CONSTATAREA SI EXPERTIZA MEDICO LEGALA; INTERPRETARE; FORTA PROBANTA

CONSTATAREA SI EXPERTIZA MEDICO LEGALA; INTERPRETARE; FORTA PROBANTA

Procuror criminalist Aurelian IANA, Parchetul de pe langa Tribunalul Buzau

Din categoria mijloacelor de proba enuntate in art. 64 din Codul de Procedura Penala, fac parte si constatarile medico-legale si expertizele de toate categoriile, inclusiv expertizele medico-legale.

Constatarea si expertiza medico-legala furnizeaza elemente de fapt ce pot servi ca probe la solutionarea cauzelor privind infractiunile contra vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanei. Cazurile si conditiile de efectuarea constatarilor si expertizelor medico-legale sunt reglementate in cadrul dispozitiilor art. 114 si 115 din Codul de Procedura Penala (constatarea medico-legala) si art. 1.16-123 din Codul de Procedura Penala (expertizele, inclusiv expertiza psihiatrica).

Operatiile si concluziile constatarilor si expertizelor medico-legale sunt consemnate intr-un raport de constatare medico-legala sau de expertiza.

ORGANIZAREA ACTIVITATII DE MEDICINA LEGALA

Activitatea de medicina legala din Romania este reglementata de Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind 'organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala' si Hotararea Guvernului nr. 774 din 7 septembrie 2000 'pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala.

Conform dispozitiilor legale mentionate, activitatea de medicina legala consta in efectuarea de expertize, examinari, constatari, examene de laborator si alte lucrari medico-legale asupra persoanelor in viata, a cadavrelor, produselor biologice si corpurilor delicte, in vederea stabilirii adevarului in cauzele privind infractiunile contra vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanei, precum si in alte situatii prevazute de lege.

Activitatea de medicina legala se realizeaza prin urmatoarele institutii sanitare cu caracter public:

1. Institutul de medicina legala 'Mina Minovici', unitate cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Sanatatii;

Institutele de medicina legala din centrele universitare (Cluj, lasi, Timisoara, Tg. Mures), unitati cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Sanatatii;

3. Serviciile de medicina legala judetene si cabinetele de medicina legala din orasele resedinta de judet subordonate din punct de vedere administrativ, directiilor de sanatate publica.

Activitatea de medicina legala in Romania este coordonata sub raport stiintific si metodologic de 'Consiliul Superior de Medicina Legala'.

in cadrul Institutului de Medicina Legala Bucuresti si a institutelor de medicina legala din centrele universitare, functioneaza 'Comisii de avizare si control a actelor medico-legale'.

Actuala reglementare instituie obligativitatea avizarii actelor noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale judetene iar in celelalte cauze avizarea poate fi solicitata de organele de urmarire penala sau instantele judecatoresti atunci cand considera necesar.

Am facut aceasta mentiune intrucat reglementarea anterioara prevedea obligativitatea avizarii actelor de constatare medico-legala intocmite in cauzele privind infractiunile de omor (art. 174,175,176) loviri sau vatamari cauzatoare de moarte (art. 183 CP), talharie urmata de moartea victimei (art. 211 al. 3) si viol urmat de moartea victimei (art. 197 al. 3 CP).

Prin lege sunt stabilite atributiile institutiilor sanitare care desfasoara activitatea medico-legala astfel:

1. Institutul de Medicina Legala 'MINA MINOVICI' si institutele de medicina legala din centrele universitare au in limitele competentei lor teritoriale, printre altele, urmatoarele atributiuni:

a) Efectueaza constatari medico-legale, expertize si alte lucrari cu caracter medico-legal;

b) Efectueaza, in toate cazurile, noi expertize medico-legale, precum si in cazurile de deficiente in asigurarea asistentei medicale, ori in cazurile in care sunt necesare expertize psihiatrice;

c) Executa examene complementare de laborator, solicitate de serviciile de medicina legala (examene histopatologice, sero-logice, hematologice, toxicologice);

d) indeplinesc pentru judetele in care isi au sediul, respectiv pentru Municipiul Bucuresti, atributiile ce revin serviciilor de medicina legala judetene.

