REGULI COMUNE PRIVIND ADMISIBILITATEA, ADMINISTRAREA SI APRECIEREA PROBELOR

REGULI COMUNE PRIVIND ADMISIBILITATEA, ADMINISTRAREA SI APRECIEREA PROBELOR

In cadrul proceselor, in legatura cu materialul probator, instanta trebuie sa examineze mai intai admisibiliteatea probelor, apoi sa le administreze pe cele incuviintate si, cu ocazia deliberarii, sa aprecieze probele administrate. In afara de regulile specifice fiecarui mijloc de proba, exista si anumite reguli comune pe care le vom examina in cele ce urmeaza.

1. ADMISIBILITATEA PROBELOR

Pentru aprecierea admisibilitatii unei probe se verifica daca proba in cauza este:

- legala - sa nu fie oprita de legi materiale/procesuale[1]. Este inadmisibila proba pentru combaterea prezumtiei legii absolute sau, in actiunea de divort este inadmisibil interogatoriul pentru dovedirea motivului de divort.

- verosimila - sa tinda la dovedirea unor fapte reale, posibile, demne de a fi crezute.

- pertinenta - sa aiba legatura cu obiectul procesului.

- concludenta - sa duca la rezolvarea cauzei respective. Este posibil ca o proba sa fie pertinenta dar sa nu fie concludenta. Astfel, intr-o cerere ce are ca obiect repararea prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicita, proba cu martori solicitata de catre parat pentru a dovedi ca au fost si alte participari, este o proba pertinenta dar nu si concludenta, pentru ca in materie delictuala, conform art.1003, este prevazut ca raspunderea este solidara. Daca insa paratul solicita incuviintarea unei probe pentru a dovedi culpa concurenta a victimei, proba este pertinenta si concludenta pentru ca, in asemenea cazuri, raspunderea se imparte intre autorul faptului ilicit si victima.

In momentul propunerii probei, conform art.167 alin.1, instanta examineaza concludenta probei. In acest sens, ea va cere partilor sa descrie imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite cu ajutorul probei respective. Textul permite examinarea probei fara verificarea concludentei numai daca exista primejdia ca ea sa se piarda prin intarziere.

ADMINISTRAREA PROBELOR

Administrarea constituie o garantie a drepturilor de aparare ale partilor si vizeaza trei aspecte:

PROPUNEREA PROBEI

Procesul civil incepe printr-o procedura scrisa, partile avand obligatia sa-si comunice reciproc pretentiile si apararile. Reclamantul face cererea de chemare in judecata, iar paratul intampinarea (conform art.112 si art.115 din C.proc.civ.).

Daca cele doua parti nu au propus probe prin cerere si intampinare, o pot face pana la prima zi de infatisare (conform art.118 si art.132). Daca probele nu sunt propuse pana la aceasta data, acest lucru atrage sanctiuni, adica decaderea partilor din dreptul de a mai propune probe, cu exceptia situatiei impuse de art.138, si anume:

- nevoia dovezii reiese din dezbateri si partea nu a putut-o prevedea;

- administrarea dovezilor nu pricinuieste amanarea judecarii;

- dovada nu a fost ceruta in termen datorita nestiintei si lipsei de pregatire a partii ce nu a fost asistata sau reprezentata de un avocat.

Art.167 alin.5 prevede ca partea care a lipsit de la propunerea si incuviintarea dovezii, este obligata sa ceara dovada contrarie la sedinta urmatoare, iar in caz de impiedicare, la prima zi cand se infatiseaza.

Daca o parte renunta la probele pe care le-a propus, celalata parte si le poate insusi, iar daca ambele renunta, instanta, daca considera ca sunt necesare, poate ordona din oficiu administrarea probelor. Partea decazuta din dreptul de a proba va putea totusi sa se apere discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor adversarului (art.171 C. proc. civ.)

INCUVIINTAREA PROBELOR

De cele mai multe ori, incuviintarea probelor se face dupa dezbateri contradictorii.

Cu privire la probele propuse, instanta se pronunta printr-o incheiere motivata si in cazul admiterii dar si al respingerii probelor.

Incheierea de admitere este preparatorie (care nu leaga instanta) deci, ea poate reveni asupra ei cu obligatia de a motiva de ce proba a devenit inutila.

Daca partilor li se incuviinteaza dovezi ce necesita cheltuieli, in cinci zile de la incuviintare, sub pedeapsa decaderii, partea este obligata sa depuna suma fixata de instanta, acest termen putand fi prelungit pana 15 zile. Depunerea sumei se va putea face si dupa indeplinirea termenului, daca prin aceasta nu se amana judecata (conform art.170). Daca proba a fost ordonata de instanta din oficiu, cheltuielile se avanseaza de partea in folosul careia se administreaza.

3. ADMINISTRAREA PROBELOR

Conform art.169, probele de administreaza in fata instantei de judecata, in ordinea in care aceasta considera ca pot contribui la solutionarea pricinii. Dovezile se administreaza inainte de inceperea dezbaterilor asupra fondului. Instanta este obligata sa administreze dovada incuviintata daca partea nu a revenit asupra ei, chiar si atunci cand aceasta parte lipseste. Dovada si dovada contrarie vor fi administrate in acelasi timp.

