CURSUS HONORUM

CURSUS HONORUM

Ansamblul de magistraturi sau functii exercitate de un cetatean roman in cursul unei cariere civile sau militare constituie cursus honorum. In statul roman erau reglementate ierarhia magistraturilor, limitele de varsta si intervalele intre magistraturi. Cursus honorum impunea ocuparea magistraturilor treptat si la intervale de timp, de la cele inferioare la cele superioare. Din aceasta perspectiva distingem carierele senatoriale, ecvestre si inferioare (municipale, militare).

In inscriptii, cursus honorum poate fi prezentat in doua forme: a) in ordine directa -incepand cu cea mai joasa magistratura sau b) in ordine inversa -incepand cu cea mai inalta magistratura.

In cele ce urmeaza, vom infatisa principalele caracteristici ale epocii Principatului (Imperiul Timpuriu, sec. I-III p. Chr.), cunoscut fiind faptul ca odata cu domnia lui Diocletian -care inaugureaza un nou sistem de guvernare: Dominatul- asistam la o transformare profunda a structurii statului roman, care marcheaza intrarea intr-o alta epoca istorica (Imperiul Tarziu).

Dupa cum se stie, Augustus -articuland un sistem stratificat menit sa mentina diferentele legale dintre clase, dar si sa asigure mobilitatea sociala necesara- separa formal ordinele sociale (civice):

a) ordinul senatorial (ordo senatorius): cuprindea deopotriva putinii exponenti ai vechii nobilitas si asa-numitii homines novi. Augustus a fixat si conditiile de apartenenta la acest ordo: un cens de 1 000 000 de sesterti, nastere libera, calitati morale-civice. Mari proprietari funciari, senatorii alcatuiau varful piramidei sociale. In sec. I p. Chr., clasa senatoriala numara aproape 2 000 de persoane. Noua clasa de sus era recrutata in primul rand din aristocratia municipala italica: cf. A. Chastagnol, La naissance de l'ordo senatorius, in Cl. Nicolet (ed.), Des ordres à Rome, Paris, 1985, p. 175-198; R.J. Talbert, The Senate of Imperial Rome, Princeton, 1984.

Senatul, care sub Augustus era latin, devine italic la sfarsitul sec. I p. Chr. De altfel, incepand din epoca Flavienilor, Senatul se provincializeaza treptat si in curie patrund notabili originari din provinciile occidentale -mai ales din cele gallice si hispanice- si apoi chiar din Orient: intre 69-96 p. Chr. procentajul senatorilor de origine italica scade de la 83% la 76%, in timp ce al senatorilor provinciali creste de la 17% la 23% (dintre care 75 provin din provinciile occidentale, iar 25 % din cele orientale). Provincialii obtineau initial ius honorum -dreptul de a candida la magistraturile senatoriale- si apoi intrau efectiv in Senat (A. Chastagnol, Le snat romain à l'poque impriale, Paris, 1992).

b) ordinul ecvestru (ordo equester): constituia cel de al doileatalp al ierarhiei sociale. Calitatea de cavaler (eques Romano equo publico) presupunea: un cens de 400 000 de sesterti, un brevet imperial si autorizatia de a purta inelul de aur; aceasta calitate nu era ereditara. Ordinul ecvestru se regenera de jos, adaugandu-si noi membri din randul notabililor municipali si al militarilor (A. Stein, Der rmische Ritterstand, Mnchen, 1927).

In timp ce clasa senatoriala isi conserva preponderenta sociala, equites -care se bazau pe bunurile mobile- tindeau treptat sa se erijeze in clasa conducatoare din punct de vedere politic. Cercetarile mai noi impun disjunctia intre clasa diriguitoare si clasa dominanta: astfel, senatorii ar reprezenta clasa dominanta, datorita resurselor de care dispun, dar clasa diriguitoare ar forma-o mai ales cavalerii si libertii imperiali (cf. P. Petit, Histiore gnrale de l'Empire Romain, Paris, 1974; G. Alfldy, Die Stellung der Ritter in der Fhrungsschicht des Imperium Romanum, in Chiron 11, 1981, p. 169 sqq).

Ordinele sociale romane nu sunt caste, iar patrunderea se putea face pe baza meritelor si a averii. Trecerea in ordinul senatorial era operata de catre imparat prin procedura numita adlectio (adlectio in amplissimum ordinem, adlectio inter quaestorios, adlectio inter tribunicios, adlectio inter praetoris).

Bunurile cele mai de pret ale unui cetatean roman sunt patrimoniul, sotia si copiii, clientii si "onorurile". Dupa cum o tot repeta Cicero si Seneca, "onorurile" sunt functiile publice, indeobste anuale, pe care un cetatean le-a exercitat si a caror amintire ii ramane asemenea unui titlu de noblete.

Nobilii romani au un ascutit simt al autoritatii si maretiei Imperiului, dar este greu de crezut ca aveau ceea ce numim noi notiunea instrinctiva a statului si a serviciului public. Romanilor le venea greu sa faca vreo deosebire intre functiile publice si demnitatea individuala, intre finantele publice si averea personala. Maretia Romei era proprietatea colectiva a clasei conducatoare si a grupului senatorial care domnea.

Functionarii superiori, militarii, carmuitorii se considerau ca apartinand unei elite nespecializate, superioare in toate domeniile. Deosebirile dintre indivizii care alcatuiau aceasta elita sunt date de functiile publice mai mult sau mai putin inalte ce li    s-au incredintat in aparatul de stat. Apartenenta la clasa stapanitoare se vadea prin unele caracteristici exterioare.

In timpul Imperiului, cooptarea ramane principiul de care depind in mod tacit si intrarea in clasa stapanitoare, si promovarile in functii publice. Fiecare membru al clasei stapanitoare are nenumarati protejati (clientes) ai lui pe care ii recomanda confratilor in schimbul unei favori identice; cand este vorba de cele mai inalte numiri, imparatul insusi ii desemneaza pe titulari tinand seama de recomandari. Sistemul asigura fiecarei personalitati de vaza placerea sa "domneasca" peste o asemenea clientela. In viata politica este specific cazul patronajului de cariere. Romanii obisnuiau sa transforme in legaturi individuale o relatie generala si sa ritualizeze aceste legaturi; generatia tanara se impartea in numeroase clientele si, in fiecare dimineata, se ducea sa-l salute pe patron (cf. Ch. Lcrivain, in DA IV/1, p. 355-359, s.v. Patronus).

Relatia dintre elitele politice se mentinea prin canale de legaturi personale. Fiecare patron are incredere in egalii sai si face schimb de influenta cu ei; pentru ca patronul sa nu-si piarda creditul, nu se cuvenea sa fie recomandati

Nici legea, nici traditia nu trageau o linie de demarcatie precisa intre viata publica si cea particulara. In virtutea acestei confuzii intre domeniul public si cel privat, un individ era desemnat prin locul ce-l ocupa in spatiul civic, prin titlurile si demnitatile sale politice; acestea faceau parte din identitatea sa. Un membru al ordinului senatorial putea fi pretorian sau consular, dupa cum demnitatea cea mai inalta la care ajunsese personajul respectiv fusese consulatul sau numai pretura. Daca, prin vocatie, omul era militar si prefera comandamentul militar in vreo provincie sau pe limes si amana exercitarea unei magistraturi civile anuale la Roma, i se spunea "tanarul cutare" (adulescens), chiar daca sub armura numara vreo 40 de ani: inca nu-si incepuse adevarata cariera.

Faptul de a duce o viata publica, cu alte cuvinte a exercita functii publice nu era privit ca o activitate specializata -era desavarsirea vietii unui om demn de acest nume, a unui membru al clasei stapanitoare, a unei persoane particulare ideale; cine nu avea acces la functiile publice, la viata politica a cetatii, era considerat un schilod, un om de nimic.

Practic, functiile publice erau accesibile numai familiilor bogate. Functiile publice, magistraturile erau considerate honores si se indeplineau ca un serviciu facut comunitatii, deci neremunerate. Exercitarea lor era o prerogativa, dar si o datorie a aristocratiei. In cadrul societatii romane detinerea de avere, privilegii si prestigiu era corelata direct cu responsabilitatile morale si materiale pentru soarta comunitatii (cf. F. Jacques, La privilège de libert. Politique impriale et autonomie municipale dans les cits de'l Occident romain, Roma, 1984, p. 352-358, 563-567).

Cine detinea o demnitate trebuia sa plateasca. Fiecare demnitate publica il costa foarte scump pe cel astfel onorat pe toata durata vietii lui: confuzia dintre fondurile publice si patrimoniile particulare se producea intr-un sens si intr-altul. Aceasta este strania institutie numita evergetism (tendinta spre larghete ostentativa si formula de mecenat a aristocratiei; adevarata dimensiune evergetismul o capata printre notabilitatile municipale). Concetatenilor li se ofereau placeri din civism, iar cetatii edificii din ostentatie; acestea sunt cele doua radacini ale evergetismului. Membrii clasei senatoriale cautau popularitatea oferind spectacole si banchete publice cu gandul sa se faca placuti plebei. Asadar, civism, placerea de darui, dorinta de a se distinge; in spatele lor, orgoliul nobiliar si existenta unei nobilimi patrimoniale, de fapt ereditare.

Plebea era beneficiara si judecatorul acestui comportament evergetic al aristocratilor. Cuvintele pe care Petronius le pune in gura unui spectator exprima aceasta realitate: "El mi-a oferit un spectacol, dar eu am aplaudat; suntem chit, o mana spala pe alta".

Cine fusese ales pretor sau consul trebuia sa cheltuiasca enorm din banii lui pentru a oferi poporului roman spectacole publice, reprezentatii teatrale, curse de care sau ruinatoare lupte de gladiatori; dupa care personajul se refacea guvernand cate o provincie.

Astfel, Imperiul Roman vadeste paradoxul unui civism nobiliar. Comportamentul aristocratilor care dominau scena politica vadeste un devotament patriotic imbinat cu dorinta de glorie personala (ambitus).

1. Carierele senatoriale

Dupa exercitarea unor magistraturi civile sau militare premergatoare, tinerii ce apartineau ordinului senatorial incepeau cariera (cursus honorum) parcurgand treptele ierarhiei in ordinea cunoscuta pentru magistraturile republicane. Caracteristicile definitorii ale magistraturilor romane erau anualitatea (annuitas) si colegialitatea (collegialitas). Sub Augustus durata consulatului a fost redusa la 6 luni, iar cealalta pereche de consuli (consules suffecti) urma sa exercite magistratura pentru celelalte 6 luni. Proconsulatele Africii si Asiei, precum si prefectura Romei reprezentau incununarea unei cariere senatoriale.

In epoca Principatului, senatorilor le erau rezervate (pana la reforma lui Gallienus de la mijlocul secolului III p. Chr.: H.-G. Pflaum, Zur Reform des Kaisers Gallienus, in Historia 25, 1976, p. 109 sqq; M. Christol, Les rformes de Gallien et la carrière snatoriale, in Tituli 4, 1982, p. 143 sqq) comanda legiunilor si functiile care implicau imperium (dreptul suveran de a porunci): praetor → propraetor, consul → proconsul; de asemenea, senatorilor le erau rezervate in exclusivitate anumite sacerdotii. Guvernarea provinciilor procuratoriene (Raetia, Num, Alpes) revine cavalerilor. Egiptul avea un statut special (domeniu al Coroanei) fiind guvernat de un functionar de rang ecvestru care poarta titlul de praefectus Aegypti.

Functia de guvernator al unei provincii (titlu neoficial -praeses) isi are originea in pretura. Dupa cum se stie, Sylla desparte magistratura (exercitata la Roma) de promagistratura (guvernarea unei provincii dupa expirarea magistraturii). Senatus consulta din 53-52 a. Chr. si legea din 51 a. Chr. desfiinteaza continuitatea dintre imperium-ul urban si cel provincial.

Titlurile pro praetore, respectiv, pro consule nu mai servesc pentru a face deosebirea intre magistratura ordinara si cea extraordinara, ci pentru a deosebi magistraturile exercitate la Roma si functia de guvernator.

In anul 27 a. Chr. Augustus introduce sistemul provinciilor imperiale (provinciile cu importanta militara in care stationau legiunile) supuse direct autoritatii sale.

Asadar, de la reforma lui Augustus, Imperiul Roman este alcatuit din:

a) provincii senatoriale: 2 (Asia si Africa) de rang consular si 8 de rang pretorian. Guvernatorii provinciilor senatoriale -administrate de Senat- purtau titlul de pro consule.

b) provincii imperiale administrate direct de imparat -in temeiul acelui imperium proconsulare maius pe care il avea-prin intermediul unor guvernatori (loctiitori ai imparatului) care purtau titlul pro praetore. Titlul guvernatorului (legatus Augusti pro praetore) exprima functia de guvernator in sine ce implica jurisdictia si comanda militara. Guvernatorul era reprezentantul imparatului in dubla caliate de comandant al armatei si sef suprem al aparatului administrativ al provinciei. Rangul guvernatorului era impus de numarul legiunilor care stationau in respectiva provincie: daca in provincie se afla o singura legiune, guvernatorul era de rang pretorian (vir praetorius); daca insa in provincie stationau cel putin doua legiuni, provincia trebuia sa fie condusa de un guvernator de rang consular -vir consularis (Th. Mommsen, Rmischen Staatsrecht³, II, Basel-Stuttgart, 1963, p. 245; A. von Domaszewski, Die Rangordnung des rmischen Heeres², Kln-Graz, 1967, p. 175).

In epoca Principatului, guvernoratul civil era in functie de comandamentul militar, inseparabil de acesta (A. Bouch-Leclercq, Manuel des institutions romaines³, Paris, 1931, p. 195-217; E. Lo Cascio, Le tecniche dell'amministrazione, in Storia di Roma, II.2, Torino, 1991, p. 119-191; R. Haensch, Capita provinciarum. Statthaltersitze und Provinzialverwaltung in der rmischen Kaiserzeit, Mainz am Rhein, 1997).

Cei aflati la comanda legiunilor (legati Augusti legionis) apartineau de asemenea ordinului senatorial (E. Ritterling, in RE XII 2, 1925, col. 1186 sqq, s.v. Legio; Th. Franke, Legionslegaten der rmischen Armee in der Zeit von Augustus bis Traian, I-II, Bochum, 1991).

Apartenenta la odinul senatorial era marcata prin titluri de "noblete": vir clarissimus (V.C), clarissima femina(C.F), clarissimus puer (C.P), clarissima puella (C. ), clarissimus iuvenis (C.I). Folosirea titlului legal de vir clarissimus este rara inainte de epoca lui Marcus Aurelius, devenind uzuala in secolul III p. Chr. (cf. H.-G. Pflaum, Titulature et rang social sous le Haut-Empire. Recherches sur les structures sur les structures sociales dans l'antiquit classiques, Paris, 1970, p. 159 sqq; despre femeile din ordinul senatorial: Marie Thrèse Raepsaet-Charlier, Prosopographie des femmes de l'ordre snatorial. Ier - II siècles, Louvain, 1987) ).

