Capacitatea

Capacitatea

Regula

Pentru ca dispozitia testamentara sa fie valabila - deci producatoare de efecte juridice - testatorul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune pe aceasta cale prin liberalitati (legate) sau alte acte juridice (exheredari, revocarea unui testament anterior etc.), iar persoana in favoarea careia opereaza dispozitia sa aiba capacitatea de a primi prin testament.

Potrivit principiului general in materie de acte juridice, regula este capacitatea, iar incapacitatea este exceptia. Conform art. 856 Cod civil, "orice persoana este capabila de a face testament, daca nu este oprita de lege", iar conform art. 808 al. 2 Cod civil, "este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului". Deci incapacitatile de a dispune sau de a primi prin testament, ca exceptii de la regula capacitatii, trebuie sa fie expres prevazute de lege, iar aceste exceptii sint de stricta interpretare. Intrucit incapacitatea trebuie sa fie prevazuta de lege, nimeni nu ar putea renunta, in tot sau in parte, la capacitatea de a dispune (si de a primi) prin testament (art. 6 al. 1 din Decretul nr. 31/1954).

Incapacitatile de a dispune prin testament

Potrivit legii, sint incapabile de a dispune prin testament:

a)          Minorul care nu a implinit virsta de 16 ani nu poate dispune prin testament (art. 806 Cod civil), incapacitatea lui fiind totala. Intrucit dispozitia testamentara este esentialmente personala, el nu poate dispune nici prin reprezentant sau cu incuviintarea ocrotitorilor legali, chiar daca a implinit virsta de 14 ani (capacitate de exercitiu restrinsa).

b)          Persoana pusa sub interdictie judecatoreasca, avind statutul juridic al minorului sub 14 ani (art. 147 Codul familiei), nu poate dispune prin testament (art. 806 Cod civil). Incapacitatea interzisului este totala si permanenta. Avind in vedere asimilarea cu minorul sub 14 ani, cit timp interdictia nu a fost ridicata interzisul nu are capacitatea de a testa nici in intervalele lucide (de intrerupere vremelnica a bolii mintale).

c)          Minorul care a implinit virsta de 16 ani poate dispune prin testament, dar numai de jumatate din ceea ce ar putea dispune daca ar fi o persoana majora (art. 807 Cod civil). Deci minorul de 16-18 ani are o capacitate partiala de a testa; el poate dispune de o jumatate din intreaga sa avere, daca nu are mostenitori rezervatari, iar daca are asemenea mostenitori poate dispune prin testament numai de o jumatate din cotitatea disponibila[1].

d)          Minorul care a implinit virsta de 16 ani, desi are capacitate partiala de a dispune prin testament, nu poate dispune in favoarea tutorelui sau. Interdictia subzista si dupa ce el a ajuns la majorat, cit timp socotelile definitive ale tutelei n‑au fost date si primite, adica pina in ziua cind autoritatea tutelara a dat descarcare pentru gestiunea tutorelui. Dispozitia testamentara facuta pina in acest moment nu este valabila, chiar daca testatorul moare dupa incuviintarea socotelilor. Este exceptat, sub ambele aspecte, tutorele care este totodata si ascendentul minorului (art. 809 Cod civil); in favoarea acestui tutore (de exemplu bunic) minorul de 16 ani poate dispune in limita prevazuta de art. 807 Cod civil.

Ca un corolar necesar al incapacitatii minorului (chiar devenit major) de a dispune prin testament in favoarea tutorelui (fostului tutore) in conditiile aratate, acesta din urma este lovit de incapacitatea de a primi prin testament de la cel ocrotit.

Sint pe deplin incapabili de a testa minorii pina la 16 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca, sint partial incapabili minorii intre 16-18 ani, iar minorul ocrotit prin tutela nu are capacitatea de a dispune in favoarea tutorelui cit timp acesta nu a fost descarcat de gestiune. In aceste cazuri incapacitatea este expres prevazuta de lege, fiind o stare de drept (de iure); sintem in prezenta unor incapacitati legale care pot fi invocate fara prezentare de dovezi in sensul ca testatorul nu a avut capacitatea de discernamint pentru a face testament sau ca discernamintul sau a fost alterat datorita influentelor exercitate asupra lui de tutore.

