ASPECTE PLURIDISCIPLINARE

ASPECTE PLURIDISCIPLINARE

1. Generalitati.

Criminalitatea organizata este perceputa, in esenta, ca o realitate sociala in care structurile legale si criminale sunt parti integrante ale aceluiasi sistem corupt, social, politic, si economic, fara a tine seama de tipul de actiuni promovate sau de tipurile de organizatii ale celor ce sustin acest sistem[1].

Criteriile variate ale conceptiei multidimensionale pot fi distinse folosindu-se o clasificare pe patru niveluri de complexitate[2]:

• Faptuitorii definiti de caracteristicile individuale, care participa la savarsirea faptelor specifice criminalitatii organizate.
• Elementele structurilor (grupurilor) care pun in legatura acesti indivizi. Structurile de putere se subordoneaza acestei entitati structurale.
• Relatia dintre aceste structuri ilegale si structurile legale ale societatii. Conceptia contemporana despre crima organizata (in realitate, fonna a criminalitatii) este eterogena si contradictorie. Daca ne concentram asupra perceptiei generale a acestui concept, putem afirma: crima organizata este egala cu o structura formala, omogena, multifunctionala, organizatie criminala ce urmareste sa submineze si sa domine institutii legale ale societatii.

Criminalitatea organizata, in esenta, poate fi definita ca fiind acel segment infractional la care se raporteaza activitatile ilegale, de natura sa afecteze grav anumite sectoare ale vietii economice, sociale si politice, desfasurate prin diverse metode si mijloace, in mod constant, planificat si conspirat, de catre asociatii de indivizi, cu ierarhie interna bine determinata, cu structuri specializate si mecanisme de autoaparare, in scopul obtinerii de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate[3].

2. Cadrul legislativ.

In lipsa unei legi a crimei organizate, Codul penal sanctioneaza in prezent aceste activitati prin art.323: asocierea sau initierea unei asocieri in scopul savarsirii uneia sau mai multor infractiuni ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asocieri. Art.323 C.pen. (sau art. 355 N.C.pen.) incrimineaza aceste activitati, intotdeauna, in concurs cu infractiunea savarsita.

Proiectul de lege privind combaterea crimei organizate face diferenta dintre crima organizata si "asocierea in vederea savarsirii de infractiuni" prevazuta de art.323 Cod penal. Astfel, sunt incriminate, ca infractiune distincta, faptele savarsite de asociatii de infractori in scopul controlarii de teritorii, piete si sectoare economice, prin folosirea metodelor si mijloacelor specifice crimei organizate[4].

Activitatile infractionale comise de grupuri organizate, urmarite si sanctionate de legea penala, astfel dupa cum rezulta si din competentele de cercetare ale Directiei de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog, din cadrul Inspectoratului General al Politiei sunt urmatoarele[5]:

• Omorurile comise la comanda sau pentru reglarea de conturi intre organizatiile criminale.
• Actele de santaj comise de grupuri organizate de infractori asupra unor persoane din sfera puterii, administratiei de stat si a justitiei.
• Jafurile, rapirea si sechestrarea de persoane, comise de grupuri organizate de infractori in scopul obtinerii de foloase materiale sau de alta natura.
• Traficul de fiinte umane si organe, desfasurat in mod organizat.
• Filierele de migratie clandestina.
• Traficul de stupefiante, substante psihotrope, substante chimice esentiale si precursori, precum si consumul ilicit de droguri.
• Contrafacerea, falsificarea si punerea in circulatie de moneda nationala, straina, carti de credit si cecuri de calatorie.
• Traficul de autovehicule furate, desfasurat in mod organizat.
• Actele de coruptie din sfera crimei organizate.
• Activitati de spalare a banilor din sfera crimei organizate.

In vederea combaterii diferitelor forme ale infractionalitatii organizate, statul roman a adoptat urmatoarele acte normative:

In decembrie 2000, Romania a semnat Conventia ONU de la Palermo impotriva criminalitatii organizate transnationale, precum si doua Protocoale:

- Protocolul de prevenire, suprimare si pedepsire a traficului de persoane, in special de femei si copii.

