Sanctiunile contraventionale complementare

Sanctiunile contraventionale complementare

Sanctiunile contraventionale complementare prevazute de O.G. nr.2/2001 sunt: confiscarea bunurilot destinate, folosite sau rezultate din contraventii, suspendarea sau anularea avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati, inchiderea unitatii, blocarea contului bancar, suspendarea activitatii afentului economic, retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni sau pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv; desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea lui initiala.

In situatia in care actul normativ special prevede ca se aplica si anumite sanctiuni complementare, persoana competenta va aplica una sau mai multe sanctiuni complementare. Sanctiunile complementare sunt prevazute in legea cadru, precum si in actele normative speciale de sanctionare a unor contraventii. In ipoteza in care actul normativ special de stabilire a contraventiilor impune aplicarea unei sanctiuni complementare alaturi de o sanctiune principala, persoana competenta sa dispuna sanctiunea va trebui sa dispuna prin procesul-verbal sau prin rezolutie pe procesul-verbal si aplicarea acestei sanctiuni complementare. Atata timp cat o sanctiune complementara nu a fost dispusa prin procesul-verbal, desi era obligatoriu a fi dispusa, ea nu va putea fi executata, contravenientul putand invoca acest aspect pe calea plangerii contraventionale, fie pe calea unei contestatii la executare.

In privinta executarii sancsiunilor contraventionale complementare, O.G. nr.2/2001 este extrem de lapidara prevazand in art.40 ca: "Executarea sanctiunilor contraventionale complementare se face potrivit dispozitiilor legale". In doctrina s-a afirmat ca aceasta prevedere este " in cel mai bun caz inutila". Rezulta asadar ca reglementarea executarii sanctiunilor contraventionale complementare se face prin actele normative speciale care prevad aplicarea acestor sanctiuni.

1 Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii.

Confiscarea este sanctiunea complementara contraventionala ce consta in trecerea silita a unui bun in proprietatea statului. Reglementarea sanctiunii confiscarii sufera din cauza lipsei unor mentiuni referitoare la conditiile in care se poate dispune. In opinia mai multor autori, trebuie introduse anumite norme care sa stabileasca in mod detailat regimul juridic al acestei sanctiuni, care pot fi similare cu cele care exista in dreptul penal in privinta masurii de siguranta a confiscarii speciale, legea penala putand fi o sursa de inspiratie pentru legiuitor.

Potrivit art. 112 din Codul penal: (1) Sunt supuse confiscarii speciale:

a) bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala;

b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

c) bunurile folosite, imediat dupa savarsirea faptei, pentru a asigura scaparea faptuitorului sau pastrarea folosului ori produsului obtinut, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

d) bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau pentru a rasplati pe faptuitor;

e) bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazuta de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia;

f) bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala.

(2) In cazul prevazut in alin.(1) lit.b) si c), daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea in parte, prin echivalent banesc, tinand seama de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta. Daca bunurile au fost produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii faptei prevazute de legea penala, se dispune confiscarea lor in intregime.

(3) In cazurile prevazute la alin.(1) lit. b) si c), daca bunurile nu pot fi confiscate intrucat nu apartin infractorului, iar persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul in bani al acestora, cu aplicarea dispozitiilor alin. (2).

(4) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplica in cazul faptelor savarsite prin presa.

(5) Daca bunurile supuse confiscarii potrivit alin.(1) lit.b) - e) nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora.

(6) Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea bunurilor supuse confiscarii precum si bunurile produse de acestea, cu exceptia bunurilor prevazute in alin.(1) lit.b) si c)."

