CIBERNETICA DREPTULUI

CIBERNETICA DREPTULUI

1 Chestiuni introductive

Cibernetica este un concept nou al vocabularului stiintific actual care a determinat schimbari fundamentale in gandirea stiintifica si metodologica, definita ca disciplina stiintifica ce studiaza principiile generale ale procesului conducerii la fiinte si masini.

Cea de-a doua lucrare a lui Norbert Wiener - Cibernetica si societatea - nu mai are un caracter tehnic, ci reprezinta baza filosofico-metodologica a gandirii sale stiintifice si a unei noi viziuni asupra lumii; societatea este studiata in ansamblul sau prin analiza mesajelor si mijloacelor de comunicare a caror evolutie se va realiza pe urmatoarele directii:

mesaje si mijloace de comunicare intre om si natura;

mesaje si mijloace de comunicare intre om si masina;

mesaje si mijloace de comunicare intre masini.

Starea mesajului transmis intre om si masina nu difera cu cea a mesajului transmis intre oameni; de aceea, teoria conducerii, fie ca se refera la fiinte sau masini, reprezinta un segment al teoriei comunicatiei.

Arealul de investigatie al ciberneticii se intinde incepand cu rezolvarea tuturor problemelor nerezolvate ale stiintei (salvare sfanta) pana la scopurile sale antiumane (vin robotii); cu toate aceste imprecizii ale domeniului sau de investigatie, rezultate, pe de-o parte, din faptul ca ea este o stiinta tanara, dar si din abundenta realizarilor tehnice si a rezultatelor stiintifice care imbogatesc permanent arsenalul notional, sunt trei categorii care definesc existenta obiectului ciberneticii:

conducerea;

comunicarea;

controlul.

Rezultatele fizicianului englez W.Ross Ashby sunt sintetizate in notiuni ce depasesc cadrul fizicii, cum ar fi comportarea sistemului, ceea ce da ciberneticii un caracter integrationist, ea ocupandu-se de comportarea sistemului, nu de structura sa, ceea ce evidentiaza relativa independenta a proprietatilor structurale de cele functionale. Dupa A.Moles, cibernetica are ca obiect organismele intelese ca sisteme complexe, ea nu studiaza natura fizica a subsistemelor care o compun; ea cauta ceea ce este comun modurilor de asociere a elementelor. In sens larg, cibernetica este un cadru conceptual-metodic nou al examinarii stiintifice; analizata in contextul teoriei reflectarii, materia prima a ciberneticii este informatia.

In viziune actuala, cibernetica se compune din doua teorii:

teoria generala a schimbarii informatiei;

teoria si principiile constructiei schimbatoarelor de informatie.

Cibernetica este stiinta care se ocupa cu prelucrarea informatiilor, este apropiata informaticii fara sa se identifice cu ea.

Cibernetica se ocupa de procesele de conducere si legatura, ceea ce inseamna transmiterea, prelucrarea, ingrijirea si utilizarea informatiilor.

Cercetatorul britanic F.H.George, in studiile sale despre cibernetica, ajunge la concluzia ca ea este stiinta ce studiaza sistemele autoadministrative si adaptative (sisteme cu retroactiune) dinamice, neinteresata de tipul natural sau artificial al sistemului.

G.A.Boulanger, reprezentant al Comunitatii Internationale pentru Cibernetica, este de parere ca cibernetica este stiinta robotilor, adica ea este stiinta ce construieste masini cu reflexe conditionate si cu capacitate de recunoastere si invatare.

2 Geneza informaticii juridice

O succinta analiza a rezultatelor teoretice si practice care au condus la configurarea ciberneticii juridice ca stiinta sunt urmatoarele:

Dreptul reprezinta un proces complex de comunicatii, concept introdus de Norbert Wiener in lucrarea Cibernetica si societatea;

Aplicarea logicii simbolice in domeniul dreptului, Layman Allen;

Introducerea metodelor stiintifice de masurare in drept si configurarea unui nou domeniu al investigatiei tehnice in drept, jurimetria, Lee Loevinger;

Studiul raportului jurist-masina, Colin Topper;

Gestionarea informatica a informatiilor juridice, John Horty;

Aplicarea ciberneticii si a metodelor sale in drept, Victor Krapp;

Unificarea tuturor rezultatelor stiintifice si organizarea lor intr-o noua stiinta numita cibernetica si informatica juridica, Mario Losano.