- Protocolul privind traficul de imigranti pe cale terestra, maritima si aeriana.

Legea nr.678/2001, privind prevenirea si combaterea traficului de persoane.

3. Modalitati de savarsire a infractiunilor din domeniul criminalitatii organizate

3.1. Traficul de droguri.

Romania prezinta interes din ce in ce mai mare pentru retelele de traficare a drogurilor, in special a hasisului provenit din Africa si a cocainei traficata din America de Sud spre Europa Occidentala[6]. Tara noastra este inclusa in asa numita "Ruta balcanica" de traficare a heroinei dinspre Turcia spre pietele occidentale, prin 3 din totalul de 5 variante ale acestei rute :

Turcia (Istambul) - Romania (Constanta, pe Marea Neagra - Bucuresti - zona subcarpatica spre vest - Arad) - Ungaria - Slovacia - Cehia - Germania - Olanda;

Turcia - Bulgaria - Romania (Vama Ruse - Giurgiu - Bucuresti - zona subcarpatica spre vest - Arad) - Ungaria - Austria - Germania - Olanda;

Turcia - Bulgaria - Romania - Ukraina - Polonia - Germania.

Initial tara de tranzitie, Romania a devenit teritoriu de depozitare si piata de desfacere. Stupefiantele patrund prin diverse cai, de la ascunderea acestora pe/in corp, in bagaje de mana, in autoturisme personale sau TIR-uri, printre alte marfuri, pana la introducerea lor in containere ca atare, sau in amestec cu alte produse.

Deschiderea granitelor Romaniei a condus la o crestere masiva a numarului mijloacelor de transport si marfuri care intra si ies din tara, conferind, astfel, organizatiilor criminale posibilitati largi de camuflare a drogurilor si de tranzitare a teritoriului tarii. Pentru efectuarea transportului, traficantii apeleaza la firme turistice sau la carausi care, de cele mai multe ori, nu cunosc ce transporta, iar alteori atrag persoane cu situatie materiala precara, dispuse, pentru o suma de bani oarecare, sa isi asume, in mod constient, riscurile unei asemenea activitati.

Varsta persoanelor consumatoare, este cuprinsa, in medie, intre 16-28 ani. De obicei, acestea au o situatie materiala instabila, unele fiind dependente de droguri si, pentru a le plati, sunt dispuse sa comita diverse infractiuni. Respectivele persoane consuma de cele mai multe ori droguri naturale tari, fapt determinat de oferta promotionala si chiar gratuita a dealer-ilor, in scopul de a se crea o masa de consumatori dependenti. Este stabilit ca, din 10 consumatori, cel putin unul devine traficant[8].

In ultimul timp au patruns in tara noastra si droguri sintetice, sub forma comprimatelor de LSD, amfetamina, MDMA. Nu trebuie neglijat de asemenea consumul medicamentelor psihotrope sau al stupefiantelor terapeutice, precum morfina, benzodiazepina etc.

In general, organizatorii retelelor de trafic de droguri nu au fost romani, exceptie facand cateva cazuri in care astfel de cetateni, emigrati inainte de anul 1989, au desfasurat asemenea activitati pe teritoriul altor state, ulterior intorcandu-se aici pentru a-si organiza propriile afaceri de narcotrafic. Astazi, insa, in conducerea sau organizarea traficului de droguri sunt implicati tot mai multi romani, intalniti in filiere asiatice sau sud-americane.

Narcotraficul reprezinta numai una dintre afacerile crimei organizate, o infractiune de referinta, deosebit de profitabila. De multe ori el se intrepatrunde cu actele de spalare de bani sau cu alte activitati infractionale.

3.2. Spalarea de bani.

Pentru derularea operatiunilor financiare frauduloase din sfera spalarii banilor, cel mai adesea sunt folosite firme private paravan, sau chiar fictive, in spatele carora se desfasoara activitati infractionale[9].

