DESPRE POSESIUNE - DREPT ROMAN

DESPRE POSESIUNE - DREPT ROMAN

1. Definitia si originea posesiei

1.1. Definitie

A poseda un lucru inseamna al detine cu intentia de a te considera proprietar chiar daca in realitate nu ai aceasta calitate.

Expresia posesiune se compune din doua cuvinte:

- pot care inseamna putere

- sesio care simbolizeaza a se aseza, sedere

Posesiunea este stapanirea de fapt a unui lucru sau astfel spus este o stare de fapt ocrotita de drept.

Retinem ca incepand din dreptul roman pana astazi posesiunea este distincta de proprietate. Posesiunea este o stare de fapt iar nu de drept, care trebuie sa contina in mod cumulativ si obligatoriu doua elemente:

a) un element (factum) care implica detinerea lucrului in mod efectiv. Probabil ca initial posesia se referea numai la bunuri mobile.

b) al doilea element (animus possidendi) care era intentia de a se considera proprietarul bunului pe care-l detine.

Chiar asa ca stare de fapt, posesiunea a fost ocrotita de drept inca din perioada romana. Actul material de a o pastra si folosi este o stare de fapt dar prin consecinte posesiunea apare ca o stare de drept fiind ocrotita de lege.

Reducand cele doua elemente, putem spune ca posesiunea cuprinde:

- corpus - elementul material

- animus - elementul intentional

1.2. Originea posesiunii

De regula proprietarul este si posesorul lucrului pe care il detine. La origine posesiunea se numea usus. Textele vremii sunt divergente, gasim pasaje unde posesia apare ca o stare de fapt iar altele ca un drept.

In vechimea mare posesiunea nu era detasata de dreptul de propreitate si nu era aparata separat, ci prin actiunile care aparau proprietatea. Mai tarziu cand statul roman a dat in folosinta terenuri din ager publicus apar si uzurpatori ai terenurilor date in folosinta. Se cauta solutii pentru a ocroti posesorul si astfel apare posesiunea.

2. Elementele si felurile posesiunii

2.1. Elementele posesiunii

- un element intentional - animus

- un element material - corpus

Elementul intentional pana la proba contrara se prezuma iar corpus era corpul material, bunul, pe care il stapaneste posesorul.

2.2. Felurile posesiunii

a) possesio ad interdicta - este posesia care poate fi protejata prin interdicte posesorii pentru care sunt necesare doua elemente: animus si corpus.

♦ Interdictele posesorii erau ordine date de pretor in vederea ocrotirii posesiunii care era contestata. Acestea erau:

○ interdicta recuperande possesionis causa (interdictele pentru recuperarea posesiei pierdute)

- unde vii de acestea beneficiau posesorul deposedat prin violenta

- de precario (relativ la precaritate) se acorda persoanei care a remis un lucru altei persoane si refuza sa i-l restituie

- de clandestina possesione apara posesiunea clandestina

○ interdicta retindae possesionis causa (au ca scop pastrarea posesiunii si erau de doua feluri)

- interdictul utrubi (care din doi) permite pastrarea posesiei de catre cel care a posedat mai mult acel lucru in anul in care a precedat emiterea interdictului

- interdictul uti possidentis (dupa cum posedati) mentine acea posesiune in favoarea posesorului actual din momentul emiterii interdictului.

Intr-o perioada tarzie interdictele s-au modificat, utrubi a fost asimilat cu uti possidentis. O fuziune s-a produs si intre interdictere recuperande possesionis. Iustinian inlocuieste interdictele cu actione utiles ex causa interdicti.

♦ Detentia. Ca si posesia, detentia era o stare de fapt avand animus si corpus. In acest caz detentorul are intetia (animus) de a folosi bunul nu pentru el, ci pentru altul. Detentorul nu beneficia de interdictele posesorii.

b) possesio ad usucapione - duce la dobandirea proprietatii quiritare prin uzucapiune si se intemeiaza pe o justa cauza. In afara de conditiile posesiunii necesita si conditiile uzucapiunii. Se mai numea si posesio civilis fiind aparata printr-o actiune rei vindicatio.

c) possesio injusta (viciosa) - este posesia vicioasa, contrara dreptului. Este lipsita de protectie juridica. Apare cand posesorul detine bunul in posesie pe ascuns, prin violenta sau posesia are vicii. Viciile posesiei sunt: violenta, clandestinitate si precaritate.

d) quasi possesio sau juris posesio - este o notiune care a aparut tarziu. Pretorul arata ca posesia fiind exercitiul dreptului de proprietate a puterilor care sunt cuprinse in acest drept, atunci si servitutile se exercita prin acte materiale necesare unei posesii.

e) detentiunea sau possesio naturalis - i se mai spunea si corporalis. Aceasta notiune este opusa aceleia de possesio civilis care era o adevarata posesiune. Posesorul unei posesii naturalis nu poseda pentru sine ci pentru altul.    

3. Efectele posesiunii. Dobandirea si pierderea posesiunii

3.1. Efectele posesiei

Posesorului i-au fost create mijloace juridice pentru apararea posesiunii. Aceste mijloace erau interdictele posesorii.

Posesiunea prelungita poate duce la dobandirea proprietatii prin uzucapiune.

3.2. Dobandire si pierderea posesiei

Posesiunea se dobandeste, in principal prin titularul care poseda si exceptional printr-o alta persoana sui iuris. A fost permisa dobandirea posesiunii prin altul animo alienii (cu animus al altuia) cand posesorul era in incapacitate (infamia, nebunia).

Posesiunea se pierde cand unul dintre cele doua elemente lipsesc in persoana posesorului.