Sistemul cheltuielilor publice

Sistemul cheltuielilor publice

Analiza surplusului consumatorului si Teorema Hicks - Kaldor privind compensarea sociala a utilitatilor

Surplusul consumatorului - este reprezentat de modificarea pretului de cumparare de la un nivel superior, acceptat initial de cumparator, la un nivel inferior, ca urmare a scaderii acestuia.

Surplusul producatorului - este reprezentat de modificarea pretului de cumparare de la un nivel inferior, acceptat initial de cumparator, la un nivel superior, ca urmare a cresterii acestuia.

Teorema Hicks - Kaldor porneste de la cele doua notiuni anterior mentionate, obtenabile in economia de piata, pe care statul le foloseste in gestiunea finantelor publice, orientata catre obiectivul bunastarii sociale. Astfel, intr-o economie in expansiune, in care surplusul global este pozitiv si in care este posibila finantarea transferurilor, teorema Hicks - Kaldor promoveaza compensarea sociala a utilitatilor, avand campul de aplicare la avantajele neconcurentiale si in conditiile in care este posibila generalizarea conceptului de pret. Din acest context, rezulta ca autoritatile publice pot sa asigure un arbitraj in dirijarea eficienta a resurselor financiare publice pe categorii de cheltuieli, prin intermediul politicilor financiare (subventiile) si fiscale (impozitele indirecte), in vederea cresterii bunastarii colective a societatii.

Metodele de evaluare a eforturilor si a efectelor directe si indirecte ale proiectelor de investitii publice cel mai frecvent utilizate sunt:

Analiza Cost - Beneficiu (ACB) - in cadrul acestei metode, criteriul de exprimare se cuantifica in functie de nivelul optim al raportului cost/beneficiu (in sensul ca cost/beneficiu=minim sau beneficiu/cost=maxim). In cazul unui proiect de investitii publice, instrumentele de lucru ale analizei cost/beneficiu se refera la:

n

valoarea actuala VA B_i

i=1 (1+r)ⁱ

unde r=rata de actualizare, iar beneficiile asociate proiectului sunt reprezentate de B_i

n

valoarea actuala neta VAN= -I (B-C)_i

i=1 (1+r)ⁱ

r=rata de actualizare

I constituie capitalul investit,

costurile asociate proiectului sunt reprezentate de C_i

beneficiile asociate proiectului sunt reprezentate de B_i

In aceasta situatie, vor fi analizate numai proiectele cu VAN mai mare decat 0 si, in final, se va alege proiectul cu VAN maxim

rata interna de rentabilitate reprezinta acea rata de actualizare pentru care VAN=0

In aceasta situatie, se vor alege proiectele in care RIR>0; criteriul ratei interne de rentabilitate este utilizat, in special, in sectorul privat (care urmareste maximizarea profitului) si mai putin in sectorul public (care urmareste maximizarea bunastarii sociale).

indicele de profitabilitate (IP) se stabileste ca un raport intre valoarea actuala si capitalul investit.

In aceasta situatie, vor fi analizate numai proiectele cu IP supraunitar iar, in final, se va alege proiectul cu IP maxim.

randamentul proiectului = IP - 1, iar, in aceasta situatie, se vor alege proiectele cu un randament maxim.

termenul de recuperare (TR) se determina ca un raport intre capitalul investit si valoarea actuala raportata la durata de viata a investitiei. In aceasta situatie, se va alege proiectul cu TR minim.

2. Analiza cost-eficacitate (ACE), bazata pe un continut mai larg decat cel economic care este atribuit notiunii de avantaje. Dupa elaborarea prealabila a unui indicator de eficacitate, aceasta analiza se aplica in absenta unei evaluari monetare a avantajelor. In anumite ipoteze precis formulate, in care obiectivul este unic, va fi ales programul cel mai putin costisitor. De regula, sfera de aplicare a acestei metode se circumscrie cheltuielilor social-culturale;

3. Metodele multicriteriale (MM) se aplica in conditiile in care exista pluralitatea criteriilor si, totodata, imposibilitatea de a le sintetiza intr-un indicator unic. In raport cu fiecare din criteriile retinute, se alcatuiesc mai multe clasamente ale proiectelor, ulterior fiind insa dificila stabilirea unui clasament general.