2. Serviciile de medicina legala judetene au in principal, pe teritoriul in care isi desfasoara activitatea, urmatoarele atributiuni:

a) Efectueaza expertize si constatari medico-legale, inclusiv in cazurile de deficiente in acordarea asistentei medico-legale, ori expertize psihiatrice;

b) Efectueaza orice alta expertiza in cazul in care medicul legist sef considera ca aceasta nu poate fi efectuata de cabinetul de medicina legala;

c) Efectueaza examinari medico-legale la cererea persoarielor interesate;

d) Efectueaza noi expertize medico-legale, cu exceptia acelora ce intra in competenta institutelor de medicina legala. 3. Cabinetele de medicina legala au in raza lor teritoriala urmatoarele atributiuni:

a) Efectueaza orice expertiza medico-legala cu exceptia celor ce intra in atributiile serviciului de medicina legala;

b) Efectueaza examinari medico-legale la cererea persoanelor interesate.

Institutele, serviciile si cabinetele medico-legale au si alte atributiuni, dar am enumerat numai pe cele legate direct de expertiza si constatarea medico-legala.

CONSTATAREA Sl EXPERTIZA MEDICO-LEGALA

in cadrul dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala, constatarea si expertiza medico-legala sunt tratate unitar.

De altfel, atat constatarea, cat si expertiza medico-legala au, de regula, aceleasi obiective, deosebirile fiind in principiu formale (metodologie de efectuare, organul care dispune, competenta de efectuare). O reglementare distincta au expertiza pe baza de lucrari si expertiza psihiatrico-legaia.

Prin urmare, pentru departajare vom folosi dispozitiile din Codul de Procedura Penala, unde cele doua acte medico-legale sunt reglementate distinct ca mijloace de proba.

Principalele deosebiri ce rezulta din reglementarea Codului de Procedura Penala sunt urmatoarele:

1. Constatarea medico-legala se efectueaza in anumite cazuri expres prevazute de lege, astfel:

□ moarte violenta (omor, sinucidere, accident);

□ moarte a carei cauza nu se cunoaste sau este suspecta;

□ examinare corporala a invinuitului sau a partii vatamate, pentru a se constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, in toate aceste cazuri, constatarea medico-legala este materializata intr-un raport de autopsie sau de examinare a persoanei.

2. Constatarea medico-legala se dispune de organul de urmarire penala. Prin urmare, constatarea medico-legala se efectueaza in faza de urmarire penala.

in comparatie cu constatarea, expertiza medico-legala nu are o reglementare distincta in Codul de Procedura Penala, efec-tuandu-se, ca orice fel de expertiza, conform dispozitiilor art. 116-125, cu exceptia expertizei psihiatrice legale, care prin specific are o reglementare distincta in cadrul dispozitiilor art. 117 din Codul de Procedura Penala.

Prin urmare, expertiza medico-legala nu se efectueaza in regim de urgenta, reclamata de riscul disparitiei unor mijloace de proba, nu se efectueaza in anumite cazuri expres prevazute de lege, putandu-se efectua in orice caz in care sunt necesare cunostintele unui expert si se poate efectua si in faza de judecata la dispozitia instantei.

3. Constatarea medico-legala este reclamata de riscul disparitiei sau alterarii unor mijloace de proba, fiind imposibila administrarea acestora in alt mod. Prin urmare, constatarea medico-legala se efectueaza imediat sau la scurt timp dupa savarsirea infractiunii, fiind materializata intr-un raport de autopsie sau de examinare a persoanei. in cauza penala nr. 314/P/1994 a Parchetului de pe langa Tribunalul Buzau, victima (femeie) a fost gasita decedata in padure. La autopsie, s-a constatat existenta mai multor escoriatii de dimensiuni mici pe coapse -zona care in conditii normale este acoperita. Fiind inclus in cercul de banuiti, inculpatul B.l. a fost examinat corporal si s-a constatat ca pe picioare, inclusiv pe coapse, prezenta multiple escoriatii asemanatoare cu cele gasite pe corpul victimei. intrebat cu privire la conditiile in care s-au produs aceste escoriatii, a dat o explicatie neplauzibila (a carat tufe de catina pentru un gard). Acesta a fost primul indiciu ca escoriatiile de pe corpul victimei si cele de pe corpul suspectului au fost produse in acelasi timp, in aceeasi zona si in aceleasi conditii (corpurile partial descoperite).

S-a stabilit ca inculpatul a violat victima in padure, intr-o zona in care se aflau tufe de catina, apoi a ucis-o prin sugrumare si a transportat cadavrul prin tarare in alt loc.