In ceea ce priveste carierele senatoriale trebuie avute in vedere mai multe elemente: a) ierarhia magistraturilor; b) limitele de varsta; c) intervalele intre magistraturi. Cursus honorum senatorial cuprinde mai multe etape.

Inainte de exercitarea quaesturii care conditiona accesul in Senat, tinerii apartinand ordinului senatorial exercitau urmatoarele

Functii preliminare

a) civile: vigintivirat-ul (XX viratus -un colegiu de 20 de barbati), comus din 4 colegii -Xviri stlitibus iudicandis (atributii judiciare - civile); IIIIviri auro argento aere flaundo feriundo / viri monetales (se aflau in fruntea monetariilor); IIIviri kapitales (prezidau executiile capiatale); IIIIviri viarum curandarum (ii secondau pe aediles, avand responsabilitati in ceea ce priveste problemele edilitare si circulatia in Roma).

b) militare: serviciul militar, timp de un an, intr-o legiune ca tribunus laticlavius legionis (intr-o legiune serveau 6 tribuni militum: 1 laticlavius din ordo senatorius si 5 angusticlavii -apatinand ordinului ecvestru).

Magistraturile senatoriale

Dupa exercitarea acestor functii premergatoare, urma exercitarea magistraturilor propriu-zise, in ordinea ascendenta cunoscuta pentru magistraturile republicane:

I. Quaestura. Varsta minima pentru exercitatea acestei prime magistraturi era 25 de ani. Existau 18-20 de quaestori care aveau responsabilitati in domeniul financiar si al actelor publice: 2 quaestores Augusti, quaestores Urbani, quaestores consulum, quaestores provinciarum etc. Dupa retragerea controlului asupra aerarium-ului, quaestores urbani au avut ca principala sarcina pastrarea in arhive a hotararilor senatului; aveau insa un rol si in trecerea acestora in procesele verbale ale sedintelor. Cei mai multi cvestori se aflau in fruntea administratiei financiare a provinciilor senatoriale (cf. G. Wesener, in RE XXIV,1, 1963, col. 801-825, s.v. Quaestores).

II. Tribunatul plebei (tribunus plebis) sau edilitatea (aedilis). Varsta minima pentru aceste magistraturi - 28 de ani. Existau 6 tribuni ai plebei. Patricienii, exclusi de la tribunatul plebei si de la edilitatea plebeiana, "sareau" peste aceasta magistratura, exercitind doar functia de aedilis curulis. Existau 2 aediles curuli, 2 aediles plebis, 2 aediles Cereales. Aediles administrau cate un sector al Romei, avand obligatii general edilitare (curae aediliciae): intretinerea cladirilor publice -cura aedificiorum, a strazilor -cura viarum, aprovizionarea orasului -cura annonae, alimentarea cu apa -cura aquarum, politia pietei, jocurile publice -cura ludorum (cf. W. Kubitschek, in RE I, 1, 1893, col. 447-464, s.v. Aedilis).

III. Praetura. Varsta minima pentru exercitarea preturii - 30 de ani. In epoca Principatului existau 16 pretori: praetor Urbanus, praetor peregrinus, praetor tutelarius, praetor hastarius, praetor aerarii. Atributia de baza a pretorilor era administrarea justitiei (organizarea instantelor).

Consulatul era cea mai inalta si mai prestigioasa magistratura (suprema potestas, honorum populi finis). Varsta minima pentru exercitarea acestei magistraturi -40 de ani. In timpul Imperiului, alaturi de cei 2 consules ordinarii si eponimi (care intrau in functie la 1 ianuarie), existau inca 3-4 perechi de consules suffecti care exercitau magistratura intr-o perioada a aceluiasi an -nundinium (cf. E. Groag, Zum Konsulat in der Kaiserzeit, in WSt 47, 1929, p. 143 sqq; A. Degrassi, I Fasti consolari dell'Impero Romano dal 30 avanti Cristo al 613 dopo Cristo, Roma, 1952; G. Alfldy, Konsulat und Senatorenstand unter den Antoninen. Prosopographische Untersuchungen zur senatorischen Fhrungsschicht, Bonn, 1977).

Senatorilor care exercitau magistraturi senatoriale le erau rezervate anumite inalte functii administrative, militare si sacerdotale, esalonate si ele intr-o riguroasa ierarhie. Astfel, unele erau rezervate doar fostilor pretori (praetorii viri), altele fostilor consuli (consulares viri).

In timpul Imperiului la Roma fiintau patru mari colegii sacerdotale (sacerdotum quattor amplissima collegia): pontifices, augures, XV viri sacri faciundi si septem viri epulorum. Seful suprem al religiei romane era imparatul in calitatea sa de Pontifex Maximus.

Cu privire la functiile sacerdotale importante (auguratul, flaminatul si pontificatul) lucrarile fundamentale sunt urmatoarele: A. Bouch-Leclercq, in DA IV/1, p. 567-578, s.v. Pontifices; V. Spinazzola, in DizEp I, p. 788-810. s.v. Augur; Samter, in RE VI, 2 (1909), col. 2484-2492, s.v. Flamines; E. Esprandieu, in DizEp III, p. 139-148, s.v. Flamen; L. Schumacher, Prosopographische Untersuchungen zur Besetzung der vier hohen Priesterkollegien im Zeitalter der Antonine und der Severer (96-235 n. Chr.), Mainz, 1973.

Unii cetateni romani, care beneficiau de favoruri imperiale, se puteau dispensa de exercitarea unora dintre magistraturile care alcatuiau cursus honorum fiind admisi in randul cvestorilor, al tribunilor sau al pretorilor (prin adlectio operata de imparat). Aceasta este semnificatia expresiilor adlectus inter quaestorios, adlectus inter tribunicios, adlectus inter praetorios. Aceasta adlectio permitea cavalerilor (equites Romani equo publico) care exercitasera inalte procuratele sa fie admisi in ordo senatorius (in asemenea situatii avem de-a face cu cariere mixte).

In inscriptii magistraturile, sacerdotiile si functiile administrative si militare care alcatuiesc cursus honorum senatorial sunt desemnate prin urmatoarele sigle:

Functii preliminare:

Decemvir stlitibus iudicandis    XV.S.I sau SL, STL. IVD

Triumvir Kapitalis    III V. KA sau CAP sau KAP

sau CAPIT sau KAPIT

Triumvir monetalis III V. MON

Quattorvir viarum curandarum    IIII V.V. CVR

Tribunus militum TR., TRIB MIL

Tribunus legionis laticlavius TR. LEG. LAT., LATIC, LATICL, LC, LT

Magistraturile senatoriale:

Quaestor Q, QVAE, QVAES

~Augusti, Caesaris, Imperatoris ~AVG, CAES, IMP

~candidatus ~C, K, CAND

~pro praetore ~PR. PR., PRO PRAET,

~provinciae ~PR, PROV

~urbanus ~VRB

Aedilis AED, AEDIL

~curulis ~CVR

~plebis ~PL, PLEB

~plebis Cerialis ~PL. CER

Tribunus plebis TR., TRIB. P, PL

~candidatus ~C, K, CAND

Praetor P, PR, PRAET

~candidatus, candidatus Caesaris ~C, K, CAND

~hastarius ~HAST

~peregrinus ~PER

~urbanus ~VRB

~aerarii ~AER

~tutelarius ~TVTEL

Consul C, COS, CON, CONS,

la plural: COSS, CONSS

~designatus ~D, DES, DESIGN

Sacerdotii senatoriale:

Augur AVG

~publicus populi Romani Quiritium    ~PVB. P. R. Q.

Fetialis F

Flamen Dialis FL, FLAM DIALIS

~Quirinalis ~QVIR

~Augustalis ~AVG

~Claudialis ~CLVD

Frater Arvalis FR. ARV

Lupercus LVPERC

Pontifex PONT

Quindecemvir sacri faciundis    XV VIR. S.F, SACR. FAC

Salius SAL

~Palatinus ~PAL

Septemvir epulorum VII VIR. EPVL(ON)

Sodalis Augustalis SOD. AVG, AVGVST

Virgo Vestalis V.V

~maxima ~V.V.M

Functii rezervate membrilor ordinului senatorial

(in ordine alfabetica):

Ab actis senatus (curator actorum senatus)    AB ACT. SENAT

Legatus Augusti pro praetore ad census

accipiendos LEG. AVG. CENS. ACC

Comes Augusti (functie accesibila si

cavalerilor) COM. AVG

Corrector CORR

Curator alvei Tiberis et riparum et C, CVR, CVRAT. ALV.

cloacarum Urbis    TIB. ET RIP ET CLOAC. VRB.

~operum publicorum    ~OPER. PVB

~aquarum et Miniciae    ~AQVAR. ET MIN

~Miniciae    ~MIN

~rei publicae    ~R.P

Iuridicus (per Italiam regionis) IVR, IVRID

Legatus iuridicus (provinciae) LEG. IVR, IVRID

~Augusti pro praetore (provinciae) LEG. AVG. PR. PR.

~proconsulis    LEG. PROCOS

~legionis    L.L, LEG. LEG., LG

In fruntea unei legiuni se afla un legatus legionis (legatus Augusti legionis) de rang senatorial, provenind dintre fostii pretori (vir praetorius).

Sigle reprezentand numele legiunilor:

Legatus legionis

I Germanicae

I Adiutricis I AD, ADI, ADIVT

I Italicae I ITAL, ITALIC

I Minerviae I M, MIN, MINER

I Parthicae I PART, PARTH

II Augustae II AVG

II Adiutricis    II AD,ADI,ADIVT

II Traianae Fortis    II TR, TRA, FORT

II Italicae II ITAL, ITALIC

II Parthicae II PART, PARTH

III Augustae Piae Vindicis III AVG P.V

III Cyrenaicae    III CYR

III Gallicae III G, GALL

III Italicae III ITALIC

III Parthicae III PART, PARTH

IIII Macedonicae    IIII M, MAC

IIII Scythicae IIII SCYT, SCYTH

IIII Flaviae Felicis IIII F.F, FL. FEL

V Alaudae V ALAVD

V Macedonicae V M, MAC,MACED

VI Ferratae VI FERR

VI Victricis VI V, VIC, VICT

VII Claudiae VII C, CL

VII Geminae VII G, GEM

VIII Augustae VIII AVG

IX Hispaniae IX HISP

X Geminae X G, GEM

X Fretensis X F, FR, FRET

XI Claudiae XI C, CL

XII Fulminatae XII FVLM, FVLMI

XIII Geminae XIII G, GEM

XIIIIGeminae Martiae Victricis XIII G, GEM

M. MART. V., VIC

XV Primigeniae    XV PRIM, PRIMIG

XVI Flaviae Firmae    XVI F, FL. F

XX Valeriae Victricis    XX V, VAL V,

XXI Rapacis XXI R, RAP

XXII Deioterianae XXII DEIOT

XXII Primigeniae    XXII PRIM

XXX Ulpiae Victricis    XXX V.V

Functii senatoriale:

Praefectus P, PF, PR, PRAE, PRAEF

~aerarii militaris ~AER. MIL

~aerarii Saturni ~AER. SAT

~alimentorum ~ALIMENT

~feriarum Latinarum

~frumenti dandi ex senatus consulto ~F.D. EX S.C

~urbi, urbis ~VRB

Praeses (provinciae)    PR

Proconsul PRO, PROCO, PROCOS

Exempla epigraphica

L. Novius Crispinus Martialis Saturninus

-CIL, VIII, 2447:

L . NOVIO . CRISPINO

MARTIALI . SATVRNINO

COS . DESIG . LEG . AVG . PR . PR.

PROVINCIAE . AFRICAE . PROCOS GALLIAE

NARBONENSIS . LEG . AVG . LEG . I . ITALICAE

LEG . AVG . IVRIDICO . ASTVRIAE . ET . GALLAECIAE

PRAETORI . TRIB . PLEB . QVAESTORI . PRO . PRAET

PROVINCIAE . MACEDONIAE TRIB . MIL

LEG . VIIII . HISP . IIII . VIRO . VIARVM

CVRANDARVM . SEVIRO . EQ . ROMANORVM

VETERANI LEG III AVG

QVI . MILITARE . COEPERVNT . GLABRIONE

ET TORQVATO . ITEM . ASIATICO . II . ET . AQVILIONO COS

Inscriptia prezinta in ordine inversa (incepand cu cea mai inalta magistratura exercitata) cariera (cursus honorum) lui L. Novius Crispinus Martialis Saturninus, consul designatus. Asadar, epigrafa reprezinta un exemplu de cursus honorum pana la consulat (exclusiv).

Functii pretoriene:

-leg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(aetore) provinciae Africae

-proco(n)s(uli) Galliae Narbonensis

-leg(ato) Aug(usti) leg(ionis) I Italicae

-leg(ato) Aug(usti) iuridico Asturiae et Gallaeciae

Pretura: praetor

Tribunatul plebean: trib(unus) pleb(is)

Quaestura: quaestor pro praet(ore) provinciae Macedoniae

Functii preliminare:

-trib(unus) mil(itum) leg(ionis) VIIII Hisp(aniae)

-IIII vir viarum curandarum

-sevir eq(uitum) romanorum veterani leg(ionis) III Aug(ustae) qui militare coeperunt Glabrione et Torquato; item Asiatico II et Aquilino consulibus.