Confiscarea bunurilor destinate ori folosite la savarsirea contraventiilor se dispune de catre agentul constatator, prin acelasi proces-verbal de constatare a contraventiei, odata cu aplicarea sanctiunii amenzii. Confiscarea bunurilor consta in trecerea silita si gratuita in proprietatea privata a statului a bunurilor ce au legatura cu savarsirea contraventiei. Aplicarea sanctiunii confiscarii este in competenta agentului care constata contraventia si aplica sanctiunea principala. In cazurile in care agentul constatator nu are si atributia aplicarii sanctiunii confiscarii, el va ridica bunurile supuse confiscarii si le va remite organului competent sa ia masura confiscarii bunurilor. Agentul constator este obligat sa individualizeze bunurile supuse confiscarii, prin consemnarea particularitatilor acestora in procesul-verbal, astfel incat ele sa poata fi identificate ulterior. De asemenea, in procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, trebuie inscrise datele de identificare a persoanei prorpietarului bunurilor confiscate, cu exceptia cazurilor in care o asemenea operatiune nu este obiectiv posibila. Bunurile confiscate sunt supuse prevederilor O.G. nr. 14/2007 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului. Conform art. 3 din O.G. nr. 14/2007 "(1) Bunurile confiscate sau neridicate, conform legii, in orice procedura judiciara trec in proprietatea privata a statului, in temeiul unei ordonante emise de procuror sau al unei hotarari judecatoresti definitive-irevocabile prin care se dispune valorificarea acestora.(2)In cazul bunurilor ridicate cu ocazia constatarii si sanctionarii contraventiilor pe baza de proces-verbasl in care acesta nu a fost contestat in termenul legal sau daca a fost contestat si contestatia a fost respinsa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila."

Pana in anul 2002, in aplicarea dispozitiilor Legii nr.12/1990, privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, republicata, astfel cum a fost modificata prin O.G. nr.126 din 29 august 1998, instantele de judecata nu au avut un punct de vedere unitar, solutionand in mod diferit plangerile indreptate impotriva actelor de constatare si sanctionare a contraventiilor prevazute la art.1 din aceasta lege. Au fost pronuntate solutii diferite cu privire la problema daca, in cazul aplicarii sanctiunii confiscarii, pentru imposibilitatea dovedirii legale a provenientei marfurilor, aceasta proba poate fi facuta si ulterior. Unele instante au respins plangerea formulata impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei, mentinand amenda aplicata si masura confiscarii marfii, chiar daca contravenientul a prezentat ulterior acte ce dovedesc provenienta licita a bunurilor, motivand ca documentele justificate trebuie sa insoteasca permanent marfa. De asemenea, se preciza ca in toate cazurile in care bunurile sunt insotite de documente de provenienta, acestea urmeaza a fi confiscate.

Alte instante au mentinut sanctiunea amenzii contraventionale, dar au considerat ca bunurile confiscate trebuie restituite. Au fost si instante care, dimpotriva, fiind sesizate cu plangere impotriva actelor de constatare si sanctionare a unor astfel de contraventii, in cazul prezentarii ulterioare, de catre cei sanctionati, a documentelor prin care se justifica provenienta marfurilor, au dispus anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei, au exonerat contravenientul de plata amenzii si au restituit bunurile confiscate. Fiind sesizata cu recurs in interesul legii, Curtea Suprema de Justitie, in Sectii Unite, prin Decizia nr.1 din 18 februarie 2002 , a considerat ca ultimele instante au procedat corect. S-a motivat, ca, daca cel sanctionat contraventional dovedeste ulterior, in fata instantei careia i s-a plans impotriva actului de constatare si sanctionare, ca documentele de justificare a provenientei marfurilor existau la data intocmirii procesului verbal de constatare a contraventiei si ca nu a avut posibilitatea sa le prezinte in momentul efectuarii controlului, conditiile de existenta a contraventiei nu sunt indeplinite si sanctiunea nu poate fi mentinuta.

Instanta e obligata conform Codului de procedura civila, sa incuviinteze administrarea tutror dovezilor susceptibile a duce la dezlegarea pricinii, printer care si documnetele de provenienta a bunurilor comercializate. Nu mai este justificata nici mentinerea sanctiunii amenzii contraventionale, nici cea a masurii confiscarii marfurilor. Aceasta solutie este impusa si de reglementarea articolului 41 alin.ul (2) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, prin care se stabileste ca in caz de anulare sau de constatare a nulitatii procesului-verbal bunurile confiscate, cu exceptia celor a caror detinere sau circulatie este interzisa prin lege, se restituie de indata celui in drept. Tot astfel, daca bunurile ce au facut obiectul confiscprii au fost, intre timp, valorificate potrivit alin.(3) din acelasi articol va trebui sa se dispuna, de catre instanta achitarea unei despagubiri stabilite in raport cu valoarea lor de circulatie.

