Corelatia dintre raspunderea parintilor si alte forme de raspundere pentru fapta altuia

CORELATIA DINTRE RASPUNDEREA PARINTILOR SI ALTE FORME DE RASPUNDERE PENTRU FAPTA ALTUIA

In practica se pot ivi situatii in care, prin savarsirea de catre minor a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii sa fie implicate nu numai prevederile privitoare la raspunderea parintilor, ci si alte prevederi privind raspunderea pentru fapta altuia, cum ar fi cele privitoare la raspunderea profesorilor ori mestesugarilor pentru faptele elevilor sau ucenicilor, ori cele privitoare la raspunderea comitentului pentru fapta prepusului.

1. Corelatia dintre raspunderea parintilor si raspunderea profesorilor si mestesugarilor

Potrivit articolului 1000 aliniatul 4 Codul civil, institutorii si mestesugarii raspund de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor "tot timpul ce se gasesc sub a lor priveghere." Ca si raspunderea parintilor si aceasta raspundere poate fi inlaturata daca institutorii ori mestesugarii probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil.

Problema corelatiei celor doua forme de raspundere se ridica in cazul in care elevul sau ucenicul minor savarseste fapta ilicita in timp ce se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea profesorului ori mestesugarului. In acest caz se pune intrebarea daca parintele va raspunde pentru fapta copilului potrivit articolului 1000 aliniatul 2 Codul civil.

In literatura de specialitate au fost exprimate mai multe opinii.

Intr-o opinie se considera ca cele doua raspunderi nu se pot aplica in mod concomitent, deci ele se exclud. Se afirma, astfel, ca daca sunt intrunite conditiile prevazute de articolul 1000 aliniatul 4 Codul civil, in sensul ca minorul se afla ori trebuia sa se afle sub supravegherea profesorului ori a mestesugarului cand a comis fapta ilicita, nu mai este posibila raspunderea parintilor intemeiata pe articolul 1000 aliniatul 2 Codul civil. (1)

Ca o consecinta a acestei teze, parintii nu vor putea fi chemati sa raspunda pentru prejudiciul pe care copilul minor l-a cauzat, de exemplu, insusi profesorului in supravegherea caruia se afla, pentru prejudiciul produs in timpul cat se afla la scoala (2), ori pentru prejudiciul cauzat dupa ce a fugit din scoala de munca si reeducare unde fusese internat si unde trebuia sa se afle.

Se considera ca fata de celelalte feluri de raspundere pentru fapta altuia, raspunderea parintilor este o raspundere cu caracter special. In consecinta raspunderea profesorului ori a mestesugarului, fiind marginita, in timp, numai la perioada in care elevul sau ucenicul se afla sub supravegherea lor, apare ca fiind o raspundere speciala.

Se admite ca parintii pot raspunde impreuna ori in locul profesorului ori mestesugarului, potrivit articolului 998 si 999 Codul civil.

Intr-o alta opinie, raspunderea profesorului sau a mestesugarului nu va inlatura in toate cazurile raspunderea parintilor, avand in vedere temeiurile raspunderii in cele doua cazuri.

Astfel, cele doua raspunderi se aplica in mod concurent, daca fapta s-a produs atat datorita lipsei supravegherii profesorului ori mestesugarului, cat si lipsurilor imputabile parintilor in cresterea si educarea copilului.

Aceasta conceptie se regaseste intr-o decizie a Tribunalului Suprem, prin care parintii au fost obligati sa raspunda impreuna cu profesorul pentru prejudiciile cauzate de elevul minor in incinta scolii, dupa ce acesta se sustrasese supravegherii profesorului, plecand de la orele de clasa, sustragere facilitata ori determinata de imprejurarea ca insusi profesorul venise cu intarziere la clasa unde trebuia sa tina lectia. In motivarea acestei decizii se arata printre altele: "este adevarat ca din moment ce se afla in scoala, culpa in supraveghere a profesoarei nu poate coexista cu culpa in supraveghere a parintilor, dar culpa in legatura cu educatia minorei este imputabila acestora, se inscrie ca o contributie concurenta la producerea pagubei, alaturi de culpa in supraveghere a profesoarei." (3)

In acest caz, raspunderea parintilor va fi angajata proportional cu gradul de culpa retinut, alaturi de aceea a institutorului si in solidar cu faptuitorul.

In raport cu raspunderea profesorului ori a mestesugarului raspunderea parintilor apare ca o raspundere subsidiara, adica ea va interveni cand se va face dovada ca profesorul sau mestesugarul nu a putut impiedica savarsirea faptului prejudiciabil.