Chiar daca studiile de cibernetica juridica au trecut in plan secund lasand locul celor de informatica juridica, este necesara reevaluarea studiilor de cibernetica juridica din anii '45 '60, datorita nevoii de cuprindere, printr-o stiinta a sistemelor, a volumului mare de informatii acumulat ce trebuie integrat intr-un sistem al carui grad de integralitate determina coerenta sa. Patrunderea ciberneticii si automaticii in toate sferele vietii sociale provoaca teama de posibila robotizare a juristului si implicatiile acestui proces in elaborarea actelor normative ca rezultat al deciziei. Juristul este un specialist, un tehnicist a carui formatie se apropie de asa-numita inginerie juridica, ale carui instrumente investigationale sunt legi, teoreme, concepte, axiome, iar sensul metodologic este ipoteza-demonstratie-concluzie; pe de alta parte, vointa politica se impune prin acte normative; de aceea, juristul reprezinta si o interfata intre domeniul stiintific si cel politic.

Rezultatele ciberneticii au reprezentat posibilitati pentru rezolvarea complexelor probleme juridice, in special in domeniul dreptului ca proces de conducere prin acte normative. Sunt domenii juridice reductibile la inregistrarea, arhivarea (pastrarea), prelucrarea si transmiterea informatiilor juridice. Din acest unghi de vedere, cibernetica juridica nu concureaza omul, ci reprezinta instrumentul vointei lui si un ajutor coerent care amplifica functiile sale.

Nu incape indoiala ca implicatiile ciberneticii si a metodelor sale in domeniul juridic este de mare utilitate juristilor, pentru ca dreptul reprezinta si un proces de comunicatie, in incercarea de a solutiona problematica reglarii sociale.

Abordarea dreptului ca un sistem cibernetic dinamic si deschis conduce la definirea sa ca un mijloc de supraveghere etica asupra proceselor de comunicare si asupra limbajului ca mijloc de comunicare, in special cand procesul de urmarire a respectarii prescriptiilor actelor normative este controlat de o autoritate capabila sa puna in functiune sanctiunile sociale (canalul de retroactiune).

Acesta este un proces de unificare a comportamentului indivizilor, evitandu-se sau ameliorandu-se litigiile (controversele) din societate.

Din acest unghi de vedere, teoria si practica dreptului includ doua tipuri de probleme:

probleme ce se refera la conceptul de drept si la scopul sau fundamental;

probleme ce se refera la tehnica de aplicare a acestor concepte.

Pe langa problemele ce tin de esenta dreptului, actul normativ trebuie sa fie atat de clar, incat fiecare cetatean sa poata sa-si aprecieze dinainte drepturile si obligatiile, iar subiectivismul autoritatilor ce controleaza aplicarea regulilor de drept sa fie minim.

Actul normativ trebuie sa asigure neinterpretabilitatea drepturilor si obligatiilor individuale; prima obligatie a actului este sa aiba un obiectiv clar exprimat si sa fie inteles atat de specialist, cat si de cetateanul obisnuit. De aceea, se poate considera ca procesul de emitere a actului normativ este o problema de ordin comunicational si cibernetic.

Jurimetria reprezinta ansamblul metodelor stiintifice (matematice, statistice) utilizate ca instrument de studiu al corelatiilor si proceselor juridice.

Abordarea dreptului ca un sistem dinamic si deschis este manifestat clar nu numai in literatura juridica contemporana de specialitate, dar se reflecta si in tendinta de a depasi asa-zisul paternalism al statului.

Dreptul se poate defini ca un control (supraveghere) etic asupra comunicatiilor si asupra limbajului ca mijloc de comunicare, mai ales cand procesul de emitere a actelor normative este controlat de o putere capabila sa puna in functiune sanctiunile sociale. Acesta este un proces de reglare a aliantelor ce unifica indivizii pentru infaptuirea dreptului, pentru evitarea sau ameliorarea litigiilor (controverselor). Din acest unghi de vedere, teoria si practica dreptului cuprind doua tipuri de probleme: cele care se refera la conceptul de drept si la scopul sau fundamental; cele care se refera la tehnica de aplicare a acestor concepte.