In consecinta, Curtea Suprema de Justitie a decis ca "in cazul plangerilor indreptate impotriva actelor de constatare si sanctionare a contraventiilor prevazute la art.1 lit. e) din Legea nr.12/1990, modificata prin O.G. nr.126 din 29 august 1998, prezentarea ulterioara, in fata instantelor judecatoresti, a actelor prin care se dovedeste provenienta licita a bunurilor ce nu erau insotite, in momentul constatarii contraventiei, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contraventie, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate si restituirea marfii confiscate."

Nu pot fi confiscate doar bunurile destinate, sau rezultate din contraventii. In doctrina, s-a aratat ca posibilitatea de a fi confiscate bunurile unui tert aduce atingere dreptului de proprietate asa cum este reglementat de art.44 din Constitutie si Protocolul Nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Intrucat masura confiscarii este o masura complementara ea nu poate fi dispusa decat alaturi de o sanctiune principala. Daca fapta sanctionata prin procesul-verbal nu este contraventie, evident masura confiscarii este nelegala intrucat bunurile confiscate nu au fost destinate, folosite sau rezultate dintr-o fapta ilicita calificata de lege drept contraventie. Asadar, ori de cate ori instanta de judecata dispune anularea procesului-verbal de contraventional nu va putea mentine masura confiscarii. Cu toate acestea exista decizii ale practicii judiciare prin care s-a mentinut masura confiscarii bunurilor, cu motivare ca bunurile nu apartin contravenientului, iar proprietarul bunurilor nu a formulat plangere contraventionala, desi a fost admisa plangerea contraventionala formulata de catre contravenient si s-a dispus anularea procesului-verbal contraventional datorita inexistentei contraventiei.

Aceste solutii sunt nelegale, in lipsa unei contarventii neputand fi dispusa confiscarea, deoarece s-ar incalca dispozitiile imperative ale art. 44 alin.8 si 9 din Constitutia Romaniei revizuita. Indiferent cui apartin bunurile confiscate de la contravenient, in lipsa contraventiei acestea trebuie restituite persoanei de la care au fost ridicate, raporturile juridice dintre acesta si proprietarul bunurilor ramanand in afara raportului de drept contraventional.

Desi plangerea contraventionala suspenda executarea sanctiunilor dispuse prin procesul-verbal, in cazul confiscarii, inregistrarea plangerii nu conduce la restituirea bunurilor confiscate, fapt ce ne face sa afirmam ca plangerea contraventionala nu suspenda executarea acestei sanctiuni contraventionale complementare. In realitate, plangerea suspenda doar procedura de valorificare a bunurilor confiscate. Conform art.6 alin.6 al O.G. nr.14/2007 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, anumite categorii de bunuri confiscate cum ar fi, spre exemplu, alimentele perisabile, plantele si animalele vii, sau bunurile a caror garantie expira inainte de pronuntarea unei hotarari irevocabile, se valorifica dupa o procedura rapida, in aceste situatii, in caz de anulare a procesului verbal, petentul urmand a fi despagubit conform art.6 alin.8 din acelasi act normativ. In acelasi sens, art.41, alin.3 al O.G. nr.2/2001, prevede ca daca bunurile confiscate au fost valorificate, instanta va dispune sa se achite proprietarului bunurilor confiscate o despagubire stabilita in raport cu valoarea de circulatie a bunurilor. In doctrina s-a afirmat ca ar fi vorba de o dispozitie "bizara" a legii, atata timp cat formularea plangerii ar conduce la suspendarea procedurii de valorificare a bunurilor confiscate.

In celelate situatii, bunurile confiscate trec in proprietatea statului fie la data la care expira termenul de formulare a plangerii contraventionale, fie la data la care hotararea judecatoreasca devine irevocabila, fiind valorificata dupa o procedura prevazuta de O.G. nr.14/2007. In masura in care se constata nelegalitatea masurii confiscarii , bunurile vor fi restituite, cu exceptia situatiei in care detinerea acelor bunuri este interzisa de lege.

