DIMENSIUNILE INTERNATIONALE ALE TERORISMULUI

DIMENSIUNILE INTERNATIONALE ALE TERORISMULUI

Democratia si amenintarile teroriste.

Terorismul, acest concept general acopera toate formele de utilizare a terorii in scopul de a impune, generand implicatii profunde in plan socio-politic dar si economic al societatii. In mod deosebit, terorismul politic inseamna practicarea politicii prin intermediul violentei.

Conceptual, violenta trebuie sa fie: ilegala, sistematica (o crima izolata cum a fost asasinarea lui Kennedy sau tulburarile ce apar spontan, neorganizat, nu inseamna terorism); exercitata de anonimi (deci, nu include loviturile de stat si revolutiile); indreptata impotriva ordinii de drept, sa aiba motivatie politica, asadar nu include nationalismul, nici gangsterismul mafiot.

Ca geneza, terorismul contemporan provine din Noua Stanga, desprinsa din stanga leninista, pe care a acuzat-o de pierderea spiritului revolutionar.

Nona Stanga a aparut in Europa la sfarsitul anilor 1960. In deceniile cinci si sase a aparut si s-a extins o stare de spirit propice violentei favorizata si de insuccesele social-economice din Franta si Germania. Ca urmare, indivizi si grupuri mici de oameni s-au pronuntat pentru terorism.

Noua Stanga considera ca revolutia prin terorism viza instaurarea unei epoci in care toate valorile sociale cunoscute trebuiau rasturnate, negate si promova individualismul absolut. Acest curent nu a intarziat sa fie exploatat in interes propriu de catre diverse centre. Unul dintre acestea a fost Moscova, care a stimulat, pregatit, dotat si finantat terorismul. Au mai existat si alte centre ca Libia, Irak, Iran, Siria, Beijing, Havana. In afara de acestea au mai actionat si servicii secrete ale diferitelor tari, care s-au implicat in fenomenul terorist, urmand atingerea propriilor scopuri. Au existat, desigur, si teroristi sau grupuri teroriste mici care au actionat autonom, avand a vedere ca nu era prea greu ca, folosind un pistol sau o bomba, sa realizezi un act terorist. De asemenea, in fenomenul terorist au fost implicate si ale grupuri clandestine, mai ales traficantii de armament, droguri si carne vie. Este semnificativ si faptul ca in societatea contemporana se constata o tendinta de depolitizare, mai ales la nivelul tineretului, ceea ce provoaca un vid conceptual, de natura sa nesocoteasca una dintre caracteristicile omului: aceea de a fi o fiinta politica. Vidul respectiv este exploatat de terorism, care atrage la actiuni specifice indivizi sau grupuri de oameni.

Prima manifestare in plan ideologic a terorismului contemporan este 'Mai 1968', care a constituit sursa unui numar de organizatii de factura marxist-leninista care s-au ridicat impotriva prezentei americane in Europa, a americanismului, imperialismului occidental si sistemului capitalist, militand pentru revolutie si socialism. O atractie deosebita pentru terorism, in perioada contemporana, se observa in tarile lumii a treia, motivatia pentru activitatea terorista constand in ideea de a atrage atentia asupra necesitatii de a ajutora aceste popoare, victime ale imperialismelor contemporane. Terorismul contemporan are caracterul unei miscari de neadaptare sociala, contestatara, numitorul comun fiind proclamarea violentei ca unica solutie. Ceea ce caracterizeaza organizatiile teroriste din intreaga lume in prezent este incapacitatea lor de a propune un program politic coerent, perspectiva pentru viitor. Teroristii au intentii dar nu principii, nici morale, nici politice. Pentru ei, ideologia este simpla vorbarie. Factorul care ii impinge la actiune nu este ideologia lor, ci dispozitia lor psihopatologica subiectiva. Teroristii se considera a fi revolutionari, dar in realitate nu sunt. O revolutie se face pentru a schimba, in general, regimul politic. Se constata ca terorismul a preluat opozitia fata de capitalism si proslavirea violentei, a centralismului, Teroristii au preluat de la Mao lozinca "acum si aici". Ei nu sunt dispusi sa mai astepte instaurarea si consolidarea comunismului si tot de la Mao au mai luat voluntarismul, iar de la anarhisti, principiul prioritatii actiunii.

