Actele administrative specie a actelor juridice

Actele administrative specie a actelor juridice

Actul juridic, ca o tema generala a tuturor ramurilor de drept, a constituit o problema de studiu mai putin exersata in domeniul dreptului administrativ actual decat in dreptul civil. De aici si consecinta ca in privinta teoriei actului juridic conceptia dominanta este cea civilista . Aceasta nu inseamna ca nu se impune abordarea fara rezerve a acestei institutii juridice de catre toate ramurile de drept, inclusiv de dreptul administrativ, pentru ca pornindu-se de la aspectele generale, sa se distinga particularitatile ei de aplicare in cadrul teoriei actului administrativ. Fara sa ne propunem sa abordam problema actului juridic in ansamblul ei, vom incerca totusi sa identificam cateva puncte de reper.

Actul juridic este o manifestare de vointa declarata (scrisa sau orala) a persoanei fizice sau juridice, facuta individual sau colectiv, cu respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri, pentru a produce pe viitor anumite efecte juridice (crearea, modificarea, transmiterea sau stingerea unui raport juridic), iar realizarea lor este asigurata prin forta de constrangere a statului.

Mircea Djuvara spunea ca: "actele juridice sunt fenomenele pe care le studiaza stiinta dreptului, caci prin ele se schimba situatiile juridice preexistente" . Acelasi autor considera ca desi culpa ramane a fi incalcarea unei obligatii preexistente, adica un act ilicit, ea poate sa apara nu numai ca un fapt material generator de drepturi si obligatii, adica un fapt material care ar schimba o situatie juridica, ci si ca un act care este produsul unei vointe libere, vointa care singura poate sa modifice o situatie juridica preexistenta, ca orice act juridic . Uneori inactiunea (abstentiunea) poate fi echivalata si ea cu o manifestare de vointa, dobandind semnificatie juridica, cum ar fi tacerea administratiei, care este asimilata cu refuzul nejustificat de a emite un act juridic (fapt jurisdictional)

Potrivit art. 1 al. 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, se considera refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege, faptul de a nu raspunde petitionarului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii respective . In discutia de fata, termenul de act juridic nu desemneaza inscrisul constatator, instrumentum probationis, ci insasi manifestarea de vointa. Actele juridice nu pot fi decat licite

In general, autorii ce s-au ocupat de institutia actului juridic au cautat sa sublinieze in definitiile lor un element caracteristic, determinant

Astfel, unii autori au trasat un cadru larg in definitiile lor, caracterizand actul juridic ca o actiune producatoare de efecte juridice in temeiul vointei celor care l-au facut si in temeiul vointei legiuitorului. Aceasta teorie a fost imbratisata de cea mai mare parte a civilistilor care au eliminat orice referire la manifestarea de vointa. Traian Ionascu definea actul juridic ca fiind actul savarsit de subiectele de drepturi pentru a crea, a modifica sau stinge raporturi juridice in temeiul dreptului obiectiv si in limitele pe care acesta le statorniceste . Tudor R. Popescu noteaza ca actul juridic este un act de vointa, o actiune savarsita cu intentia precisa de a produce anumite efecte juridice, dorite de persoana care a savarsit actul si anume de a crea, a transmite, a modifica ori de a stinge un drept . "Orice actiune facuta de om in mod voluntar si cu intentia de a crea, transmite sau stinge un drept - spunea C. Hamangiu - este un act juridic".

Fata de aceasta concentrare in aproprierea continutului notiunii de act juridic de catre autorii de drept civil, critic, profesorul Antonie Iorgovan a constatat ca dezvoltarea dreptului public nu a avut decat de suferit prin influenta constructiilor teoretice de factura civilista

Alti autori au subliniat ca actele juridice se caracterizeaza ca "manifestari de vointa" sau "declaratii de vointa". Erast Diti Tarangul afirma ca actul juridic este un act de vointa care produce efecte juridice ce constau in modificari in ordinea de drept, creaza modifica sau suprima drepturi si obligatii . Actele juridice sunt manifestari de vointa ce aduc o modificare ordonantarii juridice, sublinia si Constantin G. Rarincescu . In acelasi sens se pronunta si Valentin I. Prisacaru si Maria V. Dvoracek . Paul Mircea Cosmovici , desi civilist, imbratiseaza aceasta opinie, pornind de la caracterizarea ca actul juridic este o manifestare de vointa.

O a treia opinie in ceea ce priveste definirea actului juridic presupune pe langa caracterizarea de "manifestare de vointa" si precizarea ca produce efecte ce sunt garantate prin lege. Profesorul Tudor Draganu arata ca "actele juridice sunt manifestari de vointa facute in scopul nasterii, modificarii sau stingerii raporturilor juridice, a caror realizare este garantata prin forta de constrangere a statului" . De aici rezulta ca nu orice act de vointa este un act juridic, ci numai acela care este facut anume pentru a produce efecte juridice

Dupa parerea noastra, ultima opinie ofera posibilitatea unei mai bune identificari a actelor juridice, delimitandu-le evident de faptele materiale juridice, excluzand din cadrul lor fenomene juridice ce se produc ca urmare a unor actiuni omenesti intentionate, producatoare de efecte juridice, dar care nu au caracterul de acte juridice.

