Contestatia in anulare

Contestatia in anulare

Consideratii generale. Notiune

Este necesara reglementarea unui sistem de cai de atac care sa ofere posibilitatea ca insasi instanta care a pronuntat hotararea sa examineze unele imprejurari noi in cazurile si conditiile expus prevazute de lege. Acest sistem de cai de atac este reprezentat de contestatia in anulare si revizuire.

Ele sunt cai de atac extraordinare, adica pot fi exercitate numai in cazurile si conditiile prevazute de lege, cu toate trasaturile ce decurg de aici.

Nu au efect suspensiv, dar instanta sesizata cu o contestatie in anulare sau o revizuire poate sa acorde suspendarea executarii hotararii atacate cu depunerea unei cautiuni (aceasta facultate este prevazuta de lege numai pentru revizuire - art. 325 Cod procedura civila, insa in continuare se admite ca dispozitia nu isi gaseste aplicare si in materia contestatiei in anulare).

Contestatia in anulare si revizuirea sunt cai de atac de retractare, deoarece ele se solutioneaza de instanta ce a pronuntat hotararea atacata. Aparent, nu ar fi normal ca aceeasi instanta sa judece si calea de atac exercitata impotriva propriei hotarari. Trebuie mentionat insa ca prin aceste cai se invoca anumite imprejurari care nu au fost avute in vedere la pronuntarea hotararii atacate, imprejurari prevazute limitativ de lege (motivele contestatiei in anulare si revizuirii). Deci instanta nu-si controleaza propria hotarare, ci judeca unele aspecte noi.

In sfarsit, aceste cai de atac sunt comune, partile avand acces direct la exercitarea lor.

Aceste cai de atac au fost reglementate de legiuitor, tinandu-se seama de imprejurari care nu au fost avute in vedere la pronuntarea hotararii.

Elementele contestatiei in anulare

Acestea sunt: partile, obiectul si cauza contestatiei in anulare.

Partile contestatiei in anulare

In contestatia in anulare partile poarta denumirea de contestator si intimat. Au calitatea de contestatori oricare dintre partile care au participat la judecarea procesului, in care s-a pronuntat hotararea ce se ataca. Prin urmare reclamantul, paratul, recurentul sau intimatul. De asemenea, dreptul de a introduce contestatia in anulare apartine si procurorului.

Obiectul contestatiei in anulare

Contestatia in anulare are drept scop desfiintarea unei anumite categorii de hotarari judecatoresti, despre care se afirma ca au fost pronuntate cu incalcarea dispozitiilor legale prevazute de articolele 317 si 318 Cod procedura civila. Deci obiectul contestatiei in anulare de drept comun il constituie hotararile irevocabile. Aceasta prevedere este o aplicabilitate a principiului potrivit caruia atata timp cat partea are deschisa a cale de atac ordinara, ea nu poate folosi a cale de atac extraordinara.

Intelesul expresiei 'irevocabil' reiese din dispozitiile articolului 377 alin. 2 C.p.c. care dispune ca sunt hotarari irevocabile 'hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, nerecurate; hotararile date in prima instanta care nu au fost atacate cu apel; hotararile date in apel nerecurate; hotararile date in recurs, chiar daca prin acesta s-a solutionat fondul pricinii; orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs'

Dar, legea, in art. 317 alin. 1 C.p.c. prevede o restrangere a hotararilor irevocabile ce pot fi atacate cu contestatia in anulare si anume: partea sa nu fi avut posibilitatea de a invoca motivul de contestatie pe calea apelului sau recursului. Deci nu pot fi obiect al contestatiei in anulare:

-hotararile primei instante, neapelate;

-hotararile pronuntate in apel si cele pronuntate la prima instanta si nesusceptibile de apel, care nu mai pot fi atacate cu recurs deoarece termenul de recurs a expirat.

Dar, aceste din urma hotarari, daca au fost atacate cu recurs, dar recursul a fost respins, fara a mai fi cercetat in fond, sau pentru ca avea nevoie de verificari de fapt, incompatibile cu structura recursului, sau au fost anulate, pot face obiectul contestatiei in anulare, numai daca motivul de contestatie a fost invocat in cererea de recurs (art. 317 alin. ultim).

In ceea ce priveste hotararile judecatoresti ce pot forma obiectul contestatiei in anulare speciala, acestea sunt mult mai putine si anume:

1. hotararile pronuntate de instantele de recurs cu privire la solutionarea recursului (nu deciziile date in fond dupa casarea cu retinere);

2. hotararile pronuntate de judecatorie in ultima instanta (care pot fi atacate cu recurs).

In concluzie hotararile irevocabile pot constitui obiect al contestatiei in anulare indiferent de solutia pronuntata, daca prin ele s-a rezolvat fondul sau s-a dat o solutie in temeiul unei exceptii procesuale, ori s-a luat act de tranzactia intervenita intre parti sau de desistarea reclamantului.

Pot fi atacate cu contestatie in anulare hotararile irevocabile in materie de divort, deoarece art. 619 alin. ultim interzice numai revizuirea.

Cauza contestatiei in anulare consta in nelegalitatea hotararii atacate, concretizata prin motivele prevazute in art.317 si 318 C.p.c. .

Aceste motive se refera la anumite deficiente ale hotararii judecatoresti contestate - limitativ prevazute in textele sus-amintite.

Felurile contestatiei in anulare

Legea reglementeaza doua categorii de contestatii in anulare: contestatia in anulare obisnuita sau de drept comun (art. 317 C.p.c.), susceptibila de a fi folosita in principiu, impotriva tuturor hotararilor judecatoresti definitive si, contestatia in anulare speciala (art. 318) ce poate fi folosita numai impotriva deciziilor date in recurs, precum si a hotararilor definitive date de judecatorii in ultima instanta.

