JUDECATA IN PRIMA INSTANTA - Proceduri prealabile sesizarii instantei

JUDECATA IN PRIMA INSTANTA

Consideratii introductive

Procesul civil parcurge doua faze: judecata propriu-zisa si executarea silita.

La randul sau, prima faza se poate repeta in functie de mai multe momente ale procesului, dupa cum s-a apelat sau nu la controlul judiciar (potrivit art. 298 C.proc.civ.: " dispozitiile de procedura privind judecata in prima instanta se aplica si in instanta de apel.; dispozitii similare - art. 316 C.proc.civ. - privitor la recurs).

In fiecare din momentele mentionate mai sus, judecata parcurge aceleasi etape: etapa scrisa, etapa dezbaterilor, etapa deliberarii si pronuntarii hotararii.

Procesul civil incepe intr-o prima etapa printr-o procedura scrisa care consta in introducerea cererii de chemare in judecata, prin care reclamantul sesizeaza instanta de judecata, declansand astfel procesul.

Ca raspuns la cererea de chemare in judecata paratul depune intampinare (in cuprinsul careia arata apararile sale) sau formuleaza chiar o cerere reconventionala (invoca pretentii proprii in legatura cu cererea reclamantului).

Urmeaza etapa dezbaterii contradictorii si publice in fata completului de judecata, in care, in general, sunt propuse si administrate probe, in vederea aflarii adevarului in cauza supusa judecatii.

Dupa inchiderea dezbaterilor, judecatorul sau completul de judecata se retrage pentru deliberare, etapa in care se elaboreaza hotararea care va fi pronuntata apoi in sedinta publica.

Odata cu pronuntarea hotararii se incheie judecata in fata instantei de fond, aceste etape repetandu-se si in judecata cailor de atac in masura in care nu contravin altor dispozitii specifice.

Etapa scrisa:

Dispozitii generale privind cererile in justitie

Cererea este definita ca fiind acel mijloc procedural prin care o persoana solicita concursul instantelor judecatoresti in vederea ocrotirii drepturilor si intereselor sale legitime.

In general, putem vorbi de cereri introductive de instanta - cele prin care se declanseaza procesul civil - si cereri incidente - care se fac in cursul unui proces pendinte si care pot proveni de la reclamant (cereri aditionale sau modificatoare), de la parat (intampinarea, cererea reconventionala) sau de la alti participanti, inclusiv tertele persoane (cererea de inerventie, cererea de chemare in garantie etc.).

Forma cererilor adresate instantei este reglementata cu caracter general in art.82 C.proc.civ. potrivit cu care: "orice cerere adresata instantelor judecatoresti trebuie facuta in scris si sa cuprinda: aratarea instantei, numele, domiciliul sau resedinta partilor, ori, dupa caz, denumirea si sediul lor si ale reprezentantului, obiectul cererii si semnatura.

In cazul in care, din orice motive, cererea nu poate fi semnata, judecatorul va stabili mai intai identitatea partii si ii va citi acesteia continutul cererii. Despre toate acestea judecatorul va face mentiune pe cerere".

O situatie frecvent intalnita, avuta in vedere de legiuitor, este aceea in care cererea nu se depune direct de catre titularul dreptului, ci de catre un reprezentant al acestuia.

Intr-un atare caz, reprezentantul trebuie sa-si justifice in mod necesar calitatea, potrivit dispozitiilor art.83 C.proc.civ.(a se vedea textul de lege).

Potrivit art.84: "Cererea de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita".

Proceduri prealabile sesizarii instantei

Notiune

Uneori, in mod obligatoriu sau facultativ, inainte de a fi sesizata instanta sau inainte de a se deschide procedura de judecata in fata acesteia, reclamantul trebuie (ori poate, dupa caz) sa parcurga o procedura prealabila.

Astfel art. 109 alin. 2 C.proc.civ. prevede ca: "in cazurile anume prevazute de lege sesizarea instantei competente se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, in conditiile stabilite de acea lege. Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata".

Observatii

- procedura prealabila reprezinta o conditie suplimentara de exercitiu a actiunii civile, in situatiile expres prevazute de lege;

- neandeplinirea acestei conditii poate fi invocata prin intermediul unei exceptii de fond dirimante si absolute si conduce, prin admiterea sa, la respingerea actiunii;

- desi, prin definitie, solutia corecta, fata de dispozitiile art. 109 alin.2 C.proc.civ. ar fi repingerea ca inadmisibila a actiunii, in practica, pentru a se evita problematica pusa de pretinsa incalcare a art. 21 Constitutie (liberul acces la jusititie), prin raportare si la continutul art. 6 alin.1Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale instantele opteaza pentru respingerea actiunii ca prematur introdusa.

Sfera de aplicare a dispozitiilor art. 109 alin.2 C.proc.civ.

- sunt considerate proceduri prealabile, in sensul art. 109 alin.2 C.proc.civ., doar acele proceduri a caror indeplinire este obligatorie in raport cu sesizarea instantei si care, tocmai din acest motiv, reprezinta conditii de admisibilitate a actiunii civile;

- textul art. 109 alin.2 C.Proc.civ. contine o norma generala, urmand ca fiecare act normativ care prevede o procedura prealabila sa contina si o dispozitie speciala aferenta;

- in urma modificarilor aduse Constitutiei prin legea de revizuire din octombrie 2003, in conformitate cu art. 21 alin.4, s-a statornicit principiul conform caruia jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite; se poate remarca, asadar, ca aceste jurisdictii nu intra, nefiind obligatorii, sub incidenta art. 109 alin2 C.proc.civ.;

- ramane, prin urmare, sa incadram sub incidenta art. 109 alin.2 C.proc.civ., acele proceduri prealabile nejurisdictionale obligatorii, cum este, spre exemplu, cea prevazuta de lege in materie comerciala.

Astfel, potrivit art. 720 C.proc.civ., in procesele si cererile evaluabile in bani apartinand materiei comerciale, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte", procedura prealabila fiind prevazuta in continuare in art.720 alin.2-5.

Presedintele instantei sau judecatorul de serviciu verifica, la primirea unei cereri de chemare in judecata, acolo unde este cazul, indeplinirea procedurii prealabile si sfatuieste partea sa procedeze la indeplinirea acesteia.

Daca reclamantul nu va face dovada indeplinirii procedurii prealabile, se va invoca chiar din oficiu, exceptia de inadmisibilitate a actiunii si cererea va fi respinsa ca urmare a admiterii acestei exceptii.

Cererea de chemare in judecata:

Notiune

Potrivit art.109 alin.1 C.proc.civ. "oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente".

Prin urmare, cererea de chemare in judecata reprezinta actul de procedura prin care o parte formuleaza pretentiile sale impotriva altei parti si cu care sesizeaza instanta de judecata in vederea solutionarii conflictului ivit .

Nu intotdeauna actul prin care este investita instanta civila se numeste cerere de chemare in judecata, potrivit unor acte normative speciale cererea respectiva putand purta denumirea de : contestatie (in materia litigiilor de munca ), plangere ( in materie contraventionala) etc.

Continutul si conditiile de forma ale cererii de chemare in judecata

Potrivit art.112 C.proc.civ., cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda:

1.Numele, domiciliul sau resedinta partilor, ori pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul fiscal si contul bancar.

Daca reclamantul locuieste in strainatate va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul.

Indicarea numelui partilor este deosebit de importanta pentru ca prin aceasta se identifica partile intre care urmeaza sa se desfasoare procesul.

Indicarea in cerere a domiciliului partilor este de asemenea, un element necesar pentru individualizarea partilor, pentru citarea lor in fata instantei de judecata si, nu in ultimul rand, pentru determinarea competentei teritoriale generale.

In privinta notiunii de domiciliu, se observa ca, din punct de vedere procedural, sensul notiunii are un caracter mai general decat in civil, semnificand, in fapt, locuinta. Ceea ce intereseaza cu privire la aceasta notiune este locul unde partea poate fi gasita pentru a i se comunica actele de procedura.