O serie de indivizi procedeaza la cumpararea unor firme ce nu mai pot fi mentinute de vechii proprietari, existand suspiciuni serioase ca fondurile folosite pentru aceste achizitii provin din activitati infractionale din sfera crimei organizate.

O metoda binecunoscuta de spalare a banilor, folosita in Romania in perioada 1991-1994, a constituit-o utilizarea circuitelor de tip "Caritas", care au permis spalarea unor importante sume de bani provenite din activitati ilicite. Valorile dobandite au fost apoi justificate cu sumele ridicate in urma participarii la aceste circuite. Ulterior, formulele au evoluat dupa modele traditionale.

Cea mai importanta sursa de provenienta a banilor murdari, in Romania, o constituie contrabanda cu cafea, tigari, alcool, narcotraficul s.a. Organizatiile criminale din Romania au legaturi infractionale in zone in care controlul financiar al statului este relaxat, zone propice pentru reciclarea sumelor de bani provenite din activitati infractionale[10].

Precizam ca nu excludem de aici nici banii proveniti prin criminalitatea financiar-bancara, prezenta semnificativ si in Romania. Ne putem intreba, de exemplu, ce sume, provenind de la "Bancorex" sau F.N.I. au fost spalate in paradisurile fiscale.

3.3. Falsul de moneda.

Atat falsificarea cat si traficarea mijloacelor de plata cunosc o recrudescenta ingrijoratoare, motiv pentru care pe plan international serviciile specializate sunt in continua cautare a unor noi metode de prevenire si contracarare a acestui fenomen.

In tara noastra, goana dupa valuta a persoanelor, cele mai multe neavizate asupra elementelor caracteristice de protectie a respectivelor bancnote, a creat posibilitatea gruparilor criminale din exterior, sprijinite de elemente autohtone, sa profite de pe urma lipsei de experienta a acestor persoane, introducand in Romania cantitati insemnate de bancnote false, mai ales dolari SUA si euro. De asemenea, retelele de traficanti romani si-au dezvoltat o activitate permanenta in procurarea si plasarea de valuta falsa, dar si de moneda nationala falsificata.

3. Traficul international de autoturisme furate.

Inlesnirile vamale de dupa 1990, au fost exploatate de organizatiile criminale, atat prin includerea Romaniei intr-o ruta de tranzitare a autovehiculelor furate din Occident, cat si prin folosirea ei ca piata de desfacere[11]. Traficantii romani de masini furate, cooptati de filiere ale crimei organizate din strainatate, furnizeaza informatii, contrafac ori falsifica documentele de identitate ale autoturismelor, corup vamesi[12].

Traficantii, prin legaturi infractionale cu vamesii, introduc in tara autoturisme furate pentru care obtin chitante vamale ce atesta plata taxelor legale pe repere mari, cum ar fi caroseriile si motoarele. De asemenea, acestia recurg la eludarea taxelor vamale prin folosirea unor certificate de repatriere cumparate de la titulari ori contrafacute. La fel s-a procedat si de catre multe asa-zise fundatii, majoritatea declarate de binefacere.

Ca urmare a cresterii plafoanelor taxelor de import Ia autovehiculele straine, tot mai multi sunt cei care, incercand sa evite aceste taxe, comanda masini furate insotite de documente false sau contrafacute la noi.

3.5. Traficul cu arme.

Se afla deseori in legatura cu terorismul, comert ilicit ce este, de mult ori, apanajul crimei organizate. Retele internationale, avand deseori acceptul unor state interesate in alimentarea focarelor de razboi, din diferite zone ale lumii, comercializeaza arme depasite ca tehnologie ori uzate din punct de vedere moral, inutilizabile de catre tara de origine.

Pe locul doi in lume, dupa traficul cu droguri, traficul cu arme este deosebit de profitabil, dezvoltandu-se in special dupa destramarea Uniunii Sovietice, dar si ca urmare a numeroaselor conflicte armate in special in tarile islamice.