In trecut, confiscarea insotea sanctiunea principala, de obicei amenda sau inchisoarea contraventionala. Potrivit art.8 din Legea nr.32/1968, erau supuse confiscarii lucrurile produse prin contraventie, lucrurile care au servit la savarsirea contraventiei daca sunt ale contravenientului si bunurile dobandite prin savarsirea contraventiei, daca nu sunt restituite persoanei vatamate.

2 Suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului, sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati.

In cazul acestei sanctiuni complementare pot fi intalnite doua situatii. Daca sanctiunea este dispusa de organul care a emis acordul, avizul sau autorizatia de exercitare a activitatii respective, tot acel organ va proceda si la punerea in executare a sanctiunii contraventionale complementare. Spre exemplu, retragerea avizului de comercializare a aparatelor electronice de marcat fisele se face tot de agentii Garzii Financiare dupa o procedura reglementata de art.12 al Hotararii de Guvern nr.479/2003 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.28/1999. Daca sanctiunea a fost dispusa de un alt organ decat cel care a emis avizul, acordul sau autorizatia de exercitare a activitatii, organul care a aplicat sanctiunea va inainta titlul executoriu catre organul care a emis aceste acte, care va pune in executare sanctiunile, cu exceptia situatiei in care prin actul normative special, organul care a aplicat sanctiunea nu are si competenta de a o pune in executare.

Sanctiunea complementara examinata poate fi dispusa in cazul in care pentru derularea unei activitati sunt necesare avize, acorduri sau atorizatii. De exemplu, potrivit Legii nr.107/1996, legea apelor, pentru efectuarea unor lucrari prevazute de aceasta lege sunt necesare anumite avize sau acorduri. Aceasta sanctiune este prevazuta si de art.273 din legea nr.297/2004, privind piata de capital. . Potrivit art.273, savarsirea contraventiilor prevazute la art.272 se sanctioneaza, alaturi de alte sanctiuni, cu suspendarea autorizatiei si retragerea acesteia. Anularea sau retragerea permisului de arma poate fi dispusa in temeiul art.133 din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor si munitiilor.

Exista si alte acte nornative care prevad sanctiunea complementara analizata. De exemplu, art.105 din Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, prevedere ca in caz de savarsire cu intentie sau din culpa prin comisiune sau omisiune a vreuneia din contraventiile stabilite de art.104 din aceeasi lege, sanctiunile ce se aplica sunt: amenda, retragerea autorizatiei, anularea autorizatiei si interzicerea temporara sau definitiva, pentru persoanele fizice sau juridice, a intermedierii de valori mobiliare pentru o categorie, pentru unele sau pentru toate categoriile de opretiuni pe care aceasta le include. Amenda poate fi aplicata cumulativ cu oricare dintre aceste sanctiuni. La randul lor, retragerea si anularea autorizatiei se aplica cumulativ cu interzicerea temporara sau definitiva a exercitarii intermedierii de valori mobiliare.

De asemenea, art.33 din O.G. nr.4/1995 privind fabricarea, comercializarea si utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor in agricultura si silivicultura prevede anularea definitiva sau suspendarea pe perioada cuprinsa intre 1 si 6 luni a autorizatiei de comercializare, a autorizatiei de utilizare, a autorizatiei de prestari servicii cu produse de uz fitosanitar, in urmatoarele situatii: cand aceasta est ceruta de catre personalul imputernicit cu atributii de control din partea inspectoratului judetean pentru protectia muncii si a altor unitati competente, in cazul savarsirii repetate, in decurs de 2 ani, a uneia dintre contraventiile reglementate de actul nornativ respectiv, cand autorizatia a fost obtinuta pe baza unor informatii false care au indus in eroare, cand agentul economic autorizat nu anunta emitentul, in termenul prevazut, ca in documentatia depusa la autorizare au intervenit modificari. Potrivit art.7, alineatul final din Hotarirea Guvernului nr.181/1992, comiterea unei contraventii la regimul jocurilor de noroc conduce automat la anularea autorizatiei si incetarea activitatii respective. Retragerea autorizatiei de a efectua operatiuni bancare este prevazuta de Legea nr.33/1991 privind activitatea bancara.