M. Claudius Ti. f.. Quirina Fronto

-CIL, VI, 1377 = 31640 = ILS 1098 = IDRE I, 10 (Roma):

M CLAVDIO F

FRONTONI COS

LEG AVG PR PR PROVINCIARVM DACIARVM ET

SVPER SIMVL LEG AVG PROVINCIA

DACIAR LEG AVGG PR PR MOESIAE SVPER

DACIAE APVLESIS SIMVL LEG AVGG PR PR PRO

VINCIAE MOESIAE SVPERIORIS COMITI DIVI VERI

AVG DONATO DONIS MILITARIB BELLO AR

MENIACO ET PARTHICO AB IMPERATORE AN

TONINO AVG ET DIVO VERO AVG CORONA

MVRALI ITEM VALLARI ITEM CLASSICA ITEM

AVREA ITEM HASTIS PVRIS IIII ITEM V XILLIS

IIII CVRATORI OPERVM LOCORVMQVE PVBLICOR

MISSO AD IVVENTVTEM PER ITALIAM LEGEN

DAM LEG AVGG PR PR EXERCITVS LEGIONARII

ET AVXILIORVM PER ORIENTEM IN ARMENIAM

ET OSHROENAM ET ANTHEMVSIAM DVCTO

RVM LEG AVGG LEGIONI PRIMAE MINERVI

AE IN EXSPEDITIONEM PARTHICAM DEDVCEN

DAE LEG DIVI ANTONINI AVG LEG XI CL PRAE

TORI AEDILI CVRVLI AB ACTIS SENATVS QVAES

TORI VRBANO XVIRO STLITIBVS IVDICANDIS

HVIC SENATVS AVCTORE IMPERATORE AV

RELIO ANTONINO AVG ARMENIACO MEDICO

PARTHICO MAXIMO QVOD POST ALIQVOT SE

CVNDA PROELIA ADVERSVM GERMANOS

ET IAZYGES AD POSTREMVM PRO R P FORTITER

PVGNANS CECIDERIT ARMATAM STATVA

IN FORO DIVI TRAIANI PECVNIA PVBLICA CEN

M(arco) Claudio [Ti(berii)] f(ilio) Q[uirina](tribu)/ Frontoni, co(n)s(uli),/leg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(aetore) provinciarum Daciarum et [Moesiae]/ Super(ioris) simul, leg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(aetore) provincia[r(um)] / Daciar(um), leg(ato) Augg(ustorum) pr(o) pr(aetore) Moesiae Super(ioris) [et]/ Daciae Apule(n)sis simul, leg(ato) Augg(ustorum) pr(o) pr(aetore) pro- /vinciae Mosiae Superioris, comiti Divi Veri/Aug(usti), donato donis militarib(us) bello Ar/meniaco et Parthico ab Imperatore An/ tonino Aug(usto) et a Divo Vero Aug(usto) corona/ murali item vallari item classica item/ aurea item hastis puris IIII item v[e]xillis/ IIII, curatori operum locorumque publicor(um),/ misso ad iuventutem per Italiam legen/ dam, leg(ato) Augg(ustorum) pr(o) pr(aetore) exercitus legionarii/ et auxilior(um) per Orientem in Armeniam/ et Oshroenam et Anthemusiam ducto-/ rum, leg(ato) Augg(ustorum) legioni primae Minervi-/ ae in exspeditionem Parthicam deducen-/dae, leg(ato) Divi Antonini Aug(usti) leg(ionis) XI Cl(audiae), prae-/tori, aedili curuli, ab actis senatus, quaes-/ tori urbano, X viro stlitibus iudicandis./ Huic senatus auctore Imperatore Au-/relio Antonino Aug(usto) Armeniaco Medico/ Parthico Maximo, quod post aliquot se-/cunda proelia adversum Germanos/ et Iazyges ad postremum pro r(e) p(ublica) fortiter/ pugnans ceciderit, armatam statua[m]/ in foro Divi Traiani pecunia publica cen-/[suit ponendam].

M. Claudius Fronto este un homo novus originar din Pergamon (cf. H. Halfmann, Die Senatoren aus dem stlichen Teil des Imperium Romanum bis zum ende des 2. Jh. n. Ch., Gttingen, 1979, p. 177, I. Piso, Fasti Daciae, 1993, nr. 21, p. 94-102).

In inscriptia de la Roma cariera lui Fronto este prezentata in ordine inversa (incepand cu cea mai inalta magistratura exercitata).

M. Claudius Fronto isi incepe cursus honorum exercitand functiile premergatoare (vigintivirat-ul) ca Xvir stlitibus iudicandis; nu a indeplinit tribunatul militar.

Incepe exercitarea magistraturilor senatoriale propriu-zise odata cu quaestura urbana, Fronto avand functia de ab actis senatus -sef al cancelariei Senatului. Exercita apoi edilitatea curula (aedilis curulis) si , in 158 p. Chr., pretura (praetor).

Intre 158/159 - 161 p. Chr. se afla la comanda leg. XI Claudia (leg. Divi Antonini Aug. leg. XI Cl.) care era cantonata la Durostorum, pe Dunare. Fronto este numit apoi la comanda leg. I Minerva (cantonata la Bonna, pe Rin), primind, in 162 p. Chr., sarcina de a conduce legiunea spre frontul parthic (leg. Augg. leg. primae Minerviae in exspeditionem Parthicam deducendae).

Ca leg. Augg. pr. pr. exercitus legionarii et auxilior. per Orientem in Armeniam et Oshroenam et Anthemusiam ductorum, Fronto se afla in fruntea unui corp expeditionar autonom care in 163 participa la operatiunile din Armenia si in 164-165 la cele din Oshroene si Anthemusias, precum si la invazia Mesopotamiei (cf. A.R. Birley, Marcus Aurelius: A Biography², London, 1987, p. 140). Aceasta functie (comanda) extraordinara este echivalenta cu guvernarea unei provincii imperiale.

In anul 165 p. Chr., Fronto exercita consulatul suffect (Fasti Ostienses - IIt XIII 1, p. 210 sq: [K(alendis)M(arcus) Claudi]us Fronto (al treilea nundinium al anului 165).

Apoi, ca si consular avand functia de missus ad iuventutem per Italiam legendam, Fronto conduce, alaturi de Iulius Verus, noile recrutari care se efectueaza in Italia - recrutarea legiunilor II si IIe vor fi dislocate in Raetia si, respectiv, Noricum.

In 166 sau 167 p. Chr., Fronto indeplineste o alta functie consulara - curator operum locorum(que) publicor(um).

La 12 octombrie 166, cu prilejul triumfului celor doi imparati (Marcus Aurelius si Lucius Verus) asupra partilor, Fronto a primit distinctii consulare maxime: 4 cununi, 4 haste pure, 4 vexilarii - donatus donis militaribus corona murali, item vallari, item classica, item aurea, item hastis puris IIII, item vexillis IIII (despre dona militaris, cf. Valerie Maxfield, The Military Decorations of the Roman Army, London, 1981).

In 167-168 p. Chr., in timpul expeditiei demonstrative si de inspectie a celor doi imparati (Marcus Aurelius si Lucius Verus) la nordul Alpilor, Fronto indeplineste functia de comes Divi Veri.

Apoi, urmeaza o succesiune de 4 comenzi care alcatuiesc "cariera dunareana" a lui M. Claudius Fronto: leg. Augg. pr. pr. prov. Moesiae Superioris (168), leg. Augg. pr.pr. Moesiae Superioris et Daciae Apulensis simul (168 - febr. 169), leg. Aug. pr. pr. provinciarum Daciarum (169-170), leg. Aug. pr. pr. provinciarum Daciarum et Moesiae Superioris simul (170).

Cu ajutorul functiilor consulare din "cariera dunareana" a lui Fronto au fost mai bine cunoscute atat desfasurarea razboaielor marcommanice, cat si schimbarile petrecute in sistemul defensiv roman si in organizarea provinciei Dacia.

Evenimentele de la Dunarea de Jos din timpul domniei comune a imparatilor Marcus Aurelius (161-180) si Lucius Verus (161-169), il gasesc pe M. Claudius Fronto, in 168, in calitate de leg. Augg. pr. pr. prov. Moesiae Superioris.

Curand dupa aceasta, Fronto indeplineste un comandament cumulat: leg. Augg. pr. pr. Moesiae Superioris et Daciae Apulensis (168-februarie 169). Unificarea comandamentelor militare ale celor doua provincii invecinate (Dacia Superior si Moesia Superior) nu are nimic a face cu o prima faza a reorganizarii Daciilor. Calitatea de consular a lui Fronto nu era in raport cu reorganizarea Daciei Superior, ci cu faptul ca el avea sub comanda trei legiuni (doua din Moesia Superior si una din Dacia). O coordonare a supravegherii frontului (apararea pe spatii largi) devenise necesara si, in 168 p. Chr., un alt comandament special -praetentura Italiae et Alpium- era incredintat lui Q. Antistius Adventus.

Dupa alungarea barbarilor din nordul Italiei si o temporara acalmie, cei doi imparati s-au indreptat spre Roma. Lucrurile se linistisera si pe frontul cu iazygii, de vreme ce s-a renuntat la comandamentul unificat al Moesiei Superior si al Daciei Apulensis (Superior), iar Fronto apare purtand titlul de leg. Aug. pr. pr. provinciarum Daciarum (169-170). Aceasta functie consulara o indeplineste in numele unui singur Augustus, deci dupa moartea lui L. Verus, survenita la Altinum, in februarie 169. Asadar, din acest moment, provinciile Daciei au fost puse sub comanda-guvernorat suprem a unui legatus Augusti de rang consular.

Continuarea ostilitatilor cu iazygii in contextul noii ofensive declansate de Marcus Aurelius in toamna a. 169, a determinat iarasi unificarea comandamentelor Daciei si Moesiei Superior -Fronto indeplinind un nou comandament cumulat: leg. Aug. pr. pr. prov. Daciarum et Moesiae Superioris simul (170).

In fruntea armatelor din Dacia si din Moesia Superior, Fronto lupta impotriva germanilor si iazygilor, reusind sa opreasca invazia, dar moare pe campul de lupta: quod post aliquot secunda proelia adversum Germanos et Iazyges ad postremum pro r(e) p(ublica) fortiter pugnans ceciderit. Fronto trebuie sa-i fi invins si alungat pe barbari din Dacia, pentru ca o astfel de inscriptie (armatam statuam in foro Divi Traiani) nu putea fi pusa unui general invins.

Moartea consularului a survenit cel mai tarziu in 170 p. Chr., caci din acest an dateaza inscriptia de la Troesmis (CIL, III, 7505 = ILS, 2311 = ISM, V, 160) a veteranului T. Valerius Marcianus, bf. cos., din leg. V Macedonica, lasat la vatra de noul guvernator al Daciei, Sex. Cornelius Clemens.

CIL, III, 1457 = IDR, III/2, 90 (Sarmizegetusa):

M CL TI FILIO QVRIN

FRONTONI COS LEG AVG

PR PR TRIVM DAC ET MOES SVP

COMITI DIVI VERI AVG DONATO

DONIS MILIT BELLO ARMEN ET PARTH AB

IMP ANTONIN AVG ET DIVO VERO AVGVS

CORON MVRAL ITEM VALLAR ITEM CLASSIC

ITEM AVREA ITEM HAST PVRIS IIII ITEM VEXILL

CVRATOR OPER LOCORVMQ PVBLIC LEG LEG I MIN

LEG LEG XI CL PRAETORI AEDILI CVRVLI ABACTIS

SENATVS QVAESTORI VRBANO DECEMVIRO

STLITIBVS IVDICANDIS

COL VLP TRAIAN AVG DAC

SARM PATRONO

FORTISSIMO DVCI AMPLISSIM

PRAESIDI

M(arco) Cl(audio) Ti(berii) filio Qurin(a) (tribu)/ Frontoni, co(n)s(uli), legato Aug(usti)/ pr(o) pr(aetore) trium Dac(iarum) et Moes(iae) Sup(erioris),/ comiti Divi Veri Aug(usti), donato/donis milit(aribus) bello Armen(iaco) et Parth(ico) ab/ imp(eratore) Antonin(o) Aug(usto) et a Divo Vero Augus(to)/coron(a) mural(i) item vallar(i) item classic(a)/ item aurea item hast(is) puris IIII item vexill(is)/ curator(i) oper(um) locorumq(ue) public(orum), leg(ato) leg(ionis) I Min(erviae),/leg(ato) leg(ionis) XI Cl(audiae), praetori, ab actis/senatus, quaestori urbano, decemviro/ stlitibus iudincandis/ Col(onia) Ulp(ia) Traian(a) Aug(usta) Dac(ica)/ Sarmiz(egetusa) patrono/ fortissimo duci amplissim(o)/ praesidi.

Traducere: "Lui Marcus Claudius, fiul lui Tiberius (din tribul) Quirina, Fronto, legatus Augusti pro praetore al celor Trei Dacii si al Moesiei Superior, comes al fericitului (raposat) imparat Verus, daruit (rasplatit) cu dona militaris in razboiul cu armenii si in razboiul cu partii de catre imparatul Antoninus Augustul si de raposatul Verus Augustul cu corona murallis si vallaris si classica si aurea si cu hastae purae IIII si cu vexilla, curator operum locorumque, comandant al legiunii I Minervia, comandant al legiunii XI Claudia, pretor, edil curul, sef al cancelariei Senatului, cvestor urban, decemvir stlitibus iudicandis, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa patronului (sau), foarte puternicului comandant de osti, marelui guvernator (al provinciei, -ii pune acest monument)".

M. Statius M. f. Cl. Priscus Licinius Italicus

-CIL, VI, 1523 = ILS 1092 (Roma):

O M F CL PRISCO

ICINIO ITALICO LEG AVGVSTOVM

PR PR PROV CAPPADOCIAE LEG AVG

PR PR PROV BRITANNIAE LEG AVG

PR PR PROV MOESIAE SVP CVRATO

ALVEI TIBERIS ET CLACARVM VRBIS C

LEG AVG PROV DACIAE LEG LEG XIII G PF LEG LEG

IIII GEM MARTIAE VICTRICIS SACERDOTI TITIALI

LAVIALI PR INTER CIVES ET PEREGRINOS TR PL QVAES

PROC AVG XX HEREDITATIUM PROV NARBONES ET

AQVITA

R EQ ALAE I PR CR TRIB MIL LEG I

ADIVTR PF ET LEG X GEM P

T LEG III GALLICAE PRAEF COH IIII LINGONVM VEXILLO MI

ONATO A DIVO HADRIANO IN EXPEDITIONE IVDAIC

Q CASSIUS DOMITIVS PALVMBUS

[M(arco) Stati]o Marci f(ilio) Cl(audia) (tribu) Prisco/ [L]icinio Italico, leg(ato) Augustorum/ pr(o) pr(aetore) prov(inciae) Cappadociae, leg(ato) Aug[g(ustorum)]/pr(o) pr(aetore) prov(inciae) Britanniae, leg(ato) Aug[g(ustorum)]/ pr(o) pr(aetore) prov(inciae) Moesiae Super(ioris), curato[ri]/ alvei Tiberis et cl(o)acarum Urbis, c[o(n)s(uli)],/leg(ato) Aug(usti) prov(inciae) Daciae, leg(ato) leg(ionis) XIII G(eminae) p(iae) f(idelis), leg(ato) leg(ionis)/[X]III Gem(inae) Martiae Victricis, sacerdoti Titiali/[F]laviali, pr(aetori) inter cives et peregrinos, tr(ibuno) pl(ebis), quaes[t(ori)]/ proc(uratori) Aug(usti) XX hereditatium prov(inciae) Narbone(n)s(is) et Aquita[nic(ae), p]r(aefecto) eq(uitum) alae I pr(aetoriae) c(ivium) Romanorum, trib(uno) mil(itum) leg(ionis) I/ Adiutr(icis) p(iae) f(idelis) et leg(ionis) X G(eminae) p(iae) [f(idelis)/e]t leg(ionis) III<I> Gallicae, praef(ecto) coh(ortis) IIII Lingonum, vexillo mi[l(itari)/d]onato a Divo Hadriano in expeditione Iudaic(a)/ Q(uintus) Domitius Palumbus.