Distinct de domiciliul real, reclamantul poate mentiona in cerere domiciliul ales.

Acesta din urma reprezinta o institutie complexa, care presupune desemnarea unui mandatar special, insarcinat doar cu primirea actelor de procedura si a locuintei acestuia.

Tratarea notiunii impune cu necesitate referirea la art.93 C.proc.civ. in care se prevede ca: "in caz de alegere de domiciliu, daca partea a aratat si persoana insarcinata cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar in lipsa unei asemenea aratari, la domiciliul partii"

Identificarea persoanelor juridice, spre deosebire de persoanele fizice, se face prin indicarea unor elemente suplimentare, pe langa denumire si sediu, fiind necesar a se arata in cererea de chemare in judecata si numarul de inregistrare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul fiscal si contul bancar.

In cazul in care reclamantul nu cunoaste domiciliul paratului si aduce instantei dovezi din care rezulta ca a facut tot ceea ce i-a stat in putinta pentru a-l afla (inclusiv recurgerea la ajutorul organelor de politie - sectia evidenta populatiei), cererea va putea fi primita si fara indicarea domiciliului paratului, citarea efectuandu-se prin publicitate (art.95).

2.Numele si calitatea celui care reprezinta partea in proces, iar in cazul reprezentarii prin avocat, numele acestuia si sediul profesional;

Textul trebuie coroborat cu dispozitiile art.83 C.proc.civ., citat anterior.

Asadar, in procesul civil, participarea directa a partilor in proces nu este obligatorie decat cu caracter de exceptie (spre exemplu, la divort). Prin urmare, partile isi pot alege in mod conventional un reprezentant, fie fara studii de specialitate (mandatar), fie un avocat sau, in cazul persoanelor juridice, consilier juridic. Pe de alta parte, sunt situatii in care, partile, datorita lipsei capacitatii lor de exercitiu sau restrangerii acestei capacitati prin lege trebuie reprezentate sau asistate in proces de reprezentantii lor legali.

In oricare din aceste situatii, in cuprinsul cererii de chemare in judecata trebuie mentionata calitatea in care cel care face cererea sta in proces (in nume propriu sau ca reprezentant al unei parti.

Neindicarea calitatii de reprezentant conduce la prezumtia ca cel care a introdus cererea actioneaza in nume propriu cu toate consecintele ce decurg de aici.

3. Obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta.

Pentru identificarea nemiscatoarelor se va arata comuna si judetul, strada si numarul, iar in lipsa vecinatatile, etajul si apartamentul, sau, cand imobilul este inscris in cartea funciara, numarul de carte funciara si numarul topografic.

Prin obiect al cererii de chemare in judecata se intelege tocmai pretentia dedusa judecatii. Aceasta poate fi: o suma de bani, restituirea sau predarea unui bun, anularea sau constatarea nulitatii unui contract, schimbarea unei anumite stari (in actiunile privind starea si capacitatea persoanelor) etc. Determinarea obiectului cererii prezinta interes sub mai multe aspecte: paratul cunoaste inca de la inceput pretentiile adversarului si se poate apara impotriva lor, respectandu-se principiile contradictorialitatii si dreptului la aparare; obiectul este un element necesar al dispozitivului hotararii, instanta fiind chemata sa dispuna numai in limitele cererii de chemare in judecata ( art.129alin.ultim); cunoasterea acestuia este necesara pentru corecta solutionare a unor exceptii ( spre exemplu: autoritatea de lucru judecat, litispendenta si conexitatea); precizarea obiectului este necesara pentru determinarea competentei instantei, cu deosebire in cazul actiunilor reale privitoare la bunuri imobile etc.

In doctrina se mai arata ca obiectul cererii trebuie sa fie: licit (adica sa nu contravina legii), posibil ( cu putinta a se realiza in materialitatea obiectiva), determinat sau determinabil.

In fine, art.112 pct.3 impune si o evaluare a obiectului cererii atunci cand acest lucru este posibil. Se au in vedere, deci, actiunile patrimoniale si orice alte cereri care ar putea fi evaluate in bani. Cerinta mentionata trebuie indeplinita, in principal, din doua motive: in functie de valoarea obiectului cererii se determina taxa judiciara de timbru si timbru judiciar; tot potrivit cu aceasta valoare se stabileste instanta competenta din punct de vedere material.

Aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea

Motivele de fapt constau in expunerea in detaliu a faptelor si imprejurarilor pe care se intemiaza pretentia reclamantului, descrierea raportului juridic litigios.

Motivele de drept constau in indicarea temeiului juridic pe care se sprijina cererea, cu aratarea articolelor de lege (contractul de vanzare- cumparare, faptul ilicit cauzator de prejudicii etc.).

Aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.

Cand dovada se face prin inscrisuri, se vor alatura la cerere atatea copii cati parati sunt, mai mult cate o copie de pe fiecare inscris pentru instanta; copiile vor fi certificate de catre reclamant ca sunt la fel cu originalul.

Se va putea depune si numai o parte dintr-un inscris privitor la pricina, ramanand ca instanta sa dispuna, la nevoie, infatisarea inscrisului in intregime.

Daca inscrisurile sunt scrise in limba straina sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.

Cand reclamantul voieste sa-si dovedeasca cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul paratului, va cere infatisarea in persoana a acestuia.

Cand se va cere dovada cu martori, se va arata numele si locuinta acestora.

Indicarea dovezilor reclamantului prin cererea de chemare in judecata urmareste un dublu scop: celeritatea procesului - instanta putand aprecia asupra admisibilitatii probelor de indata (daca acestea sunt propuse in conditiile cerute de art.112) si punerea partilor intr-o situatie de egalitate juridica, paratul nefiind in masura sa se apere eficient daca nu cunoaste mijloacele de aparare ale adversarului.

Astfel, cu caracter general, legiuitorul arata ca solicitarea probei cu inscrisuri impune cu necesitate depunerea acestora in copii certificate, conforme cu originalul. Aceste inscrisuri trebuie depuse in atatea exemplare cati parati sunt, mai mult un exemplar pentru instanta.

Solicitarea corespunzatoare a probei testimoniale, impune, de asemenea indicarea numelui si locuintei acestora, numai pe baza acestor mentiuni putandu-se efectua in mod legal procedura de citare.

6.Semnatura - reprezinta acordul reclamantului la cuprinsul cererii.

Cererea de chemare in judecata trebuie sa fie semnata personal de catre reclamant sau trebuie semnata de reprezentantul acestuia in cazul in care reclamantul a dat mandat de reprezentare unei alte persoane.

Semnatura trebuie situata la sfarsitul redactarii, in acest fel constituind o achiesare la intregul sau continut.

Conditiile prevazute in art.112 C.proc.civ. se intregesc cu dispozitiile art.113 referitoare la indeplinirea formalitatii multiplului exemplar si cu privire la cererea de chemare in judecata: "La cererea de chemare in judecata se vor alatura atatea copii de pe cerere cati parati sunt.

Daca mai multi parati au un singur reprezentant sau daca paratul are mai multe calitati juridice, se va comunica o singura copie de pe actiune si de pe inscrisuri si se va inmana o singura citatie".

O conditie esentiala pentru primirea cererii de chemare in judecata, nementionata expres insa in Codul de procedura civila, este timbrarea cererii.

Infaptuirea justitiei, asa cum este si firesc necesita o serie de cheltuieli care sunt suportate de catre bugetul de stat. O parte din aceste cheltuieli sunt insa recuperate de la justitiabili prin intermediul taxelor de timbru. Acestea, la randul lor, se compun din taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

Taxa judiciara de timbru - conditie extrinseca a cererii de chemare in judecata, reprezinta o suma de bani pe care titularul cererilor principale si incidentale trebuie sa o achite in contul Ministerului Justitiei.

Sediul materiei: Lg.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile ulterioare.