3 Inchiderea unitatii

Aceasta sanctiune complementara consta in inchiderea unui punct de lucru al contravenientului si poate fi dispusa in cazurile prevazute de lege. De exemplu, in cazul unor unitati de alimentatie publica.

Punerea in executare a acestei sanctiuni complementare se face prin transmiterea de catre organul care a aplicat sanctiunea a unei copii a procesului-verbal catre structura teritoriala a Oficiului Registrului Comertului la care este inregistrata societatea respectiva . Daca este vorba de o alta persoana de drept privat sau de o entitate fara personalitate juridica(de exemplu o unitate detinuta de o persoana fizica autorizata), copia de pe procesul-verbal sau hotararea judecatoreasca va fi transmisa institutiei la care aceasta structura este inregistrata.

4 Blocarea contului bancar

In vederea executarii acestei sanctiuni, organul din care face parte agentul constatator care a aplicat sanctiunea va comunica unitatii bancare la care contravenientul are deschis contul bancar, o copie a procesului-verbal sau a hotararii judecatoresti. Blocarea contului bancar poate fi dispusa in cazul contraventiilor privind activitatea bancara sau financiara. Blocarea contului bancar poate dura de la 10 zile la o luna.

Aceasta sanctiune se poate lua, in temeiul art.3 din Hotararea Guvernului nr.569/1991, in caz de abateri repetate de la Regulamentul operatiunilor cu numerar emis de Banca Nationala a Romaniei. Aceasta masura echivaleaza practic cu suspendarea sau chiar cu incetarea activitatii agentului economic, pentru ca inchiderea contului creaza imposibilitatea desfasurarii acestei activitati.

Nu se poate deduce un termen pentru care se inchide contul, de unde se poate deduce ca masura nu este definitiva. Din dispozitiile textului citat, rezulta ca inchiderea contului este obligatorie in caz de abateri repetate. Dar, numarul acestor abateri nu este specificat, el ramanand la aprecierea organului competent sa dispuna sanctionarea.

5 Suspendarea activitatii agentului economic

Aceasta sanctiune complementara se aduce la indeplinire de organul care a si aplicat-o. Spre exemplu, conform art.13[20] al Hotararii de Guvern nr. 479/2003 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 28/1999, unitatea va fi sigilata, afisandu-se la loc vizibil si un anunt care indica motivul suspendarii. Pe parcursul acestei perioade, organele care au aplicat sanctiunea sunt obligate sa verifice respectarea sanctiunii.

De exemplu, potrivit art.3 din Legea nr.61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuie sociala, a ordinii si linistii publice republicata, suspendarea activitatii agentului economic poate fi luata in cazul in care se comite fapta de servire cu bauturi alcoolice a unor consumatori in alte conditii decat cele legale.

Legea nr.30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare prevede ca in cazul repetarii contraventiilor de la art.8 literele a si b din aceeasi lege, respective nepunerea la dispozitia organelor de control a registrelor si a altor documente supuse controlului, precum si neprezentarea valorilor gestionate sau aflate in pastrare, se poate lua masura suspendarii activitatii agentului economic pe o perioada de pana la 6 luni. De asemenea, conform art.3, alin.2 din Legea nr.61/1991, pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, in cazul savarsirii contraventiilor prevazute la art.2, se poate dispune si suspendare activitatii localului public pe o perioada intre 10 si 30 de zile. In acest caz este vorba de servirea de bauturi alcoolice consumatorilor aflati in stare de ebrietate si a minorilor, precum si refuzul resposabilior sau patronilor localurilor publice de a acorda sprijin organelor de politie in restabilirea ordinii publice.

O prima constatare ce se despinde din cele de mai sus, este aceea ca suspendarea activitatii agentului economic constituie o sanctiune complementara pe langa cea principala. Cea dea doua, este aceea ca masura respectiva nu este obligatorie, ci facultativa. Ca urmare, organul competent sa aplice sanctiunea va aprecia daca este cazul sau nu sa dispuna suspendarea si va stabili, in cadrul limitelor prevazute si durata concreta a acesteia.