Elementele actului juridic sunt: a) sa existe o manifestare de vointa; b) aceasta sa fie declarata, "sa nu ramana in stadiul unui proces volitional intern" c) manifestarea de vointa sa fie facuta in scopul de a produce efecte juridice; d) legea sa recunoasca efectele urmarite de autor si sa le garanteze prin forta de constrangere a statului

Teoria actului juridic formulata de Lon Duguit , dezvoltata de Bonnard si Jze , este considerata ca una dintre cele mai frumoase creatii ale dreptului, pe ea sprijinindu-se si teoria functiilor statului

Actele juridice au fost clasificate dupa doua criterii, unul material si altul formal.

Criteriul material are in vedere obiectul actelor juridice, adica efectele de drept produse de ele. S-a considerat ca efectele juridice sunt modificari ale ordinii de drept, deci creaza, modifica sau suprima drepturi si obligatii. La randul lor, drepturile si obligatiile formeaza situatii juridice ce pot fi generale si impersonale sau obiective si situatii juridice individuale sau subiective.

In functie de cele doua categorii de situatiuni juridice, actele juridice pot fi acte juridice regulamentare sau acte reguli (legile, regulamentele, ordonantele s.a.m.d.), acte juridice subiective (contractul de vanzare-cumparare, contractul de locatiune, etc.), acte juridice conditiune (numirea intr-o functie publica, permisul de a purta arma s.a.), acte juridice complexe care imbina caracterele actului juridic subiectiv cu cele ale actului juridic conditiune (contractul de munca intre patron si muncitor)

Criteriul formal presupune distinctia actelor juridice dupa modul de manifestare de vointa, obtinandu-se astfel acte juridice unilaterale si acte juridice plurilaterale (colective, uniuni si contracte)

Majoritatea autorilor din literatura de specialitate sunt de acord ca in sfera de activitate a autoritatilor publice ale administratiei intervin urmatoarele acte juridice: actele administrative si actele contractuale (contractul civil si contractul administrativ)

Aceasta clasificare este promovata de profesorul Tudor Draganu in monografia sa din 1959 despre actul de drept administrativ. Autorul arata ca actele juridice se pot grupa in doua mari categorii: prima categorie cuprinzand acte prin care organele administrative se manifesta ca subiecte de drept special investite cu atributii de putere de stat si in consecinta sunt obligatorii in temeiul declaratiei unilaterale de vointa a organului competent, data pe baza si in executarea legilor, chiar fara consimtamantul persoanelor interesate si a doua categorie care cuprinde acte de drept civil (de exemplu contractul), efectele juridice producandu-se in urma unui acord de vointa, la care aceste organe participa ca persoane abilitate sa infaptuiasca administrarea operativ-directa . Mai recent, in lucrarea "Drept constitutional si institutii politice", profesorul Tudor Draganu arata ca, functia executiva se infaptuieste atat pe cale de acte juridice generale si impersonale cat si prin acte juridice individuale, fapte materiale juridice si operatii materiale-tehnice individuale si concrete

La randul sau profesorul Alexandru Negoita, retinand varietatea actelor juridice pe care le indeplinesc organele administratiei publice, le clasifica in: acte juridice supuse dreptului civil si acte juridice supuse unui regim juridic specific, pe care il denumeste regim juridic administrativ si care face parte din dreptul public. In aceasta ultima categorie intra actele administrative si contractele administrative

Aceasta structura dihotomica este transformata intr-o structura trihotomica de alti autori, care observa ca daca contractul civil este supus unui regim de drept comun (drept civil), cu totul aparte este contractrul administrativ, care este supus unui regim juridic special, denumit regim administrativ, si considerat un regim de putere

Intr-un alt punct de vedere se introduce, pe langa actele administrative si actele contractuale, o noua categorie de acte si anume aceea a actelor juridice unilaterale ce nu realizeaza puterea de stat (de exemplu sesizari, oferte de incheieri de contracte, adeverinte de comunicari de acte, acte de imputatie baneasca, acte de aplicare a sanctiunilor disciplinare, desfaceri unilaterale de contracte de munca, etc.)

Un punct de vedere apropiat sustine si Valentin I. Prisacaru , care se raliaza opiniei profesorului Anibal Teodorescu sustinand ca actele juridice adoptate sau emise de serviciile publice administrative, nu au toate aceeasi natura, nici aceeasi insemnatate si valoare juridica, nici acelasi camp de punere in lucru si de aceea, ele se impart in: a) acte administrative de autoritate (ce se mai numesc acte administrative de putere publica), ce au forma de acte unilaterale ; b) acte administrative de gestiune, care au forma bilaterala, fiind acte patrimoniale, contractuale ; c) acte administrative cu caracter jurisdictional (autorul face distinctie terminologica de actele jurisdictionale).

Indiferent de fundamentarea teoretica toti autorii sunt de acord sa considere actul juridic administrativ ca o forma concreta de activitate a organelor administratiei publice.

Teza, la care ne raliem si noi, potrivit careia organele administratiei publice exercita functia administrativ-executiva prin intermediul unor acte juridice - acte administrative, fapte materiale juridice si operatiuni materiale tehnice este perfect valabila si actuala. Organele administratiei publice se exprima atat prin acte administrative, situatie in care se manifesta ca subiecte investite cu atributele puterii de stat, cat si prin acte de natura contractuala, cum ar fi contractul civil, contractul administrativ, situatie in care actioneaza ca titulare ale unui drept de proprietate sau de administrare operativa a unui patrimoniu.