CONSIDERATII CU PRIVIRE LA CERCETAREA PLURIDISCIPLINARA A INFRACTIUNILOR DE OMOR CU DEZMEMBRARI SAU MUTILARI ALE CADAVRULUI SI CORPULUI UMAN

CONSIDERATII CU PRIVIRE LA CERCETAREA PLURIDISCIPLINARA A INFRACTIUNILOR DE OMOR CU DEZMEMBRARI SAU MUTILARI ALE CADAVRULUI SI CORPULUI UMAN

Cap. I. Activitatea procurorului criminalist in colaborarea cu medicii legisti in cercetarea infractiunilor de omor cu mutilarea cadavrelor

Pentru a proceda la analiza infractiunilor de omor cu mutilarea corpului uman, fragmentarea, dezmembrarea saui depesajul cadavrelor este necesara definirea conceptului folosit, un scurt istoric si o clasificare.

Conceptul de "mutilare' este un neologism patruns in limba romana din limba franceza, "mutilation' care are aceeasi transcriere si sens si in limba engleza.

Definitia data de "Dorland's lllustrated Medical Dictionary' este aceea ca mutilarea reprezinta "actul de a deposeda o persoana de un membru, o parte importanta a corpului, un organ sau cauzarea unei desfigurari severe'. in acest sens mutilarea se refera la termenul de "dezmembrare' care, conform aceleiasi surse denota "amputarea unui membru sau a unei portiuni a acestuia'.

Pentru studiul de fata nu intereseaza cazurile in care s-a efectuat amputarea unor parti minore ale corpului cum ar fi degetul, nasul sau urechile, situatii cauzate de sentimente de razbunare, lasand asa-zisele "amprente' cu scopul de a transmite un mesaj sau a santaja. De asemenea, nu intereseaza cazurile in care bucati minore de piele sau tesut, ori chiar unele parti de corp au fost taiate ca urmare a actiunii specifice simultane cu omorul.

Cazurile de mutilare a cadavrului sau corpului uman pot fi clasificate in patru grupuri sau tipuri, cu referire la motivatia primara care a fost considerata ca fiind caracteristica mutilarii. Astfel avem:

1. Mutilarea defensiva - atunci cand motivul faptuitorului este de a se debarasa de cadavru si/sau de a face ca identificarea sa fie dificila. Acest tip mai este denumit si dezmembrare.

2. Mutilarea agresiva - atunci cand omorul este urmarea unei stari psihice d efurie mare, care conduce la mutilarea cadavrului, de obicei prin sectionarea organelor genitale, ori mutilarea fetei sau capului victimei.

Mutilarea ofensiva - apare in cazurile omorurilor din satisfactie, necrosadice, motivatia constand in:

a) dorinta acerba de ordin necrofilic de a ucide si a intretine relatii sexuale cu cadavrul, mutilarea avand loc fie inainte fie dupa acest moment;

b) o nevoie sexuala sadica de a intretine relatii sexuale concomitent cu producerea unor dureri sau ranirii victimei ori chiar uciderea acesteia. in acest caz mutilarea poate fi initiata asupra unei persoane in viata si continuata dupa ce persoana a decedat sau poate fi inceputa pur si simplu dupa ce victima a decedat.

4. Mutilarea necromanica - este cea realizata asupra unui cadavru. Acest tip poate fi uneori asimilat cu necrofilia simpla sau cu situatia in care unele parti ale corpului sunt pastrate de catre faptuitori in chip de trofee sau simboluri fetisiste.

Mutilarea poate fi cauza mortii, poate fi efect secundar sau chiar unul dintre motive. in mutilarile de tip 2 si 3 atat debarasarea de cadavru cat si ingreunarea identificarii ulterioare sunt consecinte ale mutilarii mai degraba decat motive. Cele doua subpuncte ale tipuliu 3 sunt caracterizate prin mutilarea unor anumite parti ale corpului cu asocieri sexuale cum ar fi: sfarcuri, sani, organe genitale externe etc. Clasificarea sugereaza ca o victima a uneimutilari ofensive a fost considerata ca fiind constienta (3 b) sau era deja decedata (3 a) in momentul in care a fost executata mutilarea. Acest tip de mutilare poate include si canibalismul.

Din punctul de vedere al dreptului penal mutilarea corpului uman "in vivo' urmata de uciderea victimei se incadreaza la infractiunea de omor sau de omor deosebit de grav in modalitatea "prin cruzimi'. Mutilarea, dezmembrarea, fragmentarea, arderea ori depesarea cadavrului, adica a corpului uman "post mortem' se incadreaza la infractiunea "profanare de morminte' dar in situatia infractiunilor de omor reprezinta fie "furia oarba' a faptuitorului fata de victima omorului fie, mai ales, o modalitate de ascundere a cadavruuli si de punere in dificultate a organelor judiciare cu privire la identitatea victimei.

in toate aceste situatii rolul procurorului criminalist este deosebit de important, el fiind titularul urmaririi penale si conducatorul echipei complexe de cercetare. Astfel, inca din faza cercetarii locului faptei, procurorul este cel care formeaza si conduce echipa, de modul in care realizeaza aceste prime activitati depinzand, intr-o masura covarsitoare, mersul ulterior al anchetei si rezultatele acesteia.