Organizatiile criminale ruse sau din zona fostei U.R.S.S., deosebit de puternice, au inclus in mod prioritar in sfera lor de activitate traficul cu materiale strategice si substante radioactive. Aceste organizatii au atras in activitatea lor si cetateni romani, amatori de castiguri rapide, care s-au constituit in retele specializate in intermedierea unor astfel de afaceri.

3.6. Traficul cu obiecte de patrimoniu.

Pe piata ilicita a operelor de arta din Europa se comercializeaza anual bunuri in valoare de peste 6 miliarde dolari, trafic controlat in principal de doua organizatii din Iugoslavia, cu legaturi in toate statele europene, inclusiv in Romania.

Dupa 1990, mai ales dupa abrogarea Legii 63/1974 care proteja patrimoniul cultural national, dar si ca urmare a dezinteresului autoritatilor pentru specializarea personalului vamal in acest domeniu specific, din Romania au fost exportate ilicit obiecte de patrimoniu de valori inestimabile. Organizatii criminale straine au elaborat si pus in practica adevarate programe de achizitionare si scoatere din tara a bunurilor apartinand patrimoniului cultural national roman[13].

Cu toate ca, in anul 2000, a fost adoptata Legea nr. 182, prin care sunt condamnate activitatile de export ilicit cu opere de arta, atat autoritatile in drept sa protejeze obiectele patrimoniului romanesc, cat si persoanele detinatoare de astfel de bunuri, nu s-au aratat dispuse sa se conformeze noii legislatii, contribuind, intr-un fel sau altul, la pierderea unor valori inestimabile din patrimoniul cultural romanesc si universal.

3.7. Traficul cu fiinte umane.

Cele mai semnificative forme ale traficului cu persoane sunt migratia ilegala, prostitutia organizata, proxenetismul conex acesteia si traficul cu copii. La inceputul anilor '90, Romania s-a confruntat cu o masiva emigrare a propriilor cetateni, dupa care a crescut numarul imigrantilor intrati clandestin pe teritoriul tarii noastre. Dintre acestia, majoritatea se afla in drum spre statele dezvoltate din Europa Occidentala sau chiar dincolo de ocean. In trecerea frauduloasa a frontierei de stat de catre cetatenii straini, s-au implicat organizatii criminale de tip mafiot, cu legaturi atat in tarile de origine ale migratilor, cat si in cele de tranzit. Profiturile din aceste activitati ilicite sunt mari, directe.

Romania se confrunta cu o situatie deosebita din cauza volumului mare de trafic de persoane si mijloace de transport la frontiera de stat. Pentru a preintampina scoaterea din tara de catre autoritatile romane a emigrantilor intrati clandestin, acestia sunt sfatuiti de calauze sa-si distruga documentele de identitate, precum si alte acte doveditoare eliberate in statele tranzitate sau, sa ceara azil.

Un fenomen aparte al emigratiei ilegale il constituie emigratia deghizata reprezentata de prostitutie, proxenetism si trafic cu fiinte umane. Prostitutia este practicata in general de prostituate situate la varsta adolescentei[14]. Persoanele care recurg la un asemenea mijloc de existenta sunt determinate de:

• Nivelul scazut de trai. Cele mai multe apartin unor familii cu dificultati materiale.
• Somajul. Mai ales persoanele cu un grad scazut de profesionalizare ce nu isi gasesc locuri de munca. Domeniile de activitate in care se pot angaja ofera un nivel scazut al salariilor, care nu acopera minimul necesitatilor de trai.
• Factorii educationali. Carentele educationale sunt de fapt cele care participa cel mai mult in procesul angajarii in prostitutie. Q Modelul familial. Familiile dezorganizate, in care predomina alcoolismul, conflictele, antecedentele penale sunt cele cautate de traficanti in racolarea de victime.
• Factorii eterogeni, cum ar fi: deficientele structurale ale personalitatii prostituatelor, consecintele debutului timpuriu al vietii sexuale, precum si ale agresarii sexuale anterioare, disponibilitatea de a exercita o asemenea profesie.
• Traficantii, respectiv proxenetii, sunt de doua categorii:
• Combinatori, care intermediaza, in mod ocazional, relatia prostituata - client. Acestia isi desfasoara activitatea mai ales pe plan intern si pentru o perioada destul de scurta de timp.
• Profesionisti care, cunoscand faptul ca exista persoane ce doresc sa se prostitueze, le racoleaza si profita de pe urma acestora, castigand sume mari de bani. Intre acestia se regasesc multe foste prostituate care isi folosesc experienta si relatiile.