Criza provocata de razboaiele marcommanice va duce la ridicarea unor mari generali -P. Helvius Pertinax (guvernator la Daciei si ulterior imparat), C. Pescennius Niger (guvernator al Daciei), M. Valerius Maximianus (comandant al leg V Mac si apoi al leg. XIII Gem.), C. Vettius Sabinianus (guvernator al Daciei) etc. M. Statius Priscus (care dupa cum se poate constata are o cariera mixta: ecvestra → senatoriala) este precursorul unor astfel de avansari. Dupa cum aflam din izvoarele literare (SHA, vita Marci 9,1; SHA, vita Veri 7, 1; Lucian din Samosata; Lexiconul Suidas, s.v. Martius), M. Statius Priscus a fost unul dintre cei mai mari generali romani din secolul II p. Chr.

Personajul este originar probabil din nordul Italiei dupa cum indica nomen-ul sau ca si indicatia tribus Claudia (frecvent atestata in regiunile nord-italice).

Cariera ecvestra: M. Statius Priscus, unul dintre marii generali ai secolului II p. Chr., isi incepe cariera ecvestra exercitand prima militia equestris ca praefectus coh. IV Lingonum, cantonata in Britannia. Priscus participa la razboiul iudaic (132-135 p. Chr.) al lui Hadrian, fiind decorat cu un vexillum. Militia secunda o indeplineste ca tribunus militum in legiunile III Gallica (in Syria), X Gemina (in Pannonia Superior, la Vindobona) si I Adiutrix (in Pannonia Superior, la Brigetio). A treia militia equestris o exercita ca praefectus alae I praetoria c.R., in Cappadocia (Pentru cariera militara ecvestra a lui Priscus: cf.Devijver, MilEq, S 78; Devijver, EqOff, II, 69). Apoi isi incepe cariera procuratoriana indeplinind functia (sexagenara) de procurator XX herditatium in Gallia Narbonensis si Aquitania (XX herditatium -taxa pentru mosteniri). Candva in intervalul 145-147 p. Chr., Priscus este promovat in ordinul senatorial (adlectus in amplissimum ordinem).

Cariera senatoriala: Priscus exercita quaestura, tribunatul plebeian (tribunus plebis) si, in 152/153 p. Chr. praetura (praetor inter cives et peregrinos). Indeplineste apoi o functie sacerdotata (sacerdos Titialis Flavialis), fiind cooptat intre sacerdotes Flaviales Titiales (care raspundeau de cultul imparatilor divinizati din dinastia Flavia -Vespasian si Titus).

Functii pretoriene:

Intre 153 -155/156 p. Chr., Priscus se afla la comanda leg. XIV Gemina de la Carnuntum (leg. leg. XIV Geminae Martiae Victricis). Intre 156/157 - 158 p. Chr., M. Statius Priscus este guvernator al Daciei Superior si comandant al leg. XIII Gemina de la Apulum -leg. Aug. prov. Daciae Superioris, leg. leg. XIII Gem. P.F. (pentru cariera lui Priscus in Dacia, cf. I. Piso, Fasti Daciae, 1993, nr. 16, p. 66 sqq). In aceasta calitate, Priscus se ilustreaza prin acte de bravura in razboiul din 158 p. Chr. impotriva iazygilor si a dacilor liberi. Guvernatorul M. Statius Priscus este mentionat in doua inscriptii ca invingator intr-o confruntare militara, impreuna cu leg. XIII Gemina (CIL, III, 1416 = IDR, III/3, 276 -Sub Cununi; CIL, III, 1061 = ILS, 4006 = IDR, III/5, 185 -Apulum).

In timpul guvernarii Daciei, M. Statius Priscus este desemnat consul -consule designato (CIL,III, 1061 = IDR, III/5, 185 -Apulum). Pentru marile merite in timpul guvernarii Daciei, Priscus devine consul ordinar la 1 ianuarie 159.

Functii consulare:

In acelasi an, 159 p. Chr., si in prima jumatate a celui urmator, Priscus se afla la Roma indeplinind functia de curator alvei Tiberis et cl(o)acarum Urbis.

Apoi i se incredinteaza guvernarea Moesiei Superior (leg. Augg. pr. pr. prov. Moesiae Super.) unde Priscus se afla deja la 8 februarie 161, dupa cum aflam din diploma militara de la Iconium (A 1972, 657 = RMD I, 55: et sunt in Moesiae Super(iore) sub Statio Prisco leg(ato)8 febr. 161).

De pe limesul dunarean, Priscus este mutat pe cel britannic, incredintandu-i-se guvernarea Britanniei -leg. Augg. pr. pr. prov. Britanniae (pentru cariera lui Priscus in Britannia, cf. A.R. Birley, The Fasti of Roman Britain, Oxford, 1981, p. 126).

Intre timp, in anul 161 p. Chr., izbucneste razboiul parthic in care M. Statius Priscus se va acoperi de glorie. Numit guvernator al Cappadociei -leg. Augg. pr. pr. prov. Cappadociae-, Priscus supune Armenia cucerind capitala Artaxata (SHA, vita Marci 9, 1: Gesta sunt res in Armenia prospere per Statium Priscum Artaxatis captis, delatumque Armeniacum nomen utrique principum). M. Statius Priscus participa apoi si la alte evenimente ale razboiului parthic, dupa cum aflam tot din Historia Augusta (SHA, vita Veri 7,1: Duces autem confecerunt Parthicum bellum, Statius Priscum et Avidius Cassius et Martius Verus per quadriennium, ita ut Babylonem et Mediam pervenierent et Armeniam vindicarent). M. Statius Priscus si-a aflat sfarsitul pe frontul parthic, prin anii 163-164 p. Chr., pe campul de lupta ori poate rapus de ciuma.

P. Septimius Geta

-AE 1946, 131 = IRT, 541 (Lepcis Magna):

P SEPTIMIO GETAE CV X

VIR STLITIBVS IVDICAN

DIS TRIB LATIC LEG II AVG

QVAEST PROVIN CRETAE ET

CYRENARVM AED CEREALI

CVRATORI REI PVB ANCONITA

NORVM PRAET HASTARIO ET TV

TELAR SACERDOTI FETIALI LEG

LEG I ITALICAE PROCOS SICILIAE

LE AVGG PR PR PROVINCIAE

LVSITANIAE COS LEG AVGG

PR PR PROVINCIAE MYSIAE IN

FERIORIS LEG AV R PR

PROVINC DACIARVM

CVRIA DACICA EX VOTO POS

P(ublio) Septimio Getae c(larissimo) v(iro), X/ vir(o) stlitibus iudican/dis, trib(uno) latic(lavio) leg(ionis) II Aug(ustae), / quaest(ori) provinc(iae) Cretae et / Cyrenarum, aed(ili) Cereali,/ curatori rei pub(blicae) Anconita-/norum, praet(ori) hastario et tu-/telar(io), sacerdoti fetiali, leg(ato) /leg(ionis) I Italicae, proco(n)s(uli) Siciliae/le[g(ato)] Augg[g(ustorum)] pr(o) pr(aetore) provinciae/ Lusitaniae, co(n)s(uli), leg(ato) Augg[g(ustorum)]/pr(o) pr(aetore) provinciae Mysiae In-/ferioris, leg(ato) Au[ggg(ustorum) p]r(o) pr(aetore)/ provinc(iarum) Daciarum/ curia Dacica ex voto pos[uit].

Publius Septimius Geta era fratele imparatului Septimius Severus, dupa cum aflam din Historia Augusta (SHA, vita Severi 8, 9-10: SeverusGeta frater suus..) si din cateva inscriptii (CIL, III, 7794a = IDR, III/5, 434 -Apulum: P. Septimio Getae legato Augusti pro praetore III Daciarum, fratri Imperatoris Caesaris Lucii Septimii Severi).

Inscriptia africana de la Lepcis Magna infatiseaza cariera senatoriala lui P. Septimius Geta in ordine directa. Inaltul personaj isi incepe cariera exercitand functiile preliminare: prin 169-170    p. Chr. -Xvir stlitibus iudicandis si apoi, in 170 p. Chr. tribunatul militar -trib(unus) latic(lavius) leg(ionis) II Aug(ustae) la Isca Silurum, in Britannia.

Cariera senatoriala propriu-zisa o incepe in 176/177 p. Chr. ca si quaestor aflat in fruntea administratiei financiare a provinciei senatoriale Creta si Cyrene -quaestor provinciae Cretae et Cyrenarum. Apoi, in anul 179 p. Chr., P. Septimius Geta, exercita edilitatea la Roma, ca aedilis Cerealis. In continuare, indeplineste functia de curator al orasului italic Ancona -curator rei publicae Anconitanorum. In anul 181 p. Chr. P. Septimius Geta exercita pretura, indeplinind doua functii cumulate -praetor hastarius et tutelarius. La scurt timp (candva intre anii 182-185 p. Chr.), Geta indeplineste o functie preoteasca -sacerdos fetialis, fiind cooptat intre fetiales (care conform dreptului gintilor, aveau sarcina de a declara razboiul). Intre 185-187 p. Chr., Geta se afla la comanda legiunii I Italica, dislocata in Moesia Inferior, la Novae -leg. leg. I Italicae. In 187/188 p. Chr. Geta este proconsul al Siciliei -procos. Siciliae, apoi, intre 188-191 p. Chr., guvernator al Lusitaniei -leg. Auggg. pr. pr. prov. Lusitaniae. In anul 191 p. Chr. exercita consulatul suffect (cf. G. Alfldy, Fasti Hispanienses, Wiesbaden, 1968, p. 145).

La urcarea pe tron a lui Septimius Severus (193 p. Chr.), fratele sau Geta se afla in fruntea provinciei Moesia Inferior -leg. Auggg. pr. pr. prov. Mysiae Inferioris.

Apoi, intre 194/195 - ? 197 p. Chr., consularul Geta se afla in fruntea Daciei -leg. Auggg. pr. pr. provinciarum Daciarum (a se vedea si doua inscriptii din Dacia: CIL, III, 905 -Potaissa si CIL, III, 7794a = IDR, III/5, 434 -Apulum). In aceasta calitate il sprijina pe Septimius Severus in razboiul civil impotriva lui Pescennius Niger. Vexilatiile dacice conduse de Ti. Manlius Fuscus participa la campania din Orient impotriva lui Pescennius Niger. Reintoarse in Dacia in 196 p. Chr., vexilatiile dacice, puse sub comanda lui Ti. Claudius Claudianus, il insotesc pe Septimius Severus in razboiul civil impotriva lui Clodius Albinus (incheiat cu lupta de la Lugdunum - 197p. Chr.).

In anul 203 p. Chr., P. Septimius Geta exercita un al doilea consulat, de aceasta data un consulat ordinar (CIL, IX, 5899 = ILS, 441 -Ancona; CIL, VIII, 15856 -Sicca; cf. A. Degrassi, I fasti consolari dell'Impero Romano, Roma, 1952, p. 57; W. Eck, in RE Suppl XIV, 1974, col. 661).

Adeseori titulatura imperiala ofera elemente precise de datare, ca si in cazul carierei lui P. Septimius Geta. Astfel, se cunoaste ca M. Aurelius Antoninus (Caracalla) a primit in 196 p. Chr. titlul de Caesar, in 198 pe cel de Augustus, iar in 203 pe cel de Pius (cf. A. Mastino, Le titolature di Caracalla e Geta attraverso le inscrizioni, Bologna, 1981).

2. Carierele ecvestre

Ordinul ecvestru (ordo equester) constituia cel de-al doilea esalon al ierarhiei sociale. Calitatea de cavaler (Eques equo publico/Eques Romanus -in greaca ίππω δημοσίω τιμηθείς /ίππεύς ρωμαίος) presupunea un cens de 400 000 de sesterti, un brevet imperial si autorizatia de a purta inelul de aur (cf. A. Stein, Der rmische Ritterstand, Mnchen, 1927).

Ordinul ecvestru se regenera de jos, adaugandu-si noi membri din randul notabililor municipali si al militarilor: equites Romani equo publico (donato ab imperatore). In inscriptii, apartenenta la ordinul ecvestru este marcata prin siglele EQ.R -eq(ues) R(omanus) si EQ.P -eq(uo) p(ublico).

Incepand din timpul domniei lui Marcus Aurelius, cavalerilor li se acordau, conform functiilor indeplinite, titlurile de V.E -v(ir) e(gregius) simplilor procuratori, si V.P -v(ir) p(erfectissimus) si V.EM -v(ir) em(inentissimus) prefectilor pretoriului.

Membrii ordinului ecvestru (ordo equester), dintr-o elita financiara cum erau in timpul Republicii, tind sa devina o elita a functionarilor publici, care ocupa pozitii importante in administratia civila si militara. In timpul Imperiului serviciul public devine vocatia ordinului ecvestru (O. Hirschfeld, Die kaiserlichen Verwaltungsbeamten bis auf Diokletian², Berlin, 1905; G. Alfldy, Die Stellung der Ritter in der Fhrungsschicht des Imperium Romanum, in Chiron 11, 1981, p. 169 sqq).

La finele secolului II p. Chr. si la inceputul celui urmator -in contextul transformarilor din anii lui Septimius Severus (193-211 p. Chr.) si Caracalla (211-217 p. Chr.) devine tot mai evident procesul de restructurare sociala a Imperiului in beneficiul cavalerilor si al elitelor urbane (G. Alfldy, Rmische Sozialgeschichte, Wiesbaden, 1984, p. 133, 140 sq).

In comparatie cu cariera senatoriala, cea ecvestra era mult mai stufoasa. In literatura de specialitate mai noua se face distinctia dintre cavalerii cu cariera procuratoriana (zisi si "cavaleri functionali") si cei activi numai la nivel municipal (asa-numitii "cavaleri onorifici").

Serviciul militar. Militiae equestres

Timp de trei ani tinerii cavaleri isi indeplineau serviciul militar exercitand, conform rangului lor, asa-numitele militii ecvestre -militiae equestres, tres militiae -o succesiune de comenzi grupate in trei trepte (Cf. Suetonius, Claud. 25: equestres militias ita ordinavit ut post cohortem alam, post alam tribunatum ordinaret):

I -prefectus cohortis quingenariae

II -tribunus angusticlavius legionis sau tribunus cohortis milliariae

III -praefectus alae quingenariae

O distinctie deosebita o constituia comanda unei ala milliaria (tribunus alae milliariae), reprezentand o a patra militie (quarta militia), la care erau promovati numai cei mai valorosi ofiteri de rang ecvestru. In Imperiul Roman se cunosc numai 7-8 alae milliariae, dintre care doua erau cantonate in Dacia: ala I Batavorum ∞ la Razboieni-Cetate si ala I Hispanorum ∞ la Slaveni.

Exercitarea militiilor ecvestre este mentionata in inscriptii prin formulele: a quattuor militiis, a tribus militiis sau simplu ab equestribus militiis, a militiis. Asemenea titluri onorifice erau acordate cateodata si cavalerilor care nu exercitasera efectiv asemenea comandamente militare.