Exista si cazuri de incapacitate naturala, cind persoana deplin capabila sau cu capacitate partiala de a dispune prin testament potrivit legii, in fapt (de facto) sa fie lipsita temporar de discernamintul necesar pentru a dispune prin testament.

e)          Lipsa discernamintului - neprevazut de lege ca atare - atrage incapacitatea celui in cauza de a face dispozitii testamentare (ca si alte acte juridice), deoarece nu are puterea de a aprecia efectele juridice ale manifestarii sale de vointa. Pentru validitatea testamentului este necesar, intre altele, ca dispunatorul sa aiba discernamint in momentul in care il intocmeste, in sensul de a nu exista incapacitati legale si nici naturale, adica lipsa unei vointe constiente, indiferent daca aceasta se datoreaza unei cauze trecatoare sau uneia permanente. Inseamna ca persoana care lasa un legat trebuie sa aiba capacitatea de a dispune prin testament si, ca urmare, este necesar a se stabili daca testatorul a avut discernamint in momentul in care a intocmit actul juridic de ultima vointa.

Lipsa discernamintului (din cauza alienatiei sau debilitatii mintale ori datorita unor cauze vremelnice ca starea de boala, hipnoza, somnambulism, betie alcoolica, folosirea de stupefiante etc.) trebuie sa fie dovedita in mod neechivoc prin probe concludente, deoarece ea determina o incapacitate naturala, care nu rezulta din lege, spre deosebire de incapacitatea alienatului sau debilului mintal pus sub interdictie, a carui incapacitate este legala si permanenta, chiar daca ar avea momente de luciditate.

Nu este incapabil de a testa comerciantul persoana fizica aflat in stare de faliment (reorganizare si lichidare judiciara). Insa in caz de moarte a comerciantului, legatele se vor putea executa numai dupa ce creditorii vor fi patiti. Art. 108 din Legea nr. 64/1995 precizeaza ca vor fi indreptatiti sa participe la distribuirea fondurilor obtinute din vinzarea bunurilor averii debitorului si titularii creantelor inzvorind din acte cu titlu gratuit, dar numai dupa ce toate creantele chirografare vor fi fost platite. Conform art. 40 din aceeasi lege, judecatorul sindic poate cere "anularea si recuperarea de la terti" a transferurilor cu titlu gratuit din partea debitorului, facute in cei 3 ani anteriori inregistrarii cererii introductive; dispozitia nu distinge intre acte inter vivos sau mortis causa; nu se exclude posibilitatea anularii certificatelor de mostenitori obtinute ca urmare a decesului comerciantului in perioada prevazuta de lege.

Momentul in raport de care se apreciaza capacitatea de a dispune prin testament

Cu toate ca testamentul produce efecte la deschiderea mostenirii (cu exceptia clauzei de recunoastere a copilului din afara casatoriei) si pina in acest moment testatorul il poate revoca (total sau partial), se admite in unanimitate de autori si practica judiciara ca el trebuie sa aiba capacitatea de a testa cind isi manifesta vointa, deci la data intocmirii actului, modificarile ulterioare ale statului juridic sau starii sanatatii mintale fiind fara relevanta. In consecinta, testamentul incapabilului nu poate fi recunoscut valabil, chiar daca ulterior a devenit o persoana capabila. Capacitatea de a incheia un act juridic trebuie sa fie apreciata in momentul cind se savirseste, chiar daca efectele sau executarea actului este aminata pina la o data ulterioara fie si incerta, cum este moartea testatorului. De altfel, daca capacitatea testatorului s‑ar aprecia in raport de datele dinaintea mortii, in majoritatea cazurilor testamentele nu ar putea fi recunoscute valabile, mai ales datorita incapacitatii naturale.