Fiind pus in situatia descoperirii unor fragmente de cadavru, procurorul are obligatia de a lua masuri de conservare a locului faptei si de formare a echipei de cercetare din care nu pot lipsi medicii legisti, expertii, specialistii criminalisti si orice alte categorii de specialisti ale caror cunostinte sunt considerate absolut necesare.

in aceste situatii cercetarea locului fapei are o importanta capitala, fiind o munca indelungata, minutioasa, riguroasa si complexa care, de obicei, are o arie de desfasurare mult mai larga decat in alte cazuri.

Este necesara cercetarea centimetru cu centimetru a locului in care s-au descoperit fragmentele de cadavru si a imprejurimilor, ridicarea si prelevarea tuturor urmelor materiale, fotografierea si inregistrarea video a locului faptei si a intregii cercetari desfasurate.

Procurorul va dispune cu privire la momentul incheierii cercetarii la fata locului si transportarea fragmentelor de cadavru si a urmelor sau corpurilor delicte ridicate, la laboratorul de medicina legala. Aici, procurorul va organiza si conduce echipa de specialisti din diverse domenii care vor examina cu atentie probele ridicate, obiectele, urmele dar mai ales fragmentele de cadavru. Se vor face masuratori si examinari minutioase, fotografii si inregistrari video, toate acestea fiind consemnate de procuror in procese verbhale ce vor completa amplul proces-verbal de cercetare la fata locului fiind probe la dosarul cauzei si avand o deosebita importanta. Aceste activitati nu pot fi realizate de procurorul criminalist decat daca poseda un ridicat spirit organizatoric, multa rabdare si tact intrucat este necesara o continua si permanenta consultare cu medicii legisti si ceilalti specialisti implicati.

Rezultatele cercetarilor vor depinde intr-un mod hotarator si de ordonantele prin care procurorul dispune expertizele ce urmeaza a fi efectuate, ordonante al caror continut trebuie sa cuprinda obiective clare, preecise, bine gandite si care sa contina in mod exhaustiv intreaga problematica a cauzei. Pentru aceasta este necesar ca procurorul sa formuleze obiectivele expertizelor in urma unor discutii si analize cu medicii legisti si ceilalti experti ori specialisti.

in situatia cadavrelor mutilate ori dezmembrate pot sa existe o multitudine de tipuri de expertize, unele obisnuite iar altele complexe, pluri sau multidisciplinare care sa angreneze un numar mare de medici legisti si specialisti din varii domenii de activitate.

Munca in echipa si colaborarea stransa, cu rabdare, tact, calm, meticulozitate si rigoare stiintifica dintre procurori si medicii legisti indeosebi, dar si intre acestia si alti specialisti este cheia dezlegarii misterului care invaluie de obicei infractiunile de omor uman cu mutilare.

ASPECTE DIN PRACTICA PROCURORILOR CRIMINALISTI DE LA PARCHETUL DE PE LANGA TRIBUNALUL TIMIS IN INFRACTIUNILE DE OMOR CU DEZMEMBRAREA CADAVRELOR

Din fericire, infractiunile de omor cu mutilarea, dezmembrarea, depesarea, arderea ori sectionarea cadavrelor sunt rare. in schimb, complexitatea si gradul de dificultate unor astfel de cazuri sunt deosebite si ridica probleme majore.

in cele ce urmeaza vom reda un caz solutionat de Parchetul de pe langa Tribunalul Timis in decursul perioadei februarie 1997 - septembrie 1998, caz cunoscut sub denumirea "Cadavrul de la Podul Modos'.

in data de 2 februarie 1997, pe malul Canalului Bega din Timisoara au fost descoperite, intr-un sac de rafie, rersturile sectionate ale unui cadavru, respectiv un fragment de hemibazin stang cu o portiune minora de sacrum.

in data de 8 februarie 1997, in zona Podului Modos de pe canalul Bega s-a mai gasit un sac de rafie continand doua segmente de cadavru uman, respectiv gamba si laba piciorului drept si coapsa dreapta.

Cu toate eforturile depuse si in ciuda cercetarilor minutioase si a investigatiilor facute nu s-au putut descoperi si alte fragmente care sa intregeasca cadavrul caruia ii apartineau segmentele descoperite in data de 2 si 8 februarie 1997.