Mai rar intalnite in inscriptii sunt tribunatele urbane exercitate in cohortele de la Roma: tribunus cohortis urbanae, tribunus cohortis vigilum, tribunus cohortis praetoriae. Exercitarea acestor tribunate urbane deschidea perspectiva unei cariere procuratoriene.

Cu privire la carierele ofiterilor de rang ecvestru, lucrarile fundamentale sunt cele ale lui H. Devijver: Prosopographia militiarum equestrium quae fuerunt ab Augusto ad Gallienum, I-II, Leuven, 1976-1980; III: Indices, 1980; Supplementum I, 1987 (= Mil Eq) si The Equestrian Officers of Roman Impepial Army, I, Amsterdam, 1989, II, Stuttgart, 1992 (=EqOff).

Carierele procuratoriene

Dupa exercitarea militiilor ecvestre, cavalerii indeplineau procuratelele din provincii, uneori chiar din Italia, inainte de a ajunge -unii dintre ei- la marile prefecturi: a celor doua flote din Mediterana, a vigiliilor, a annonei, a Egiptului si a pretoriului.

Domnia lui Hadrian (117-138 p. Chr.) marcheaza un moment extrem de important in evolutia administratiei romane. Hadrian a reformat profund statul roman, reorganizand aparatul adminsitrativ in directia centralizarii accentuate a administratiei, limitand puterea ordinului senatorial si stabilind un nou raport intre ordinele civice.

Libertii imperiali, aflati in fruntea oficiilor centrale (scrinia) -organizate de Claudius: a rationibus ("ministerul" de finante), ab epistulis (cancelaria imperiala), a libellis (oficiul unde se primesc cererile si reclamatiile adresate imparatului), a cognitionibus (se ocupa de dosarele necesare anchetelor)- sunt inlocuiti de cavaleri.

Un epimator al lui Aurelius Victor constata ca, pana la Constantin, nimeni n-a modelat atat de substantial administratia statala ca Hadrian (Epitome de Caesaribus 14, 11: officia sane publica et palatina nec non militiae in eam formam statuit, quae paucis per Constantinum immutatis hodie perseverat.).

O data cu aceste schimbari fundamentale din administratia imperiala, libertii imperiali (inlocuiti cu cavaleri) si arbitrariul pe care-l reprezentau acesti parveniti au disparut pentru totdeauna din administratia statului roman care a atins acum forma ei deplina. Cavalerii au fost principalii beneficiari ai acestui efort menit sa creeze o administratie centrala si provinciala adecvata noilor nevoi ale Imperiului.

In ceea ce priveste carierele procuratoriene este de remarcat ca avem de-a face cu doua tipuri de functii: a) procuratori praesidiali -praesides (aflati in funtea provinciilor imperiale procuratoriene -provincii in care nu erau cantonate legiuni, ci numai auxilia) si b) procuratorii financiari (procuratores Augusti) aflati in fruntea administratiei financiare a unei provincii imperiale. In ceea ce-i priveste pe procuratores Augusti, este de observat ca institutia respectiva s-a desprins din dreptul privat. Reprezentand interesele Caesarului, procuratores Augusti devin o institutie a statului roman (procurator a rationibus, hereditatium, procurator XX hereditatium etc.).

Functiile procuratoriene erau esalonate dupa salarii astfel: sexagenarius (HS LX) -cu un salariu de 60 000 de sesterti; centenarius (C sau HS C) -100 000 de sesterti; ducenarius (CC sau HS CC) - 200 000 de sesterti si trecenarius (CCC sau HS CCC) -300 000 de sesterti.

Fiscul imperial (fiscus Caesaris -administratia financiara centrala) nu era proprietatea imparatului. Fiscus Caesaris percepe venitul provinciilor imperiale, al impozitelor indirecte, al vamilor, pe cel din mostenirile fara urmasi etc. si suporta cheltuielile armatei, ale administratiei civile, lucrarile edilitare etc. Fiscus Caesaris publica un buget anual. Acest veritabil minister de finante    (a rationibus) are in frunte un administrator -procurator a rationibus. Procuratorul financiar (procurator Augusti) al unei provincii imperiale nu depindea de guvernator, ci direct de a rationibus.

Intre procuratorii financiari (procuratores Augusti), care purtau titlul de vir egregius, cel mai inalt rang il avea proc. Aug. prov. Belgiae et duarum Germaniarum, care isi avea resedinta la Augusta Treverorum. Procuratorul financiar al Daciei (al celor Trei Dacii) isi avea resedinta la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, unde a fost identificat arheologic domus procuratoris -sediul administratiei financiare a provinciei nord-dunarene.

Cu privire la carierele procuratoriene in secolele I-III p. Chr., lucrarile fundamentale sunt cele ale lui H.-G. Pflaum: Les procurateurs questres sous le Haut-Empire romain, Paris, 1950; si idem, Les carrières procuratoriennes questres sous le Haut-Empire romain, I-IV, Paris, 1960-1961.

Dupa exercitarea acestor procuratele, urma accesul la marile prefecturi, functii rezervate cavalerilor (cf. W. Ensslin, in RE XXII, 2, 1954, col. 1257-1347, s.v., Praefectus):

I - prefectura (PR/PF CLASS) celor doua mari flote din Mediterana de est (classis Ravennas) si de vest (classis Misenensi), conduse de cate un prefect: praefectus classis Ravenatis, respectiv, praef. classis Misenensi.

II. - prefectura vigiliilor -praefectus vigillum (PR/PF VIG) magistrat insarcinat la inceput cu stingerea incediilor si asigurarea ordinii pe strazi in timpul noptii; incepand din sec. II p. Chr., praefectus vigilum era seful politiei din Roma.

III -prefectura annonei -praefectus annonae se afla in fruntea servicului administrativ al annonei care raspundea de aprovizionarea Romei cu grau si cu alimente de prima necesitate (cf. Henriette Parvis D'Escurac, La prfecture de l'annone. Service administratif imprial d'Auguste à Constantin, Roma, 1976).

IV -prefectura Egiptului: -Egiptul avea un statut special in epoca Principatului, fiind considerat "domeniu al Coroanei" (mostenire de la Ptolemei). Egiptul era guvernat de un inalt functionar de rang ecvestru -praefectus Aegypti (PR/PF AEG) care, investit cu imperium, avea dreptul de a comanda legiuni (cf. A. Stein, Die Prfekten von Agypten in der rmischen Zeit, Bern, 1950).

V -prefectura pretoriului: -prafectus praetorio (PR/PF PRAET) era comandantul cohortelor pretoriene care constituiau garda imperiala. In sec. II p. Chr. rolul politic al prefectului pretoriului a crescut; acesta prezida concilium principis in absenta imparatului si exercita o jurisdictie criminala si civila care s-a extins treptat si in afara Romei.

Aceste inalte comandamente -mentionate in ordine ascendenta- constituiau incununarea unei cariere ecvestre care cuprindea deopotriva functiile financiare indeplinite de procuratores Augusti, cele administrative si militare ale procuratorilor presidiali (praesides) ce guvernau provinciile imperiale procuratoriene, functiile militare ale ofiterilor Casei imperiale si prefecturile administrative precum cea a postei si a annonei.

Sacerdotiile accesibile ordinului ecvestru erau urmatoarele: haruspex (HAR), lupercus (LVPERC), sacerdos Laurens Lavinas si tubicen sacrorum populi Romani Quiritium (TVB. SAC. P.R.Q.).

Incepand din epoca lui Constantin dualitatea dintre carierele senatoriale si cele ecvestre dispare. Ordinul senatorial a reusit sa supravietuiasca transformarilor prin care a trecut Imperiul Roman, la finele sec. III p. Chr. si inceputul celui urmator, in masura in care a absorbit treptat ordinul ecvestru.

T. Varius Clemens

CIL, III, 5211=ILS,1362=ILLPRON 1673 (Celeia):

T VARIO T FIL

CLEMENTI CL CEL

PROC AVG PROVINCIAR

RAETIAE MAVRETAN

CAESARENSIS

LVSITANIAE CILICIAE

PRAEF AL BRITANNICAE MILIAR

PRAEF AVXILIARIORVM TEMPORE

EXPEDITIONIS IN TINGITANIAM

MISSORVM

PRAEF EQ AL II PANNONIORVM

TRIB LEG XXX VLP PRAEF COH II

GALLORVM MACEDON

VALER VRBANVS

LICIN SECVNDINVS

DECVRIONES

ALAR PROVINC MAVRETAN

CAESARENSIS

T(ito) Vario T(iti) fil(io)/Clementi Cl(audia) Cel(eia)/proc(uratori) Aug(usti) provinciar(um)/Raetiae Mauretan(iae)/Caesar(i)ensis/Lusitaniae Ciliciae/praef(ecto) al(ae) Britannicae miliar(iae)/praef(ecto) auxiliariorum tempore/expeditionis in Tingitaniam/missorum/praef(ecto) eq(uitum) al(ae) II Pannoniorum/trib(uno) leg(ionis) XXX Ulp(iae) praef(ecto) coh(ortis)II/ Gallorum Macedon(icae)/Valer(ius) Urbanus/Licin(ius) Secundinius/ decuriones/alar(um) provinc(iae) Mauretan(iae)/Caesar(i)ensis.

CIL,III,5212=ILS, 1362a=ILLPRON 1674:

T VARIO CLEMENTI PROC

PROVINCIARVM BELGICAE

GERMANIAE SVPERIORIS GERMANIAE

INFERIORIS RAETIAE MAVRETANIAE CAESARENS

LVSITANIAE CILICIAE PRAEF EQ AL BRITANNIC MILIAR

PRAEF AVXILIORVM IN MAVRETANIAM TINGITANAM EX

HISPANIA MISSOVM PRAEF EQ AL II PANNONIOR TRIB MIL

LEG XXX VV PRAEF COH II GALLORVM MACEDONICAE

CIVES ROMANI X ITALIA ET ALIIS PROVINCIS

IN RAETIA CONSISTENTES

T(ito) Vario Clementi, proc(uratori)/provinciarum Belgicae, Germaniae Superioris, Germaniae/Inferioris, Raetiae, Mauretaniae Caesar(i)ens(is),/Lusitaniae, Ciliciae, praef(ecto) eq(uitum) al(ae) Britannic(ae) miliar(iae)/praef(ecto) auxili(ari)orum in Mauretaniam Tingitanam ex/Hispania misso[r]um, praef(ecto) eq(uitum) al(ae) II Pannonior(um),trib(uno) mil(itum)/leg(ionis) XXX U(lpiae) V(ictricis), praef(cto) coh(ortis) II Gallorum Macedonicae,/cives Romani [e]x Italia et aliis provincis/in Raetia consistentes.

CIL,III,5215=ILS,1362b=ILLPRON 1677:

T VARIO CLEMENTI

AB EPISTVLIS AVGVSTOR

PROC PROVINCIAR

BELGICAE ET VTRIVSQ GERM

RAETIAE MAVRET CAESARENS

LVSITANIAE CILICIAE

PRAEF EQVIT AL BRITANNICAE MILIAR

PRAEF AVXILIORVM IN MAVRETANIAM TINGITAN

EX HISPANIA MISSORVM PRAEF EQVIT AL II

PANNONIORVM TRIB LEG XXX VV PRAEF

PRAEF COH II GALLORVM MACEDONICAE

CIVITAS TREVERORVM

PRAESIDI OPTIMO

T(ito) Vario Clementi,/ab epistulis Augustor(um),/proc(uratori) provinciar(um)/Belgicae et utriusq(ue) Germ(aniae),/Raetiae, Mauret(aniae) Caesar(i)ens(is),/Lusitaniae, Ciliciae,/praef(ecto) al(ae) Britannicae miliar(iae),/praef(ecto) auxili(ari)orum in Mauret(aniam) Tingitan(am),/ex Hispania missorum, praef(ecto) equit(um) al(ae) II/Pannoniorum, trib(uno) leg(ionis) XXX U(lpiae) V(ictricis), <PRAEF>/praef(ecto) coh(ortis) II Gallorum Macedonicae/civitas Treverorum/praesidi optimo.

Cele trei inscriptii redau cariera (cursus honorum) lui Titus Varius Clemens, cavaler roman, originar din Claudia Celeia (Noricum), in ordine inversa.

Cariera militara:

Ca si cavaler roman, T. Varius Clemens exercita prima militia equestris ca praefectus coh. II Gallorum Macedonicae (trupa auxiliara care stationa in Dacia), probabil catre finele domniei lui Hadrian. Indeplineste apoi a doua militia equestris ca tribunus leg. XXX Ulpiae Victricis, care era cantonata in Germania Superior, la Argentorate (Strasbourg). A treia militia equestris o exercita ca praefectus equitum alae II Pannoniorum, trupa care stationa in Dacia Porolissensis, in castrul de la Gherla.

Ca praefectus auxiliariorum, T. Varius Clemens participa in timpul lui Antoninus Pius la expeditia din Mauretania Tingitana, unde izbucnisera tulburari provocate de seful berber Tacfarina.

Datorita meritelor sale, T. Varius Clemens ajunge sa exercite si a patra militie ecvestra (comanda unei ala miliaria -la care erau promovati numai cei mai capabili ofiteri de rang ecvestru); aceasta quarta militia o exercita ca praefectus alae Britannicae miliariae, trupa de caverie ce stationa in Pannonia Inferior (Pentru cariera militara a lui T. Varius Clemens, a se vedea H. Devijver, MilEq, II, V 52).

Cariera procuratoriana:

T. Varius Clemens isi incepe cariera procuratoriana indeplinind succesiv functiile de procurator Augusti in provinciile Cilicia si Lusitania. Devine apoi procurator presidial (guvernator) al provinciei Mauretania Caesariensis, dupa care indeplineste functia de procurator Augusti in provincia Raetia.

In anul 152 p. Chr., T. Varius Clemens, accede la cel mai inalt rang de procurator financiar -procurator Augusti prov. Belgiae et duarum Germaniarum, inalt functionar imperial de rang ecvestru care isi avea resedinta la Augusta Treverorum (Belgica).

Dupa cum ne informeaza cea de a treia inscriptie (CIL, III, 5215 = ILS, 1362 b), T. Varius Clemens a detinut si functia de ab epistulis -sef al cancelariei imperiale, oficiu central care se ocupa si de politica externa a Imperiului. Formula ab epitulis Augustor(um) apare numai sub Marcus Aurelius (161-180) si Lucius Verus (161-169). Prin urmare, indeplinirea functiei de ab epistulis Augustorum trebuie datata in perioada domniei comune a celor doi imparati (161 - februarie 169 p. Chr.).