Pe langa problemele ce tin de esenta dreptului, legea trebuie sa fie atat de clara, incat fiecare cetatean sa poata sa-si aprecieze dinainte drepturile si obligatiile sale, iar subiectivismul autoritatilor ce controleaza aplicarea regulilor de drept sa fie minim. Daca nu se poate realiza acest lucru indiferent cat de bine intentionat este, regulamentul juridic nu va fi scutit de controverse (litigii) si confuzii. Legea trebuie sa asigure, in primul rand, ca drepturile si obligatiile individuale sa nu fie niciodata interpretabile.

Cu alte cuvinte: prima obligatie a legii este sa aiba un obiectiv clar exprimat. Actele normative trebuie sa fie neinterpretabile, sa fie intelese atat de specialist, cat si de cetateanul obisnuit. De aceea, poate considera ca problemele legii sunt de ordin comunicational si cibernetic.

3 Jurimetria - Lee Loevinger. Anumite sfere de activitati juridice se pot intelege ca si o elaborare, pastrare, interpretare si preluare a informatiilor, in timp ce calculatoarele electronice pot fi de un deosebit ajutor celor care se ocupa de emiterea si urmarirea respectarii actelor normative. Problema deciziei juridice si a prelucrarii datelor are o importanta primordiala in dreptul contemporan. Se poate spune ca cercetarile legate de aplicarea ciberneticii in domeniul juridic, intr-o oarecare masura, raman pe planul al doilea in ceea ce priveste aplicatiile lor in alte domenii economico-sociale. In ultimul timp, exista preocupari serioase in ceea ce priveste punerea in aplicare in domeniul juridic a cercetarilor din domeniul informaticii juridice. Epoca automatizarii juridice a fost inceputa de Lee Loevinger, prin lucrarea sa Jurimetria - urmatorul pas inainte, aparuta in 1949, la Universitatea din Minesota (S.U.A.), urmata si de alte lucrari, cum ar fi: Jurimetria - stiinta si prevederile in domeniul legislativ si Jurimetria - metodologia cercetarii legislative. Chiar daca aceste lucrari stau la baza ciberneticii si a informaticii juridice, ele sunt insuficient cunoscute cercetatorilor din tara noastra. In aceste lucrari, Loevinger militeaza pentru introducerea metodei stiintifice in domeniul elaborarii actelor normative.

Cu fiecare zi legislatia devine mai complicata, cetatenii devin tot mai dezorientati, iar societatea mai putin integrata. Bineinteles ca oamenii nu pot aprecia ceea ce nu inteleg. Se propun multe solutii: trebuie sa se introduca o noua lege care va reglementa respectarea legilor (vechi) existente. Intotdeauna va exista sau se va gasi o teza conform careia se va sustine orice propunere posibila, in afara de aceea care spune ca legea insasi trebuie schimbata. Chiar din faptul ca jurisprudenta se afla la baza logicii juridice si din faptul ca jurisprudenta se angajeaza in cautarea raspunsurilor diferitelor intrebari speculative, dreptul s-a dezvoltat pe baza de presupuneri (apriori), iar adaptarea lui la necesitatile sociale s-a facut sub anumite presiuni si foarte incet. Juristii sunt atat de preocupati de cuvinte si teorii, incat nu au reusit sa realizeze un sistem rational, care sa conduca la realizarea functiilor principale, adica la solutionarea situatiilor controversate. Majoritatea deciziilor sunt ascunse dupa aparentele verbale.

Indreptarea jurisprudentei (ca o adevarata speculatie despre drept) spre jurimetrie va reprezenta un real progres spre abordarea stiintifica a problemelor juridice. Si in drept trebuie sa folosim aceleasi metode care au asigurat dezvoltarea celorlalte domenii. Una din problemele cu care se confrunta societatea secolului XXI este cea legata de metodele socio-juridice neadecvate, rezultate ale modelelor empirice chiar daca utilizeaza tehnici moderne. Problema fundamentala a ciberneticii juridice este elaborarea unui nou model al sistemului de drept, pornind nu in mod traditional de la observatii particulare la generalizarea si extrapolarea la sistem, ci de la conceptul de organism (sistem deschis, dinamic, cu autocontrol) cu capacitatea de autoadaptabilitate caracterizat de parametri generali, ale caror marimi pot fi controlate in raport de functia obiectiv care este o rezultanta a autoritatii politice. Jurisprudenta se afla, fara indoiala, in aceeasi relatie cu jurimetria, exact ca si astrologia cu astronomia, credinta si superstitia - toate acestea punand aceeasi intrebare semnificativa.