6 Retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv

Aceasta sanctiune reprezinta savarsirea unor contraventii la regimul activitatilor de import si export. Si in cazul acestei sanctiuni, de regula este competent sa o aduca la executare organul care a emis licenta sau avizul, din oficiu, daca a aplicat sanctiunea contraventionala, sau la cererea organului sanctionar. Art.16 din Hotararea de Guvern nr. 340/1992 prevede ca, in cazuri deosebite, odata cu sanctiunea contraventionala principala, aplicata pentru nerespectarea normelor la regimul de import al deseurilot si reziduurilot de orice natura, precum si al altor marfuri periculoase, pentru sanatatea populatiei si a mediului inconjurator, Ministerul Comertului si Turismului, la propunerea Ministerului Mediului, este autorizat sa refuze agentului economic in cauza eliberarea licentei de import pe o perioada de la 2 ani la 10 ani, ori dupa caz, sa-i retraga avizul acordat de a efectua operatiuni de comert exterior.

7 Desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala

Aceasta sanctiune complementara nu poate fi dispusa decat de catre instanta de judecata la sesizarea autoritatii administrative care a aplicat sanctiunea contraventionala, in conformitate cu prevederile art.32 din Legea nr.5/1991, fiind executata de primar, cu sprijinul organelor de politie, pe cheltuiala contravenientului. Prin exceptie, constructiile realizate fara autorizatie pe terenuri apartinand domeniului public sau privat al statului vor putea fi desfiintate si pe cale administrativa, fara a fi nevoie de incuviintarea instantei.

Executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire sau de desfiintare. Autorizatia de construire sau de desfiintare se emite la solicitarea detinatorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren si/sau constructii - ori a altui act care confera dreptul de construire sau de desfiintare, in conditiile prezentei legi. Constructiile civile, industriale, inclusiv cele pentru sustinerea instalatiilor si utilajelor tehnologice, agricole sau de orice alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de construire, emisa in conditiile prezentei legi, si a reglementarilor privind proiectarea si executarea constructiilor. Autorizatia de construire se emite in temeiul si cu respectarea prevederilor documentatiilor de urbanism, avizate si aprobate potrivit legii.

Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni: executarea sau desfiintarea, totala ori partiala, fara autorizatie a lucrarilor prevazute la art.3, executarea sau desfiintarea, cu nerespectarea prevederilor autorizatiei si a proiectului tehnic, a lucrarilor prevazute la art.3, aprobarea furnizarii de utilitati urbane, ca urmare a executarii de lucrari de bransamente si racorduri la retele pentru constructii noi neautorizate, mentinerea dupa expirarea termenului prevazut prin autorizatie sau dupa terminarea lucrarilor autorizate ori adaptarea in alte scopuri fata de cele prevazute in autorizatie a constructiilor, lucrarilor si amenajarilor cu caracter provizoriu, neaducerea terenului la starea initiala de catre investitor, dupa terminarea lucrarilor prevazute la art.3 lit. c), precum si nerealizarea lucrarilor de curatare, amenajare ori degajare, dupa caz, a amplasamentului si/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata executiei, o data cu incheierea lucrarilor de baza, impiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor si a actelor solicitate, neanuntarea datei inceperii lucrarilor de constructii autorizate, in conformitate cu prevederile art.7 alin. (8), precum si depasirea termenului legal prevazut la art.7 alin. (1), emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu contin lista cuprinzand avizele si acordurile legale necesare in raport cu obiectivul de investitii, sau eliberarea acestora cu depasirea termenului legal, emiterea de autorizatii de construire/desfiintare, neorganizarea si neexercitarea controlului privind disciplina in autorizarea si executarea lucrarilor de constructii de catre compartimentele abilitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor judetene si al primariilor, in unitatile lor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art.27 alin.(3) si (4), precum si neurmarirea modului de indeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat in Constructii, potrivit dispozitiilor art.29 alin.(3), neindeplinirea, la termenul stabilit, a masurilor dispuse de Inspectoratul de Stat in Constructii la controlul anterior, refuzul nejustificat sau obstructionarea sub orice forma a accesului persoanelor fizice sau al reprezentantilor persoanelor juridice la documentele prevazute la art.34 alin.(7), si depasirea termenului de 15 zile pentru emiterea avizelor si acordurilor necesare in vederea autorizarii lucrarilor de constructii, conform prevederilor art.7 alin. (20).