CONSIDERATII GENERALE PRIVIND DREPTUL VAMAL

1. Evolutie istorica

Inca din antichitate, in marile imperii, circulatia bunurilor era controlata prin existenta unor reguli care aveau la inceput un caracter de percepere - suveranul unui teritoriu profita din circulatia sau desfacerea marfii pe teritoriul sau, aceste reguli dobandind ulterior un caracter bilateral : de percepere si de control (protectie), atragand si un caracter subsecvent, cel sanctionator.

In Imperiul Roman sistemul de impozitare era unul binar: impozitele directe - funciar, capitatie - existau impreuna cu cele indirecte - pe mosteniri, pe eliberari de sclavi, pe marfuri. Circulatia marfurilor in interiorul Imperiului nu era libera, astfel s-au format circumscriptii vamale (Italia, Sicilia, Gallia) care cuprindeau mai multe provincii. Dacia romana era cuprinsa in regiunea vamala a Illiriei. Tarifele vamale erau diferite de la o regiune la alta. Taxele se incasau pentru produse si pentru calatori, atat pentru trecerea dintr-o regiune in alta, cat si ca taxe speciale pentru trecerea peste poduri, intrarea in orase, folosirea drumurilor. Din izvoarele istorice se trage concluzia ca taxa vamala pentru marfuri era de 2% si se percepea la punctele vamale fixate de administratie.

Dupa retragerea aureliana si pana in perioada sec. al XIV - lea, izvoarele istorice nu mai pot da informatii cu privire la modul de functionare a sistemului vamal.

Una din primele conventii comerciale la nivel international, cunoscuta pe teritoriul tarii noastre, este cea incheiata in 20 ianuarie 1368, intre domnitorul Munteniei, Vladislav Basarab, si Ludovic I, regele Ungariei. Astfel de conventii tratau in principal probleme militare si politice, si in secundar, contineau dispozitii cu privire la comert.

Un tarif vamal general intra in vigoare la 29 iunie 1891, iar peste un an Romania incheie o serie de conventii comerciale internationale cu Anglia, Italia, Franta, Turcia (1897). Se incheie si un acord comercial provizoriu cu Bulgaria si, formal, Rusia acorda Romaniei tratamentul natiunii celei mai favorizate.

Legea vamilor din 1875, modificata in 1882, trata in amanunt contrabanda la import, pedepsind-o prin confiscare marfurilor importate fraudulos, condamnare la amenzi grele si chiar inchisoare. La 1 septembrie 1905 este votata o noua Lege a vamilor, modificata apoi la 25 februarie 1912. Dupa formarea Romaniei Mari Legea vamilor se extinde si in Transilvania, Banat, Bucovina si celelalte teritorii unite cu Romania.

Intre 1919- 1921 se aduc continuu modificari acestor reglementari, referitoare la cuantumul sanctiunilor, la diversificarea acestora sau la marfurile carora li se aplica regimul vamal.

Necesitatea unei cat mai clare reglementari vamale a impus de-a lungul timpului instituirea unor clasificari ale marfurilor, in special pentru a se determina amploarea miscarilor de marfuri peste granite. Era necesara o nomenclatura vamala cu caracter permanent care sa asigure o clasificare metodica a marfurilor, sa unifice terminologia si limbajul vamal, sa faciliteze negocierile tratatelor si acordurile comerciale si vamale.

Elaborarea unei astfel de nomenclaturi a inceput de circa un secol si s-a concretizat prin punerea la punct a unui sistem de clasificare utilizat atat in scopuri tarifare, cat si statistice.

Astfel, la initiativa Societatii Natiunilor este elaborat un proiect de nomenclatura vamala, denumit Nomenclatura de la Geneva, adoptat intr-o prima versiune in 1931 si revizuit in 1937.

Dupa razboi a fost initiat Grupul de studii pentru Uniunea Vamala Europeana, care incerca, pe baza nomenclaturii de la Geneva, elaborarea unui tarif comun. S-a ajuns astfel la un proiect care a fost anexat la Conventia de la Bruxelles din 1950 asupra nomenclaturii pentru clasificarea marfurilor si tarifelor vamale. Nomenclatura de la Bruxelles a intrat in vigoare la 11 septembrie 1959, iar din 1974 a fost denumita Nomenclatura Consiliului de Cooperare Vamala - NCCD. Acest nomenclator a fost acceptat pana in prezent de aproximativ 140 de tari ( exceptie facand S.U.A. si Canada), iar criteriul de clasificare a marfurilor este gradul de prelucrare combinat cu originea marfurilor.

In 1947 este elaborata Carta de la Havana, in urma careia ia fiinta Acordul General pentru Tarife si Comert - G.A.T.(in prezent O.C.M.- Organizatia Mondiala a Comertului), urmata apoi de Asociatia Europeana a Liberului Schimb - A.E.L.S.. Consecinta a realizarii acestor piloni institutionali ai sistemului comercial si monetar-financiar international este ca, in relatiile economice dintre state, locul bilateralismului este luat de multilateralism.