Contestatia in anulare de drept comun

Motive :

Contestatia in anulare obisnuita, prevazuta de art. 317 se poate introduce pentru urmatoarele motive:

I. Cand procedura de chemare a partii pentru ziua cand s-a judecat pricina nu a fost indeplinita conform cerintelor legii.

II. Cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor imperative privitoare la competenta.

I. Primul motiv prevazut de art. 317 se refera atat la situatia in care procedura de citare a fost neregulat indeplinita, cat si la situatia in care judecata a avut loc in lipsa totala a citarii partii, nu insa si la ipoteza cand o persoana care ar fi avut interesul sa participe la un litigiu nu a fost introdusa in cauza.

Legea are in vedere numai neregularitatea procedurii de citare pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu si neregularitatile privitoare la termenele anterioare de judecata care se acopera daca nu sunt invocate la prima zi de infatisare ce a urmat si inainte de a se pune concluzii in fond.

Daca procedura a continuat sa fie neregulat indeplinita la toate termenele urmatoare, inclusiv la cel cand s-a dat hotararea, iar partea neregulat citata a lipsit la aceste termene, contestatia este admisibila si vizeaza atat hotararea, cat si incheierile premergatoare.

Daca insa, la un termen ulterior, procedura a fost neregulat indeplinita, sau procedura s-a acoperit prin prezenta partii in instanta potrivit art. 89, ('infatisarea partii in instanta, in persoana sau prin mandatar, acopera orice vicii de procedura'), contestatia in anulare devine inadmisibila.

Rezulta deci, din coroborarea art. 317 cu art. 89 alin. 2, ca o conditie subinteleasa a acestui motiv al contestatiei in anulare este aceea ca partea neregulat citata sa fi lipsit de la dezbateri. Daca ar fi fost prezenta, ar fi avut numai dreptul sa solicite un termen in vederea pregatirii apararii.

II. Al doilea motiv prevazut in art. 317 vizeaza situatia in care hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, deci a competentei generale, a competentei materiale si a competentei teritoriale exclusive.

Daca exceptia de necompetenta a fost invocata, dar instanta a respins-o, partea nu va putea folosi contestatia in anulare care este o cale de retractare, iar nu de reformare, neputandu-se concepe ca aceeasi instanta sa revina asupra propriei pareri.

Conditii de admisibilitate

Conditiile cerute pentru admisibilitatea contestatiei in anulare de drept comun sunt:

1. hotararea atacata sa fie irevocabila (conditie analizata in cadrul obiectului contestatiei in anulare);

2. motivul pe care sprijina aceasta cale de atac sa nu fi putut fi invocat pe caile ordinare de atac (apelul si recursul).

Aceasta a doua conditie este o aplicatie a principiului conform caruia nu se poate folosi o cale de atac extraordinara atunci cand s-ar fi putut folosi calea de atac ordinara.

In ceea ce priveste apelul, partea nu are drept de optiune intre acesta si contestatia in anulare, aceasta din urma respingandu-se ca inadmisibila daca motivele pentru care a fost introdusa puteau fi valorificate pe calea apelului.

Legea interzice si cumulul contestatiei cu recursul, deci partea este obligata sa valorifice eventualele motive de contestatie prin intermediul recursului de altfel ambele aspecte de nelegalitate vizate de art. 317 constituie si motive de casare.

Cu privire la aceasta cerinta trebuie sa se tina seama si de articolul 317 al. final, potrivit caruia contestatia in anulare devine admisibila in doua cazuri:

a) in primul caz daca partea a invocat motivele de nulitate a hotararii pe calea recursului, dar nu a putut obtine luarea lor in examinare, pentru ca implicau verificari de fapt (in afara dosarului), incompatibile cu structura recursului, atunci va putea invoca din nou motivele respective prin intermediul contestatiei in anulare. De exemplu cand impotriva unei hotarari de divort se declara recurs, invocandu-se necompetenta teritoriala, deoarece sotii nu au avut un domiciliu comun, iar pentru dovedirea acestui fapt sunt necesare si alte probe decat eventualele inscrisuri, recursul va fi respins pentru ca necesita verificari de fapt, iar contestatia in anulare devine admisibila.

Daca insa motivele de recurs au fost respinse ca neintemeiate pe baza actelor din dosar sau a inscrisurilor noi ce pot fi folosite, contestatia in anulare este inadmisibila, deoarece se opune principiului puterii lucrului judecat.

b) al doilea caz este acela in care recursul a fost respins fara a fi fost judecat in fond, caz in care devine admisibila contestatia in anulare. Termenul 'respins', se interpreteaza intr-un sens mai larg, admitandu-se ca este vorba de situatiile in care recursul a fost anulat ca netimbrat sau s-a perimat. Nu se face nici o distinctie intre respingerea recursului fara a fi cercetat in fond, din culpa sau fara culpa recurentului, pentru ca nu se vede cum s-ar anula sau perima un recurs daca nu ar fi vorba de o asemenea culpa. Daca insa recursul a fost respins ca tardiv introdus, contestatia in anulare este inadmisibila deoarece aceasta ar insemna o eludare directa a interdictiei prevazuta in art. 317 alin1 C.p.c., din moment ce un recurs tardiv este socotit ca si cum nu ar fi introdus.

Contestatia in anulare speciala

Motive:

Art. 318 alin. 1 C. proc. civ., prevede doua motive care justifica folosirea contestatiei in anulare impotriva unei decizii date de o instanta de recurs:

1. Cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale;

2. Cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare.

1. Primul motiv prevazut de art. 318 are in vedere 'greseli materiale' de ordin procesual, de o asemenea gravitate incat au avut drept consecinta darea unei solutii gresite. Altfel spus, trebuie sa fie vorba despre acea greseala pe care o comite instanta prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale si care determina solutia pronuntata.

Textul se refera la greseli de fapt, involuntare, iar nu la greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A se da o alta solutie inseamna a se admite un recurs impotriva unei hotarari date de instanta de recurs.