Traficantii profesionisti isi racoleaza victimele fie prin abordari directe si explicite, fie prin promisiuni false ale unor locuri de munca in strainatate. Se constata o preferinta pentru traficul international, acesta fiind mai bine remunerat, chiar daca este mai riscant.

Proxenetii isi aleg piata in functie de nivelul de trai al tarii, ca si de mentalitatea si legislatia acesteia. Sub aparenta legalitatii unor agentii de fotomodele, de impresariat artistic, oficii matrimoniale sau agentii de plasare a fortei de munca in strainatate, organizatiile criminale desfasoara activitati de prostitutie si proxenetism.

Unele agentii promoveaza un segment al prostitutiei "de lux", care deserveste o clientela cu anumite pozitii sociale, prostituatele din aceasta, categorie fiind dispuse sa duca o astfel de viata. Alte agentii sunt acelea care racoleaza fete pentru prostitutie prin promisiuni false de locuri de munca in strainatate, acestea fiind traficate impotriva vointei lor si obligate, prin mijloace violente, sa se prostitueze.

Traficul de copii a devenit una dintre cele mai profitabile afaceri. Retelele de trafic international, in colaborare cu persoane de cetatenie romana cu functii de raspundere in institutii de ocrotire a copilului, au declansat un amplu comert ilicit cu copii. Cea mai uzitata forma de traficare este aceea a adoptiilor ilegale. Aceasta activitate este deosebit de periculoasa deoarece, in subsidiar, poate disimula activitati de pornografie infantila, de pedofilie si coruptie sexuala, sau de prelevari ilegale de organe.

Nu de mult timp, in aceasta forma de trafic, se inscrie si traficul cu persoane handicapate, obligate sa cerseasca in Vestul Europei, ceea ce a condus la implicatii internationale, neplacute pentru statul roman.

3.8. Coruptia.

Coruptia reprezinta punctul de pornire al tuturor activitatilor infractionale desfasurate de organizatiile criminale. Ea este un fenomen extrem de nociv, cvasi-generalizat in toate structurile sociale. Desi exista in toate tarile lumii, in statele care trec printr-o perioada de tranzitie, nocivitatea coruptiei se simte mai acut. Coruptia necontrolata are capacitatea de a distruge insasi fiinta statului si a institutiilor sale democratice[15].

Cauze favorizante ale comiterii actelor de coruptie, asa cum s-a vazut mai sus, intr-o adaptare Ia criminalitatea organizata, sunt:

• Lipsa de autoritate a puterii politice.
• Incapacitatea partidelor de a se sustine financiar.
• Descentralizarea politico-administrativa.
• Ineficienta sau insuficienta legilor.
• Perpetuarea vechii birocratii, cu deprinderile cunoscute, si consolidarea ei.
• Promovarea in functie de obedienta fata de superiori.
• Promovarea economiei de piata in conditiile unei penurii de capital.
• Accederea la demnitati politico-administrative prin "sustinerea" de catre structuri (oameni de afaceri) influente si cu interferente in criminalitatea organizata.

Agresiunile masive asupra economiei, nenumaratele vandalisme produse in toate domeniile, sunt insotite in marea lor majoritate de acte de coruptie.