Potrivit noii reglementari a asistentei judiciare ( art.74-81), la instanta de judecata investita cu solutionarea unei anumite pricini civile se poate face cerere pentru acordarea de scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar in cazul in care cel care face solicitarea dovedeste ca nu e in stare sa faca fata cheltuielilor unei judecati fara a primejdui propria sa intretinere sau a familiei sale."(art.74). Asupra cererii instanta de judecata dispune prin incheiere data fara dezbateri, in camera de consiliu ( art.78 alin.1). Cheltuielile pentru care una din parti a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea asistentei judiciare, vor fi puse in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale, si vor fi urmarite potrivit legii."(art.81 alin1, teza1).

In afara de plata taxei de timbru, cei ce introduc cereri in justitie trebuie sa achite si valoarea timbrului judiciar.

Sediul materiei: O.G. nr.32/1995 cu modificarile si completarile ulterioare[2] .

3.3. Sanctiuni pentru nerespectarea conditiilor de forma prevazute in art.112 - 113 C.proc.civ.

Nerespectarea dispozitiilor privitoare la continutul cererii de chemare in judecata atrage sanctiuni cu o natura juridica diferita, mai ales in urma actualelor modificari legislative. In functie de aceste sanctiuni se face distinctie, de regula, intre elementele esentiale si neesentiale ale cererii de chemare in judecata.

a.       suspendarea judecatii

Reiteram, in primul rand, ideea conform cu care prin introducerea institutiei prevazute de art.155alin.1 C.proc.civ., la care face trimitere art.114 alin.2-3, neandeplinirea oricarei conditii de forma sau a oricarei alte obligatii procedurale pusa in vedere de catre presedintele instantei sau judecatorul de serviciu, cu ocazia inregistrarii cererii de chemare in judecata, poate atrage suspendarea judecatii, chiar inainte de fixarea oricarui termen in instanta, deci inainte de inceperea propriu-zisa a procesului.

b. anularea cererii - Conform art.133: "cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paratului, obiectul ei sau semnatura, va fi declarata nula.

Lipsa semnaturii se poate totusi implini in tot cursul judecatii. Daca paratul invoca lipsa de semnatura, reclamantul va trebui sa semneze cel mai tarziu la prima zi de infatisare urmatoare, iar cand este prezent in instanta chiar in sedinta in care a fost invocata nulitatea". Prin urmare, lipsa obiectului cererii si a numelui partilor face ca cererea de chemare in judecata sa fie lovita de nulitate absoluta, nulitate care opereaza, subliniem, din momentul in care dosarul a ajuns in instanta de judecata, intrucat ea se constata printr-o hotarare. Lipsa semnaturii este lovita tot de nulitate, doar ca aceasta nulitate are un regim juridic special: poate fi invocata oricand, dar se acorda un termen pentru indeplinirea conditiei si numai apoi se anuleaza cererea.

Cererea va fi anulata de asemenea daca instanta constata ca, desi reclamantului i s-a pus in vedere, acesta nu a facut dovada achitarii totale sau partilale a taxei de timbru sau/si a timbrului judicar; si nici nu s-a admis vreo cerere de acordare a asistentei judiciare(art.74, 75 alin1 pct.1).

Sanctiunea anularii intervine totodata si in cazul in care cererea este introdusa de catre un reprezentant (legal sau conventional), si acesta nu face dovada calitatii sale, desi i se acorda un termen in acest sens, potrivit art.161 C.proc.civ.: "Cand instanta constata lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale a partii sau cand reprezentantul partii nu face dovada calitatii sale, se poate da un termen pentru implinirea acestor lipsuri.

Daca lipsurile nu se implinesc instanta va anula cererea".

Cu privire la celelalte mentiuni din cuprinsul art.112, trebuie mentionat faptul ca ele nefiind prevazute de norme imperative (ci dispozitive) pot conduce la anularea cererii, in conditiile respectarii dispozitiilor art.105 alin.2 c.proc.civ.: "actele indeplinite cu neobservarea formelor legale. se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor anume prevazute de lege vatamarea se presupune pana la dovada contrarie".

c. decaderea in cazul in care in cerere nu sunt invocate motivele in fapt si in drept, sau nu sunt solicitate dovezile, potrivit art.112 C.proc.civ., sanctiunea care intervine este, in general, decaderea din dreptul de a le mai invoca sau propune.

3.4. Efectele introducerii cererii de chemare in judecata

Cererea de chemare in judecata, ca mijloc procedural prin care se declanseaza procesul civil produce o serie de efecte specifice:

1. Investeste instanta cu judecarea cauzei: partile dobandesc drepturi si obligatii procesuale; instanta dobandeste dreptul si in acelasi timp obligatia de a cerceta si solutiona cauza; dreptul ce se tinde a se valorifica devine drept litigios; de la data introducerii cererii de chemare in judecata, in principiu, se vor produce efectele hotararilor judecatoresti, intrucat majoritatea hotararilor civile au un caracter constitutiv (cu exceptia celor care au caracter declarativ).

2. Cererea de chemare in judecata determina cadrul procesual: sunt fixate partile intre care se va purta procesul si obiectul acestuia. Dupa acest moment sfera persoanelor care pot participa in calitate de parti la proces nu poate fi largita decat prin introducerea unor terte persoane in proces, in conditiile art.49-66 C.proc.civ. sau, in mod exceptional, prin substituirea unei parti cu o alta persoana (art.66 alin.1, art.243 pct.1C.proc.civ.). Instanta, din oficiu, nu poate introduce terte persoane in proces.

In mod similar, instanta este indreptatita sa se pronunte numai asupra pretentiilor deduse prin cererea de chemare in judecata, ea neputandu-se pronunta asupra a ceea ce nu s-a cerut si nici nu poate acorda mai mult decat s-a cerut (art.304 pct.6; art.322 pct.2 C.proc.civ.).

Cadrul procesual cu privire la obiect poate fi insa extins de parat prin formularea unei cereri reconventionale sau de catre tertii intervenienti prin formularea unei cereri de interventie, ori de catre ambele parti printr-o cerere de chemare in garantie.

3. Se determina competenta teritoriala a instantei - competenta generala - art.5 alin.1C.proc.civ., iar in cazul competentei alternative - prin introducerea cererii inceteaza dreptul de optiune al reclamantului.

Tot relativ la competenta se poate mentiona ca prin introducerea cererii de chemare in judecata se creeaza starea de litispendenta; introducerea unei noi cereri in fata unei instante diferite, chiar competente, avand acelasi obiect, intre aceleasi parti si o cauza identica, determinand aparitia litispendentei care trebuie solutionata in sensul dezanvestirii celei din urma instante sesizate (art. 163 C.proc.civ)

4. Cererea de chemare in judecata intrerupe prescriptia Conform art.16 lit.b)D.167/58, prescriptia se intrerupe prin: "introducerea unei cereri de chemare in judecata ori arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca sau la un organ de arbitrare necompetent".

Cererea de chemare in judecata se considera depusa in ziua primirii ei la instanta, chiar daca este neregulata, sau in ziua expedierii ei prin posta, daca a fost trimisa recomandat.

Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a fi intervenit imprejurarea care a provocat-o; deci, dupa intrerupere curge un nou termen de prescriptie.

Pentru ca acest efect specific sa subziste trebuie ca cererea sa fie admisa: "prescriptia nu se considera intrerupta in acele cazuri in care cererea a fost respinsa, anulata, daca s-a perimat ori daca cel care a formulat-o a renuntat la ea"(art.16 alin.3 D.167/58).