O situatie asemanatoare si in cauza penala nr. 516/P/1987 a Parchetului de pe langa Tribunalul Buzau. Victima A.G. (minora in varsta de 15 ani) a fost gasita decedata intr-o casa nelocuita. La autopsie s-au constatat grave leziuni traumatice cu fracturi craniene. in cercul de banuiti a fost introdus si inculpatul LV, iar cu ocazia examinarii corporale s-a constatat ca pe maini prezinta mai multe escoriatii semicirculare, care s-a stabilit a fi produse de victima, cu unghiile, in cadrul unei tentative de viol, urmata de uciderea acesteia prin lovire cu o vaza in cap.

in cele doua cazuri, constatarea medico-legala - materializata intr-un raport de examinare a corpului persoanei suspecte - a constituit o prima proba de invinuire.

intrucat majoritatea cauzelor privind infractiunile contra vietii se rezolva din punct de vedere medico-legal pe baza raportului de constatare medico-legala, in cele ce urmeaza vom analiza aceasta activitate, urmand ca referirile cu privire la expertiza medico-legala sa le facem in situatia in care este cazul.

in ordonanta prin care se dispune efectuarea constatarii medico-legale, organul de urmarire penala va furniza, pe cat posibil, date de istoric si va solicita medicului legist sa raspunda, de regula, la urmatoarele intrebari:

□ Ce leziuni se constata pe corpul victimei si care este mecanismul de producere a acestora?

□ Care este cauza si mecanismul mortii?

□ Daca intre leziunile constatate si deces exista raport de cauzalitate;

□ Data ta care a survenit decesul;

□ Stabilirea alcoolemiei si a grupei sanguine.

Primul obiectiv debuteaza cu examinarea leziunilor, care pot fi escoriatii, echimoze, plagi contuze sau taiate, plagi intepate, fracturi (ale scheletului sau craniului).

Descrierea amanuntita a leziunilor cu fixarea prin fotografie metrica sau filmare are o importanta deosebita, intrucat dupa aspect, forma si dimensiuni se poate identifica genul de obiect sau chiar obiectul folosit in agresiune.

in cauza penala nr. 38/P/1992 a Parchetului de pe langa Tribunalul Buzau, victima B.V. (casier) a fost gasita decedata intr-o camera de la sediul bancii, partial incendiata. La autopsie s-au constatat mai multe plagi taiate in zona capului si fracturi cu infun-dare avand forme patrate. S-a stabilit ca autorul B.M. a ucis victima prin loviri repetate cu un cutit sau cu un ciocan, dupa care a sustras suma de un milion si jumatate de lei si a incendiat incaperea. Cutitul a fost gasit la locul faptei, iar ciocanul a fost gasit ulterior, fiind ascuns de inculpat impreuna cu alte obiecte.

Numarul mare de leziuni, cat si gravitatea acestora sunt de natura a caracteriza comportamentul autorului si in mod direct este prima sursa de incadrare juridica a faptei in gama infractiunilor cu violenta, respectiv, loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, omor sau omor deosebit de grav. Sunt rare cazurile in care autorii in momentul recunoasterii savarsirii infractiunii au o pozitie de cesiune totala, de natura a-si expune intentia directa de a ucide si forma de punere in aplicare. De regula, recunoasterea este urmata de o declaratie 'slefuita', in care intentia de a ucide nu este evidenta, iar episodul agresional este golit de elementele faptice care tradeaza violenta dusa pana la limitele atrocitatii. Cine poate spune mai bine adevarul decat corpul zdrobit, taiat sau perforat al victimei?

in cauza penala nr. 1/P/1996 a Parchetului de pe langa Tribunalul Buzau, inculpatul P.G. a fost cercetat si trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav, prevazuta de dispozitiile de disp. art. 174-176, lit. a din Codul Penal, constand in aceea ca a ucis pe concubina sa, P.E., prin loviri repetate cu un cutit. Desi inculpatul a declarat ca a savarsit fapta in urma unui conflict spontan, intr-un episod agresiv scurt, multitudinea de intepaturi de cutit in diferite zone ale corpului, inclusiv in coapsa, in apropierea zonei pubiene, majoritatea fara caracter mortal, a dus la concluzia savarsirii infractiunii prin cruzimi. Pe fondul sentimentului de gelozie, neintemeiat, inculpatul, in timp ce se afla numai cu victima in casa, i-a aplicat mai multe lovituri de cutit intr-un interval de aproximativ o ora, iar cand victima reusise sa iasa din camera pe sala casei, a ucis-o prin aplicarea a doua lovituri de cutit in spate.