Codul nostru de procedura civila a renuntat la institutia judecatorului delegat care putea administra probele in cadrul unei etape pregatitoare, consacrand principiul nemijlocirii ce consta in obligativitatea instantei de a cerceta direct si imediat toatre elementele ce servesc la lamurirea imprejurarilor cauzei. Deci, in activitatea de judecata, judecatorul trebuie sa se sprijine pe probe primare ce implica un raport nemijlocit intre proba si fapt. Astfel, desi conform art.112, art.116 partile pot depunde la dosar copii certificate de pe inscrisuri, judecatorul va cerceta inscrisurile originale pe care partile trebuie sa le depuna la grefa sau sa le aiba asupra lor (conform art.139). La audierea martorilor, judecatorul trebuie sa stabileasca daca ei au perceput personal faptele pe care le relateaza si, in acest caz, sa nu se bazeze pe depozitii extrajudiciare, ci sa asculte nemijlocit martorii. Daca este nevoie de cunoasterea exacta a unor situatii de fapt, judecatorul nu trebuie sa se multumeasca cu schite, ci sa realizeze o cercetare locala.

Desi in prezent probele se administreaza nemijlocit de intregul complet de judecata, fie la sediul instantei, fie la locul unde se afla proba, nu se cere in mod obligatoriu ca administrarea tuturor probelor sa se faca in fata acelorasi judecatori, adica cu respectarea principiului continuitatii, pentru ca in sistemul nostru procesual el are o aplicare restransa la pronuntarea hotararii de catre judecatorii care au judecat cazul respectiv.

Exista exceptii de la regula potrivit careia administrarea se face direct de catre instanta ce solutioneaza pricina, exceptii care se impun datorita necesitatii unei bune administrari a justitiei.

Un exemplu in acest sens il constituie administrarea probei prin comisie rogatorie de catre Tribunalul Judetean sau, daca in localitatea respectiva nu exista instante de acest grad, de catre judecatorie.

Probele administrate de o instanta necompetenta sau de la o instanta de la care pricina a fost stramutata, ori intr-o cerere perimata pot ramane castigate judecatii, cu exceptia situatiei cand se invoca motive temeinice (conform art.160, art.40 alin.4 si art.254 alin.2).

3. APRECIEREA PROBELOR

Toate probele sunt apreciate liber, fiind desfasurate probe formale a caror forta probanta era stabilita de lege. Probele sunt apreciate de catre judecator in etapa deliberarii[2], fara sa exercite vre-o ingradire, hotararea urmand a se pronunta pe baza acestor probe, in raport cu intima sa convingere .

Instantele de fond sunt suverane in aprecierea sinceritatii si utilitatii probelor propuse si administrate de parti, astfel ca ele pot inlatura pe cele pe care nu le considera utile, cu obligatia de a motiva de ce le inlatura.

Instanta trebuie sa analizeze cu aceeasi obiectivitate si complet probele tuturor partilor din proces deoarece omisiunea analizei probelor uneia dintre parti, atrage casarea hotararii.

4. ASIGURAREA PROBELOR

Atunci cand partea are interes sa previna disparitia unui mijloc de proba care ii este util pentru a face dovada unei pretentii, conform art.235, poate sa ceara asigurarea acesteia.

Asa de exemplu, in cazul in care o persoana care ar putea fi audiata ca martor intr-o pricina, s-a imbolnavit sau pleaca definitiv din tara, daca s-ar apela la procedura obisnuita, adica audierea sa se faca in decursul desfasurarii procesului, respectiva persoana sa nu mai poata fi audiata.

Art.235 alin.1 prevede ca "oricine are interes sa constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unui lucru, sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt sau drept, va putea cere administrarea acestei dovezi daca este primejdie ca ele sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor".

Asigurarea probelor se poate face si daca nu este pericol, dar numai cu consimtamantul celui care urmeaza sa se prezinte in fata instantei pentru asigurarea dovezii respective.

Existenta unui proces in curs nu justifica respingerea cererii, daca exista urgenta determinata de existenta unui pericol de disparitie a probei ori de ingreunare sau imposibilitate de administrare in viitor.

Asigurarea se poate solicita prin cerere adresata:

- pe cale principala, inainte de judecarea fondului pricinii. Competenta de solutionarea cererii este Judecatoria in raza careia se afla martorul sau obiectul cercetarii[4];

- pe cale incidentala, in timpul judecarii, daca nu s-a ajuns la faza administrarii probelor, competenta in acest caz fiind instanta care judeca procesul (conform art.236 alin.1).

Cererea adresata instantei este judecata in camera de consiliu, chiar si fara citarea partilor si se pronunta printr-o incheiere.

Incheierea poate fi atacata cu recurs daca asigurarea s-a facut pe cale principiala, in 5 zile de la pronuntare (daca partile au fost prezente), sau de la comunicare (daca partile nu au fost citate).

Daca asigurarea a fost facuta pe cale incidentala, incheierea fiind premergatoare, poate fi atacata numai odata cu fondul pricinii.

C.proc.civ. reglementeaza si o procedura de constatare a faptelor. Astfel, conform art.239, oricine are interes sa constate de urgenta o anumita situatie de fapt ce ar putea sa inceteze ori sa se schimbe pana la administrarea dovezilor, va putea cere instantei in circumscriptia careia urmeaza sa se faca constatarea si pe langa care functioneaza executori judecatoresti, sa delege un executor judecatoresc care sa constate la fata locului aceasta situatie de fapt[5].

Presedintele instantei poate incuviinta aceasta cerere chiar fara instiintarea aceluia impotriva caruia se cere si, daca acesta nu a fost de fata, i se va da o copie a procesului-verbal de constatare. Presedintele admite sau respinge cererea prin incheiere. Acest proces verbal face proba pana la dovada contrarie.

Administrarea probei si constatarea prin executor judecatoresc se poate face, daca exista primejdie de intarziere, si in zilele de sarbatoare si chiar in afara orelor legale , cu incuviintarea anume a magistratului (conform art.240).

Probele care au fost conservate prin aceasta procedura pot fi folosite si de partea care nu a cerut administrarea lor, iar cheltuielile prilejuite vor fi avute in vedere de instanta care judeca fondul (art.241)