5. De la data introducerii cererii opereaza punerea in intarziere a paratului, cu efecte diferite, dupa cum urmeaza:

- inceteaza buna-credinta avuta anterior de posesorul cu aceasta calitate, prin urmare, de la momentul introducerii cererii de chemare in judecata el datoreaza fructele;

- in actiunile care au ca obiect predarea unui bun determinat, de la aceasta data riscul pieirii bunului trece asupra paratului;

- cererea de chemare in judecata face sa curga dobanzile pentru creantele care anterior nu erau purtatoare de dobanzi (art.1088 C.civ.);

- in cazul obligatiilor de a da sau a nu face ceva, din ziua introducerii cererii de chemare in judecata se datoreaza daune-interese;

- anumite actiuni cu caracter strict personal trec asupra mostenitorilor daca au fost introduse de autorul dreptului in timpul vietii sale: actiunea privind stabilirea filiatiei fata de mama(art.52 alin.2 C. fam.); actiunea pentru tagada paternitatii ( art.59 alin.2 C. fam.); actiunea privind stabilirea paternitatii din afara casatoriei (art.54 alin.2 C. fam.) si actiunea privind revocarea unei donatii pentru ingratitudine(art.833 C. civ).

3.5. Procedura privind primirea cererii de chemare in judecata (art.114-114)

Etapa scrisa, premergatoare judecatii debuteaza, cum este si firesc, cu sesizarea instantei civile prin cererea de chemare in judecata.

Asa cum am aratat, instanta civila nu se sesizeaza din oficiu, ea trebuie sesizata de catre partea interesata, prin cerere ( art.109 C.proc.civ.).

Cererea de chemare in judecata se depune la instanta de judecata personal de catre reclamant sau printr-un reprezentant imputernicit, fie la judecatorul de serviciu, fie la presedintele instantei. Cererea va putea fi expediata si prin posta (art.104 C.proc.civ.).

Potrivit art.114 modificat substantial prin noile reglementari, presedintelui instantei sau judecatorului de servicu insarcinat cu primirea cererilor le revin o serie de obligatii printre care, cea mai importanta este aceea de a verifica indeplinirea conditiilor formale prevazute de lege pentru cererea de chemare in judecata (art.114 alin.1), facandu-se referire astfel la dispozitiiile art112-113. Potrivit art.29 din Normele metodologice privind taxele judiciare de timbru , se verifica totodata, in baza acestor atributii administrative, plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar care se datoreaza anticipat.

Daca in urma verificarilor facute se constata ca cererea este incompleta sau cuprinde mentiuni gresite, ori in cazul in care taxele de timbru nu au fost achitate sau nu au fost achitate intr-un cuantum suficient, presedintele sau judecatorul de serviciu are obligatia sa puna in vedere reclamantului conditiile pe care le mai are de indeplinit, cuantumul taxei de timbru care trebuie achitata, necesitatea depunerii cererii si celorlalte inscrisuri in numarul necesar de exemplare, sa indice toate celelalte lipsuri ale cererii in vederea completarii lor.

"Reclamantul va completa cererea de indata. Atunci cand completarea nu este posibila, cererea se va inregistra si i se va acorda reclamantului un termen scurt. In cazul in care cererea a fost primita prin posta, reclamantului i se vor comunica in scris lipsurile ei, cu mentiunea ca, pana la termenul acordat, urmeaza sa se faca completarile sau modificarile necesare"(art.114 alin.2).

Prin urmare, indiferent de corectitudinea cererii si de respectarea sau nu a tuturor conditiilor mentionate mai sus, cererea va fi inregistrata, momentul depunerii ei la instanta constituind, deci, momentul sesizarii instantei civile si conducand la intreruperea prescriptiei extinctive.

Aliniatele urmatoare ale art.114 cuprind, cum este si firesc, sanctiunea pentru nerespectarea dispozitiilor anterioare: "Acordarea termenului potrivit aliniatului 2 se face, in toate cazurile, cu mentiunea ca neandeplinirea in acest termen a obligatiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecatii.

Daca obligatiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt indeplinite in termenul prevazut la aliniatul 2, suspendarea judecatii se pronunta prin incheiere potrivit dispozitiilor art.339".

Art.155 C.proc.civ. introduce, dupa cum se observa, un nou caz de suspendare legala facultativa a judecatii astfel: "cand constata ca desfasurarea normala a judecatii este impiedicata din vina partii reclamante prin neandeplinirea obligatiilor prevazute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare in judecata sau in cursul judecatii, instanta poate suspenda judecata, aratand in incheiere care anume obligatii nu au fost respectate."(alin.1).

In art.114 alin.ultim C.proc.civ. este inscrisa pentru presedintele instantei o alta facultate de care acesta poate uza in etapa prealabila, cu ocazia primirii cererii de chemare in judecata: "In procesele in care, potrivt dispozitiilor art.47, sunt mai multi reclamanti sau parati, presedintele instantei, tinand cont de numarul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfasurarea normala a sedintei de judecata, cu respectarea drepturilor si intereselor legitime ale partilor, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar si indeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului la domiciliul sau sediul acestuia.Reprezentarea se va face dupa caz, prin unul sau mai multi mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispozitiile art.68 si art.114 find aplicabile in mod corespunzator.Dovada mandatului va fi depusa de catre reclamant in conditiile prevazute de alin.2, iar de catre parat odata cu intampinarea. Daca partile nu-si aleg un mandatar sau nu se inteleg asupra persoanei mandatarului, in cazul reclamantilor vor fi aplicabile dispozitiile alin.4, iar in cazul paratilor, presedintele instantei va numi un curator special".

O data satisfacute conditiile prevazute de lege pentru forma cererii de chemare in judecata, conditia multiplului exemplar, facuta dovada achitarii taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, si, daca au fost indeplinite toate celelalte obligatii legale sau puse in vedere de presedintele instantei sau de judecatorul de serviciu, acestia din urma pot fixa primul termen in instanta de judecata: "Presedintele, de indata ce constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru cererea de chemare in judecata , fixeaza termenul de judecata pe care, sub semnatura , il da in cunostinta reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia"(art.114 alin.1C.proc.civ.).

Noile reglementari introduc, asadar, o noua modalitate de acordare a termenului in cunostinta.

Prin aceeasi rezolutie, "presedintele va dispune in acelasi timp sa se comunice paratului, o data cu citatia, copii de pe cerere si de pe inscrisuri, punandu-i-se in vedere obligatia de a depune la dosar intampinare cu cel mai tarziu 5 zile inainte de termenul stabilit pentru judecata.

Termenul de judecata va fi stabilit astfel incat de la data primirii citatiei paratul sa aiba la dispozitie cel putin 15 zile pentru a-si pregati apararea, iar in procesele urgente cel putin 5 zile. Pentru termenele urmatoare si primul termen fixat dupa casarea cu trimitere, determinata de necercetarea fondului, raman aplicabile dispozitiile art. 89 alin.1 C.proc.civ."(art.114alin.2-3 C.proc.civ.).

Potrivit dispozitiilor art. 114 alin.4 C.proc.civ., daca paratul locuieste in strainatate, judecatorul, prin rezolutie, va fixa un termen mai indelungat, informandu-l totodata ca "are obligatia sa-si aleaga domiciliul in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul. In cazul in care paratul nu se conformeaza acestei obligatii, comunicarile se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta romana a scrisorii, in cuprinsul careia vor fi mentionate actele ce se expediaza, tinand loc de dovada de indeplinire a procedurii". Asa cum am aratat si cu ocazia mentionarii obligatiei de alegere de domiciliu pentru reclamantul cu domiciliul in strainatate, si paratului domiciliat in strainatate ii revine aceeasi obligatie. Ea opereaza insa dupa instiintare, deci procedura de citare pentru primul termen de judecata trebuie facuta in mod obisnuit, motiv pentru care se si fixeaza un termen mai indelungat. Pentru nerespectarea de catre parat a acestei obligatii, codul de procedura civila nu prevede nici o sanctiune, instituind insa o prezumtie care poate fi considerata ca avand un asemenea caracter: prezumtia ca scrisoarea recomandata prin care i-au fost expediate citatiile ulterioare si toate celelate acte de procedura a ajuns la destinatar care a luat la cunostinta de aceste termene si acte, fara sa fie nevoie de vreo alta dovada in afara recipisei de predare a acestei scrisori la posta romana.