Sanctiunea incapacitatii legale sau naturale de a dispune prin testament

Intrucit incapacitatile de a dispune prin testament au ca scop protectia vointei incapabilului si a intereselor familiei sale, nefiind dictate de interese de ordine publica, sanctiunea este nulitatea relativa a testamentului, potrivit dreptului comun.

Incapacitatea partiala a minorului intre 16-18 ani se sanctioneaza cu nulitatea partiala a efectelor actelor de dispozitie pina la limita prevazuta de lege (1/2 din patrimoniul succesoral sau din cotitatea disponibila, dupa caz). Solutia se impune si pe considerentul ca numai la deschiderea mostenirii se poate aprecia in concret masura in care minorul putea dispune de patrimoniul succesoral lasat (are sau nu are mostenitori rezervatari). Este vorba de o reductiune (calificata nulitate partiala) de natura speciala, care nu trebuie confundata cu reductiunea liberalitatilor care incalca rezerva succesorala, guvernata de alte reguli. Jumatatea de care minorul intre 16-18 ani nu poate dispune nu reprezinta o rezerva succesorala in favoarea unor mostenitori, ci va fi atribuita mostenitorilor legali, potrivit regulilor generale.

Daca minorul peste 16 ani a dispus in favoarea tutorelui, numai aceasta dispozitie va fi anulabila, restul dispozitiilor testamentare fiind valabile si producind efecte in limita capacitatii partiale a minorului

Incapacitati de a primi prin testament

In literatura de specialitate, printre incapacitatile de a primi liberalitati testamentare se analizeaza in primul rind incapacitatea persoanelor fizice neconcepute si a persoanelor juridice care nu au luat fiinta, precum si incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament legate care nu corespund scopului lor stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut (principiul specialitatii capacitatii de folosinta). In aceste ipoteze este vorba de problema capacitatii succesorale, ca o conditie generala a dreptului la mostenire, fie legala, fie testamentara, iar nu despre incapacitati de a primi prin testament. Pe de alta parte, daca se analizeaza incapacitatea persoanei neconcepute si a persoanei juridice care nu a luat fiinta, ar trebui sa se analizeze si "incapacitatea" persoanei care nu mai exista la data deschiderii mostenirii (predecedati, comorienti, codecedati si persoane juridice care au incetat sa aiba fiinta); aceste probleme au fost analizate la capitolul consacrat capacitatii succesorale. Este oarecum impropriu sa se analizeze "incapacitatea" persoanelor care nu exista; ele nu sint incapabile, ci, neexistind, nu pot mosteni (art. 654 Cod civil), deci gratificarea lor este posibila numai indirect, prin sarcinile ce greveaza legatul facut unei persoane care are capacitate succesorala.

Incapacitatile de a primi prin testament sint totodata, in mod corespunzator, incapacitati de a dispune, privite din punct de vedere al testatorului, la fel cum incapacitatea minorului ocrotit prin tutela de a dispune in favoarea tutorelui este o incapacitate de a primi prin testament, raportat la persoane tutorelui.

a)          Potrivit art. 810 Cod civil, medicii si farmacistii, inclusiv persoanele care practica ilegal medicina, care l‑au tratat pe testator in boala din care moare (acea boala fiind cauza mortii) nu pot primi liberalitatea testamentara ce bolnavul a facut in favoarea lor in cursul acestei boli. Dispozitia se aplica si preotilor care au asistat pe testator din punct de vedere religios in cursul ultimei boli.

Ceea ce intereseaza este nu calitatea de medic, farmacist sau preot, ci asistenta cu caracter repetat sau de continuitate acordata bolnavului in calitatile vizate de lege. Deci bolnavul poate gratifica un prieten medic, daca nu l‑a tratat in cursul ultimei boli.