4 Cibernetica si dreptul

Prima lucrare importanta in domeniul cibernetizarii dreptului apare la Praga, scrisa de academicianul Victor Krapp si se numeste Despre posibilitatile utilizarii metodelor cibernetice in drept.

Ideea fundamentala a lucrarii lui Krapp este ca masina cibernetica poate sa prelucreze acele informatii care ii sunt pe inteles, adica informatii ale caror relatii se pot concretiza in functii logico-matematice. Dupa teoria lui Krapp in domeniul ciberneticii dreptului, cercetarile sunt de domeniul logicii dialectice si formale, ceea ce are multiple si profunde implicatii filosofice.

Logica formala se fundamenteaza pe principiile identitatii abstracte, in timp ce logica dialectica analizeaza acordul gandirii cu realitatea obiectiva, iar in plan secund, raportul dintre gandire si legile logicii formale.

Gandirea dialectica analizeaza interdependenta reciproca a proceselor si fenomenelor in dinamica lor. Masina cibernetica trebuie sa fie capabila nu numai de rationamente logico-formale, ci si de rationamente dialectice si logice.

Masina cibernetica se gaseste la interfata a doua categorii de specialisti:

cercetatori in domeniul juridic, filosofic si logic;

cercetatori in domeniul matematic si tehnic.

Masina cibernetica nu va inlocui constiinta judecatorului, ci va fi in slujba acestuia, usurandu-i munca.

Pentru prelucrarea informatica a textelor juridice, Layman Allen introduce conceptul de normalizare, care ar reprezenta conceptul fundamental in realizarea de sisteme expert juridice. Automatizarea dreptului este un concept introdus de Paul Hoffman, care presupune unificarea informatiilor juridice intr-un sistem cu un grad de integralitate accesibil masinii cibernetice.

John Horty introduce tehnica numita cuvinte cheie, care se asociaza textelor juridice, iar ca modalitati de investigatie propune utilizarea operatorilor logicii simbolice.

5 Cibernetica si informatica juridica

Cele mai importante lucrari in domeniul aplicarii ciberneticii in drept apartin profesorului italian Mario Losano, care este considerat, datorita rezultatelor obtinute in determinarea obiectului, continutului si limitelor ciberneticii juridice, parintele ciberneticii juridice.

In lucrarile Cibernetica juridica - aplicarea masinilor cibernetice in drept si Sistemul juridic - de la tehnica la tehnologie, a fundamentat conceptul de cibernetica juridica, care a constituit baza teoretica a formarii informaticii juridice - disciplina al carei obiect este aplicarea tehnologiei informatice in drept.

M.Losano a introdus termenul juriscibernetica pentru cibernetica juridica, prin care a concretizat un domeniu neomogen, pana atunci, pentru cercetarea legata de aplicarea metodelor cibernetice in drept.

Daca se porneste de la ideea ca cibernetica precede logic dreptul, este necesara rezolvarea posibilitatii introducerii dreptului in schemele determinate logic si care vor descrie dreptul. De aceea, daca sunt dificultati in aplicarea metodelor cibernetice determinate in drept, dreptul va fi supus schimbarii. Cu alte cuvinte dreptul se va adapta modelului cibernetic.

Daca se porneste de la ideea ca logic dreptul precede ciberneticii, se naste intrebarea daca se pot aplica metodele cibernetice in drept. Cu alte cuvinte, dreptul devine criteriul ce determina posibilitatea sau imposibilitatea aplicarii metodelor tehnice in practica juridica.

Avand in vedere posibilitatea aplicarii ciberneticii in drept, prima solutie porneste de la neschimbarea ciberneticii, a doua de la neschimbarea dreptului. Totusi, prima solutie este mai realista decat prima, care sustine conceptia juridico-centrica a juristului traditionalist.