Existenta a multiple si grave leziuni traumatice, materializate in fracturi craniene, de coloana vertebrala, costale, fracturi de membre si rupturi de organe interne, pledeaza pentru producerea acestora in cadrul unor accidente C.F.R., auto sau de munca.

in cauza penala nr. 487/P/1995 a Parchetului de pe langa Tribunalul Buzau, victima M.C. (minora in varsta de 16 ani) a fost gasita decedata langa calea ferata Buzau-Braila, inainte de statia la care trebuia sa coboare. Desi parintii victimei au suspiciuni cu privire la conditiile in care a decedat fiica lor, acuzand savarsirea unei infractiuni de omor, leziunile constatate cu ocazia autopsiei duc la concluzia caderii din tren. Victima a prezentat fracturi de bolta si de baza de craniu, fractura de coloana cervicala, rupturi pulmonare, iar pe corp a prezentat mai multe escoriatii pe zonele acoperite. La locul faptei s-au constatat urme de rostogolire pe o distanta de 28 de metri, cu dislocare de piatra concasata din terasament. Din coroborarea constatarilor criminalistice cu cele medico-legale, se impune concluzia ca leziunile s-au produs in cadrul unui accident prin cadere din tren.

Urmatorul obiectiv il reprezinta stabilirea cauzei si mecanismului mortii. in infractiunile contra vietii se considera cauza a mortii actiunea sau inactiunea care a determinat producerea rezultatului. in multe cazuri intalnim o cauzalitate simpla, directa: actiune-leziune-deces. in desfasurarea acestei cauzalitati pot interveni diferite conditii care nu au niciodata calitatea de a produce un rezultat dar favorizeaza sau defavorizeaza producerea rezultatului.

Din prima categorie fac parte conditiile preexistente (boli anterioare), conditii concomitente (alte leziuni decat cele mortale, dar pe care le pot agrava: exemplu fracturi costale) si conditii supravenite ulterior (asistenta rnedicala deficitara).

Conditiile defavorizante sunt cele care impiedica desfasurarea cauzalitatii si transforma o leziune mortala intr-una nemortala - singura varianta fiind tratamentul medical, care duce la salvarea victimei.

in general, concluziile constatarilor medico-legale cu privire la cauza si mecanismul mortii au formulari de diferite moduri, ca de pilda:

□ moartea s-a datorat asfixiei mecanice, produsa prin sugrumare, strangulare, submersie, obstruarea cailor respiratorii cu continut gastric regurgitat si aspirat;

□ moartea s-a datorat dilacerarii cerebrale, consecutiva unui traumatism cranian cu fracturi de bolta si baza de craniu;

□ moartea s-a datorat compresiei cerebrale, consecutiva hematomului subdural masiv;

□ moartea s-a datorat hemoragiei masive interne si externe, consecutiva unor plagi intepat taiate cu lezare de organe interne si vase ale aparatului circulator;

□ moartea s-a datorat socului mixt, traumatic si hemoragie, consecutiv unor hematoame masive pe toate zonele corpului si fracturi costale;

□ moartea s-a datorat intoxicatiei cu oxid de carbon, alcool sau alte substante toxice.

Urmatorul obiectiv al constatarii medico-legale - care este instransa legatura cu precedentul si are o profunda sem-

nificatie juridica, il constituie stabilirea raportului de cauzalitate intre leziunile traumatice constatate si deces.

De altfel, stabilirea raportului de cauzalitate constituie temeiul declansarii procedurilor de urmarire penala.

in multe cazuri legatura de cauzalitate nu este greu de stabilit, existand o relatie directa intre actiune-leziune-rezultat. Lucrurile se complica in situatiile in care lantul cauzal este influentat de anumite imprejurari speciale, de natura unor boli preexistente.

in aceste situatii putem distinge doua eventualitati:

Cauza mortii este boala, agresiunea fiind o conditie care a grabit evolutia acesteia;

2. Cauza mortii este agresiunea care a evoluat spre moarte prin agravarea consecintelor pe un teren patologic preexistent. Spre exemplificare, prezentam un caz din practica judiciara a instantelor din judetul Buzau:

P.C. a suferit un traumatism prin agresiune la data de 28.08.1992. A fost examinat la cerere de Serviciul medico-legal si s-a constatat un politraumatism cu comotie cerebrala, entorsa cot stang si plaga contuza antebrat stang. S-a concluzionat ca leziunile au fost produse prin lovire cu corpuri dure, iar pentru vindecarea leziunilor au fost necesare 14-15 zile de ingrijiri medicale, in timpul judecatii pentru infractiunea prevazute de disp. art. 180, al. 2, Cod Penal, partea vatamata a fost internata de doua ori pentru infectarea hematomului de la antebrat si s-a constatat si o afectiune patologica preexistenta (linform malign nehodginian).