Practica judiciara a stabilit totodata ca nu orice greseala materiala poate servi ca motiv de contestatie in anulare, ci numai o greseala esentiala, care a determinat o solutie eronata.

Greseala materiala se apreciaza in raport cu situatia existenta la dosar la data pronuntarii hotararii ce se ataca, deoarece fata de ceea ce judecatorii aveau la dispozitie in acel moment se poate aprecia daca solutia este rezultatul unei greseli materiale.

De asemenea, greselile materiale vizate de art. 318 C. proc. civ., nu trebuie confundate cu greselile materiale la care se refera 281, si care pot fi indreptate din oficiu sau in urma unei simple cereri.

2. Cel de-al doilea motiv prevazut de art. 318 - omisiunea cercetarii unui motiv de casare - poate fi invocat pe calea contestatiei in anulare numai daca recursul a fost respins sau admis in parte.

Daca recursul a fost admis pentru un motiv care a atras casarea totala (de exemplu, pentru lipsa de citare a partii in ziua judecatii), ar fi lipsit de interes ca recurentul sa se planga pentru faptul ca nu i s-a examinat si un alt motiv de recurs, omisiunea neavand nici o influenta asupra rezolvarii recursului, pentru ca, in fata instantei de fond se vor putea repune in discutie toate motivele invocate initial.

De asemenea, pentru a putea fi exercitata contestatia in anulare, este necesar ca recursul sa fi fost respins in fond, iar nu ca tardiv, ori anulat ca neregulat introdus sau ca netimbrat.

Omisiunea cercetarii unui motiv de casare nu poate justifica introducerea unei contestatii in anulare, daca motivul respectiv a fost depus tardiv, chiar si atunci cand ar fi vorba despre un motiv de ordine publica, pe care instanta de recurs ar fi putut sa-l invoce din oficiu. Pe aceasta cale nu se poate critica nici modul in care instanta de recurs a rezolvat problema tardivitatii motivelor de casare si nici neinsusirea motivului de casare de catre instanta, daca aceasta l-a analizat; in caz contrar s-ar transforma contestatia in anulare intr-o cale ordinara de atac indreptata impotriva deciziilor instantelor de recurs.

In literatura de specialitate si practica judiciara se face deosebirea intre motivele de casare si argumentele aratate in sprijinirea acestor motive.

Daca mai multe motive de recurs au fost discutate si respinse in bloc, nu se mai poate aplica 318 Cod proc. civ.

Dar s-a aratat ca daca a fost formulat un singur motiv de recurs, care, in realitate, cuprinde in continutul sau mai multe motive, instanta este delegata sa raspunda fiecarui motiv in parte, iar eventuala omisiune deschide recurentului calea contestatiei in anulare, cu mentiunea ca instanta poate refuza, poate sistematiza in considerente motivele de recurs ale partii.

Se admite ca art. 306 C. proc. civ., potrivit caruia instanta de recurs poate sa retina, din oficiu, motive de casare de ordine publica, nu se aplica, prin analogie, in materia contestatiei in anulare.

Asadar, instanta sesizata cu o contestatie in anulare speciala nu ar putea invoca un alt motiv de casare care nu a fost propus de parte, in termen, cu ocazia rejudecarii recursului.

Conditii de admisibilitate

Pentru admisibilitatea acestei categorii de contestatii legea prevede o singura conditie, referitoare la obiectul acesteia si anume: sa se atace o hotarare pronuntata in recurs.

Art. 318 Cod proc. civ., nu se aplica insa deciziilor pronuntate la judecata fondului dupa casarea cu retinere si nici hotararilor date in revizuire sau intr-o alta contestatie in anulare.

Aspecte procesuale

Sesizarea instantei

Articolele 319-321 Cod proc. civ., cuprind prevederile legii cu privire la procedura de judecata a acestei cai de atac extraordinare. Ele se refera la termenul de exercitare a contestatiei, instanta competenta a judeca aceasta cale de atac si judecata propriu-zisa a acesteia. Se impun insa si cateva precizari in legatura cu cererea de contestatie in anulare.

Instanta competenta

Deoarece este o cale de atac de retractare, instanta competenta este aceea care a pronuntat hotararea ce se ataca indiferent de felul contestatiei (art. 319 alin. 1 C. proc. civ.).

Daca a fost sesizata o alta instanta, aceasta isi va declina competenta. In materia contestatiei in anulare nu exista o dispozitie legala care sa sanctioneze cu nulitatea introducerea neregulata a cererii, asa cum se intampla in cazul apelului si recursului.

Termenul de exercitare

In privinta acestei probleme de care se ocupa art. 319, al. 2 Cod proc. civ., se distinge intre hotararile susceptibile de executare silita si hotararile care nu se aduc la indeplinire pe aceasta cale.

Pentru hotararile susceptibile de executare silita 'contestatia in anulare se poate face inainte de inceperea executarii si in timpul ei, pana la savarsirea ultimului act de executare' (art. 319, al. 2, pct. 1 Cod proc. civ.). Prin analogie la contestatia de executare, legea a stabilit ca moment final data ultimului act de executare, dar, spre deosebire de contestatia la executare, care presupune inceperea executarii, urmand a fi respinsa ca prematura, daca a fost introdusa inainte de primul act de executare, contestatia in anulare poate fi exercitata independent de orice executare silita.

Daca a expirat termenul de prescriptie, inauntrul caruia se poate cere si obtine executarea silita, hotararea isi pierde forta executorie, apreciindu-se ca partea nu mai are interes sa o atace. Se considera insa ca si in acest caz partea justifica un interes, intrucat hotararea, desi pierde puterea de lucru judecat, va putea fi folosita ca mijloc intr-un alt proces.

Impotriva hotararilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe calea executarii silite, conform art. 319 al. 2, pct. 2 'contestatia (in anulare) poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la data cand hotararea a ramas irevocabila'.

