Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti

Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti

Competenta teritoriala de drept comun.

Regula principala de competenta este aceea a instantei de la domiciliul/sediul paratului: actor sequitur forum rei - reclamantul urmeaza locul paratului. Aceasta este o regula de competenta relativa, spre deosebire de competenta materiala.

Incalcarea regulii trebuie invocata cel mai tarziu la prima zi de infatisare, altfel, o instanta investita, chiar necompetenta, ramane bine investita.

Caracterul relativ al competentei teritoriale este subliniat si de prevederea unei competente alternative, pentru inca una sau mai multe instante in anumite materii si cereri.

Se va vedea insa, ca pentru cateva cereri competenta teritoriala este si exclusiva sau exceptionala.

Competenta teritoriala alternativa.

Legea prevede multe cazuri de competenta alternativa cand, pe langa instanta de la domiciliul paratului, mai sunt competente una sau mai multe instante:

a)    Instanta locului exercitarii comertului de catre paratul care are mai multe sedii pentru activitatile sale, pentru litigiile legate de acel loc. Este vorba despre sediile secundare, care potrivit Legii nr. 31/1990 a societatilor comerciale corespund unor dezmembraminte precum filiala si sucursala.

b)    Instanta sediului reprezentantului unei persoane juridice de drept privat pentru obligatiile ce urmeaza a se executa in acel loc sau care izvorasc din actele si faptele reprezentantului.

c)    Instanta domiciliului reclamantului pentru cererile indreptate impotriva statului, a directiilor generale, regiilor publice, caselor autonome si administratiilor comerciale.

d)      Instanta domiciliului unuia dintre co-parati; daca paratul este debitor secundar, instanta competenta este oricare dintre instantele debitorilor principali.

e)      Instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligatiilor, daca se solicita executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract.

f)        Instanta locului unde se afla bunul imobil, pentru litigiile locative si litigiile privind publicitatea imobiliara.

g)      Instanta locului de plata pentru litigiile izvorate dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin.

h)      Instanta locului unde obligatia a luat nastere si a locului platii, pentru litigiile comerciale.

i)        Instanta locului de plecare sau de sosire, in cazul contractului de transport.

j)        Instanta domiciliului reclamantului, in cererile facute de ascendent sau descendent si cu privire la intretinere sau alocatie pentru copii.

k)      Instanta locului savarsirii faptului licit, pentru actiunile in despagubire din delict civil.

l)        Instanta domiciliului asiguratului, a locului bunurilor asigurate ori a locului unde s-a produs accidentul, pentru cererile de despagubiri din contractul de asigurare.

Competenta teritoriala exceptionala (exclusiva).

Norma de competenta teritoriala este, in principiu relativa, insa exista si norme de competenta teritoriala exceptionala. Acestea sunt cazurile in care norma de competenta teritoriala este absoluta, nerespectarea ei neputand fi tolerata de catre instanta, iar ignorarea ei de catre parat este fara eficienta.

Sunt cazuri de competenta teritoriala exceptionala:

a)    Cel privitor la litigiile in legatura cu lucrurile imobile; acestea sunt doar de competenta instantei in circumscriptia careia se afla imobilul (ex. o actiune in revendicare avand ca obiect o cladire sau un teren). Daca imobilul cade in circumscriptia mai multor instante, competenta va fi instanta de la domiciliul/sediul paratului. In cazul in care paratul nu domiciliaza in nici una dintre aceste circumscriptii, intervine regula de competenta alternativa.

b)    In materia succesiunilor, instanta competenta este aceea din circumscriptia ultimului domiciliu al defunctului, pentru litigii care au ca obiect: cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare; cererile privitoare la drepturile rezultate din succesiune (intra aici, nu doar petitia de ereditate ci si cele pentru reductiunea liberalitatilor excesive, precum si cele ale legatarilor - mostenitori care nu au calitatea de mostenitor legali - sau ale creditorilor defunctului impotriva mostenitorilor sau a executorilor testamentari).

c)      Instanta sediului principal al societatii, in materie societara (pana la sfarsitul lichidarii acesteia chiar si pentru litigiile dintre asociati, ca si pentru materia reorganizarii judiciare si a falimentului).

d)      In materie de divort, instanta ultimului domiciliu comun al sotilor. Daca acestia nu au avut domiciliu comun sau daca unul dintre ei nu mai locuieste in raza ultimului domiciliu comun, este competenta instanta de la sediul paratului. Daca ambii soti sunt plecati in strainatate, atunci instanta este cea de la domiciliul reclamantului.

e)      In materie de adoptie, unde este competent tribunalul in a carui raza domiciliaza adoptatorul, pentru adoptia nationala. Daca este un copil parasit, competenta este instanta de la sediul institutiei de ocrotire, iar daca este o adoptie internationala, instanta competenta este cea in a carei raza teritoriala se afla domiciliul adoptatului.

f)        In materie de conflicte de drepturi ale persoanei angajate in munca (litigiile de munca), instanta de la domiciliul angajatului - reclamant. Noul cod al muncii adoptat in 2003 a schimbat regula de competenta, care era aceea a instantei in circumscriptia careia isi avea sediul angajatorul.