Alaturi de aceste masuri obligatorii, presedintele instantei sau judecatorul de serviciu, cu ocazia fixarii termenului de judecata mai poate lua si alte masuri necesare desfasurarii in bune conditii a judecatii Astfel, potrivit art.114alin. 5 C.proc.civ. : "sub rezerva dezbaterii la prima zi de infatisare, presedintele, cu ocazia fixarii termenului prevazut la alin.1, daca s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea paratului la interogatoriu, alte masuri pentru administrarea probelor, precum si alte masuri necesare pentru desfasurarea procesului potrivit legii".

De asemenea, in conditiile legii, presedintele va putea incuviinta, prin incheiere executorie, masuri asiguratorii, precum si masuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situatii de fapt"(art.114alin. ultim C.proc.civ.).

Alte activitati premergatoare sedintei de judecata

Dupa primirea cererii de chemare in judecata aceasta se inregistreaza in registrul general al instantei, numarul de ordine constituind numarul viitorului dosar.

Apoi, dosarul se incoperteaza, cererea si celelalte inscrisuri fiind legate in mapa si numerotate.

Dupa efectuarea acestor operatiuni, dosarul merge la biroul de citatii unde grefierii efectueaza procedura de citare si comunicare a actelor procedurale conform celor indicate de judecator in rezolutia prin care s-a fixat primul termen in instanta.

In continuare, dosarele sunt arhivate pe termene in arhiva curenta, pana cu 2-3 zile inainte de primul termen de judecata cand sunt preluate de catre grefierul de sedinta care: verifica indeplinirea procedurii de citare, intocmeste lista de sedinta si inmaneaza dosarele judecatorului/ judecatorilor care formeaza completul de judecata in vederea studirerii lor.

La intocmirea listei de sedinta, in stabilirea ordinii cauzelor grefierii vor trebui sa tina seama de natura lor si de caracterul urgent. Astfel, cererile cu arestati in alta cauza, cererile de ordonanta presedintiala, cererile privind acordarea pensiei de intretinere, incredintarea copiilor minori, contestatiile la executare, fiind cereri cu caracter urgent vor putea fi trecute inaintea celorlalte(art.125 alin.2 C.proc.civ.). De asemenea dosarele mai vechi se trec inaintea celor mai noi.

Lista proceselor va trebui afisata pe usa completului cu cel putin o ora inainte de inceperea sedintei (art.125 alin.1 C.proc.civ.).De asemenea, lista proceselor se trece in condica sedintei de judecata, pentru ca ulterior sedintei, judecatorii sa poata trece solutiile.

Intampinarea (art.115-118 C.proc.civ.)

Notiune

Intampinarea este actul procedural prin care paratul raspunde la pretentiile reclamantului, aratand totodata apararile sale.

Ea face parte, alaturi de cererea de chemare in judecata si cererea reconventionala, din etapa scrisa, pregatitoare a sedintei de judecata.

Continut

Potrivit art.115, intampinarea trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni:

1. Exceptiile de procedura pe care paratul le ridica la cererea reclamantului

2. Raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii

3. Dovezile cu care se apara impotriva fiecarui capat de cerere: Modalitatea prin care se indica acestea este aceeasi cu cea de la cererea de chemare in judecata.

De regula, dovezile paratului, care apara pozitia sa procesuala sunt, de fapt cotraprobe. In formularea lor, paratul se poate orienta in functie de dovezile solicitate de catre reclamant, stiut fiind ca sarcina probei revine mai intai celui din urma.

4. Semnatura Semnatura constituie si in acest caz o formalitate esentiala, fapt pentru care lipsa ei conduce la nulitatea intampinarii.

Procedura privind depunerea intampinarii

Potrivit art.118 alin.1 asa cum a fost modificat prin O.U.G.138/2000 : "intampinarea este obligatorie, afara de cazurile expres prevazute de lege".

Potrivit art. 116 alin.1, ca si la cererea de chemare in judecata la intampinare se adauga un numar de copii similar numarului de reclamanti; de asemenea se vor adauga acelasi numar de copii certificate de pe inscrisurile pe care se sprijina paratul, mai mult un rand de copii pentru instanta.

"Daca mai multi reclamanti au un singur reprezentant, sau un reclamant sta in judecata in mai multe calitati juridice, se va depune la dosar pentru aceste parti cate o singura copie (art.116 alin.2 C.proc.civ).

Potrivit art.117 C.proc.civ., in caz de coparticipare procesuala pasiva, paratii pot raspunde printr-o singura intampinare.

Faptul ca in actualul sistem depunerea intampinarii este obligatorie are ca principal efect instituirea sanctiunii decaderii paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii relative, cunoscute anterior primului termen de judecata.

Sanctiunea nu este insa nici de aceasta data atat de drastica pe cat pare la prima vedere. Potrivit alin.3 al art.118 C.proc.civ.: "in cazul in care paratul nu este reprezentat sau asistat de un avocat, presedintele ii va pune in vedere, la prima zi de infatisare, sa arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparare despre care se va face vorbire in incheierea de sedinta; instanta ii va acorda, la cerere, un termen pentru pregatirea apararii si depunerea intampinarii".

De asemenea, chiar in cazul asistarii sau reprezentarii paratului de catre avocat, nedepunerea intampinarii nu este o sanctiune radicala. Ea atrage decaderea paratului din dreptul de a mai invoca aparari proprii, precum si dovezi in sprijinul acestor aparari, dar, potrivit art.171 paratul:" va putea totusi sa se apere, discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerilor si dovezilor partii potrivnice".

Mai mult, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 138 C.proc.civ., paratul va putea solicita probe in acest temei.

De asemenea, sanctiunea decaderii trebuie corelata cu dispozitiile art.114alin.2-3. Depunerea intampinarii trebuie facuta cu 5 zile inainte de termenul stabilit pentru judecata, dar paratul trebuie sa primeasca citatia si copie de pe cererea de chemare in judecata cu cel putin 20 zile libere (10 zile in pricinile urgente), numai in acest mod avand suficient timp pentru a-si pregati apararea. Asadar, daca nedepunerea intampinarii in termen este subsecventa unei culpe a instantei de judecata, sanctiunea decaderii nu mai poate opera.

Credem ca mai sunt necesare alte doua precizari:

a.) daca, in conditiile art.132 alin.1, la prima zi de infatisare instanta acorda reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii si pentru a propune noi dovezi, cererea modificata se comunica paratului, in vederea depunerii intampinarii., care consideram noi trebuie depusa tot in termenul prevazut de art. 114alin.2, cu 5 zile inainte de urmatorul termen de judecata, cu respectarea termenului de 20 de zile acordat paratului pentru depunerea sa;

b.) Intampinarea nu este un act specific numai judecatii in prima instanta. In sensul art.289 alin.2 si 308 alin.2, intampinarea trebuie depusa in apel si in recurs cu cel putin 5 zile inainte de termenul stabilit pentru judecata.

5. Cererea reconventionala (art.119-120 C.proc.civ.)

5.1. Notiune

Daca paratul- spune art.119 alin.1 C.proc.civ. - are pretentii in legatura cu cererea reclamantului, el poate sa faca cerere reconventionala.Prin urmare, in procesul civil paratul poate iesi din pasivitate adoptand o atitudine ofensiva si formuland pretentii proprii.

Din punct de vedere procesual cererea reconventionala este o cerere incidentala, facultativa pentru parat. Invocand pretentii de sine statatoare paratul ar fi putut alege sa se judece separat, printr-o actiune distincta.

Avantaje:

- conduce la o mai buna administrare a justitiei prin rezolvarea in cadrul aceluiasi proces a mai multor cereri;

- determina realizarea unei economii de timp si cheltuieli;

- ofera conditii pentru o mai buna judecata , judecatorii fiind pusi in situatia de a cunoaste in toata complexitatea raporturile juridice dintre parti;

- constituie o garantie impotriva insolvabilitatii reclamantului; paratul poate pretinde daune-interese pentru introducerea intempestiva a cererii de chemare in judecata;

- inlatura riscul unor hotarari contradictorii sau greu de conciliat.