Un exemplu edificator pentru coruptia generalizata il constituie ilegalitatile masive care s-au facut in primul sector care a cunoscut privatizarea, respectiv agricultura. Repartizarile ilegale de terenuri fertile, organizarea unor licitatii trucate, falsificarea documentelor de evidenta si de gestiune pentru insusirea unor mijloace fixe, ocupari abuzive de terenuri sunt numai cateva din actele de coruptie (efectuate evident organizat), care sau produs in domeniul agriculturii acte cu consecinte deosebit de grave.

In domeniile comertului si prestarilor de servicii, in sfera institutiilor publice, ca si in administratia publica, actele de dare si luare de mita au devenit o practica. Sume uriase de bani sunt manipulate pentru vanzari sau inchirieri preferentiale de spatii comerciale, conditionarea emiterii licentelor de import-export transferuri ilegale de mijloace fixe, licitatii fictive[16].

Alte exemple de acte de coruptie, cu incidenta in criminalitatea organizata sunt: stabilirea de impozite si taxe convenabile, acordarea de asistenta medicala, eliberarea unor certificate medicale nereale, incasarea unor debite restante, repartizarea de terenuri pentru constructii, transferuri de imobile si mijloace fixe catre sectorul particular, s.a. Coruptia din domeniul bancar si vamal afecteaza economia intr-o masura si mai mare.

Multe alte acte de coruptie comise de diversi demnitari nu sunt cunoscute de opinia publica si nici sanctionate, cu consecinta imbogatirii rapide a unui numar relativ mic de oameni de afaceri, in detrimentul marii majoritati a populatiei, expresie evidenta a criminalitatii organizate.

Investigarea infractiunilor din domeniul criminalitatii organizate.

Cercetarea infractiunilor din domeniul criminalitatii organizate presupune cunoasterea aprofundata a fenomenului prin culegerea, stocarea si prelucrarea, in bazele de date, a unor informatii complete privind infractorii, antecedentele penale, structura organizatiilor criminale, modurile de operare, tranzactiile suspecte, conexiunile in sfera factorilor de decizie politica si social-economica.

Cunoasterea in profunzime a fenomenului criminalitatii organizate presupune studierea permanenta a bazelor de date stocate de compartimentele specializate ale Ministerului Public, Parchetului National Anticoruptie, Ministerului de Justitie, Ministerului de Interne, serviciilor speciale (S.R.I. si S.I.E.).

Pentru combaterea exacta a elementelor constitutive ale infractiunilor circumscrise fenomenului de criminalitate organizata, sunt parcurse de regula trei faze importante: informativa, investigativa si a urmarii penale[17].

1. Faza obtinerii de informatii.

In aceasta faza, se desfasoara activitati de cunoastere si informare cu privire la activitatile retelelor criminale., sunt consultate bazele de date si informatii obtinute de structurile specializate.

Structurile informative isi au propriile planuri de culegere a informatiilor despre criminalitatea organizata. Aceste planuri cuprind:

• Domeniile in care se desfasoara culegerea informatiilor.
• Categoriile de persoane vizate de activitatea de supraveghere operativa si de culegere de informatii.
• Mijloacele de supraveghere operativa si culegere a informatiilor.
• Modalitatile de analiza si exploatare a informatiilor.

2. Faza investigatiilor.

In aceasta faza se desfasoara activitati de verificare a informatiilor obtinute in faza informativa. Actiunea investigativa este declansata numai dupa ce au fost acumulate suficiente informatii despre grupul infractional.

Supravegherea operativa are ca scop identificarea conexiunilor retelei infractionale si activitatile specifice desfasurate de acestia in mod direct sau prin interpusi.

Pe parcursul acestei faze se identifica si se asigura mijloacele de proba care vor fi administrate in faza de urmarire penala. Astfel, vor fi identificati martori, victime, furnizori, intermediari etc. De aici rezulta si importanta Legii protectiei martorilor.

Investigatiile sunt, bineinteles, efectuate cu aprobarea si sub supravegherea parchetului. Pentru solutionarea cauzei, este foarte importanta efectuarea urgenta a urmaririi penale, astfel incat informatia sa nu isi piarda valoarea, nemaiputand fi folosita ca proba[18].