Indicatori privind nivelul cheltuielilor publice

1. volumul cheltuielilor publice - se exprima ca totalitatea cheltuielilor publice prevazute in bugetele componente ale sistemului bugetar.

1.1. in expresie nominala - reprezinta totalitatea cheltuielilor publice exprimate in preturile curente ale anului de calcul

1.1. in expresie reala - reprezinta totalitatea cheltuielilor publice exprimate in preturile constante ale unei perioade de baza; aceste preturi constante se obtin prin impartirea valorilor nominale la indicele preturilor de consum sau la deflatorul P.I.B.

2. ponderea cheltuielilor publice - se exprima in marime procentuala, ca un raport intre cheltuielile publice totale si produsul intern brut, si exprima partea din produsul intern brut realizat intr-un an care se aloca satisfacerii nevoilor colective ale societatii.

3. cheltuielile publice medii pe locuitor - se exprima ca un raport intre volumul cheltuielilor publice totale si numarul de locuitori si exprima suma alocata fiecarui locuitor in urma redistribuirii fondurilor publice pe destinatii, conform politicii financiare promovate de autoritatea publica. Cheltuielile publice medii pe locuitor se pot exprima fie in moneda nationala, fie intr-o moneda internationala care sa asigure comparabilitatea datelor.

Indicatorul privind structura cheltuielilor publice se exprima in marime procentuala, ca un raport intre fiecare categorie de cheltuieli publice si cheltuielile publice totale; acest indicator exprima modul de alocare a cheltuielilor publice in functie de ierarhizarea importantei nevoilor sociale.

Indicatori privind dinamica cheltuielilor publice

1. modificarea absoluta a cheltuielilor publice - exprima suma cu care se modifica volumul cheltuielilor publice de la o perioada la alta.

1.1. in expresie nominala - reflecta suma cu care se modifica volumul cheltuielilor publice exprimate in preturile curente ale perioadelor analizate.

1.2. in expresie reala - reflecta suma cu care se modifica volumul cheltuielilor publice exprimate in preturile constante ale unei perioade de referinta.

2. modificarea relativa a cheltuielilor publice - exprima procentul cu care variaza cheltuielile publice de la o perioada la alta

2.1. in expresie nominala - reflecta modificarea procentuala cheltuielilor publice exprimate in preturile curente ale perioadelor analizate.

2.2. in expresie nominala - reflecta modificarea procentuala cheltuielilor publice exprimate in preturile constante ale unei perioade de referinta.

3. modificarea ponderii cheltuielilor publice in P.I.B. - exprima modificarea proportiei de alocare a P.I.B. destinata acoperirii nevoilor colective

4. modificarea cheltuielilor publice medii pe locuitor - exprima modificarea gradului de alocare a cheltuielilor publice pe locuitor

5. modificarea structurii cheltuielilor publice - exprima modificarea alocarii cheltuielilor publice in functie de importanta sociala a acestora

6. indicatorul privind corespondenta dintre modificarea cheltuielilor publice si modificarea P.I.B. - se exprima ca un raport intre indicatorul cheltuielilor publice (respectiv CP1/CP0 * 100) si indicatorul P.I.B. (respectiv P.I.B.1/P.I.B.0 * 100). Acest indicator se analizeaza in functie de valoarea sa subunitara (ritmul de crestere al P.I.B. este superior ritmului de crestere al cheltuielilor publice), egala cu 1 (P.I.B. si cheltuielile publice se modifica in acelasi ritm) sau de valoarea sa supraunitara (ritmul de crestere al cheltuielilor publice este superior ritmului de crestere al P.I.B.).

7. elasticitatea cheltuielilor publice in raport cu P.I.B. - se exprima ca un raport intre modificarea relativa a cheltuielilor publice si modificarea relativa a P.I.B. si reflecta modificarea procentuala a cheltuielilor publice la modificarea cu 1% a P.I.B. -ului.