S-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care s-a efectuat de acelasi serviciu medico-legal pe baza certificatului inital si a foilor de observatie clinica dupa cele doua internari, avand ca obiectiv reevaluarea numarului de zile de ingrijiri medicale.

Prin raportul de expertiza din 23.12.1992 s-a concluzionat ba datorita infectarii hematomului de la antebrat, durata perioadei de ingrijiri medicale s-a marit de la 14-15 zile de ingrijiri medicale la 30 de zile.

S-a mentionat, de asemenea, ca 'linfomul malign nehodginian' nu are legatura de cauzalitate cu traumatismul suferit. in aceste conditii, instanta de judecata s-a dezinvestit srs-au efectuat cercetari sub incadrarea juridica de vatamare corporala.

La 12.04.1993, partea vatamata a decedat si nu s-a efectuat autopsie medico-legala.

S-a solicitat efectuarea unei noi expertize avand ca obiectiv 'sa se stabileasca daca intre agresiunea suferita la data de 28.08.1992 si decesul la 12.04.1993, exista raport de cauzalitate'.

Noua expertiza s-a efectuat pe baza actelor medico-legale si a documentelor medicale de catre Institutul de Medicina Legala Bucuresti.

S-a concluzionat ca moartea s-a datorat linfomului malign nehodginian cu determinari pulmonare si s-a apreciat ca, desi intre traumatismul suferit la 28.08.1992 si deces nu exista o cauzalitate directa, evolutia bolii preexistente a inregistrat o certa agravare cu evolutie rapida nefavorabila.

intrucat concluziile noii expertize sunt incerte, s-a solicitat completarea acestora cu privire la existenta sau inexistenta raportului de cauzalitate.

in concluziile suplimentului noii expertize efectuat de Institutul de Medicina Legala Bucuresti, s-a concluzionat ca 'intre traumatismul suferit la 28.08.1992 si decesul din 12.04.1993 exista o legatura de cauzalitate directa, conditionata prin agravarea posttraumatica certa a afectiunii preexistente'.

Raportul de expertiza si completarea acestuia au fost trimise pentru avizare la Comisia de avizare si control acte medico-legale din cadrul Institutului de Medicina Legala Bucuresti. Raportul de expertiza a fost avizat cu precizarea ca 'moartea victimei P.C. nu a fost violenta si s-a datorat limfomului malign - care ar fi avut o evolutie spre deces si in afara traumatismului, care a avut cel muit un rol favorizant'.

intrucat exista opinii contradictorii intre raportul de expertiza ale carui concluzii sunt certe si avizul comisiei care acorda traumatismului numai un rol favorizant, s-a trimis toata documentatia Comisiei Medico-Legale, pentru stabilirea rezultatului de cauzalitate.

Comisia s-a pronuntat prin aviz si a stabilit ca moartea victimei P.C. nu a fost violenta si s-a datorat limfomului malign care a avut o evolutie independenta de factorii traumatici, astfel incat nu se poate stabili o legatura cauzala intre traumatismul suferit la 28.08.1992 si decesul survenit la 12.04.1993.

Pe baza acestor concluzii, cauza a fost solutionata ca infractiune de vatamare corporala.

Acest caz a pus in evidenta demersul medico-legal in solutionarea cauzelor de la un certificat medico-legal la expertiza, supliment de expertiza, avizarea actelor medico-legale pana la cocluziile Comisiei Superioare Medico Legale.

Totodata, se constata unele ambiguitati in folosirea notiunilor de cauza si conditie, de natura a crea incertitudine cu privire la raportul de cauzalitate medicala.

Uneori exista opinii contrare cu privire la cauza mortii si conditiile care au favorizat decesul. De pilda, in cauza penala nr. 767/1996 a Tribunalului Buzau, din raportul de autopsie rezulta ca 'moartea victimei N.S. s-a datorat bronhopneumoniei (cauza S.N.) survenita in evolutia unui politraumatism cu fractura de stern si coaste.

Raportul de autopsie a fost vizat de Comisia de avizare si control acte medico-legale, cu precizarea ca 'moartea s-a datorat unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale si fractura de cap sternal (cauza S.N.), complicat in final cu bronhopneumonie. Decesul a fost favorizat de afectiuni patologice preexistente - ateroscleroza sistemica miocardofibroza, steatoza hepatica, bronsita cronica - (conditie S.N.).

Problema stabilirii raportului de cauzalitate este complexa in situatia existentei unei conditii supravenite, ulterioare, de genul tratamentului intarziat, incomplet sau neadecvat. Pentru exemplificare prezentam aspectele medico-legale din cauza penala nr.

