificarile ulterioare.

Incepand cu anul fiscal 2004 administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume reglementate de Codul fiscal, respectiv de Codul de procedura fiscala.

Legislatia precizeaza cine stabileste impozitele, cine le plateste, cine este beneficiarul, principiile care stau la baza stabilirii impozitelor si taxelor locale si principiile generale de conduita in administrarea acestora. Organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei fiscale, este indreptatit sa aprecieze, in limitele atributiilor si competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale si sa adopte solutia admisa de lege si are obligatia sa asigure contribuabilului pobilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante in luarea deciziei art.138 din Constitutia Romaniei si O.U.G. nr.45/2003 privind finantele publice locale: "Impozitele si taxele locale se stabilesc de catre Consiliile locale sau judetene si Consiliul General al municipiului Bucuresti, dupa caz, in limitele si in conditiile legii".

Codul fiscal si Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal prevad :

persoane fizice si persoane juridice, in calitatea lor de contribuabil, au obligatia sa contirbuie prin impozite si taxele locale stabilite de consiliile locale, la cheltuielile publice locale;

Sunt asimilati persoanele fizice contribuabilii:

persoanele fizice care exercita activitati independente in mod autonom sau asociate pe baza unui contract de asociere incheiat in vederea realizarii de activitati cum sunt: asociatiile familiale, asociatiile agricole sau alte asemenea si care nu intrunesc elementele constitutive ale contribuabilului persoana juridica;

persoanele fizice care exercita orice profesii, cum sunt cele:medicale, de avocatura,notariale, de expertiza contabila, de expertiza tehnica, de consultanta fiscala, de contabil autorizat, etc.

Prin persoane juridice, se inteleg acele entitati reprezentate de regii autonome, societatile si companiile nationale, societatile bancare si orice alte societati comerciale care se organizeaza si isi desfasoara activitatea in oricare dintre domeniile specifice productiei, prestarilor de servicii, desfacerii produselor sau altor activitati economice, cooperativele mestesugaresti, cooperativele de consum, cooperativele de credit sau orice alte enitati care fac fapte de comert, astfel cum sunt definite de Codul comercial.

In categoria unitatilor economice ale persoanelor juridice de drept public, ale

organizatiilor politice, sindicale, profesionale, patronale si cooperatiste, institutiilor publice, asociatiilor, fundatiilor, federatiilor, cultelor religioase si altora asemenea se cuprind numai acele unitati apartinand persoanelor juridice care desfasoara activitati in oricare dintre domeniile specifice productiei, prestarilor de servicii, etc.

De impozitele si taxele platite beneficiaza comunitatea locala. Rezulta ca, instrumentul financiar prin care se realizeaza, in mare parte, sustinerea nevoilor publice il reprezinta obligatia fiscala sub forma impozitelor si taxelor.Impozitul este prelevarea unei parti din veniturile persoanelor fizice si juridice, obligatorie cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie catre bugetul statului sau bugetului local .

Impozitul este, deci o contributie baneasca in sensul ca, persoanele fizice si juridice au obligatia sa participe la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii necesare finantarii unor trebuinte social-economice in folosul intregii colectivitati.

Este o contributie obligatorie, sunt prelevari cu titlu nerambursabil sunt utilizate numai la finantarea unor actiuni si obiective necesare colectivitatilor locale si, nu unor interese individuale sau de grup.

In cadrul finantelor din statele moderne, dupa instituirea impozitelor cu consimtamant cetatenilor, aplicarea lor autoritara, unitara si cu scop de utilitate publica pretinde reglementarea lor ca plati, nu benevole, ci obligatorii.

In acest sens contribuabilii sunt obligati - asa cum prevede si constitutia statului nostru - prin norme juridice sa plateasca impozitele prevazute de legi speciale, neplata acestora atrage in cele din urma coercitia executarii lor silite.

Particularitatea impozitelor de a fi datorate si platite fara un contraechivalent direct si imediat de intelege independent si diferit de asa numita " reversibilitate" a lor.

Reversibilitatea impozitelor este exprimata de conditiile economice, sociale si culturale create de stat, in folosul tuturor cetatenilor, prin modul de intrebuintare a fondurilor banesti constituite cu ajutorul impozitelor si a celorlalte venituri bugetare.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza un venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit.

Principiul privind consimtirea la plata, rezulta din legitimitatea impozitului si este direct proportional cu acesta. Teoriile despre impozit constituie incercari de legitimare a impozitului, prin identificarea surselor de legitimare a impozitului .

Prima sursa de legitimare se refera la faptul ca impozitul este platit pentru a beneficia de anumite servicii publice (educatie, sanatate, siguranta) .

A doua sursa prezinta impozitul ca o sursa a inventiei economice a statului, agent in stabilizarea economiei, creand premisa unei bunastari generale pe termen lung.

Urmatoarea sursa rezida din necesitatea mentinerii pacii sociale prin supravegherea si mentinerea sub control a discrepantelor sociale si aceasta gratie asumarii rolului statului de distributie a avutiei in societate, rol care nu este realizabil in afara institutiei impozitului.

Ultima sursa se refera la faptul ca impozitul este fondat pe existenta umana, caracteristica regasita in morala crestina si cea comuna (filozofica).

Aceste surse de legitimitate formeaza legitimitatea sociologica a impozitului.