Printre dezavantajele principale sunt de mentionat: poate fi folosita ca un mijloc de intimidare a reclamantului initial; poate conduce la intarzierea judecarii cererii principale etc.

In literatura juridica se arata ca de multe ori prin cererea reconventionala se urmareste operarea unei compensatii judiciare; alteori, prin intermediul sau se urmareste paralizarea actiunii reclamantului si impiedicarea condamnarii paratului (spre exemplu, daca reclamantul solicita executarea unui contract, prin reconventionala paratul poate solicita anularea sau rezolutiunea conventiei);

Conditii

Fiind o adevarata actiune exercitata de paratul dintr-un proces aflat deja pe rolul instantei cererea reconventionala trebuie sa indeplineasca toate exigentele unei cereri de chemare in judecata (art.119 alin.2).

Avand caracter incidental, ea nu poate fi considrerata ca atare decat daca este formulata de catre parat, in interiorul unui proces pendinte.

Conditia suplimentara care se impune consta in aceea ca cererea reconventionala trebuie sa aiba legatura cu cererea reclamantului. Aceasta va fi dedusa de instanta din scopul pe care paratul il urmareste prin exercitarea cererii principale: compensarea pretentiilor sale cu cele ale reclamantului, paralizarea actiunii acestuia etc.(exemple: divort; partaj; )

Procedura de solutionare a cererii

Competenta

Fiind o cerere incidentala, cererea reconventionala se judeca de catre instanta investita cu judecarea cererii principale, conform dispozitiilor art17 C.proc.civ., chiar daca ulterior primirii sale s-a dispus disjungerea si cererea, in fapt, se judeca separat de cererea principala[3].

Termen

"Cererea reconventionala se depune odata cu intampinarea sau, daca paratul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu la prima zi de infatisare.

Cand reclamantul si-a modificat cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala se va depune cel mai tarziu pana la termenul ce se va incuviinta paratului spre acest sfarsit" (art.119 alin.3-4 C.proc.civ.).

Nerespectarea acestui termen are drept sanctiune judecarea separata a cererii reconventionale, afara de cazul cand ambele parti consimt ca cererile sa se judece impreuna (art.135 C.proc.civ.).

Potrivit art.120 alin.1 C.proc.civ.: "cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala.

Cand insa numai cererea principala este in stare de judecata, instanta o poate judeca deosebit". Disjungerea este insa si trebuie sa ramana o situatie de exceptie; in unele cazuri chiar legiuitorul a statuat ca ea nu este posibila (spre exemplu, la divort - arrt.608 alin.2 C.proc.civ.). O buna administrare a justitiei impune ca intotdeauna cele doua cereri sa se judece impreuna daca au un obiect identic sau au aceeasi finalitate, cu alte cuvinte atunci cand solutionarea cererii reconventionale depinde de solutia data actiunii principale[4]. S-ar putea ajunge altfel, la pronuntarea unor solutii contradictorii .

Efecte introducerii cererii reconventionale

- retinaand cererea reconventionala spre rezolvare, instanta va da o singura hotarare, cu solutii distincte, cuprinse in cadrul aceluiasi dispozitiv (partile au dobandit in proces calitati duble: reclamant -parat si parat-reclamant);

- hotararea instantei va dobandi autoritate de lucru judecat atat in privinta celor statuate fata de cererea principala, cat si fata de cele statuate fata de reconventionala;

- daca judecata in cererea principala s-a stins, cererea reconventionala continua sa fie judecata intrucat ea are autonomie procesuala. Astfel, spre exemplu, renuntarea la actiune sau chiar renuntarea la dreptul subiectiv facute de reclamantul-parat nu influenteaza judecata cererii reconventionale; perimarea cererii de chemare in judecata nu atrage si perimarea cererii reconventionale daca instanta, odata cu suspendarea a dispus disjungerea celor doua cereri; bineanteles solutia este diferita daca perimarea a intervenit anterior inroducerii cererii reconventionale.

In literatura juridica s-a pus problema daca reclamantul-parat poate formula la randul sau reconventionala la pretentiile paratului, solutiile oferite de practica mergand de la raspunsul negativ[6], justificat de ideea tergiversarii judecatii prin deschiderea posibilitatii unui sir nesfarsit de cereri, pana la cel afirmativ . Adeptii acestui punct de vedere se fundamentau pe lipsa unui text care sa interzica formularea unei asemenrea cereri, pe existenta acelorasi avantaje ca si in cazul reconventionalei paratului si pe principiul egalitatii partilor.

Opinii mai recente opteaza pentru o cale de mijloc, sustinandu-se ca reconventionala reclamantului ar fi admisibila numai cand este intemeiata pe acelasi titlu ca si reconventionala paratului sau cand reclamantul solicita daune provocate de cererea paratului .

Trebuie sa observam ca, daca cererea reconventionala este depusa de parat cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare, reclamantul, la acel moment poate, potrivit art.132 alin.1C.proc.civ. sa-si interegeasca sau sa-si modifice cererea sau sa propuna noi dovezi, astfel ca formularea unei reconventionale ar aparea ca inutila.

Masurile asiguratorii

Notiune

Pornind de la definitia actiunii civile: totalitatea mijloacelor procedurale puse la dispozitia titularului dreptului subiectiv, pentru realizarea acestui drept, este lesne de inteles notiunea de masuri asiguratorii. Astfel, o hotarare favorabila ar fi lipsita de efectele sale specifice, (forta de constrangere a statului dovedindu-se ineficienta) daca punerea ei in executare nu ar conduce la valorificarea drepturilor recunoscute in cuprinsul sau.

Aceasta situatie este in general posibila datorita faptului ca intre momentul initierii judecatii si momentul in care hotararea devine executorie se scurge un interval de timp suficient de lung, care permite debitorului de rea-credinta sa-si asigure insolvabilitatea sau, chiar cauze obiective pot determina disparitia sau distrugerea bunului dobandit prin hotarare. Pentru a preantampina aceste situatii, legiuitorul pune la dispozitia reclamantului de buna-credinta mijloace de natura a indisponibiliza si conserva bunurile ce formeaza obiectul actiunii, denumite generic - mijloace de asigurare a actiunii civile.

Prin asigurarea actiunii se garanteaza posibilitatea punerii efective in executare a hotararii care va fi obtinuta de reclamant.

Codul de Procedura Civila reglementeaza in Cap.IV, sectiunea I, art.591-601 urmatoarele masuri asiguratorii: sechestrul asigurator, sechestrul judiciar, poprirea asiguratorie.

O trasatura esentiala a acestor masuri este aceea ca in raport cu actiunea principala, ele au intotdeauna un caracter accesoriu.

Sechestrul asigurator (art.591-596 C.proc.civ.)

Notiune si conditii de infiintare

Reprezinta o masura de indisponibilizare a unor bunuri mobile sau imobile ale paratului, pana la terminarea procesului, in scopul de a garanta reclamantului realizarea creantei constatata prin hotararea ce se va pronunta.

Astfel, potrivit art. 591 alin.1 si 2 C.proc civ.: " Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constata prin act scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune. El poate fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul fixat de catre instanta.

Acelasi drept il are si creditorul a carui creanta nu este constatata in scris, dar care dovedeste ca a intentat actiune si depune, o data cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata".

Cat priveste conditiile necesare infiintarii sechestrului asigurator, trebuie sa deosebim mai multe situatii:

1.Obiectul actiunii trebuie sa constea in plata unei creante; creanta, totodata trebuie sa fie exigibila.

2. Aceasta creanta trebuie constatata printr-un inscris;

3. In situatia prevazuta la art. 591 alin. 1 C. proc. civ., creditorul trebuie sa faca dovada ca a declansat litigiul de fond, prin introducerea cererii de chemare in judecata prin care pretinde plata unei sume de bani.