Intr-o speta, un elev dintr-o clasa lasata de invatatoare unui profesor pentru supraveghere, pe timpul absentei sale de o ora a vatamat integritatea corporala a unui alt elev prin aruncarea unui obiect taios in sus, care in cadere la ranit la ochi. S-a pus problema raspunderii invatatoarei, in baza articolului 1000 aliniatul 4 Codul civil.

Instanta a considerat ca in speta nu se poate angaja raspunderea institutorilor, pentru ca oricare dintre ei ar fi fost prezent, nu putea evita evenimentul care s-a petrecut in mod spontan si orice interventie a acestora ar fi fost in zadar.

Aceasta intamplare nu putea fi prevazuta de institutor, intrucat s-a petrecut in mod spontan pentru care urmeaza sa fie exonerat de orice raspundere delictuala in baza articolului 1000 aliniatul 4 Codul civil.

In atare situatie actiunea reclamantului fata de parata I.E. se respinge ca nefondata.

Celalalt parat (B.I. parintele minorului B.C. care a produs vatamarea lui N.C.) se afla in culpa deoarece nu s-a ocupat de educatia copilului sau, fapta savarsita reflectand lipsuri in educatia sa, la a carui realizare, potrivit articolului 101 Codul familiei, era obligat sa contribuie in calitatea de parinte. (4)

De asemenea, parintii raspund: 1) in timp ce profesorul explica si scrie pe tabla, un elev loveste cu un corp tare un coleg si ii provoaca o vatamare a integritatii corporale; 2) in timpul recreatiei un elev loveste printr-un gest neasteptat pe un coleg si ii creaza o vatamare; 3) prejudiciul a fost cauzat insusi profesorului ori mestesugarilor.

2. Corelatia dintre raspunderea parintilor si raspunderea comitentilor pentru fapta prepusilor

Potrivit articolului 1000 aliniatul 3 Codul civil comitentii raspund "de prejudiciul cauzat de prepusii lor, in functiile ce li s-au incredintat.

Spre deosebire de situatia parintilor, a profesorului ori a mestesugarului, in aliniatul 5 al articolului mentionat, pentru comitenti nu mai e prevazuta posibilitatea de a fi aparati de raspundere "daca probeaza ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil."

Problema corelatiei celor doua forme de raspundere pentru fapta altuia, se pune numai in ipoteza in care minorul are calitatea de prepus si savarseste fapta ilicita in functiile incredintate de comitent.

De regula, raportul de prepusenie decurge dintr-un contract de munca, iar minorul incepand cu varsta de 16 ani, are deplina capacitate de exercitiu pentru a incheia singur, fara incuviintarea parintilor, un astfel de contract.

Atat in literatura de specialitate, cat si in practica judecatoreasca se considera ca raspunderea comitentului inlatura definitiv raspunderea parintilor. (5)

Face exceptie de la aceasta regula cazul in care parintele are si calitatea de comitent al prepusului minor, cand victima are optiunea intre raspunderea parintilor si raspunderea comitentului.

Parintii nu raspund pentru minorul prepus nici pentru prejudiciul cauzat comitentului insusi. (6)

Solutia in sensul aratat rezulta din temeiul raspunderii parintilor si temeiul raspunderii comitentilor si pe calitatea de prepus a minorului.

In concluzie, daca minorul a savarsit fapta ilicita cauzatoare de prejudicii in calitate de prepus, in functiile incredintate de comitent, cu mentionata exceptie de mai sus, o unica raspundere pentru fapta altuia va fi angajata, si anume, raspunderea comitentului. In aceste cazuri raspunderea parintilor nu va mai functiona nici macar ca o raspundere subsidiara fata de raspunderea comitentului.

Situatia e identica, indiferent de conceptia pe care o adoptam cu privie la temeiurile raspunderii parintilor pentru fapta copilului minor.

Note bibliografice

1. A se vedea M.Eliescu, opera citata, pagina 309.

2. Decizia penala numarul 1391/1963 in: Justitia Noua numarul 6/1964, pagina 173.

3. Tribunalul Suprem, decizia numarul 4/1997 in: Culegerea de decizii pe anul 1977, pagina 310.

4. A se vedea Revista Romana de Drept numarul 6/1983, pagina 46.

5. A se vedea M.Eliescu, opera citata, pagina 309-310; Tribunalul Suprem, col. penal decizia numarul 1189/1963, in: Culegerea de decizii pe anul 1963, pagina 381.

6. A se vedea in acest sens Tribunalul judetean Brasov, decizia penala 594/1973, in: Revista Romana de Drept numarul 3/1974, pagina 148.