In 1983 Consiliul de Cooperare Vamala de la Bruxelles a adoptat Conventia privind sistemul armonizat de descriere si codificare a marfurilor, in baza careia marea majoritate a statelor au elaborat noi tarife vamale. Acest sistem de armonizare a intrat in vigoare in 1987, Romania facand parte dintre tarile semnatare ale acestei conventii.

2. Raportul juridic de drept vamal

Potrivit legislatiei actuale in domeniul vamal, raportul juridic de drept vamal este integrat in cadrul general al taxelor si impozitelor.

Raportul juridic si obligatia vamala au ca obiect plata unei sume de bani.

Natura raportului este asadar patrimoniala si are ca particularitati distincte de alte raporturi juridice de natura patrimoniala instituirea lui pe calea normei de drept si prin situarea statului - prin organele sale specializate- in pozitia de subiect unic beneficiar al executarii obligatiei patrimoniale din acest raport.

In analiza raportului juridic de drept vamal avem ca punct de plecare structura raportului juridic bugetar. Astfel, componentele raportului juridic bugetar sunt:

Subiectele sunt pe de o parte, statul prin organele abilitate, ca purtatoare ale autoritatii de stat iar pe de alta parte, contribuabilii - persoane fizice sau juridice cu obligatia de plati impozite si taxe.

Continutul raportului juridic cuprinde drepturile si obligatiile celor doua categorii de subiecte.

Obiectul raportului juridic cuprinde sumele de bani ce reprezinta impozite si taxe datorate de persoanele fizice si juridice- subiecte ale impunerii.

Raportul juridic de drept vamal are insa o functie mult mai complexa .Scopul reglementarii raporturilor juridice de drept vamal nu este doar acela de a dobandi venituri fiscale, ci prin intermediul regulilor din domeniul vamal, Statul coordoneaza activitatea de comert exterior. Astfel, prin intermediul politicii vamale pot fi incurajate anumite importuri, descurajate altele, se favorizeaza exportul, pot fi promovate anumite activitati ale agentilor economici interni impotriva concurentei partenerilor din exterior.

Raportul juridic de drept vamal se caracterizeaza prin taxe proprii, concepte si terminologie proprie, materie impozabila si reglementare proprie.

3. Dreptul vamal in raport cu alte ramuri ale dreptului

Drept administrativ

Dreptul administrativ este definit ca fiind "ramura a dreptului public ce reglementeaza relatiile sociale din sfera administratiei publice, precum si pe cele de natura conflictuala, dintre autoritatile administratiei publice sau alte autoritati statale, pe de o parte, si cei vatamati in drepturile lor prin actele administrative ale acestor autoritati, pe de alta parte"[1]. Dreptul administrativ se constituie intr-un adevarat gen proxim pentru ramurile in care au evoluat anumite institutii ale sale, consacrandu-le acestora un regim juridic administrativ. Putem spune ca dreptul vamal este o specie a dreptului administrativ, insa in cadrul acestuia s-au dezvoltat institutii de sine statatoare, el distingandu-se prin natura normelor prin care este reglementat, elementul de extraneitate care apare in raportul juridic prin aplicarea normelor indiferent de nationalitatea celor care intra in raporturi juridice de drept administrativ.

Dreptul comertului intern si international

In comertul intern, schimbarea tarifelor vamale si a reglementarilor in vigoare impune mari schimari in modul in care comerciantul isi organizeaza afacerile. Indiferent daca un comerciant isi desfasoara afacerea in regim intern sau international si oricare ar fi domeniul, orice schimbare in politica vamala atrage in mod necesar si o schimbare a politicii desfasurarii activitatii sale comerciale.

Reglementarile vamale au de asemenea importanta in spatiul comertului international. Trebuie avute in vedere noile uzante care se practica in domeniul circulatiei/vanzarii-cumpararii de marfuri in regim international: cui ii revin indatoririle cu privire la achitarea obligatiilor vamale ce incumba marfii la trecerea dintr-o tara (cea de origine a marfii) in alta ( cea de receptie a marfii) sau printr-o tara de tranzit.

Dreptul mediului inconjurator, dreptul concurentei si drept comunitar

Dreptul mediului inconjurator impune tuturor tarilor sa coopereze in solutionarea diferitelor probleme legate de mediul inconjurator, prin adoptarea unor norme juridice adecvate scopului sau. In cadrul acestor norme juridice, reglementarile vamale detin un loc foarte important in lupta contra circulatiei de produse poluatorii (deseuri si substante toxice ) impunand sanctiuni drastice in vederea combaterii acestor practici in tranzitul international de bunuri.

Dreptul comunitar si dreptul concurentei intra in legatura cu dreptul vamal in special in practicile protectioniste la care recurg statele sau grupurile de state pentru a-si proteja propriile piete de invazia unor produse mai
ieftine, dar mai putin competitive, sau impotriva altor practici comerciale neconcurentiale.