S-a format o echipa complexa din care au facut parte medici legisti, experti criminalitti, un expert antropolog (col. Medic Gheorghe Asanache) si alti specialisti. Procurorul a intocmit procesul-verbal de cercetare si examinare a fragmentelor de cadavru procedandu-se apoi la masuratori antropometrice. S-au dispus prin ordonante mai multe tipuri de expertize cum ar fi: expertiza medico-legala, examinarea radiologica, expertize bio-criminalistice, expertiza firelor de par, expertiza materialului textil (asupra fustei victimei gasita intr-unui dintre saci) dar mai ales o expertiza complexa, pluridisciplinara medico-legala, bio-crim-inalistica si antropologica. O parte din expertize si constatari s-au efectuat la Timisoara apoi fragmentele de cadavru au fost transportate la Institutul de Medicina Legala "Prof. dr. Mina Minovici' din Bucuresti unde s-a format o echipa complexa de medici legisti si specialisti in antropologie si criminalistica de la Institutul de Criminalistica al Inspectoratului General de Politie Bucuresti.

in prima faza a cercetarilor s-a putut stabili cu certitudine doar faptul ca fragmentele de cadavru apartin unei persoane de sex feminin, in varsta de aproximativ 30 - 40 de ani, satena, cu o buna stare de sanatate, obligata prin conditiile de munca si de viata sa pastreze un ortostatism prelungit. Pe fragmentele de cadavru nu s-au putut decela semne particulare. Examinarea anatomo-radiologica judiciara a evidentiat ca "ishionul prezinta o solutie de continuitate de denivelare a conturului inferior si moderat proces de osteoscleroza in jur, care ar putea avea semnificatia unei fracturi vindecate'.

Primele expertize efectuate nu au fost de natura sa ofere elemente de identificare a victimei cu atat mai mult cu cat nu s-au putut determina un cerc de femei disparutae care sa ofer situatii comparative.

Dupa mai bine de un an de cercetari, in martie 1998, s-a reclamat la politie de catre o fata de 14 ani disparitia in cursul lunii ianuarie 1997 a mamei sale Kovacs llonka de 41 ani care a trait in concubinaj cu numitul Graure Viorel, locuind in garsoniera acestuia intr-un camin de nefamilisti de la periferia Timisoarei, la circa 1,5 km de Podul Modos. Informativ s-a stabilit ca Graure Viorel, la betie, a afirmat ca a omorat-o pe llonka, a taiat-o bucati si a aruncat-o in Canalul Bega, iar in februarie 1997 acesta a plecat la Caracal.

Fiica disparutei a pus la dispozitia politiei o fotografie a mamei sale si a furnizat detalii cum ar fi: varsta - 41 ani, inaltimea -1,65 m, constitutie robusta, muncita, o fractuira la un picior in zona femurului datorata unei caderi din caruta cand avea circa 20 de ani.

S-a facut o perchezitie la garsoniera numitului Graure Viorel si s-au gasit, in lada de la pat, urme de sange, saci de rafie si diferite unelte (cutit mare, ciocan, panza de bomfaier). S-a stabilit ca Graure Viorel inainte de a pleca din Timisoara a razuit o portiune de circa 1 m2 de perete (peretii fiind plini de i grasie) cat si portiuni mai mici de perete (in puncte) in zona ferestrei dupa care a mutat mobila, un dulap fiind asezat in fata portiunii mari razuite, cu intentia de a o acoperi.

in luna iulie 1998 Graure Viorel a fost identificat si retinut la Caracal si fiind adus la Timisoara a recunosctu ca a sectionat cadavrul concubinei sale Kovacs llonka aruncand 4 saci de rafie cu fragmentele de cadavru in canalul Bega. Stiind din presa ca nu s-a descoperit tot cadavrul victimei si ca nu s-a putut stabili cauza mortii, Graure Viorel a negat ca ar fi ucis-o pe Kovacs llonka, afirmand ca aceasta ar fi murit "de inima' intrucat a baut 2 litri de votca, iar el, neavand bani sa o inmormanteze a taiat cadavrul bucati si in doua nopti a carat cei patru saci cu fragmente aruncandu-i in Canalul Bega.

in baza datelor de ancheta furnizate expertilor, acestia au finalizat expertiza complexa pluridisciplinara, prin care s-a putut determina cu certitudine ca fragmentele de cadavru apartin disparutei Kovaks llonka de 41 de ani.

S-au efectuat cercetari si s-a facut ancheta de catre procurorul criminalist care, pe baza probelor administrate in cauza, a dispus arestarea inculpatului Graure Viorel si trimiterea acestuia in judecata pentru savarsirea infractiunilor de omor si profanare de morminte. Desi nici in cursul anchetei si nici al judecatii inculpatul Graure Viorel nu a recunoscut savarsirea infractiunii de omor, pe baza probelor administrate, instanta de judecata l-a condamnat pe acesta la 17 ani de inchisoare.

Desigur ca problematica infractiunilor de omor cu mutilarea si dezmembrarea cadavrelor este deosebit de vasta, iar studiul de fata a cuprins doar o mica parte a acestui subiect. Ne exprimam insa convingerea ca, in viitor, odata cu introducerea tehnicii moderne, cercetarea acestor infractiuni va fi mult mai usoara.