6 Caracterul metodologic al ciberneticii juridice

Etapa aplicarii calculatorului in domeniul juridic a deschis-o Lee Loevinger prin lucrarile sale de jurimetrie, care scot in evidenta necesitatea introducerii metodelor stiintifice in drept; ideologia nu reprezinta o disciplina stiintifica in sensul contemporan al cuvantului.

Introducerea metodelor stiintifice de cuantificare a fenomenelor juridice, cum s-a intamplat si in alte domenii (econometria, sociometria) are efecte remarcate de:

coerenta crescuta a actelor normative;

cresterea integralitatii sistemului juridic;

claritatea obiectivelor dreptului.

Juriscibernetica nu este doar o stiinta noua, ci si o metodologie noua, care deschide drumul aplicarii metodelor stiintifice in drept. Sunt cel putin trei motive pentru care juriscibernetica este un concept benefic studiului dreptului:

a) Termenul drept are un sens multiplu (drept pozitiv, aplicare a dreptului, teoria dreptului); de aceea, era necesara o categorie fundamentala care sa cuprinda aceste sensuri. Cibernetica a dat modelele teoretice utilizate in structurarea dreptului in sens abstract, precum si masinile (hardul) si aplicatiile (softul) necesare aplicarii in drept.

b) Juriscibernetica este un termen nou al carui continut se stabileste in raport de rezultatele cercetarilor efectuate in sistemele de drept.

c) Este un termen pe intelesul juristilor, traductibil in principalele limbi naturale.

Inainte de toate, juriscibernetica este un mod nou de analiza a dreptului, o noua metoda de analiza a dreptului.

7 Ramurile ciberneticii juridice

Cibernetica juridica este compusa din trei domenii:

a)     jurimetria;

b)    modelarea cibernetico-juridica;

c)     informatica juridica.

a) Jurimetria a fost conceputa ca o ramura care sa prevada hotararea judecatoreasca. La inceput, rezultatele au fost remarcabile in domeniul documentarii juridice, nu a formularii actului normativ ori a prevederii unei hotarari judecatoresti pe seama legislatiei inmagazinata in baze de date juridice.

Pentru introducerea elementelor de inteligenta artificiala si utilizarea programelor expert, se pune problema realizarii de acte normative (Teoria deciziei) si emiterea de sentinte de catre computer.

b) Modelarea cibernetico-juridica (Modelarea juriscibernetica)

Modelarea cibernetico-juridica se ocupa cu formalizarea unei parti sau a intregului sistem juridic si realizarea de modele teoretice ale sistemului juridic - sistem cibernetic, dinamic, cu finalitate.

Modelarea cibernetico-juridica are doua componente:

i) Modelarea in sensul abstract reprezinta un rezultat al filosofiei clasice germane si este caracteristica teoreticienilor juristi si consta in realizarea unui model unitar si armonios; raspunde conceptiei lui Kant: "coordonarea reala, multidisciplinara sub un principiu".

ii) Modelarea cu scopuri precise este caracteristica practicienilor juristi, fiind orientata spre crearea de sisteme limitate la compartimente juridice, cu conditia sa satisfaca cerintele aplicarii dreptului.

a) Modelarea cibernetico-juridica din punct de vedere abstract. La baza modelului cibernetico-juridic ca forma abstracta sta analiza domeniului juridic ca sistem, prin care se va ajunge, in cele din urma, la construirea sistemului juridic cibernetic. Acest model al sistemului juridic este, de fapt, o teorie de ordin stiintific, chiar daca se poate transforma intr-un model operativ, totusi scopul lui esential este sa foloseasca drept baza pentru constructii teoretice. Avand in vedere aceasta, Losano crede ca modelarea juridica are tendinta de a se reduce la doctrinele juridice traditionale, dar intr-o forma noua cibernetica.

b) Modelarea cibernetica cu scopuri concrete. Modelarea cibernetico-juridica, care are scopuri concrete, este orientata spre formarea unor baze ce permit utilizarea tehnologiei informaticii in domeniul dreptului, computerul sa fie la dispozitia juristului. Din acest punct de vedere, calculatorul devine un mijloc "de manevrare a dreptului intr-o forma noua", adica partial sau in totalitate va inlocui munca juristului. In legatura cu aceasta, se ivesc probleme de ordin logic, politic, social si, inainte de toate, se pune problema posibilitatii ca aceasta (calculatorul) sa-l inlocuiasca in totalitate pe jurist.

c) Informatica juridica se ocupa de organizarea datelor legate de cercetarea din domeniul aplicarii tehnologiei informatice in drept, precum si cu utilizarea calculatorului si a programelor in scopul realizarii documentelor juridice.