454/P/1994 a Parchetului de pe langa Tribunalul Buzau.

Victima F.l. a suferit un accident de circulatie la data de 30.09.1993. A fost internata la Spitalul Judetean Buzau, iar in ziua de 02.10.1993 a fost transferata la Spitalul 'Prof. Dr. D. Bagdasar' Bucuresti, unde a decedat in aceeasi zi.

Cadavrul a fost autopsiat la Institutul de Medicina Legala Bucuresti, iar din raportul de autopsie rezulta urmatoarele: Moartea lui F.l. s-a datorat comei diabetice (cauza S.N.) instalata la Spitalul judetean Buzau, dupa administrare de ser glu-cozat la un bolnav diabetic (examenul de laborator a precizat existenta unei hiperglicemii);

Sus-numitul a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce in conditiile unui accident de circulatie (politraumatism sever cranio-cerebral vertebral, fracturi costale si de bazin) pentru care in caz de supravietuire ar fi necesitat 40-50 de zile de ingrijiri medicale.

Raportul de autopsie a fost vizat de comisia de avizare si control din cadrul Institutului de Medicina Legala Bucuresti.

in aceasta situatie, autorul accidentului de circulatie urma sa fie cercetat pentru infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazute de dispozitiile art. 184, al. 1 si 3 din Codul Penal si concomitent personalul medical sub aspectul infractiunii de ucidere din culpa, prevazute de dispozitiile 178, al. 2 Cod Penal pentru deficiente in asigurarea asistentei medicale.

Desi nu au existat opinii contradictorii, cele doua acte medico-legale au fost trimise spre avizare Comisiei Medico-Legale.

Dupa o motivatie ampla, Comisia Superioara a concluzionat: 'Diabetul zaharat in cazul de fata a fost cel mult factorul agravant al comei post traumatice, prin modificarile micro si macroangiopatice, care se instaleaza in timp si care scad rezistenta organismului in general si a cordului in special, la agresiuni majore cum ar fi traumatismul forte suferit de F.l. si care a fost cauza principala de deces a acestuia.

in noua situatie nu se mai pune in discutie antrenarea raspunderii penale a personalului medical, autorul accidentului urmand sa fie cercetat pentru infractiunea de ucidere din culpa.'

Desi din concluziile Comisiei Superioare Medico-Legale rezulta cu certitudine ca decesul a fost cauzat de traumatismul suferit (cauza), iar afectiunea diabetica, agravata in spital prin administrare de ser glucozat, a fost cel mult factorul agravant (conditie) se constata o incoerenta in folosirea notiunilor care desemneaza cauzalitatea in sensul ca se foloseste formularea 'traumatismul a fost cauza principala de deces'. Formularea de 'cauza principala' lasa sa se creada ca in cazul analizat ar mai exista si o 'cauza secundara', care a condus la deces.

Tot cu privire la raportul de cauzalitate trebuie facuta distinctia dintre cauzalitatea medicala si cauzalitatea juridica. Cele doua notiuni nu se suprapun - cauzalitatea juridica avand un spectru mai larg inc are este inclusa cauzalitatea medicala.

Formularea obisnuita din ordonanta de efectuare a autopsiei medico-legale - 'Daca intre leziunile traumatice si deces exista raport de cauzalitate' - nu acopera intotdeauna cauzalitatea juridica ce constituie una din motivatiile raspunderii penale. Spre exemplificare prezentam urmatorul caz:

in cadrul unui conflict, inculpatul A.D., in varsta de 20 de ani, a alergat dupa minorul M.M., in varsta de 15 ani si i s-au aplicat cateva lovituri cu pumnii peste fata. Minorul a cazut la pamant si a decedat dupa cateva minute.

S-a stabilit ca moartea s-a datorat asfixiei mecanice produse prin obstruarea cailor respiratorii cu continut gastric regurgitat si aspirat. S-a precizat ca 'Nu se poate face legatura cauzala intre traumatismul suferit si asfixia mecanica ce a condus la deces'.

Concluziile raportului de autopsie au fost avizate de Comisia de avizare si control acte medico-legale din cadrul I.M.L. Bucuresti.    -

in situatia unei echivalente intre cauzalitatea medicala si cea juridica, s-ar fi impus o solutie de neurmarire penala a inculpatului pentru infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte pentru care era cercetat.