Q. Axius Aelianus

CIL, III, 1456 = ILS, 1371 = IDR, III/2, 89 (Sarmizegetusa):

Q AXIO Q F PAL A

EQ R LAVRENTI LAVIN

CVRATORI AD POPVL VI

TRAIANAE ET AVRELIAE

AECLANENSIVM PROC AD ALIM

PER APVLIAM CALABRIAM LV

CANIAM ET BRUTTIOS PROC

RAT PRIV PROV MAVR CAES

ITEM PER BELGICVM ET DVAS

GERMANIAS PROC PROV

DAC APVL BIS VICEPRAESIDIS

ORDO COL SARMIZ

METROPOLIS PATRONO

Q(uinto) Axio Q(uinti) f(ilio) Pal(atina) (tribu) A[elian(o)]/ eq(uiti) R(omano) Laurenti Lavin[ati]/ curatori ad popul(um) vi[ar(um)]/Traianae et Aureliae [et]/ Aeclanensium proc(uratori) ad alim(enta)/per Apuliam Calabriam Lu-/caniam et Bruttios proc(uratori) /rat(ionis) priv(atae) prov(inciae) Maur(etaniae) Caes(ariensis)/ item per Belgicum et duas/ Germanias proc(uratori) prov(inciae)/ Dac(iae) Apul(ensis) bis vicepraesidis/ ordo col(oniae) Sarmiz(egetusae)/ metropolis patrono

Traducere: "Lui Quintus Axius Aelianus, fiul lui Quintus (din tribus) Palatina, cavaler roman, Laurens Lavinas, curator (comisar) pentru popor al soselelor Traiana si Aurelia si Aeclanensis, procurator pentru alimente in Apulia, in Calabria, Lucania si in Bruttium, procurator al averii private in provincia Mauretania Caesariensis, asemenea in Belgica si in cele doua Germania, procurator al provinciei Dacia Apulensis, loctiitor (vicar) al guvernatorului pentru a doua oara, consiliul municipal al Coloniei Sarmizegetusa Metropolis patronului (sau a inaltat acest monument).

Altarul pus de ordo-ul coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa onoreaza pe Quintus Axius Aelianus, procurator financiar al Daciei Apulensis, intre 235/236 - 238 p. Chr., bis vice praesidis.

Inscriptia de la Sarmizegtusa reda cariera (cursus honorum) lui Q. Axius Aelianus (functiile indeplinite anterior procuratelei dacice):

-Laurentium Lavinatium, prestigioasa magistratura sacerdotala indeplinita in vechea comunitate urbana Lavinium din Latium, important centru al traditiilor latine si al inceputurilor Romei.

-curator ad populum viarum Traianae et Aureliae et Anclanensium

-procurator ad alimenta per Apuliam, Calabriam, Lucaniam et Bruttios.

-procurator rationis privatae provinciae Mauretaniae Caesariensis

-procurator rationis privatae per Belgicum et duas Germanias

-procurator provinciae Daciae Apulensis, bis vice praesidis

Pentru cariera lui Q. Axius Aelianus, a se vedea H.-G. Pflaum, Les carrières procuratotiennes questres sous le Haut-Empire Romain (= CarrProcEq), II, Paris, 1960, p. 851-854.

Dupa nume, Q. Axius Aelianus signo Ionius (si fiul sau, Q. Axius Aelianus iunior, poarta supranumele Ionius) pare italic, dar nici legaturile cu Gallia Narbonensis nu sunt excluse. Intr-o inscriptie din Gallia Narbonensis (CIL, XII, 675 = ILS, 1208) apare numele Axia Aeliana.

Procuratorul financiar al Daciei Apulensis, patron al Sarmizegetusei, a inaltat la Sarmizegetusa in area sacra de la Grohotea Torneasca (cf. I. Piso, Inschriften von Prokuratoren aus Sarmizegetusa (I), in ZPE 50, 1983, p. 233-251), patru altare votive inchinate: a) IOM, Iuno Regina, Minerva et omnes dii imortales; b) Fortuna Redux, Lar vialis, Roma Aeterna; c) Genius coloniae Sarmizegetusae; d) Apollo Grannus - Sirona (cf. M. Barbulescu, Interferente spirituale in Dacia romana, Cluj, 1984, p. 156, nr. 17). In inscriptiile de la Sarmizegetusa sunt mentionati si membri familiei procuratorului: sotia -Aelia Romana si fiul -Q. Axius Aelianus iunior.

3. Carierele mixte

Dupa cum s-a putut constata, ordinele civice nu sunt caste(cf. P.D.A. Garnsey, Social Status and Legal Privilege in the Roman Empire, Oxford, 1970). Patrunderea (promovarea sociala) se putea face pe baza meritelor si a averii (meritocratie). Tocmai aceasta mobilitate sociala a mentinut vitaliatea Imperiului Roman (G. Alfldy, Rmische Sozialgeschichte³, Wiesbaden, 1984).

Trecerea in ordinul senatorial o facea imparatul prin procedura numita adlectio in amplissimum ordinem care comporta urmatoarele ipostaze:

-adlectio inter quaestorios (persoana care beneficia de aceasta favoare imperiala intra in Senat ca vir quaestoris).

-adlectio inter tribunicios (in continuare, persoana respectiva putea exercita pretura).

-adlectio inter praetoris (persoana care beneficia de aceasta favoare putea exercita functii ce implicau imperium -dreptul suveran de porunci, de pilda, comanda unei legiuni).

P. Helvius Pertinax (129-193 p. Chr), originar din Liguria (Alba Pompeia), fiul libertului Helvius Successus, ilustreaza posibilitatea de a trece peste convenientele sociale. P. Helvius Pertinax se evidentiaza in timpul razboaielor marcomannice. Se afla in fruntea Daciei intre anii 177 - ? 180, iar apoi, in 193 p. Chr. devine imparat (pentru cariera lui P. Helvius Pertinax, a se vedea: H. Dessau, PIR¹, H 49; E. Groag, A. Stein, PIR², H 73; I. Piso, Fasti provinciae Daciae, I, Bonn, 1993, nr. 25, p. 116-130). Biografia sa din Historia Augusta, vita Pertinacis 2, 10, arata pe scurt cariera sa in provinciile dunarene: Cassiano motu composito e Syria ad Danubii tutelam profectus est atque inde Moesiae utriusque, mox Daciae regimen accepit. In inscriptia de la Apulum (CIL, III, 7751 = ILS, 7139 = IDR, III/5, 94) Pertinax apare cu titlul de [c]o(n)s(ularis). In diploma de la Drobeta, din 1 aprilie 179 (RMD II, 123 = A 1987, 843) este din nou atestat ca guvernator al Daciei: et sunt in Dacia Supe(riore) sub Helvio Pertinace leg(ato).

Criza din timpul razboaielor marcomannice determina si ridicarea altor mari generali: M. Valerius Maximianus, eq. P., Poetovio, comandant al legiunii V Macrdonica in 180, al legiunii XIII Gemina in ?180 -182 si consul suffect in 185; C. Vettius Sabinianus, eq. P., Thuburbo Maius, guvernator al Daciei intre 180 - ? 182 p. Chr.; C. Pescennius Niger, guvernator al Daciei intre ? 182 - ? 183/184 p. Chr. si imparat in 193-194 p. Chr.

C. Vettius C. f. Voltinia Sabinianus Iulius Hospes

CRAI 1919, 356 = A 1920, 45 = ILAfr, 281 (Thuburbo Maius):

C VETTIO C FIL VOLT SABI

NIANO IVLIO HOSPITI COS SODALI

TITIO LEG AVG PR PR PROVINCIAR III DACIA

RVM ET DELMATIAE CVRATORI AEDIVM SACRAR

ITEM R P PVTEOLANORVM PRAEPOSITO VEXILLATIO

EX ILLYRICO MISSIS AB IMP DIVO M AN

NINO AD TVTELAM VRBIS DONIS DONATO A

RODEM IMP OB EXPEDITIONEM GERM ET SARM

CORONA MVRALI VALLARI ITEMQ AVREA HASTIS

PVRIS DVAB VEXILLIS TOTIDEM LEG AVG PR PR

PANNONIAE INFERIORIS PRAEF AERARI SATVR

NI LEG LEG XIIII GEM CVM IVRISDICATV PANNO

NIAE SVPERIORIS LEG AVG RATIONIBVS PV

TANDIS TRIVM GALLIARVM LEG LEG III ITA

LIAE CONCORDIS IVRIDICO PER TRACTVS

ETRVRIAE AEMILIAE LIGVRIAE LEG

AVG AD ORDINANDOS STATVS INSVLARVM

CYCLADVM LEGATO PROVINCIAE ASIAE

PRAETORI TRIB PLEB QVAESTORI TRANS

LATO IN AMPLISSIMVM ORDINEM AB IMP

DIVO T ANTONINO TRIB MIL LEG I ITALIAE

PRAEF COHORTIS II COMMAGENORVM

COLONIA AVRELIA    THVBURBO

AIVS PATRONO D D PP

C(aio) Vettio C(ai) fil(io) Volt(inia) (tribus) Sabi-/niano Iulio Hospiti co(n)s(uli), sodali/Titio, leg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(aetore) provinciar(um) III Dacia-/rum et Delmatiae, curatori aedium sacr(arum)/ item r(ei) p(ublicae) Puteolanorum, praeposito vexillatio-/nibus ex Illyrico missis ab Imp(eratore) Divo M(arco) An[to]-/nino ad tutelam Urbis, donis donato a[b]/eodem Imp(eratore) ob expeditionem Germ(anicam) et Sarm(aticam)/corona muralli vallari itemq(ue) aurea hastis/ puris duab(us) vexillis totidem, leg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(aetore)/ Pannoniae Inferioris, praef(ecto) aerari(i) Satur-/ni, leg(ato) leg(ionis) XIIII Gem(inae) cum iurisdicatu Panno-/niae Superioris, leg(ato) Aug(usti) rationibus pu-/tandis trium Galliarum, leg(ato) leg(ionis) III Ita-/liae (sic !) concordis, iuridico per tractus/ Etruriae Aemiliae Liguriae, leg(ato)/ Aug(usti) ad ordinandos status insularum/Cycladum, legato provinciae Asiae,/ praetori, trib(uno) pleb(is), quaestori, trans-/lato in amplissimum ordinem ab Impe(eratore)/Divo T(ito) Antonino, trib(uno) mil(itum) leg(ionis) I Italiae (sic !)/ praef(ecto) cohortis II Commagenorum/ Colonia Aurelia [Commoda] Thuburbo/[M]aius patrono, d(ecurionum) d(ecreto), p(ecunia) p(ublica).

Inscriptia inaltata de Colonia Aurelia Commoda Thuburbo Maius patronului sau, reda cariera (cursus honorum) mixta a lui C. Vettius C. f. Voltinia Sabinianus Iulius Hospes, in ordine inversa (despre cariera lui C. Vettius Sabinianus: H. Dessau, PIR¹, V 339; I. Piso, Fasti provinciae Daciae, Bonn, 1993, nr.26, p. 131-137).

Cariera ecvestra:

Ca si cavaler roman, C. Vettius Sabinianus, originar din Thuburbo Maius, exercita prima militia equestris prin 157 - 158 p. Chr. ca praef. coh. II Commagenorum, trupa ce stationa in Dacia, la Micia (a se vedea si IDR, III/3, 108). Indeplineste apoi a doua militia equestris ca tribunus militum in leg. I Italica ce stationa in Moesia Inferior, la Novae (cf. Devijver, MilEq, V 80).

In anul 160, sub imparatul Antoninus Pius, C. Vettius Sabinianus este trecut intre senatori -translatus in amplissimum ordinem.

Cariera senatoriala:

Dupa ce exercita quaestura, tribunatul plebei si pretura, C. Vettius Sabinianus indeplineste o succesiune de functii pretoriene:

-legatus provinciae Asia in 164/165.

-legatus Augusti ad ordinandos status insularum Cycladum.

-iuridicus per tractum Etruriae Aemiliae Liguriae in 166/167.

-legatus legionis III Italicae Concordis in 168-169.

-legatus Augusti rationibus putandis trium Galliarum in 169.

-leg. leg. XIIII Gem. cum iurisdicatu Pannoniae Superioris in 170-172.

-praefectus aerarii Saturni in 172 - 173.

-leg. Aug. pr. pr. Pannoniae Inferioris in ?174 -175. In aceasta calitate se distinge ob expeditionem Germanicam et Sarmaticam, fiind decorat cu 3 coronae si 2 hastae purae si vexilla.

-praepositus vexillationibus ex Illyrico missis ab Imp. Divo M. Antonino ad tutelam Urbis in martie-iunie 175. La aflarea vestii despre revolta din Syria a lui Avidius Cassius, C. Vettius Sabinianus primeste aceasta comanda pentru a preveni o posibila amenintare asupra Romei.

In acelasi an, 175 p. Chr., dupa caderea uzurpatorului Avidius Cassius, C. Vettius Sabinianus exercita consulatul suffect (cf. G. Alfldy, Konsulat und Senatorenstand unter den Antoninen. Prosopographische Untersuchungen zur senatorischen Fhrungsschicht, Bonn, 1977, p.190).

Dupa exercitarea consulatului suffect, C. Vettius Sabinianus, exercita urmatoarele functii consulare:

-curator r. p.. Puteolanorum si curator aedium sacrum in

leg. Aug. pr. pr. prov. Delmatiae in 177 -179.

-leg. Aug. pr. pr. provinciarum III Daciarum in 180 - ? 182.

-leg. Aug. pr. p.r. Pannoniae Superioris in 185 (cf. CIL, III, 4426=11089=ILS, 3655 -Carnuntum).

-proconsulatul Africii exercitat intre 190-191 p. Chr. (CIL, VIII, 823 = 12346 -Turca, cf. Ch. Tissot, Fastes de la province romaine d'Afrique, Paris, 1885, p. 128 sq) incununeaza cariera senatoriala a lui C. Vettius Sabinianus.

Cat priveste functiile sacerdotale, inscriptia onorifica de la Thuburbo Maius mentioneaza ca Vettius Sabinianus a fost cooptat intre sodales Titii, eveniment petrecut in timpul domniei lui Commodus (180 - 192 p. Chr.).

Carierele inferioare

4. Carierele municipale

Alaturi de carierele militare, cele municipale faceau parte din asa-numitele cariere inferioare.

In Imperiul Roman exista asadar un cursus honorum municipal (quaestura, edilitate, duumvirat), care impunea ocuparea magistraturilor treptat si la intervale de timp, de la cele inferioare la cele superioare. Functiile sacerdotale nu intrau in acest cursus honorum. Adeseori, varstele minime pentru magistraturi nu se respectau. Contau mai mult celelalte conditii: ascendenta, onorabilitatea, comportamentul evergetic si, desigur, averea.

Fiecare oras provincial constituia un mic stat (res publica) care dispunea de institutii si de teritoriu propriu. Gradul de autonomie al fiecarui oras era diferit, el fiind stabilit de autoritatile romane. Statutul orasului si legea sa constitutiva (lex municipii sau coloniae) erau fixate, in epoca Principatului, de catre imparat.

