Audierea partii vatamate sau a denuntatorului

Audierea partii vatamate sau a denuntatorului

Masurile de pregatire a audierii partii vatamate sau denuntatorului in cazul infractiunilor de coruptie, inclusiv a traficului de influenta si a primirii de foloase necuvenite, se supun acelorasi reguli tactice: cunoasterea persoanelor ce urmeaza a fi ascultate, intocmirea planului de ascultare si a celorlalte activitati preliminare, stabilirea locului unde se vor desfasura ascultarea, citarea si aducerea persoanelor, momentul in care va fi efectuat.

In pregatirea audierilor trebuie multa atentie, mai ales ca de cele mai multe ori faptele savarsite au multi participanti, se asociaza cu infractiuni mai grave (de obicei din domeniul economico-financiar). In prezent, infractiuni de coruptie cum ar fi primirea de foloase necuvenite, mita, sunt deghizate in spatele unor comisioane legale, a unor prestatii complementare, derivate din angajamente legale, contractuale, unele chiar cu implicatii politice.

O mare importanta in bunul mers al ascultarii partii vatamate sau denuntatorului o are cunoasterea acestor persoane ce pot proveni din medii cu niveluri de pregatire diferite. Este necesar ca cel ce ia declaratia sa detina despre persoana audiata si date anterioare savarsirii faptei si ulterioare acesteia, in special cu privire la relatia pe care persoana le-a avut cu infractorul, interesul pe care il are in solutionarea cauzei in care este implicat, daca acest interes este licit, daca pretentiile sale sunt justificate.

De asemenea, delimitarea planului de ascultare trebuie bine realizata, tinandu-se cont de factori cum ar fi: problemele care urmeaza a fi lamurite, probele existente in dosar, succesiunea utilizarii acestor probe, particularitatile reiesite din studiul personalitatii celui ce urmeaza a fi ascultat.

Intrebarile trebuie sa serveasca la clarificarea unor probleme esentiale:

circumstantele in care cel audiat la cunoscut pe faptuitor si intelegerea care a intervenit intre ei, cine a avut initiativa;

interesele existente in cauza, cum si daca puteau fi rezolvate pe cai legale;

in ce au constat foloasele necuvenite pe care le-a dat, sumele sau bunurile pe care le revendica sau pe care trebuie sa le puna la dispozitie faptuitorului si daca le-a predat realmente;

in ce a constat activitatea faptuitorului, ce document a emis sau ce dispozitii a dat, ori pe langa ce persoane a promis sa intervina;

in functie de fiecare caz in parte se pot lamuri si alte detalii.

Activitatea de ascultare propriu-zisa a partii vatamate sau denuntatorului se desfasoara dupa regulile tactice aplicabile audierii oricarei persoane respectand etapele mentionate la ascultarea faptuitorului: etapa discutiilor prealabile, etapa relatarilor libere si intrebarile. In aceasta ultima etapa - a intrebarilor - trebuie insistat pe elucidarea imprejurarilor concrete in care banii, bunurile (foloasele) au fost primite, unde au fost puse (ascunse), alte aspecte concrete care pot proba faptele si care se pot constitui ca si probe sau mijloace de proba. De asemenea, trebuie lamurit modul in care s-a cunoscut cu faptuitorul, relatiile stabilite, interesul sau, posibilele intelegeri anterioare (daca au existat) privind locul si timpul cand urmau sa se intalneasca, sumele de bani (bunuri) pe care trebuia sa le dea, caracteristicile, provenienta lor si justificarea acestora. Se vor consemna pretentiile faptuitorului dupa comiterea faptei si pozitia acestuia.