Legiuitorul a adoptat in acest caz sistemul unui termen dublu: un termen subiectiv de 15 zile, care se va calcula pe zile libere cu incepere de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, si un termen obiectiv de un an, socotit de la data cand hotararea ce se ataca a ramas irevocabila. Termenul de un an este un termen limita, inauntrul caruia, partea interesata trebuie sa cunoasca hotararea si sa exercite contestatia in anulare impotriva acesteia.

Momentul la care contestatorul a luat cunostinta de hotarare poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, atat de contestator, cat si de intimat (in cazul in care ar fi interesat sa invoce tardivitatea).

In ceea ce priveste hotararile nesusceptibile de executare silita, intra in aceasta categorie: acele hotarari prin care s-a respins cererea de chemare in judecata, cele pronuntate in materie de stare civila, in cererile de contestare, in cererile de anulare, rezolutiunea, rezilierea sau revocarea unui act juridic, fara obligatii de restituire. In practica s-a stabilit ca acest termen se aplica si in cazul in care hotararea nu mai este susceptibila de executare, deoarece prestatia la care se refera a fost executata in fapt.

In cazul in care executarea silita a hotararii atacate s-a facut in conditii de nelegalitate, care au impiedicat pe debitorul urmarit sa ia cunostinta de actele materiale de executare, acesta poate cere repunerea in termenul de exercitare a contestatiei in anulare, in conditiile art. 103 C. proc. civ. Deci, contestatia in anulare se va introduce in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii, termen in care vor fi aratate si motivele impiedicarii.

Cererea de contestatie in anulare

Deoarece Codul de procedura civila nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la continutul acestei cereri, se vor aplica dispozitiile de drept comun.

Contestatia trebuie sa cuprinda toate motivele care justifica admiterea ei, pentru ca, potrivit, art. 321, 'nu se poate face o noua contestatie pentru motive care au existat la data celei dintai'.

Se considera ca aceasta dispozitie cuprinde un caz special de putere de lucru judecat, deoarece, ceea ce constituie cauza intr-o contestatie in anulare este nelegalitatea hotararii atacate, iar motivele indicate limitative de lege sunt aspecte diferite ale cauzei.

Efectul cererii de contestatie in anulare este reinvestirea instantei care a pronuntat hotararea atacata, deschizand posibilitatea acestei instante de a-si retracta propria hotarare.

Cerea nu suspenda insa executarea silita, dar se apreciaza ca instanta sesizata cu o cerere de suspendare a executarii silite este indreptatita sa o rezolve, aplicand, prin analogie, prevederile din materia altor cai de atac. Daca cererea a fost introdusa sub o denumire gresita, instanta este obligata sa o caracterizeze potrivit continutului ei si scopului urmarit de parte.

Judecata propriu-zisa a contestatiei in anulare

Procedura de dezbatere si judecare a contestatiei in anulare nu difera de aceea a oricarei cereri de chemare in judecata. Numai ca, dat fiind caracterul ei urgent, se judeca, potrivit art. 320, Cod procedura civila, 'de urgenta si cu precadere'. De aceea cauza va fi trecuta la inceputul listei de procese, iar in caz de amanare a judecatii se vor acorda termene scurte.

Compunerea completului de judecata este aceeasi ca si pentru judecarea pricinii in care s-a dat hotararea atacata.

Intampinarea este obligatorie.

Judecata incepe dupa strigarea cauzei in sedinta de judecata si dupa ce s-a constatat ca procedura de citare este legal indeplinita de toate partile.

Dupa rezolvarea exceptiilor procesuale si administrarea probelor, presedintele completului de judecata da cuvantul contestatarului, apoi intimatului, iar la urma procurorului (daca participa la judecata).

Daca la strigarea pricinii nu a raspuns nici una din parti si nu s-a cerut judecarea in lipsa, iar procedura este completa, judecarea contestatiei se suspenda.

Daca nu se cere redeschiderea procesului in termen de un an in materie civila si sase luni in materie comerciala, contestatia in anulare se perima.

In ceea ce priveste modul de desfasurare a dezbaterilor, deliberarea judecatorilor si pronuntarea hotararii, se aplica dispozitiile legale de la judecata in prima instanta, iar hotararea data intr-o contestatie in anulare va avea un continut corespunzator.

In cazul admiterii contestatiei, se anuleaza hotararea contestata si se acorda un nou termen pentru rejudecarea recursului

Se apreciazaca si in materia judecarii fondului ca efect al admiterii unei contestatii in anulare, se aplica principiul 'non reformatio in pejus'.

Contestatia in anulare va fi respinsa ca fiind lipsita de interes, cand contestatorul nu justifica interesul de a ataca hotararea. Mai poate fi respinsa ca inadmisibila, ca tardiv formulata, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala.

In ceea ce priveste hotararea data intr-o contestatie in anulare, potrivit art. 320 alin. 3, 'este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata'.

Rezulta ca hotararea pronuntata intr-o contestatie in anulare speciala este irevocabila, iar in cazul contestatiei in anulare de drept comun, hotararea ce se va pronunta este susceptibila de recurs, numai daca s-a atacat o decizie data in apel sau o sentinta pronuntata in acele materii in care dreptul de apel este suprimat de lege.

Impotriva hotararilor pronuntate in contestatie in anulare nu poate fi exercitat apelul, dar impotriva ei poate fi introdusa o cerere de revizuire, sau chiar o contestatie in anulare, in conditiile si pentru motivele prevazute de lege.

Calea de atac indreptata impotriva unor asemenea hotarari se va judeca potrivit dispozitiilor legale ce reglementeaza calea de atac respectiva.

Revizuirea

Consideratii generale

Revizuirea este o cale extraordinara de atac prin care - in cazurile expres prevazute de lege - se poate ataca o hotarare judecatoreasca data asupra fondului de catre o instanta de orice grad, cerandu-se chiar instantei care a pronuntat hotararea atacata sa o retracteze si sa pronunte o noua hotarare corecta.