Cazul a fost supus atentiei Comisiei Superioare Medico Legale, care a apreciat ca 'nu se poate rupe legatura cauzala intre episodul traumatic si decesul victimei' survenit la scurt timp, intrucat traumatismul suferit putea declansa regurgitarea continutului gastric cu aspiratie - cauza asfixiei mecanice care a condus la deces.

De precizat faptul ca se foloseste notiunea de episod traumatic, si nu aceea de leziuni traumatice sau traumatism.

Notiunea de 'episod traumatic' este mai larga, incluzand atat leziuni corporale, cat si suferinte fizice, nematerializate corporal.

intrucat comisia a apreciat ca traumatismul suferit 'putea' declansa regurgitarea continutului gastric cu aspiratie - cauza asfixiei mecanice care a condus la deces, concluziile sunt de posibilitate si nu de certitudine.

Din acest motiv, pe langa concluziile de probabilitate medico-legala, s-au folosit si alte argumente pentru stabilirea cauzalitatii juridice dintre actiunea infractionala si rezultat. Inculpatul a fost trimis in judecata si condamnat pentru infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, prevazute de dispozitiile art. 183 Cod Penal, hotararea fiind definitiva.

Un alt obiectiv al constatarii medico-legale il constituie 'stabilirea datei cand s-a produs decesul'. Acest obiectiv este necesar in situatiile in care nu se poate stabili pe baza de probe certe data evenimentului si data mortii.

Stabilirea datei mortii se face in functie de starea generala a cadavrului, rigiditate, digestie si alte procese organice care insotesc instalarea mortii, si are importanta in activitatea de investigatie judiciara.

Tot cu ocazia autopsiei se recolteaza sage pentru stabilirea grupei sanguine si a alcoolemiei. Proba alcoolemiei este necesara pentru cunoasterea starii predelictuale iar grupa sanguina pentru comparatie cu urmele organice gasite la locul savarsirii infractiunii.

Obiectivele enumerate sunt cu titlu exemplificativ, practic existant necesitatea lamuririi si a altor aspecte.

in ceea ce priveste expertiza, intalnim atat obiective specifice constatarii medico-legale, cat si de alta natura, domeniul de investigatie prin expertiza fiind mult mai mare. Desi - in majoritatea cauzelor privind infractiuni impotriva vietii - constatarea medico-legala (autopsia) avizata de Comisia de avizare si control acte medico-legale, uneori si de Comisia Superioara medico-legala, rezolva necesitatea probatiunii, in unele cazuri, constatarea medico-legala constituie actul primar, rezolvarea problemei cauzalitatii si a vinovatiei rezolvandu-se numai prin expertiza medico-legala. Spre exemplu, victima M.V., in varsta de 24 de ani, a decedat in maternitate, iar cu ocazia autopsiei s-a stabilit ca decesul s-a datorat hemoragiei interne produse in urma rupturii de uter la o sarcina in luna a IV-a, dezvoltata intr-o malformatie uterina, diagnosticata cu probabilitate in timpul vietii victimei, intrucat aceasta afectiune necesita interventie chirurgicala, iar din datele de urmarire penala a rezultat ca interventia a debutat dupa cel putin doua ore si jumatate de la declansarea hemoragiei, s-a impus efectuarea unei expertize, avand ca principale obiective: daca interventia chirurgicala s-a facut cu intarziere, iar in caz afirmativ sa se stabileasca daca o interventie la momentul oportun ar fi dus la salvarea vietii pacientei.

Expertiza a fost efectuata in cadrul Institutului de Medicina Legala Bucuresti.

Concluziile expertizei au fost urmatoarele:

□ in raport de evolutia afectiunii si starea pacientei, interventia chirurgicala s-a efectuat tardiv;

□ daca s-ar fi intervenit la momentul oportun, pacienta ar fi avut sanse de salvare.

Concluziile expertizei cat si actele de urmarire penala din care rezulta conjunctura neinterventiei au constituit probe pentru trimiterea in judecata si condamnarea inculpatului P.V. (medic) pentru infractiunea de ucidere din culpa, prevazute de dispozitiile art. 178, al. 2, Cod Penal, prin neacordarea asistentei medicale.

Discutii a comportat modul de formulare a concluziilor: 'daca s-ar fi intervenit la momentul oportun, pacienta ar fi avut sanse de salvare', intrucat instanta solicita o concluzie certa cu privire la posibilitatea salvarii pacientei prin interventie chirurgicala.