Informatica juridica este ramura ciberneticii juridice compusa din trei tipuri de aplicatii:

documentare;

in sprijinul dreptului;

de cercetare si scolarizare.

Informatica juridica se confrunta cu doua tipuri de dificultati. Prima se refera la memorarea si gasirea rapida a informatiei, iar cea de-a doua este legata de aplicatiile informatico-juridice. Problema este de a obtine o informatie juridica relevanta si oportuna. Primele incercari in acest sens au avut un caracter documentarist si bibliografic. Numarul mare de publicatii, precum si utilizarea diferitelor tehnologii informatice care prelucreaza automat datele juridice rezolva cele doua probleme invocate.

Metodele si tehnicile de abordare. Informatica juridica elaboreaza metodele necesare pentru strangerea, pastrarea, transmiterea si utilizarea informatiilor juridice prin intermediul tehnologiei informatice. Metoda de baza pentru prelucrarea documentelor juridice include tehnologia "word processing", adica tehnologia prelucrarii textului juridic. In cadrul acestuia, exista doua tehnici pentru prelucrarea textului: a) "key-word method" (metodal cuvintelor-cheie, adica descriptori) si b) "full-text method" (metoda textului plin).

Metoda "key-word". Prin metoda "cuvintelor-cheie", se subintelege ca inaintea unui text se pun cuvinte care determina subiectul de baza al textului. Un grup aparte sistematizat al acestor "cuvinte-cheie" alcatuiesc o categorie particulara a "registrului" care se numeste "tezaur". Tezaurul se formeaza pentru anumite domenii ale dreptului (de exemplu, pentru codul penal, administrativ, matrimonial etc.) si acestea se organizeaza dupa "ierarhii" si "relatii". Important este ca la aceasta tehnica comunicatia dintre calculator si cel care-l foloseste sa se efectueze numai cu ajutorul cuvintelor cheie. Computerul nu cauta textul in memoria sa in mod direct, ci in mod indirect descriptorul ii procura informatiile, prin care acesta "identifica" adresa in care se afla documentul. Cantitatea textului ce trebuie memorat este rezumat (abstractul) sau integral (full text).

Caracterul multidisciplinar al informaticii. Informatica s-a format ca stiinta de sine statatoare, fiind contingenta logicii formale, matematicii, teoriei informaticii si semioticii, semanticii si electronicii. Din aceste motive, despre informatica se poate spune ca are un caracter multidisciplinar si interdisciplinar. Astazi se considera ca informatica nu este posibil sa fie considerata o disciplina a cunoasterii fara a avea la baza o teorie corespunzatoare, legata de teoria sistemului, a informatiilor si a comunitatilor, adica de cibernetica. Informatica dezvolta metodologia sa, bazandu-se pe rezultatele si cunostintele diferitelor discipline ale stiintei si metodelor contemporane. Ca un cadru general al teoriei si metodei informaticii, rezulta teoria cunoasterii, deci a ciberneticii. De aceea, pentru informatica, teoria cunoasterii este importanta nu doar ca un izvor tehnologic pentru codarea si decodarea informatiilor, stabilirea si structurarea procesului comunicativ, prin receptarea logicii matematice care este folosita in structurarea "limbii" pentru transmiterea informatiei, ca si pentru formalizarea procesului logic al transmiterii.

Esenta teoretica a informatiilor determina principiile si componentele disciplinei:

cunoasterea si organizarea informatiei;

teoria sistemului;

teoria probabilitatilor si statistica matematica;

teoria deciziei;

teoria comunicarii;

structurarea si organizarea informatiilor;

fizionomia bazei de date;

organizarea bazei de date documentare;

teoria clasificarii;

10.semiotica.

In acest exemplu, "legalizarea statutului" informaticii ca stiinta nu face decat sa accentueze si sa confirme faptul ca informatica a aparut si s-a dezvoltat paralel, dar si impreuna cu alte discipline care studiaza aspectele problematicii comunicationale.