Revizuirea are un rol dublu: de anulare a oricarei hotarari definitive pe baza unor imprejurari noi si de obtinere a unei noi hotarari care sa respecte adevarul.

Revizuirea este cea de-a doua cale extraordinara de atac, de retractare, a carei reglementare este prevazuta de art. 322-328 C. proc. civ.

In ceea ce priveste trasaturile ei, revizuirea este in primul rand o cale de atac extraordinara, deoarece ea se poate exercita numai impotriva hotararilor definitive, in cazurile si conditiile expres stabilite de lege. Astfel, hotararea atacata prin intermediul acestei cai de atac nu este criticata in raport de materialul dosarului existent la data pronuntarii acelei hotarari, ci numai pe baza unor imprejurari noi, necunoscute de instanta la data pronuntarii.

Deci, in cadrul revizuirii, nu este vorba de realizarea unui control judiciar, ci de o noua judecata bazata pe elemente noi, necunoscute anterior de instanta care a pronuntat hotararea.

In al doilea rand - pentru ca se adreseaza aceleiasi instante care a solutionat pricina in fond, cu exceptia cazului privitor la contrarietatea de hotarari prevazut de art. 322 pct. 7. De altfel, si in acest caz revizuirea conduce in final tot la o retractare, intrucat, desi judecata de o instanta superioara, aceasta nu exercita un control judiciar, ci in caz de admitere, procedeaza la anularea pura si simpla a celei de-a doua hotarari.

Elementele revizuirii

Subiectii

In revizuire partile se numesc revizuient si intimat.

Are calitatea de revizuient orice parte care a figurat in procesul in care s-a pronuntat hotararea ce se ataca, indiferent de pozitia procesuala corecta. Deci poate fi revizuient reclamantul, paratul, recurentul sau intimatul.

In mod exceptional, revizuirea poate fi exercitata si de alte persoane sau organe carora legea le ofera legitimare procesuala. Intra in aceasta categorie: procurorul, creditorii chirografari si succesorii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, daca transmisiunea a avut loc dupa pronuntarea hotararii atacate.

Obiectul revizuirii

Art. 322 alin.1, prevede ca se poate cere revizuirea ' unei hotarari ramasa definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs, atunci cand evoca fondul'.

Deci obiectul revizuirii il constituie hotararile care au rezolvat fondul pretentiei ce a fost dedusa judecatii.

Se apreciazaca au acest caracter:

1) hotararile de fond ale primei instante, pronuntate la prima judecata sau ca urmare a rejudecarii fondului dupa casarea cu trimitere, care au ramas definitive (prin neapelare, anulare sau respingere in temeiul unei exceptii procesuale a apelului sau perimare a apelului).

2) hotararile de fond ale instantei de apel pronuntate in prima faza procesuala sau dupa casarea cu trimitere.

3) hotararile instantelor de recurs prin care se evoca fondul, fiind vorba despre:

deciziile instantelor de recurs date ca urmare a rejudecarii fondului dupa casarea cu retinere.

in mod exceptional hotararile date asupra recursului, care a fost admis sau respins ca nefondat, daca la rejudecarea lui au fost produse inscrieri noi.

4) hotararile date in fond dupa sau odata cu admiterea cererii de revizuire;

5) hotararile date in fond, ca urmare a admiterii unei contestatii in anulare;

6) hotararile date in fond, pronuntate in contestatiile la executare.

Deci s-a aratat ca nu pot forma obiect al revizuirii urmatoarele categorii de hotarari:

- hotararile de prima instanta prin care nu s-a rezolvat fondul (exemplu: hotararile de declinare a competentei sau hotararile prin care se anuleaza sau se respinge apelul);

- hotararile pronuntate de instantele de recurs prin care a fost respins recursul fara a se invoca fondul, mentinandu-se situatia de fapt stabilita de instanta a carei hotarare a fost recurata.

- ordonanta presedintiala pentru ca aceasta presupune luarea unor masuri urgente si vremelnice fara a se judeca fondul; in acest caz daca situatia de fapt se schimba, instanta poate reveni printr-o noua ordonanta presedintiala asupra masurii luate;

- hotararile pronuntate in materie de divort (art. 619, al. ultim, cod. proc. civ.).

In acest caz legiuitorul a avut in vedere consecintele grave pe care le poate avea desfiintarea unei astfel de hotarari, dupa ce fostii soti sau numai unul dintre ei s-au recasatorit.

S-a aratat insa ca revizuirea este admisibila daca vizeaza rezolvarea unor capete accesorii, textul mentionat avand in vedere numai solutia instantei referitoare la desfacerea casatoriei.

Tot in legatura cu obiectul revizuirii, se observa ca legea nu conditioneaza admisibilitatea acestei cai de atac cu exercitarea in prealabil a apelului sau a recursului, asa cum se intampla in cazul contestatiei in anulare. Numai daca hotararea este nedefinitiva partea va introduce intai apel, iar daca a expirat termenul de apel se va putea plange pe calea revizuirii.

Cauza revizuirii

Aceasta problematica face obiectul art. 322 C. proc. civ., articol care prevede cele noua temeiuri de revizuire, unele dintre ele cuprinzand mai multe ipoteze.

Astfel, primul caz in care se poate cere revizuirea este:

1. 'Daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice, ce nu se pot aduce la indeplinire' (art. 322 alin.2 pct. 1)

Acest prim motiv al revizuirii vizeaza situatia in care exista dispozitii contradictorii in chiar dispozitivul hotararii, astfel incat acesta nici nu poate fi pus in executare.

2. Al doilea motiv de revizuire intervine atunci cand 'instanta s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut' (art. 322    alin. 2 pct. 2); intra in cadrul acestui motiv si situatia cand instanta 'nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut'.