Magistraturile civile asigurau administrarea efectiva a oraselor din Imperiu. Magistraturile erau organizate pe colegii (cf. B. Kbler, in RE XIV, 1, 1928, col. 434-437, s.v. Magistratus municipalis). Desemnarea magistratilor se face prin vot popular, dar numai din randurile aristocratiei, a notabililor locali

In fruntea comunitatii se afla de obicei un colegiu de doi magistrati IIviri (duumviri/duoviri -"doi barbati") eponimi (dadeau numele anului), asemanatori in esenta consulilor Romei republicane (cf. Liebenam, in RE V, 2, 1905, col. 1798-1841, s.v., Duovir). Conform dreptului public roman, duumviri detin auspicium imperiumque, reprezinta deci comunitatea in raporturile ei cu divinitatea si cu alte comunitati. Dispunand de auspicia maxima, duumvirii au cele mai inalte atributii religioase. Din imperium le lipseste, practic comanda militara. Avand largi competente administrative, precum si puterea de a judeca si condamna, ei poarta titlul complet de duumviri iure dicundo (cf. G. Humbert, in DA II/1, p. 416-426, s.v. Duumviri juredicundo). Odata la cinci ani, duumviri indeplinesc si atributii censoriale (aveau sarcina intocmirii censului - lista ordinului decurionilor), in care caz poarta titlul de duumviri quinquennales.

Duumvirii erau asistati de doi aediles, magistrati inferiori raspunzatori de intretinerea cladirilor, a strazilor si a pietelor, de aprovizionarea orasului etc. (curae aediliciae cuprindeau: cura aedificiorum, cura viarum, cura aquarum, cura ludorum).

Daca in colonii predomina aceasta forma de organizare (constitutie duumvirala), majoritatea municipiilor au o organizare quattorvirala -aceste magistraturi apar contopite intr-un singur colegiu de IIIIviri /quattorviri (doi iure dicundo si doi aedilicia potestate).

Urmau alti doi magistrati - quaestores, cu raspunderi in domeniul financiar si al actelor oficiale: raspundeau de aerarium -gestiunea casei comunale, dar si de actele emise de ordo decurionum; procesele verbale ale sedintelor senatului municipal, acta ordinis, erau pastrate in tabularium unde se aflau si registrele de socoteli, care depindeau de aerarium.

Functiile publice, magistraturile erau considerate honores si se indeplineau ca un serviciu facut comunitatii, deci neremunerate. Exercitarea lor era o prerogativa, dar si o datorie, a aristocratiei locale. Detinerea de avere, privilegii si prestigiu in cadrul societatii locale era corelata direct cu responsabilitatile materiale si morale pentru soarta comunitatii.

Functiile religioase importante erau pontificatul, auguratul si flaminatul (cf. P. Riewald, in RE I 2, 1920, col. 1651-1653, s.v. Sacerdotes municipales)mperiului, in orasele romane se intalneau preoti ai zeilor oficiali (pontifices, pontifex = specialist in dreptul sacru), interpreti ai vointei zeilor (augures) si preoti ai cultului imperial (flamines) inchinat Romae, divorum et Augusti -cultul Romei si al imparatilor divinizati. Functiile sacerdotale nu intrau in cursus honorum municipal.

Fostii magistrati deveneau membri ai lui ordo decurionum. Termenul de ordo decurionum comporta doua acceptiuni: a) intelegem mai intai un ordin social apartinand paturii de honestiores. Trei erau conditiile apartenentei la acest ordo: posedarea unui cens de minimum 100 000 de sesterti; conditia de a fi nascut om liber (ingenuus) si garantii morale (onorabilitate); b) in acelasi timp, prin ordo decurionum intelegem o institutie politica echivalenta cu senatul roman, deci un organism in principiu consultativ, care emite decreta decurionum la initiativa magistratilor; ordo decurionum cuprindea, de obicei, 100 de membri efectivi si era stratificat in raport cu cea mai inalta magistratura exercitata.

De asemenea, in afara de decurionii inscrisi in album dupa rang, existau asa-numitii decuriones ornamentarii, care primeau numai insemnele onorifice ale decurionatului -ornamenta decurionalia (cf. St. Borzk, in RE XVIII, 1, 1939, col. 1110-1122, s.v., Ornamenta). Asemenea "podoabe" erau oferite unor persoane bogate si influente care nu putea deveni decurioni efectivi -mai ales libertilor bogati. Existau ornamenta de un rang mai inalt, corespunzatoare diferitelor magistraturi. Ele confereau prestigiu sporit, dar nu si prerogativele efective ale magistraturii respective.

La intrarea in ordo decurionum sau in magistraturi, cetatenii trebuiau sa verse tezaurului o asa-numita summa honoraria; cu aceasta ocazie si cu altele ei construiau sau reparau edificii publice, drumuri, organizau spectacole etc. Acesta era un mijloc folosit de statul roman pentru redistribuirea venitului social. Cine detinea o demnitate municipala trebuia sa plateasca (spectacole si banchete publice, inaltarea unor edificii etc.). Din aceasta tendinta spre larghete ostentativa a notabilitatilor, orasele au facut treptat o indatorire publica a bogatasilor. Aceasta formula de mecenat a notabilitatilor municipale a fost denumita evergetism. Evergetismul se explica printr-un spirit nobiliar, prin orgoliul de casta al clasei notabilitatilor. Cu privire la manifestarile evergetice ale aristocratiei municipale din Dacia, a se vedea studiul Luciei Teposu - Marinescu, L'evergetismo in Dacia, in Apulum 32, 1995, p. 189-196.

Daca averea si statutul patrimonial sunt ereditare in familie, conditia de decurio nu se mostenea automat. Calitatea de membru al elitei locale se cerea cucerita, prin exercitarea de functii si folosirea averii in interesul public, conform cu ideile societatii despre ceea ce trebuie sa fie un notabil. Pana la sfarsitul epocii Principatului, ordo decurionum ramane relativ deschis pentru homines novi,semn al unei societati inca neanchilozate.

Membrii aristocratiei municipale sunt foarte diferiti si ierarhizati. Decurionatul este o pozitie personala printre notabili, iar locul fiecaruia difera dupa avere, prestigiu, relatii etc.

Sunt bine atestate epigrafic forme de mobilitate sociala ascendenta. Prima o constituie intrarea in ordo decurionum -prin magistraturi ori prin simpla adlectio. Exercitarea de magistraturi superioare ducea la ocuparea unei alte pozitii in cadrul consiliului municipal, dar ea nu mai era o promovare sociala propriu-zisa. Dar anumiti membri ai ordinului decurionilor puteau deveni equites Romani, ceea ce era iarasi o promovare sociala individuala, nu ereditara. Doar o minoritate din acesti cavaleri provinciali intrau in serviciul statului, exercitand procuratele si comenzi militare; majoritatea preferau sa exercite cateva militiae equestres ori chiar una singura dintre ele (suficienta pentru a le marca statutul social superior), iar apoi sa ramana acasa, unde ocupau un loc de frunte, ca o adevarata "elita a elitei". In sfarsit, si mai putini membri ai ordinului ecvestru, si numai dintre cei cu cariera procuratoriana, puteau spera la o promovare in ordinul senatorial; de regula, doar urmasi de-ai lor din generatia urmatoare puteau face acest pas.

Aristocratiile municipale sunt considerate drept o sursa importanta de recrutare pentru ordinul ecvestru din epoca Principatului. Participarea elitelor provinciale la constituirea lui ordo equester este insa foarte diferita, iar ponderea cavalerilor proveniti din acest mediu in administratia centrala ramane redusa.

Promovarea varfurilor elitei municipale din Dacia in ordinul ecvestru demareaza abia in a doua jumatate a secolului II p. Chr. Fenomenul este firesc, era nevoie mai intai ca elita notabilior sa se constituie si sa prospere. Procesul de ridicare sociala a notabililor cunoaste o accelerare deosebita in primele decenii ale secolului III p. Chr., si el trebuie pus in legatura cu transformarile din anii lui Septimius Severus (193-211) si Caracalla (211-217). Inscriptiile depun marturie pentru antrenarea Daciei in acest proces de restructurare sociala in beneficiul cavalerilor si al elitelor urbane.

Majoritatea acestor equites daco-romani au o promovare pur civila. La Sarmizegetusa cunoastem 16 notabili deveniti equites Romani, care se grupeaza dupa cum urmeaza: a militiis - 2; cu militiae equestres incomplete - 4; fara militiae equestres - 10. Din totalul notabililor ulpieni cunoscuti, La Apulum, doar 6 au indeplinit o militia equestris, unul singur exercita doua asemenea comenzi militare si numai 5 arboreaza titlul a militis. P. Aelius Marcellus de la Apulum este singurul care incepe ca militar intr-o legiune; prin merite militare devine primpil si cavaler, apoi indeplineste functii de comanda in legiune compatibile cu rangul ecvestru. Nu ajunge insa la vreo procuratela (cf. I. Piso, in ActaMN 17, 1980, p. 86-89, nr. 3). In societatea provinciei Dacia el detine un rang deosebit; nici un alt notabil ajuns cavaler nu s-a ridicat mai sus. Notabilii daco-romani intrati in ordinul ecvestru raman atasati orizontului local si cantonati in ambitii modeste. Ei constituie, fara indoiala, varful societatii locale; a fi eques Romanus este in primul rand o afirmare a preeminentei in cadrul municipal. Doar cativa se straduiesc pentru a obtine o importanta ceva mai mare, si anume la scara provinciei -de pilda prin sacerdotiul provincial al cultului imperial.

Populus nu are un rol legislativ deoarece toate institutiile politice functioneaza in conformitate cu lex municipii sau coloniae. Dreptul de a alege magistrati i-a fost luat sub Marcus Aurelius si dat ordinului decurionilor.

Cives Romani apartin orasului in care s-au nascut, indiferent unde ar fi locuit, iar drepturile lor juridice decurgeau din statutul de cetateni cu drepturi depline si nu era in functie de orasul unde se aflau.

M. Cominius Quintus

CIL, III, 1497=ILS, 7133=IDR, III/2,107 (Sarmizegetusa):

M COMIN MF

PAP QVINTO

PONTIF COL SAR

ET PRAEF Q Q PRO

ANTONINO IMP

PATR COLL FAB EQ P

ORDO COLL OB MER

IPSIVS

M(arco) Comin(io) M(arci) f(ilio)/ Pap(iria) (tribu) Quinto/ pontif(ici) col(oniae) Sar(mizegetusae)/et praef(ecto) q(uin)q(uennali) pro/ Antonino Imp(eratore)/patr(ono) coll(egii) fabr(um) eq(uo) p(ublico)/ordo col(oniae) ob mer(ita)/ipsius.

Traducere: "Lui Marcus Cominius, fiul lui Marcus, din tribus Papiria, Quintus, pontifex al coloniei Sarmizegetusa si praefectus quinquennalis pentru (in locul lui) Antoninus imparatul, patron al colegiului fabrilor, cavaler cu cal de la stat, consiliul coloniei pentru meritele lui (il cinsteste)".

M. Cominius Quintus este un aristocrat ulpian de vaza, de origine italica, cavaler roman, duumvir quinquennal si pontifex al coloniei Sarmizegetusa si patron al colegiului fabrilor. Cominii erau inruditi cu Varenii, alta familie ulpiana de vaza. Aceste familii inrudite sunt active spre sfarsitul secolului II si inceputul secolului III.

Dintre functiile (honores) ale lui M. Cominius Quintus trebuie remarcata indeosebi praefectus quinquennalis pro Imperatore Antonino (cf. RE XXII, 1954, col. 1318-1321), imparat care e mai curand Marcus Aurelius (161-180); Cominius Quintus este reprezentant al imparatului din Roma in magistratura municipala din Dacia.

Familia Cominiilor nu pare sa fi avut urmasi. Dupa M. Cominius Quintus nu mai cunoastem alti Cominii magistrati, familia se perpetueaza doar prin rudele Varenii -care nu apar ca aristocrati in generatia lui M. Cominius Celerinus (cf. R. Ardevan, Die Cominii aus Sarmizegetusa -ein prosopographisches und chronologisches Problem, in L. Mrozewicz, K. Ilski -hrsg, Prosopographica, Poznan, 1993, p. 227-236).

Q. Ianuarius Q. f. Collina Rufus Tavio

CIL, III,1503=ILS,7134=IDR,III/2,112 (Sarmizegetusa):

Q IANVARIO Q F

COLLINA RVFO

TAVIO FLAMINI

QQ PRIM PRO IMP

ORDO COL VLP TRAI

DACIC SARMIZEG

Q(uinto) Ianuario Q(uinti) f(ilio)/Collina (tribu) Rufo/ Tavio flamini/q(uin)q(uennali) prim(o) pro Imp(eratore)/ordo col(oniae) Ulp(iae) Trai(anae)/Dacic(ae) Sarmizeg(etusae).

Traducere: "Lui Quintus Ianuarius, fiul lui Quintus, din tribus Collina, Rufus, (originar din) Tavium, flamen (si) quinquennalis prim in locul imparatului, consiliul coloniei Ulpia Traiana Dacica Sarmizegetusa (a pus acest monument).

Onoratul Quintus Ianuarius Rufus -care desi provine din Tavium (Galatia - Asia Mica), este de origine italica (isi pastreaza cu obstinatie tribul -Collina, cf. I.Piso, in StCl 16, 1974, p. 236, nota 17)- face la Sarmizegetusa o frumoasa cariera municipala: duumvir, flamen si (prefectus) quinquennalis pro Imperatore (reprezentant al imparatului din Roma in magistratura municipala din Dacia).

C. Iulius Valerius

A 1933, 248 = IDR, III/2, 113 (Sarmizegetusa):

C IVL C FIL PAP VALERIO

VET LEG XIII G SEV EX BF

COS DEC ET IIVIRALI COL

SARMIZ METROPOLIS

CC IVLII VALERIANVS BF COS

CARVS FRVM ET DEC COL SS

FRONTO MIL COH I PRAET

SCRINIARIVS PRAEFF

PRAETOR ET DEC COL

EIVSDEM

VALERIA ET CARISSIMA

FILI

MEMORIAE PATRIS

LDDD

C(aio) Iul(iio) fil(io) Pap(irira) (tribu) Valerio/ vet(erano) leg(ionis) XIII G(eminae) Sev(erianae) ex b(ene)f(iciario)/co(n)s(ularis), dec(urioni) et Iivirali col(oniae)/Sarmiz(egetusae) metropolis/C(aii) Iulii Valerianus b(ene)f(iciarius) co(n)s(ularis)/Carus frum(entarius) et dec(curio) col(oniae) s(upra) s(criptae)/ Fronto mil(es) coh(ortis) I praet(oriae)/scriniarius praef(ectorum)/praetor(io) et dec(urio) col(oniae)/eiusdem/Valeria et Carissima/fili/memoriae patris/l(oco) d(ato) d(ecurionum) d(ecreto).