Suplimentar, dar facultativ, instanta sesizata cu cererea de infiintare a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile ale debitorului il poate obliga pe creditor sa depuna o cautiune, in cuantumul stabilit de judecator[9].

4. In situatia reglementata de art. 591 alin. (2) C. proc. civ., atunci cand creanta pretinsa de creditor, desi exigibila, nu este constatata in scris, pentru a se putea infiinta sechestrul asigurator, este necesara pe langa introducerea cererii de chemare in judecata prin care se declanseaza litigiul de fond si depunerea, o data cu cererea de infiintare a sechestrului, unei cautiuni de jumatate din valoarea pretinsa de catre reclamant.

5. A treia situatie, derogatorie si de exceptie, este reglementata in alin.3 al art. 591 C.proc. civ. Instanta poate incuviinta sechestrul asigurator chiar daca creanta nu este exigibila, in cazurile in care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci cand este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire ori sa isi ascunda sau risipeasca averea. In aceste cazuri, creditorul trebuie sa faca dovada introducerii cererii de chemare in judecata prin care a declansat litigiul de fond, precum si sa depuna o cautiune in cuantumul pe care il va fixa instanta, deci depunerea cautiunii este obligatorie, numai stabilirea cuantumul cautiunii fiind lasata la aprecierea instantei.

Din trimiterea pe care o face teza a doua a art. 591 alin. (3) C. proc. civ. la "conditiile prevazute de alin. (1)" al aceluiasi articol, ar rezulta ca este necesar ca respectiva creanta, neexigibila, sa fie constatata in scris.

Procedura de infiintare a sechestrului asigurator

Cererea de infiintare a sechestrului asigurator se solutioneaza de instanta competenta sa judece litigiul de fond (art. 592 alin. (1) C. proc. civ.). In cazul cererea de infiintare a sechestrului asigurator se depune o data cu cererea de chemare in judecata prin care se declanseaza litigiul de fond, atunci, potrivit art. 114 alin. (6) C. proc. civ., ea va fi solutionata de presedintele instantei prin incheiere executorie.

Creditorul trebuie sa anexeze la cerere inscrisul constatator al creantei (pentru situatiile la care se refera articolul 591 alin. (1) si alin. (3) C. proc. civ.) sau recipisa din care sa rezulte consemnarea a jumatate din valoarea reclamata in litigiul de fond (pentru situatia la care se refera art. 591 alin. (2) C. proc. civ.), iar, atunci cand cererea este formulata dupa introducerea cererii de chemare in judecata, trebuie alaturata si dovada din care sa rezulte declansarea litigiului de fond.

Instanta va rezolva cererea de infiintare a sechestrului asigurator de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea partilor, pronuntand o incheiere executorie.

Pronuntarea poate fi amanata cu cel mult 24 de ore, iar redactarea incheierii trebuie facuta in cel mult 48 de ore de la pronuntare.

Incheierea pronuntata asupra cererii de infiintare a sechestrului asigurator, indiferent ca a fost admisa ori respinsa, este supusa numai recursului, termenul de recurs fiind de 5 zile de la comunicare. Recursul se judeca de urgenta si cu precadere, cu citarea in termen scurt a partilor. Instanta de recurs poate amana pronuntarea cu cel mult 24 de ore, iar hotararea asupra recursului trebuie redactata in termen de cel mult 48 de ore de la pronuntare (art. 592 alin.3, coroborat cu art. 581 alin.3 C.proc.civ.).

Nedepunerea cautiunii in termenul stabilit de instanta atrage desfiintarea de drept a sechestrului asigurator, care se va constata prin incheiere irevocabila, data fara citarea partilor.

Dupa pronuntarea incheierii prin care s-a incuviintat cererea, avand in vedere ca aceasta incheiere este executorie, masura asiguratorie se va aduce la indeplinire de catre executorul judecatoresc, potrivit regulilor referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator. Bunurile mobile urmaribile vor fi sechestrate numai in masura necesara realizarii creantei, iar in cazul in care sechestrul asigurator este aplicat asupra unui bun imobil, atunci el se va inscrie de indata in cartea funciara, masura asiguratorie devenind astfel opozabila tuturor celor care, dupa inscriere vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv (art. 593 alin.1-3 C.proc.civ).

Impotriva modului in care executorul judecatoresc aduce la indeplinire masura asiguratorie, cel interesat (debitorul sau chiar creditorul ori o terta persoana) poate face contestatie. Contestatia la care se refera art. 593 alin. (4) C. proc. civ. este guvernata de dispozitiile aplicabile contestatiei la executare.

Valorificarea bunurilor sechestrate. Ridicarea sechestrului asigurator

Art. 596 C. proc. civ. prevede ca valorificarea bunurilor sechestrate va putea avea loc numai dupa ce creditorul a obtinut titlul executoriu (ceea ce presupune o hotarare executorie prin care debitorul a fost obligat la plata unei sume de bani catre creditor), caz in care, fara a fi necesara indeplinirea vreunei fomalitati, sechestrul asigurator se transforma in sechestru executoriu[10].

La cererea debitorului, sechestrul asigurator poate fi ridicat mai inainte de solutionarea definitiva a litigiului de fond, insa numai daca debitorul "va da garantie indestulatoare "(art. 594 teza I C. proc. civ.).

In materie comerciala, art.908 alin. (3) C. com. prevede ca sechestrul asigurator poate fi ridicat numai daca debitorul consemneaza "suma, capitalul, interese si cheltuieli, pentru care s-a infiintat acel sechestru".

Instanta va solutiona cererea de ridicare a sechestrului asigurator in camera de consiliu, de urgenta si cu citarea in termen scurt a partilor, prin incheiere. Pronuntarea poate fi amanata cu cel mult 24 de ore, iar redactarea incheierii trebuie facuta in cel mult 48 de ore de la pronuntare.

Incheierea asupra cererii de ridicare a sechestrului asigurator, indiferent de solutie, este supusa numai recursului, in termen de 5 zile de la pronuntare. Recursul se judeca de urgenta si cu precadere (art. 594 C.proc.civ.).

In cazul in care cererea de chemare in judecata care a stat la baza infiintarii masurii asiguratorii a fost respinsa, anulata ori s-a constatat perimarea acesteia, prin hotarare irevocabila, precum si in cazul in care creditorul renunta la judecata, debitorul este indreptatit sa solicite ridicarea sechestrului asigurator.

Instanta se va pronunta asupra cererii prin incheiere irevocabila, data fara citarea partilor Asupra cererii se va pronunta fara citarea partilor, toate dispozitiile cuprinse in art. 593 C.proc.civ. aplicandu-se in mod corespunzator (art. 595 C.proc.civ.).

Sechestrul judiciar(art.598-601C.proc.civ.)

Notiune

Sechestrul judiciar este o masura de indisponibilizare a bunului(bunurilor) care formeaza obiectul litigiului, prin incredintarea lui, din dispozitia instantei de judecata, in pastrarea si administrarea, pe toata durata procesului, unei terte persoane sau chiar celui care il detine.

Astfel, potrivit art. 598 C.proc.civ. "Ori de cate ori exista un proces asupra proprietatii sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanta competenta pentru judecarea cererii principale va putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv"[11].

Conditiile infiintarii sechestrului judiciar

Conditiile infiintarii sechestrului judiciar se desprind cu claritate chiar din textul de lege citat mai sus:

- sa existe un proces cu privire la proprietatea sau posesiunea bunului care formeaza obiectul judecatii;

instanta sa gaseasca masura ca necesara pentru conservarea dreptului respectiv[12];

depunerea unei cautiuni[13], atunci cand instanta considera necesar. Prin urmare, aceasta conditie are un caracter facultativ, instanta fiind cea care va decide de la caz la caz.