Textul este o aplicare a principiului disponibilitatii, prevazut in art. 130 alin. final, conform caruia, judecatorii 'vor hotari numai asupra celor ce formeaza obiectul pricinii supuse judecatii'. Dar se instituie obligatia instantei de a respecta cadrul procesual fixat de parti, adica obligatia ei de a se pronunta asupra tuturor capetelor de cerere solicitate si in acelasi timp numai asupra acestora, adica sa nu se pronunte asupra unor lucruri necerute. Dar in limitele acestui cadru ea trebuie sa solutioneze pricina in intregul ei.

Se observa ca acest motiv de revizuire constituie in acelasi timp si un motiv de casare, dar pentru partea interesanta este mai avantajos sa apeleze la revizuire, tinandu-se cont de faptul ca termenul de revizuire este mai lung decat termenul de recurs. De altfel, in unele situatii, partea nici nu poate introduce recurs (de exemplu, impotriva hotararilor ramase definitive prin neapelare sau a hotararilor instantelor de recurs).

In cazul in care partea are un drept de optiune intre recurs si revizuire, este de preferat sa se aleaga revizuirea, deoarece impotriva hotararii ce se va pronunta va putea sa exercite o cale de atac in plus.

3. 'Obiectul pricinii nu se afla in fiinta'( art. 322 pct. 3).

Textul se refera la cazul in care printr-o hotarare debitorul a fost obligat sa predea un bun cert si determinat creditorului, care bun a pierit dupa pronuntarea hotararii, iar hotararea nu condamnase in mod alternativ si la contravaloarea bunului. Daca hotararea ar fi fost cu condamnarea alternativa, cererea de revizuire ar fi lipsita de interes.

Daca bunul cert dispare in cursul litigiului , legiuitorul (art. 132 alin. 2 pct. 3) permite reclamantului sa-si modifice actiunea, solicitand valoarea obiectului pierit. Chiar daca reclamantul a cunoscut sau nu disparitia bunului, el poate introduce o cerere de revizuire, nefacandu-se distinctie in functie de momentul la care a disparut bunul.

Dar se apreciaza ca si in acest caz partea interesata nu este obligata sa ia calea revizuirii, ci poate introduce o cerere principala avand ca obiect contravaloarea bunului pierit si se argumenteaza ca, neexistand identitate de obiect al celor doua cereri de chemare in judecata, nu se poate opune puterea de lucru judecat; de asemenea nu se poate invoca exceptia lipsei de interes a cererii in situatiile in care se apeleaza la aceasta cerere cand termenul de revizuire a expirat.

4) Art. 322 pct. 4, prevede ca revizuirea se poate cere 'daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecati.' Acest motiv de revizuire are in vedere doua ipoteze:

a) Prima se refera la situatia in care din hotararea atacata a fost rezultatul lipsei de obiectivitate a judecatorului sau a comportarii martorului care a depus marturie mincinoasa sau a expertului care a denaturat adevarul in raportul sau de expertiza.

Aceasta condamnare trebuie sa fie rezultatul unei hotarari penale.

In situatia in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata (a intervenit prescriptia, amnistia, moartea faptuitorului) si deci nu se poate obtine o hotarare penala de condamnare, partea interesata se va putea indrepta pentru contestarea pretinselor infractiuni savarsite intr-un proces civil anterior sau in legatura cu acesta, direct impotriva faptuitorilor in fata instantei civile. Insa, in ceea ce priveste rezolvarea acestei probleme, s-a impus ca norma legala in vigoare (O.U.G. nr. 138/2000 si art. 322 pct. 4 C. proc. civ.) solutia potrivit careia, instanta de revizuire este singura indreptatita sa verifice mai intai si pe cale incidenta daca s-a savarsit sau nu fapta penala pretinsa, solutie folosita in ultima vreme de instanta suprema si imbratisata si de doctrinasi in prezent si de lege.

b) A doua ipoteza a acestui motiv de revizuire vizeaza situatia in care hotararea ce se ataca pe calea revizuirii s-a bazat pe un inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii.

Justificarea acestei dispozitii legale consta in faptul ca hotararea care se bazeaza pe un asemenea inscris si-a pierdut temeiul material.

Pentru admisibilitatea cererii de revizuire in acest caz se cere ca inscrisul respectiv sa fi fost determinant pentru solutia data de instanta, adica sa fi influentat aceasta solutie.

In ceea ce priveste intelesul notiunii de 'inscris declarat fals' s-a aratat ca este necesar ca falsitatea inscrisului sa fie constatata printr-o hotarare judecatoreasca, simpla afirmatie a partii in acest sens nefiind suficienta. In principiu este vorba de o hotarare penala irevocabila, fara a fi necesar ca aceasta sa condamne pe autorul falsului, dar si de o hotarare civila.

5) Potrivit art. 322 pct. 5, revizuirea este admisibila 'daca dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotararea unei instante penale sau administrative pe care ea s-a intemeiat'.

a) Prima ipoteza are in vedere situatia in care partea care a pierdut procesul dovedeste existenta unor inscrisuri care au fost retinute de partea adversa sau care nu au putut fi reprezentate dintr-o imprejurare mai presus de vointa ei.

Pentru a invoca acest motiv trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

-partea interesata sa prezinte un inscris nou, care nu a fost folosit in procesul in care s-a pronuntat hotararea;

-inscrisul sa aiba forta probanta prin el insusi (nu trebuie sa fie confirmat prin alte mijloace de proba, de exemplu un inceput de dovada scrisa, ce trebuie completat de martori si prezumtii);

-inscrisul invocat sa fi existat la data cand a fost pronuntata hotararea ce se cere a fi revizuita, deci sa fi existat in momentul judecarii pricinii finalizate prin acea hotarare;

-inscrisul nu a putut fi invocat in procesul in care s-a pronuntat hotararea atacata, fie pentru ca a fost retinut de partea potrivnica, fie dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor.