Sint exceptate de la interdictia de a primi prin testament - deci sint valabile legatele cu titlu particular cu caracter remuneratoriu, daca sint potrivite cu starea materiala a testatorului si cu serviciile prestate de legatar. Daca legatarul este ruda cu testatorul pina la gradul IV inclusiv, sint permise chiar si legatele universale, afara numai daca legatarul este o ruda pe linie colaterala, iar testatorul are succesibili care sint rude in linie dreapta. In literatura de specialitate se recunoaste si validitatea legatului facut medicului de catre bolnavul care este sotul lui, daca casatoria este anterioara ultimei boli.

b)          Potrivit art. 883 Cod civil, testamentul facut in cursul calatoriei pe mare nu va putea cuprinde nici o dispozitie in favoarea ofiterilor de marina, daca nu sint rude cu testatorul. Prohibitia se intemeiaza pe o prezumtie legala absoluta de abuz de influenta.

Intrucit legea nu precizeaza ca ar fi vorba de testamentul maritim (asa cum o face in alta ordine de idei in art. 882 Cod civil), incapacitatea de a primi opereaza si in privinta altor testamente facute pe mare (testamentul ordinar olograf), iar rudenia care inlatura incapacitatea de a primi prin testament nu este limitata la gradul IV si poate fi atit pe linie directa, cit si pe linie colaterala.

c)          Potrivit art. 41 al. 2 din Constitutie, "cetatenii straini si apatrizii nu pot dobindi dreptul de proprietate asupra terenurilor". Textul vizeaza orice dobindire, deci ei nu au capacitatea de a primi proprietatea terenului nici printr‑o dispozitie testamentara (universala, cu titlu universal sau cu titlu particular) si indiferent daca au domiciliul in tara sau in strainatate.

Momentul in raport de care se apreciaza incapacitatea de a primi prin testament si sanctiunea aplicabila

Intrucit testamentul produce efecte la deschiderea mostenirii, capacitatea de a primi prin testament se apreciaza in functie de aceasta data. De exemplu conditia cetateniei romane trebuie sa fie indeplinita in acest moment. La aprecierea calitatii de medic curant, farmacist, preot sau ofiter de marina se are in vedere situatia existenta la data redactarii testamentului.

Sanctiunea incapacitatii este, potrivit dreptului comun, nulitatea relativa a dispozitiei testamentare (desi formularea art. 812 Cod civil - "dispozitia in favoarea unui incapabil sint nule" - sugereaza sanctiunea nulitatii absolute), ce poate fi invocata de catre succesibilii testatorului (mostenitori legali sau chiar legatari obligati la predare sau executare).

In cazul in care incapacitatea este dictata de interese de ordine publica, sanctiunea este nulitatea absoluta a dispozitiei testamentare. Este cazul incapacitatii datorata lipsei cetateniei romane in privinta dreptului de proprietate asupra terenului - interdictie apreciata si in trecut ca fiind de ordine publica.

Nulitatea este absoluta si in cazul dispozitiilor facute in favoarea medicilor, farmacistilor sau preotilor; interdictia este conceputa in art. 810 Cod civil ca o dispozitie prohibitiva (nu numai de ocrotire), ca o regula generala de aparare a prestigiului profesiei de medic sau preot. In cazul persoanelor care practica ilegal medicina - fapta ce constituie infractiune - se impune sanctiunea nulitatii absolute.

Dispozitia testamentara va fi nula, respectiv anulabila, chiar daca testatorul - pentru a ocoli dispozitiile privind incapacitatile de a primi prin testament - a recurs la interpunere de persoane, caci dispozitia testamentara care sincer stipulata ar fi nula, ramine nula si daca a fost simulata.

Datorita dificultatii de dovada a simulatiei prin interpunere de persoane, legea (art. 812 al. 2 Cod civil) prezuma absolut ca sint persoane interpuse parintii, descendentii si sotul persoanei incapabile si care devin, prin intermediul prezumtiei, persoane incapabile de a primi prin testament. Aceasta prezumtie este aplicabila incapacitatilor de a primi prevazute de lege in privinta medicilor, farmacistilor, preotilor, ofiterilor de marina si strainilor sau apatrizilor, precum si in privinta tutorilor care, datorita incapacitatii celor ocrotiti de a dispune in favoarea lor, sint incapabili de a primi prin testament.