In contextul analizarii institutiei, alte cateva observatii se impun:

- masura are un caracter facultativ (incuviintarea se poate face de catre instanata numai daca reclamantul invedereaza ca exista imprejurari grave care sa o justifice: deteriorarea bunului de catre parat; paratul il priveaza pe celalalt coproprietar de fructele sau veniturile la care este indreptatit etc);

masura se ia cu privire la acele bunuri fata de care ea este necesara ( nu neaparat cu privire la toate bunurile care formeaza obiectul judecatii)[14];

infiintarea sechestrului judiciar presupune, ca regula, declansarea litigiului de fond.

In mod exceptional insa, masura poate fi luata si atunci cand nu exista un proces pe rol.

Astfel, potrivit art. 599 alin.1 C.proc.civ. " Se va putea infiinta sechestrul judicar, chiar fara a exista proces:

asupra unui bun pe care debitorul il ofera pentru liberarea sa:

asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual;

asupra unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia creditorului, cand acesta invedereaza insolvabilitatea debitorului sau ori cand are motive temeinice sa banuiasca ca debitorul sau va fugi ori sa se teama de sustrageri ori deteriorari;

bunul sau bunurile in litigiu vor fi puse sub sechestru judiciar numai la cererea celui interesat.

6.3.3. Procedura de infiintare a sechestrului judiciar

Cererea prin care se solicita infiintarea sechestrului judiciar se solutioneaza de instanta competenta sa rezolve cererea principala (art. 600 alin. (1) teza I C. proc. civ.), iar in cazurile de exceptie prevazute de art. 599 C. proc. civ. de instanta in raza careia se afla bunul ce urmeaza a fi pus sub sechestru.

Cererea se judeca de urgenta, in sedinta publica, cu citarea partilor, pronuntandu-se o incheiere, care este supusa recursului in termen de 5 zile de la pronuntare. Atat la solutionarea cererii de infiintare a sechestrului judiciar, cat si la judecarea recursului, pronuntarea poate fi amanata cu cel mult 24 de ore, iar redactarea trebuie facuta in cel mult 48 de ore de la pronuntare.

In cazuri urgente, pana la solutionarea cererii de infiintare a sechestrului judiciar de catre instanta, la cererea partii interesate, presedintele instantei va putea numi un administrator provizoriu, prin incheiere irevocabila (art. 601 C. proc. civ.) si executorie (art. 114 alin. (6) C. proc. civ.).

In caz de admitere a cererii, instanta poate sa il oblige pe cel care a solicitat infiintarea sechestrului judiciar sa depuna o cautiune. In cazul in care a fost pus sub sechestru judiciar un bun imobil, se va proceda si la efectuarea formalitatilor de publicitate imobiliara, prin inscrierea masurii asiguratorii in cartea funciara.

Paza bunului sechestrat va fi incredintata persoanei desemnate de parti de comun acord, iar daca partile nu se inteleg in aceasta privinta, unei persoane desemnate de instanta, care poate fi chiar detinatorul bunului[15].

Executorul judecatoresc se va deplasa la locul situarii bunului ce urmeaza a fi pus sub sechestru judiciar si il va da in primire, pe baza de proces-verbal, administratorului-sechestru, un exemplar al procesului-verbal urmand a fi inaintat si instantei care a incuviintat masura asiguratorie (art. 600 alin.2 C.proc.civ.).

Administratorul-sechestru este indreptatit sa efectueze toate actele de conservare si de administrare, sa incaseze orice venituri si sume datorate, sa plateasca datorii cu caracter curent, precum si datorii constatate prin titlu executoriu.

Art. 600 alin. (3) teza a II-a stabileste un caz de reprezentare legala in procesul civil, avand in vedere ipoteza in care cu privire la bunul ce formeaza deja obiectul judecatii si care a fost pus sub sechestru judiciar de o terta persoana declanseaza un litigiu impotriva partilor din primul proces. Cu autorizarea prealabila a instantei care l-a numit, administratorul-sechestru va putea sta in judecata in numele partilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, deci partile din litigiul care a ocazionat instituirea masurii asiguratorii vor putea fi reprezentate intr-un alt litigiu de catre administratorul-sechestru.

Daca a fost numit ca administrator-sechestru o alta persoana decat detinatorul bunului, instanta ii va fixa pentru activitatea depusa o suma drept remuneratie, stabilind totodata si modalitatile de plata.

Dupa finalizarea judecatii (prin hotarare executorie), administratorul-sechestru trebuie sa predea bunul, impreuna cu fructele acestuia, inclusiv veniturile incasate, aceleia dintre parti careia bunul i-a fost atribuit prin hotarare, iar daca administratorul-sechestru a fost el insusi parte in proces si a obtinut castig de cauza, atunci va pastra bunul si fructele acestuia. Prin urmare, in aceasta materie, hotararea de infiintare a sechestrului are un caracter provizoriu, dainuind, in principiu, pana la sfarsitul procesului, cand administratorul-sechestru preda bunul, asa cum am aratat mai sus.

Poprirea asiguratorie (art.597 C.proc.civ.)

Poprirea asiguratorie[16] reprezinta acea masura de indisponibilizare a sumelor de bani , a titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale pe care debitorul parat le are de primit de la un tert datornic al sau, pentru ca, la sfarsitul procesului, in baza titlului executoriu obtinut, creditorul sa -si indestuleze creanta din aceasta suma prin validarea popririi.

Conditiile si procedura acestei masuri sunt identice cu cele de la sechestrul asigurator, cu exceptia obiectului popririi.

Potrivit art. 597 alin. (1) C. proc. civ., poprirea asiguratorie se poate infiinta asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o terta persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente, in masura in care sunt indeplinite conditiile stabilite de art. 591 C. prov. civ.

Prin urmare, in cazul popririi este vorba de indisponibilizarea unor sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri incorporale pe care un tert le datoreaza debitorului urmarit.

Subiectele popririi sunt: creditorul popritor- reclamantul initial, cel care solicita luarea acestei masuri; debitorul poprit - paratul initial, cel obligat fata de creditorul popritor; tertul poprit, datornicul (debitorul) debitorului poprit.

In aceasta situatie se nasc trei raporturi juridice: intre creditorul popritor si debitorul poprit (un raport de creanta); intre debitorul poprit si tertul poprit (tot un raport de creanta) si intre creditorul popritor si tertul poprit (un raport procesual, care, prin efectul validarii popririi, se poate transforma intr-un raport de creanta).

Efectele popririi:

Dispozitiile procedurale de mai sus, se completeaza cu cele prevazute in art.452-461 C.proc.civ., referitoare la procedura popririi.

Astfel, daca cererea de infiintare a popririi asiguratorii este admisa, instanta va pronunta o ordonanta de poprire, prin care tertul poprit este instiintat sa nu plateasca creditorului sau (paratul din proces) sumele pe care le datoreaza (si nici altor persoane in numele acestuia) Asadar, efectul direct al popririi este acela de a indisponibiliza sumele de bani din care va urma sa se indestuleze creditorul popritor. De regula, indisponibilizarea este totala (se indisponibilizeaza intreaga suma datorata de tert debitorului poprit, indiferent de cuantumul creantei creditorului popritor). Dar instanta, la cererea creditorului, va putea incuviinta indisponibilizarea cu afectatiune speciala, ceea ce inseamna ca se va putea indisponibiliza din suma ce o datoreaza tertul poprit numai o suma egala cu creanta debitorului popritor, si numai la dispozitia acestuia .

Daca la sfarsitul procesului, creditorul popritor obtine castig de cauza, el isi va investi hotararea cu forma executorie, putand solicita, in caz de neexecutare voluntara din partea tertului porit, validarea popririi (art. art. 460 alin.1).

Astfel, dupa incheierea procesului, masura luata isi schimba caracterul, nemaifiind o masura asiguratorie, ci una de urmarire si executare.

Daca procesul este pierdut de creditor (sau in alte situatii precum: renuntarea creditorului la actiune, anularea cererii, perimarea etc), masura asiguratorie se ridica de catre instanta chiar prin dispozitivul hotararii, tertul poprit urmand sa plateasca creditorului sau (debitorul initial, paratul din proces) intreaga suma indisponibilizata.