In primul caz nu intereseaza daca aceasta retinere a fost intentionata sau involuntara, dar este necesar ca revizuientul sa nu fi cunoscut faptul retinerii inscrisului in momentul judecarii fondului.

In al doilea caz, imprejurarea mai presus de vointa partii urmeaza a fi apreciata de instanta de revizuire, dar partea interesata trebuie sa o deosebeasca:

-inscrisul sa fie determinant, adica daca el ar fi fost cunoscut de instanta cu ocazia judecarii fondului, solutia ar fi fost alta decat cea pronuntata.

b) A doua ipoteza a art. 322 pct. 5 vizeaza situatia in care hotararea atacata pe aceasta cale s-a intemeiat pe o hotarare judecatoreasca de orice natura care a fost la randul ei revizuita.

Conditia de admisibilitate a revizuirii in aceasta ipoteza este aceea ca hotararea care a fost revizuita a fost determinanta pentru solutia din hotararea ce se ataca.

6) Un alt motiv de revizuire este prevazut de art. 322 pct. 6 'daca statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, disparutii, incapabili sau cei pusi sub curatela, nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati sa-i apere'.

In notiunea de 'incapabili' se includ atat minorii pana la 14 ani si interzisii judecatoresti, cat si minorii cu capacitate restransa de exercitiu (corelat cu art. 324).

Nu intereseaza situatia care a dus la lipsa totala a apararii acestora, iar in ceea ce priveste apararea cu viclenie, aceasta trebuie dovedita si trebuie sa constea in manopere dolosive care au determinat in mod evident pierderea procesului.

7) Art. 322, pct. 7    sustine ca 'daca exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate'.

Cunoscut in doctrina sub denumirea de contrarietate de hotarari, acest motiv de revizuire este justificat de institutia puterii de lucru judecat. S-a aratat ca revizuirea pentru contrarietatea de hotarari este admisibila daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

-sa fie vorba de hotarari definitive contradictorii, chiar daca nu au rezolvat fondul pricinii;

-hotararile sa fie pronuntate in aceeasi pricina (tripla identitate de elemente: parti, obiect, cauza);

-hotararile sa fie pronuntate in dosare diferite;

-in al doilea proces sa nu se fi invocat exceptia de lucru judecat sau daca a fost ridicata sa nu se fi discutat;

-sa se ceara anularea celei de-a doua hotarari.

Daca s-ar cere anularea primei hotarari, cererea de revizuire ar fi respinsa ca inadmisibila, pentru ca instanta de revizuire nu este o instanta de control judiciar ca sa poata aprecia care dintre hotararile potrivnice este gresita. Ea trebuie doar sa constate ca prin ultima hotarare s-a nesocotit puterea lucrului judecat, ce rezulta din prima hotarare.

8) Un alt motiv de revizuire prevazut de art. 322 pct. 8, este 'daca partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta despre aceasta, dintre o imprejurare mai presus de vointa sa'.

Acest motiv presupune indeplinirea cumulativa a doua conditii:

-partea a fost legal citata;

-dintr-o imprejurare mai presus de vointa ei nu s-a putut prezenta la judecata si nu a putut sa instiinteze instanta despre aceasta.

Aceasta imprejurare se apreciaza de institutia de revizuire si va trebui sa fie dovedita in parte. Se sustine ca simpla neprezentare la judecata, chiar din motive obiective nu constituie motiv de revizuire.

9) Prin art. 14 din O.U.G. nr. 58/2003 s-a mai introdus un motiv de revizuire, care consta in ipoteza in care CEDO a constatat o incalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale datorita unor hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.

Sesizarea instantei

Prevederile legii cu privire la instanta competenta a judeca revizuirea, la termenele de exercitare a revizuirii si la judecata propriu-zisa a acestei cai de atac sunt cuprinse in art. 323-328 C. proc. civ.

In ceea ce priveste instanta competenta, revizuirea fiind o cale de atac de retractare se indreapta 'la instanta care a dat hotararea ramasa definitiva si a carei revizuire se cere' (art. 323 alin. 1).

In principiu este vorba de instanta care a pronuntat hotararea pe fond, daca hotararea a ramas definitiva prin neapelare, apelul a fost respins sau anulat ori s-a perimat: este vorba de prima instanta; in cazul unei hotarari definitive in apel: instanta in apel. Insa in cazul in care hotararea instantei de recurs evoca fondul, revizuirea va fi judecata de aceasta instanta.

De la regula formulata de art. 323 alin. 1 exista o exceptie, prevazuta in alineatul urmator si anume, in cazul contrarietatii de hotarari (art. 322, pct. 7) 'cererea de revizuire se va indrepta la instanta mai mare in grad fata de instanta sau instantele care au pronuntat hotararile potrivnice' (art. 323 alin. 2,) si acelasi articol continua: 'cand cele doua instante care au dat hotararile potrivnice fac parte din circumscriptii judecatoresti diferite, instanta mai mare in grad la care urmeaza sa se indrepte cererea de revizuire va fi aceea a instantei care a dat prima hotarare'.

Dca prin aceeasi cerere se formuleaza mai multe motive de revizuire, iar competenta ar reveni unor instante diferite, nu va opera prorogarea de competenta, ci fiecare instanta va solutiona cererea in legatura cu motivul pentru care este competenta. Se poate intalni o asemenea situatie daca s-ar invoca motivul prevazut de art. 322 pct. 7 si orice alt motiv.

Potrivit art. 324, termenul de exercitare a revizuirii este de o luna si se va socoti:

1. 'in cazurile prevazute de art. 322 pct. 1, 2 si 7, alin. 1, de la comunicarea hotararilor definitive, iar cand hotararile au fost date de instante de recurs dupa evocarea fondului, de la pronuntare; pentru hotararile prevazute la pct. 7 alin. 2 - de la pronuntarea ultimei hotarari';

2. 'in cazul prevazut de art. 322 pct. 3, de la cel din urma act de executare'. Este vorba de un act material de urmarire din cadrul executarii silite directe.