Activitatile investigative constau, in esenta, in verificarea informatiilor detinute si completarea lor prin activitati operative specifice politiei judiciare sau serviciilor speciale, cum ar fi:

• Supravegherea operativa a unei persoane suspecte, a relatiilor sale, prin filaj sau panda, supravegherea unui loc, executarea fotografiilor de urmarire si inregistrarea convorbirilor, alte inregistrari, inclusiv video.
• Verificarea surselor de venit ale suspectilor care, prin modul de trai, depasesc limitele castigurilor licite.
• Verificarea unor acte si inscrisuri de care s-a folosit faptuitorul, a unor tranzactii suspecte sau a unor documente financiar-bancare.
• Obtinerea unor date prin Interpol sau prin serviciile straine cu care se coopereaza;
• Organizarea de filtre si de razii.
• Legitimarea si identificarea unor persoane necunoscute, conducerea lor la sediile organelor judiciare pentru identificare si interpelare.

3. Faza urmaririi penale.

Activitatile desfasurate in faza investigativa, dupa sesizarea organului judiciar, reprezinta, din punct de vedere procesual penal, acte premergatoare, exterioare procesului penal.

Actele premergatoare se efectueaza dupa sesizarea organului de urmarire penala privind savarsirea unei infractiuni, in vederea verificarii seriozitatii sesizarii si a strangerii datelor necesare inceperii urmaririi penale. Nu se pot efectua, in cursul actelor premergatoare, acte specifice urmaririi penale ori care nu sunt necesare inceperii urmaririi penale.

Data fiind complexitatea activitatilor organizatiilor criminale, este necesar un volum important de activitati de investigare pentru verificarea datelor sesizarii, privind, mai ales, subiectii infractiunii, laturile subiectiva si obiectiva ale acestora, in vederea inceperii urmaririi penale.

Din perspectiva urmaririi penale vor fi desfasurate urmatoarele activitati consacrate in legea procesual penala:

• Audierea de martori, cu obligativitatea asigurarii protectiei lor.
• Ridicarea de obiecte si inscrisuri. Acest mijloc de probatiune ofera posibilitatea examinarii ulterioare a inscrisurilor si efectuarea unui raport de constatare tehnico-stiintific. a Perchezitia este un procedeu de investigatie care asigura obtinerea unor probe, mijloace materiale de proba sau corpuri delicte, indispensabile pentru rezolvarea cauzei.
• Dispunerea de constatari tehnico-stiintifice sau medico-legale, mijloace de probatiune care pot fi dispuse chiar inaintea inceperii urmaririi penale, in situatia in care se impune de urgenta clarificarea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, de exemplu, in cazul traficului de droguri.
• Cercetarea la fata locului este o activitate ce poate fi desfasurata in faza actelor premergatoare, datorita urgentei efectuarii, importanta si obiectivele acesteia fiind binecunoscute.
• Inregistrarea convorbirilor precum si alte inregistrari, astfel incat sa se previna lezarea drepturilor procesuale si a libertatii persoanelor.

2. Organizarea flagrantului.

Flagrantul reprezinta unul dintre cele mai complete si eficiente mijloace de evidentiere a elementelor de fapt, de constatare in timp util si in mod complet a faptelor ilicite si a autorilor acestora. Astfel cum este definita de art.465 din Codul de procedura penala, ne aflam in prezenta acelei fapte penale, descoperite in momentul comiterii ori imediat dupa savarsire, iar constatarea acesteia este concretizata in prinderea faptuitorului in momentul si in locul comiterii faptei ori cat mai aproape de momentul savarsirii. Acest element este, deseori, esential in cercetarea faptelor tipice criminalitatii organizate[19].

Fireste, este considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savarsirea faptei, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, precum si in situatia in care faptuitorul este surprins aproape de locul savarsirii infractiunii avand asupra lor arme, instrumente sau alte obiecte de natura a-1 presupune participant la infractiune.