Apreciem ca formularea concluziilor expertizei este corecta si constituie temei de culpa in asigurarea asistentei medicale, intrucat, prin neinterventie, pacienta a fost lipsita de sansa de a fi salvata.

in cauzele in care nu s-a intocmit un rapoarte medico-legale pentru stabilirea cauzei mortii, efectuarea expertizei medico-legale este obligatorie.

in aceste cazuri expertizele se efectueaza pe baza de documente medicale sau pe fragmente osoase (schelete).

EXPERTIZA PSIHIATRICA LEGALA

Expertiza psihiatrica legala are o importanta deosebita, intrucat se efectueaza din necesitatea stabilirii existentei sau inexistentei discernamantului.

Cazurile si conditiile de efectuare a expertizei psihiatrice sunt reglementate in cadrul dispozitiilor art. 117-119 din Codul de Procedura Penala.

Conform dispozitiilor art. 117, expertiza psihiatrica se efectueaza in doua situatii:

1. in mod obligatoriu, in cazul infractiunilor de omor deosebit de grav;

2. in cazul in care organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala cu privire la starea psihica a invinuitului sau inculpatului.

in primul caz nu sunt necesare comentarii, intrucat necesitatea efectuarii expertizei este impusa legal in consideratia circumstantelor in care sunt savarsite astfel de infractiuni, ce tradeaza un anumit grad de dezechilibru psihic.

in cea de-a doua situatie, expertiza se efectueaza la latitudinea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata pe baza unor suspiciuni cu privire la sanatatea psihica a invinuitului sau inculpatului. in practica, aceste suspiciuni apar in situatiile in care invinuitii sau inculpatii au in antecedente afectiuni psihice certificate prin internari in institutii de specialitate sau chiar in urma unor manifestari ce tradeaza dezechilibru psihic.

O situatie speciala privind necesitatea efectuarii expertizei psihiatrice legale intalnim in doua cazuri, respectiv:

□ in cazul infractorilor minori care au varsta intre 14 si 16 ani;

□ in cazul savarsirii infractiunii de pruncucidere.

in conformitate cu dispozitiile art. 99 din Codul Penal, 'minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal, numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant'. Prin urmare, organele judiciare au obligatia de a proba existenta discernamantului.

in acest caz modalitatea de probare a discernamantului nu se poate face decat pe baza unei expertize psihiatrice legale.

O situatie asemanatoare este in cazul infractiunii de pruncucidere, prevazute de dispozitiile art. 177 Cod Penal. Pentru ca uciderea copilului nou nascut imediat dupa nastere de catre mama sa constituie infractiunea de pruncucidere si nu aceea de omor, este necesar sa se stabileasca savarsirea faptei din cauza starii de tulburare pricinuita de nastere.

Dovada starii de tulburare nu poate fi probata decat pe baza unei expertize psihiatrice.

in cele doua situatii prezentate, necesitatea stabilirii existentei discernamantului si a starii de tulburare pricinuita de nastere, efectuarea expertizei psihiatrice-legale este practic obligatorie, desi nu sunt nominalizate in cadrul dispozitiilor art. 117, ipoteza 1 din Codul de Procedura Penala.

in toate cazurile expertiza psihiatrica se efectueaza in institutii sanitare de specialitate, cu internarea invinuitului sau incul-

patului pe timpul necesar.

in raportul de expertiza psihiatrica se mentioneaza eventualele afectiuni psihice ale invinuitului sau inculpatului si se concluzioneaza cu privire la existenta sau inexistenta discernamantului care constituie tema centrala a expertizei.

De regula concluziile expertizei psihiatrice rezolva in termeni categorici problema discernamantului, folosindu-se formulari pozitive sau negative.

in unele cazuri, expertul, retinand existenta unor afectiuni psihice, se pronunta de maniera: 'invinuitul are discernamantul mult diminuat'.

Aceasta formulare nu este de natura a crea incertitudini, intrucat se intelege ca invinuitul are discernamant, iar expresia 'mult diminuat' reflecta un anumit grad de afectare a capacitatii psihice, ce poate constitui o circumstanta in care invinuitul a savarsit infractiunea.

Desi dispozitiile legale in materie nu prevad obligativitatea avizarii Rapoartelor de expertiza psihiatrica, prin protocolul incheiat intre Conducerea sectiei anticoruptie, urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie si Conducerea Institutului de Medicina Legala s-a stabilit ca incepand cu data de 01.10.1999 primele expertize medico-legaie psihiatrice efectuate in cauzele privind infractiunile impotriva vietii (art. 174,175,176,183, 211 al. 3,197 al. 3 si 177 CP.)-sa fie supuse avizarii comisiei de avizare si control acte medico-legaie.