3. 'in cazul prevazut de art. 322 pct. 4, din ziua cand partea a luat cunostinta de hotararea instantei penale de condamnare a judecatorului, martorului, expertului sau de hotararea care a declarat falsitatea inscrisurilor'.

Daca insa constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, acest termen se va calcula de la data cand partea a luat cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestora.

4. 'in cazurile prevazute de art. 322 pct. 5, din ziua in care s-a descoperit inscrisul';

5. 'in cazurile prevazute de art. 322 pct. 6, de la comunicarea hotararii definitive, facuta statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publica, sau de la intoarcerea disparutului sau de la dobandirea capacitatii, in aceste din urma cazuri termenul fiind de 6 luni';

6. 'in cazul art. 322 pct. 8, termenul de revizuire este de 15 zile si se socoteste de la incetarea impiedicarii'.

7. 'In cazul reglementat prin O.U.G. nr. 58/2003 (pct. 9 din art. 322) termenul este de 3 luni de la data publicarii hotararii CEDO in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I.

Daca partea nu a putut exercita aceasta cale de atac in aceste termene, in functie de fiecare caz in parte, din cauza unei imprejurari mai presus de vointa ei, se poate aplica art. 103, potrivit caruia acesta poate solicita repunerea in termen de cel mult 15 zile de la incetarea impiedicarii. In acest termen trebuie sa formuleze si cererea de revizuire.

Deoarece nu exista dispozitii exprese cu privire la cererea de revizuire, urmeaza a se aplica dreptul comun in materie.

Procedura propriu-zisa de judecata este prevazuta de art. 326: 'cererea de revizuire se judeca potrivit dispozitiilor prevazute pentru cererea de chemare in judecata'.

Cu alte cuvinte compunerea instantei va fi aceeasi cu cea din cauza in care s-a pronuntat hotararea atacata, iar judecatorii care au participat la pronuntarea hotararii ce se ataca nu sunt incompatibili.

Intampinarea este obligatorie.

Instanta poate suspenda executarea hotararii a carei revizuire se solicita, insa numai cu depunerea unei cautiuni in cuantumul fixat si la cererea revizuientului.

Dezbaterile se limiteaza numai la admisibilitatea revizuirii si la faptele pe care se intemeiaza.

Daca cererea de revizuire este admisa, se procedeaza la schimbarea in total sau in parte a hotararii revizuite, iar in cazul revizuirii pentru contrarietatea de hotarari, va anula ultima hotarare. Se face mentiunea despre aceasta pe originalul hotararii revizuite.

Reluarea judecatii se va face in limitele in care a fost investita initial instanta si a temeiului pe care s-a formulat cererea de revizuire, nefiind posibil sa se solutioneze, de exemplu si o cerere reconventionala pe care revizuientul a formulat-o dupa depunerea cererii de revizuire.

Instanta sesizata cu o cerere de revizuire va verifica daca sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru a se putea solicita revizuirea, apoi va proceda la administrarea probelor necesare, si, dupa concluziile partilor, va pronunta o singura hotarare prin care, in acelasi timp va admite cererea de revizuire si va da si solutia de fond.

Art. 328 alin. 1 dispune ca hotararea asupra revizuirii este supusa cailor de atac prevazute de lege pentru hotararea revizuita.

Potrivit art. 328, alin. 2 'daca revizuirea s-a cerut pentru hotarari potrivnice, calea de atac este recursul'.

Recursul in interesul legii

Recursul in interesul legii este o cale extraordinara de atac de reformare care este reglementata de art.329 C.p.c, modificat prin Legea nr. 59/1993 si O.U.G. nr. 138/2000.

Particularitatile lui rezida in urmatoarele aspecte:

-numai procurorul general - din oficiu sau la cererea ministrului justitiei - are legitimare procesuala activa, respectiv poate sa introduca recursul in interesul legii.

-competenta apartine numai Inaltei Curti de Casatie si Justitie in sectiile ei reunite, care se va pronunta asupra recursului cu care este sesizata.

-obiectul recursului in interesul legii il constituie unificarea practicii judecatoresti in anumite probleme de drept. Scopul acestei cai extraordinare de atac este acela ca sa asigure o interpretare si o aplicare unitara a legii pe intregul teritoriu al tarii, inclusiv in cazul unor dispozitii legale neclare, confuze, lacunare sau contradictorii care au generat practica judecatoreasca diferita.

Ipoteza de lucru este aceea in care diferite instante din tara au pronuntat solutii diferite sau chiar contrarii in aceeasi problema de drept. Este firesc ca asemenea diferente de opinii sa dispara si pentru aceasta instanta suprema va pronunta prin hotarare punctul de vedere legal.

- procedura de solutionare este una speciala, sui-generis.

Partile din procesele care au condus la diversitatea de opinii nu sunt citate. Nu se administreaza probe. Se analizeaza numai motivele recursului, hotararile care au determinat introducerea acestui recurs si considerentele lor.

Participarea procurorului general sau a unui procuror de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este obligatorie.

Hotararea se pronunta conform opiniilor majoritare si se comunica tuturor instantelor judecatoresti din tara, fiind publicata si in Monitorul Oficial.

Dezlegarea data problemelor de drept este obligatorie pentru toate instantele, la fel ca si legea. Acest efect general se aplica numai pe viitor. Hotararea nu produce efecte retroactive asupra cauzelor si partilor din procesele care au provocat exercitarea acestei cai extraordinare de atac.

Recursul in anulare

A fost tot o cale extraordinara de atac de reformare si era reglementat de art.330 C.p.c., asa cum fusese modificat prin Legea 59/1993, prin O.U.G. nr. 138/2000 si prin O.U.G. nr. 59/2001.

Dispozitiile care reglementau recursul in anulare au fost abrogate prin O.U.G. nr. 58/2003.