2.1. Pregatirea actiunilor de realizare a flagrantului. In vederea efectuarii flagrantului, se va proceda la pregatirea acestuia. In primul rand, trebuie analizate si verificate datele care motiveaza actiunea, respectiv informatiile obtinute de la informatori, mai ales de la cei sub acoperire, sau cele aduse la cunostinta organelor de urmarire penala prin sesizarile, plangerile sau denunturile diferitelor persoane.

Organizarea flagrantului, dupa verificarea si completarea datelor, este in sarcina procurorului si a politistilor din compartimentele specializate.

Planificarea actiunii are urmatoarele repere obligatorii:

• Stabilirea locului, zonei si mediului unde se va desfasura actiunea, recunoasterea zonei si fixarea activitatilor ce se vor desfasura in teren, a spatiului inchis sau deschis al actiunii[20].
• Efectuarea unor investigatii complexe in vederea identificarii persoanelor implicate, a legaturilor lor infractionale, a modalitatilor de operare si a mijloacelor folosite.
• Coroborarea tuturor datelor si stabilirea modalitatilor concrete de actiune. In functie de rezultatul analizei tuturor datelor se vor stabili efectivele participante la actiune, atributiunile specifice fiecarei persoane in parte, modalitatile de comunicare, inclusiv mijloacele tehnico-stiintifice folosite in timpul actiunii, frecventele radio pe care se va tine legatura. Nu trebuie neglijate variantele de rezerva in cazurile neprevazute, sau in ipoteza schimbarii caracteristicilor situatiei in momentul desfasurarii actiunii.

O data stabilite aceste obiective, se va elabora planul actiunii, care va cuprinde in amanunt atributiunile exacte ale fortelor participante, se va efectua instructajul acestor persoane in asa fel incat fiecare sa cunoasca ce activitati va executa, in ordinea cronologica a momentelor principale ale actiunii. Membrii echipelor de interventie vor fi informati asupra numarului si semnalmentelor infractorilor, asupra periculozitatii lor.

Atragem atentia asupra discretiei organizarii flagrantului, caracterul sau secret fiind esential pentru reusita actiunii, mai ales ca ne aflam in fata faptelor comise de indivizi "calificati" si bine informati.

Patrunderea in zona de actiune. Efectivele participante vor intra in zona de actiune pe trasee diferite, ocupandu-se locurile si pozitiile dinainte stabilite. Se vor lua masuri de blocare a cailor de acces pentru persoanele suspecte sau autovehicule, pe toata durata desfasurarii flagrantului.

Pe intreaga durata a actiunii se va urmari indeplinirea simultana a trei cerinte:

• Asigurarea securitatii personalului participant la actiune, precum si a cetatenilor care se afla in zona vizata.
• Luarea masurilor de protejare a persoanelor care lucreaza sub acoperire, a celor infiltrate in cauza si a informatorilor.
• Protejarea si asigurarea tuturor materialelor folosite pentru identificarea infractorilor.

2.3. Realizarea flagrantului propriu-zis. In functie de fazele comiterii actului infractional, de regula, exista trei posibilitati de actiune a echipei de interventie pentru realizarea flagrantului:

• Interventia inainte de consumarea actului infractional, prevenindu-se astfel posibilitatea comiterii unei infractiuni cu un grad ridicat de pericol social.
• Interventia in timpul comiterii faptei. In momentul in care faptele se afla in curs de desfasurare, interventia implica riscuri multiple, ranirea agentilor care au intervenit, luarea de ostatici de catre infractor, pentru a-si asigura scaparea, recurgerea la gesturi sinucigase.
• Interventia dupa consumarea actului infractional. Este considerat cel mai prielnic moment de actiune, intrucat infractorul se afla intr-un moment de relaxare dupa savarsirea actului infractional, interventia fortelor participante dispunand astfel de avantajul factorului surpriza. Insa si in aceste momente sunt posibile reactii ale faptuitorilor, de genul celor mentionate anterior.