Traducere: "Lui Caius Iulius, fiul lui Caius, din (tribus) Papiria, Valerius, vetaran din legiunea XIII Gemina Severiana, fost beneficiarius consularis, decurion si duumviral in colonia Sarmizegetusa Metropolis, Caius Iulius Valerianus beneficiarius consularis, Caius Iulius Carus, subofiter din politie si decurion al susnumitei colonia, Caius Iulius Fronto soldat in cohorta I praetoria, bibliotecar (arhivist) al prefectilor praetorio si decurion al aceleiasi colonii, Valeria si Carissima fiii (copiii) in memoria tatalui, loc dat prin decretul decurionilor".

In r. 5 cei doi C exprima pluralul praenomen-ului Caius; r. 8 doi F arata pluralul cuvantului praefectus.

Onoratul, C. Iulius Valerius, era veteran din legiunea XIII Gemina Severiana (anii 222-235) si beneficiarius al consularului, apoi magistrat (duumvir) in Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Numele acestui notabil ulpian nu este tocmai in regula: nomen-ul Valerius apare in functie de cognomen. Fiii -Valerianus, Carus si Fronto-, erau militari cu grade in armata, ca si cu functii municipale in metropola Daciei unde-si onoreaza parintele cu un monument impozant.

Daca tatal poate fi datat la inceputul secolului III p. Chr., carierele celor trei fii se plaseaza in anii lui Severus Alexander: 222 - 235 p. Chr. (cf. I. Piso, in ActaMN 18, 1981, p. 448-449, nr. 5).

T. Varenius Probus; T. Varenius Pudens

CIL, III, 1482=ILS, 7132=IDR, III/2,129 (Sarmizegetusa):

T VARENIO

PROBO

IIVIRAL ITEM

QQ COL

VAR PVDENS

FL COLONIARVM

EQ P PRAEF COH PA

TRI OB STRATAM AB

EO AREAM DIMIDIAM

IN HONOREM SVVM

EX S S L N L D D D

T(ito) Varenio/Probo/Iiviral(i) item/q(uin)q(uennali) col(oniae)/ Varen(ius) Pudens/fl(amen) coloniarum/eq(uo) p(ublico) praef(ectus) coh(ortis) pa-/tri ob stratam ab eo aream dimidiam/in honorem suum/ex s(e)s(tertium) L (milibus) n(ummum) l(oco) d(ato) d(ecreto) d(ecurionum).

Traducere: "Lui Titus Varenius Probus, duumviral, ca si censor (pentru recensamantul cincinal) al coloniei, Varenius Pudens, flamen al coloniilor, cavaler cu cal de la stat, comandant de cohorta (auxiliara), tatalui (sau), pentru pavarea unei jumatati din piata publica in cinstea lui (a fiului), din suma de 50 000 de sesterti (a pus altarul), in loc aprobat prin decret al decurionilor".

Altarul onorific mentioneaza doi dintre membrii de frunte ai familiei ulpiene Varenia, o familie de vechi cetateni de origine italica.. Varenii, inruditi cu Cominii, sunt familii ulpiene de vaza active spre sfarsitul secolului II si inceputul secolului III p. Chr.

Duumvirul T. Varenius Probus, onorat cu un monument epigrafic de catre fiul sau T. Varenius Pudens, flamin in doua colonii (Sarmizegetusa si Apulum) si totodata comandant de cohorta auxiliara in armata Daciei, pentru o importanta lucrare edilitara: pavarea unei jumatati de piete la Sarmizegetusa.

Fiii duumvirului T. Varenius Probus -fratii Titi Varenii Pudens si Sabinianus- sunt equites Romani. T. Varenius Sabinianus este cavaler a militiis, flamin si decurion la Sarmizegetusa, dar si decurion in colonia Aurelia Apulensis, unde va fi inmormantat (CIL, 1198=ILS,8118).

In familia Vareniilor, T. Varenius Sabinianus moare se pare fara urmasi, iar sora lui, Varenia Probina, nici nu pare sa fi fost casatorita vreodata. Nu stim nimic despre descendenta lui T. Varenius Pudens, inscriptiile cunoscute nu fac nici o mentiune despre asta.

M. Procilius Niceta

CIL, III, 6270=ILS, 7136=IDR, III/2, 2(Sarmizegetusa):

M PROC M FIL PAP NICETA

IIVIR ET FLAMEN COL SARMIZ

ITEM SAC R D LAVRENTIVM

LAVINAT AEDEM AVGVSTALIBVS

PECVNIA SVA FACIEND INSTITVIT

EANDEM M PROCI REGVLVS

DEC COL EQ PVBL FILIVS ET HERE

EIVS PERFECIT

M(arcus) Proc(ilius) M(arci) fil(ius) Pap(iria) (tribu) Niceta/ IIvir et flamen col(oniae) Sarmiz(egetusae)/item sac[e]r[d(os)] Laurentium/ Lavinat(ium) aedem augustalibus/ pecunia sua faciend(am) instituit/eandem M(arcus) Proci[l(ius)] Regulus/ dec(urio) col(oniae) eq(uo) publ(ico) filius et here(s) eius perfecit dedicavit[q(ue)].

Traducere: "Marcus Procilius, fiul lui Marcus, din tribus Papiria, Niceta, duumvir si flamen al coloniei Sarmizegetusa, deopotriva sacerdos Laurentium Lavinatium, cladirea augustalilor din banii sai s-a ingrijit sa fie facuta [inceperea constructiei]; aceeasi (cladire) Marcus Procilius Regulus, decurion al coloniei, cavaler cu cal de la stat, fiu si mostenitor al sau a incheiat si dedicat".

M. Procilius Niceta, duumvir si flamin al Sarmizegetusei, incepe construirea lui aedes Augustalium in for. Pare activ abia spre sfarsitul sec. II p. Chr. Este fara indoiala de origine italica (cognomen-ul Niceta nu probeaza, in acest caz, o origine greco-orientala ci doar moda culturala filoelenica) si nimic nu sugereaza o ascendenta libertina. M. Procilius Niceta nu pare sa fi ajuns cavaler el insusi, dar familia indeplinea conditiile accesului in ordo equester (fiii sai, M. Procilius Regullus si M. Procilius Iulianus, sunt equites Romani).

M. Procilius Niceta este sacerdos Laurens Lavinas, exercitand aceasta prestigioasa functie sacerdotala in vechea comunitate urbana Lavinium din Latium, centru important al traditiilor latine si al inceputurilor Romei. Pentru provinciali departe de Italia, asemenea magistraturi exercitate in cel mai prestigios centru din Latium implica o origine italica si anumite relatii personale cu demnitari de seama din administratia imperiala. Detinatorii lor in Dacia sunt, categoric, figuri de varf ale societatii provinciale.

Pentru a fi sacerdos Laurens Lavinas, M. Procilius Niceta trebuia sa fi rezidat o vreme in Italia; ori numele italic si lipsa de cariera militara lasa drept singura posibilitate originea italica efectiva. Il consideram asadar pe Procilius Niceta un italic autentic, primul din gens Procilia venit in Dacia -candva spre sfarsitul sec. II p. Chr.- unde va pune temelia unei familii remarcabile de notabili ulpieni.

M. Procilius Regullus, eq. P., a continuat, desavarsit si dedicat constructia (aedes Augustalium) inceputa de tatal sau.

5. Carierele militare

Carierele militare inferioare cuprind carierele soldatilor, gradatilor si subofiterilor pana la gradul de centurion. Ele cuprind si carierele centurionilor care nu acced la cariera ecvestra (de obicei, treptele inferioare ale centurionatului sunt omise din cursus honorum al militarilor care acced in ordo equester, deoarece nu aveau suficienta onorabilitate).

Centurionii proveneau fie dintre tinerii cavaleri (care renuntau la demnitatea ecvestra, situatie in care in inscriptii apare indicatia ex equite Romano), fie dintre evocati (cei rechemati dupa terminarea stagiului in garzile pretoriene) ori chiar din legiuni (motiv pentru care cei din urma erau denumiti ex caliga -indicatie, evident, omisa din inscriptii). Pentru a putea avansa mai repede, centurionii erau frecvent transferati dintr-o legiune in alta.

Armata romana a cunoscut o ierarhie foarte stricta: de pilda, un eques (calaret) era superior in rang unui simplu miles (soldat); militarii de rand puteau avansa spre trepte de gradati/subofiteri (principales), cel mai inalt dintre acestia, putand aspira, dupa terminarea stagiului, la rangul de centurio. La randul sau, centurionatul a cunoscut o stricta ordine a rangurilor: in legiuni se cunosc 59 de ranguri de centurioni, cel mai inalt in grad purtand titlul de primus pilus (el era comandantul primei centurii din prima cohorta).

M. Carantius Macrinus

-CIL, XII, 2602:

D . M

M . CARANTIVS . MACRINVS . CENTVRIO . COH

PRIMAE VRBANAE

FACTVS . MILES . IN EAD .COHORTE . DOMITIANO II . COS

BENEFICIAR . TETTIENI . SERENI LEG. AVG. VESPAS. X COS

CORNICVLAR . CORNELI. GALLICANI. LEG. AVG. EQVESTRIB

STIPENDIS. DOMIT. VIIII. COS. ITEM. MINICI. RVFI LEGATI AVG.

EVOCATVS. AVG. DOMIT. XIIII. COS. CENTVRIO. IMP. NERVA II. COS. T.P. I

D(is) M(anibus)/M(arcus) Carantius Macrinus, centurio coh(ortis) /primae Urbanae/factus miles in ead(em) cohorte, Domitiano II co(n)s(ule),/ beneficiar(ius) Tettieni Sereni leg(ati) Aug(usti), Vespas(iano) X co(n)s(ule), /cornicular(ius) Corneli(i) Gallicani, leg(ati) Aug(usti), equestrib(us)/ stipendi(i)s, Domit(iano) VIIII co(n)s(ule), item (adica tot cornicularius) Minici(i) Rufi, leg(ati) Aug(usti),/evocatus Aug(usti), Domitiano XIIII co(n)s(ule), centurio, Imp(eratore) Nerva II co(n)s(ule), t(estamento) p(oni) i(ussit).

C. Iulius Maritimus

-CIL, VIII, 2907 (Lambaesis):

D M

C . IVLIO . C . F .

CL. MARITIMO

ARA . > LEG . VI . VIC

> LEG . XX . V . V . > LEG.

II . AVG . > LEG . III

AVG . VIXIT

ANN . XXXXV

D(iis) M(anibus)/C(aio) Iulio C(aii) f(ilio),/ Cl(audia) (tribu) Maritimo,/Ara, >(centurioni) leg(ionis) VI Vic(tricis),/>(centurioni) leg(ionis) II Aug(ustae), >(centurioni) leg(ionis) III/Aug(ustae), vixit ann(is) XXXXV .

In ceea ce priveste carierele militare, si, in general ierarhia gradelor/ordinea rangurilor in armata romana, a se vedea lucrarea clasica a lui Alfred von Domaszewski, Die Rangordnung des rmischen Heeres² (ed. B. Dobson), Kln-Graz, 1967 si, mai recent, Yann Le Bohec (ed.), La Hirarchie (Rangordnung) de l'arme romaine sous le Haut-Empire (Actes du Congrès de Lyon, 15-18 sept. 1994), Paris, 1995.

Lista gradelor militare (si a abrevierilor lor epigrafice) pana la centurionat inclusiv (in ordine alfabetica):

-A, ACT: actarius, ab actis

-ADI OFF. CORN., RAT, PRAETER: adiutor officii corniculariorum, rationum, praetoriorum etc.

-ANTESIGN: antesignamus

-AQ, AQA, AQV. COH: aquarius cohortis (vigilum)

-AQV, AQVIL: aquilifer

-ARCHIT: architectus

A, ARMATV: armatura

-A.C = C.A; ARM, ARMO. CVST; AR, ARM: armorum custos = armorum

-BAL; A.B, AD B; A. BA; A BAL: balneator, a balneis

-B; BE; B.F, BF: beneficiarius

-BF. COS: beneficiarius consularis

BF. LEG.: beneficiarius legati

BF. TRIB.:beneficiarius tribuni

-BV; BVC; BVCC: buccinator

C: cacus, capsarius

-C.P.C.: cacus praefecti cohortis

-KANAL: canaliclarius

-C., CAND.: candidatus

-CAR, CARC; AGENS C.C: carcerarius, optio carceris, agens curam carceris

>, CE, CENT:centurio

-C, CO, COD: codicillarius

-COM, COMM, COMMENT; A.C: commentariensis, a commentariis

-COR, CORN, CORNIC: cornicularius, cornicen

-CVR: curator fisci

-D, DEC: decurio

-DISP: dispensator legionis

-D.A, EQ: discens aquiliferum, equitum

D.A.R. ARCAR: discens a rationibus arcarii

D.S: discens signiferum

DOC., CAMPED: doctor campi, campidoctor

D, DV, DVP, DVPL: duplarius, dupliciarius

-CC: ducenarius

E, EQ: eques

EQ. SING, SINGVL: eques singularis

E, EV, EVOC, EVOK: evocatus

EXAC. COS, C.V: exactus consularis, clarissimi viri

-EXC. T, PR: exceptor tribuni, praefecti

-EXERC: exercitator

FR, FRVM: frumentarius

-HAR: haruspex

-H, HAS, HAST. P, PR, PRI: hastatus prior

H, HAS, HAST. PO, POST: hastatus posterior

H, HO: horrearius

IM, IMA, IMAG, IMMAG: imaginifer

-IMM, IMMV: immunis

-L, LIB: librarius

-MAG. FAB: magister fabrum

-MAR: marsus

-MED, MED. ORD: medicus, medicus ordinarius

MES, MEN: mensor

-M, MIL: miles

-NOT, NOTAR: notarius

-O, OP, OPT. CO, COH: optio, optio cohortis

-O, OP, OPT. EQ: optio equitum

-O, OP:, OPT. PR, PRI: optio principis = praetorii

-O, OP., OPT. VAL: optio valetudinarii

ORD: ordinatus

-PQ, PEC: pequarius

-PIL. PRI, POST: pilus prior, posterior

-POL: polio

-P, PR: paefectus (numeri, vexillationis)

-PP, PRAEP: praepositus (legionis, alae, cohortis etc)

-PR, PRI, PRINC: princeps (legionis, praetorii)

P, PR, PRINC:principalis

-PRO, PROT, PROTECT: protector

-A.Q; AD QS: quaestionarius = a quaestionibus = ad quaestiones

S, SE, SEC: secutor

-SESQ, SESQVIPL: sesquiplicarius

-SIF: sifonarius

-SIG, SIGN, SIGNF: signifer

-S.C; SING. COS: singularis consularis

-SPEC, SPECVL: speculator

-STR: strator

-T, TAB, TABVL: tabularius

-TABLI, TABLIF: tabulifer

-TES, TESS: tesserarius

-T, TIR: tiro

-TRE, TREC, CCC: trecenarius

-TVB: tubicen

-V, VE, VET, VETER: veteranus

-VEX, VEXILL: vexillarius

-VIC, VICT: victimarius

-VNC: unctor