Terorismul are doua scopuri, primul consta in a face insuportabila viata pentru cetateanul de rand, iar cel de-al doilea de a crea un climat distructiv. Pot fi mentionate si alte scopuri: distrugerea echilibrului si armoniei, din relatiile sociale, alegandu-si ca tinte personalitatea de conducere, incalcarea legilor de baza ale societatii, imprimarea impresiei de nevinovatie (pentru teroristi nu exista nevinovati, cei care nu lupta impotriva sistemului sunt vinovati de complicitate pentru existenta lui), teroristii au avantajul ca nu respecta si nu recunosc legea, teroristii pretind sa fie ajutati de indivizi sau societate, ajutor ce le este acordat de teama consecintelor unui eventual refuz, crearea sentimentului neputintei societatii, a ordinii de drept.

A avea succes in primele actiuni este de importanta fundamentala pentru terorism pentru ca astfel se creeaza in randul opiniei publice impresia dorita si sunt atrasi si recruti si alti teroristi.

Refuzand sa recunoasca si sa respecte legile, terorismul se considera indreptatit sa fure, sa rapeasca, sa ucida, sa foloseasca bombele, sa faca orice. La randul sau, insa, teroristul arestat cere sa i se respecte drepturile conferite de lege, sa fie protejat ca orice alt cetatean.

Prin metodele folosite teroristii urmaresc crearea unui climat destabilizator. Ei doresc sa inlocuiasca dialogul politic cu dialogul gloantelor, sa transforme o situatie politica in situatie militara, iar confruntarile politice, electorale, parlamentare, sa le inlocuiasca cu confruntari teroriste, cu actiuni armate. Atunci cand statul ia masurile necesare de combatere, teroristii incearca sa se erijeze in aparatori ai libertatii populatiei si nu ezita sa solicite chiar interventia straina.

Scopul general al actiunilor teroriste consta in dezmembrarea societatii. (Un teoretician al terorismului din deceniul 60, Abraham Guillen, scria: 'Astazi centrul razboiului revolutionar trebuie sa fie in marile orase. Nu cucerirea de teritoriu este importanta, ci distrugerea inamicului, macinarea lui continua prin ciocniri surprinzatoare, incercuindu-l, nimicindu-l incet-incet.

De asemenea prin actiunile lor, teroristii mai urmaresc: sa intre in politica prin forta, atragerea clasei muncitoare intr-un razboi civil, asa cum a fost cazul Brigazilor Rosii din Italia, zadarnicirea incercarilor de a ameliora societatea, negand orice posibilitate de a realiza o imbunatatire a situatiei, o crestere a nivelului de trai pe cale pasnica, destabilizarea sau consolidarea puterii, corespunzatoare etapei prin care trece orice tara. Cat priveste obiectivele pentru teroristi, nu exista oameni nevinovati, Astfel Brigazile Rosii l-au impuscat pe profesorul arhitect Sergio Lenti in 1980, numai pentru faptul ca a proiectat constructia unei noi inchisori.

Dupa criteriul obiectivelor de lovit, terorismul imbrica o sumedenie de aspecte: in masa sau in orb, impotriva tuturor (un terorist care plaseaza o bomba intr-un restaurant, intr-un hotel sau cafenea, parc, etc.) cu obiectiv prestabilit, selectiv (impotriva unei clase sociale sau a unei anumite categorii).

Teroristii isi aleg cu atentie victimele, momentele in care sa loveasca si conditiile in care sa actioneze, pentru a da sens politic activitatii lor. Spre deosebire de vechii teroristi rusi care urmareau uciderea tarului sau cel putin a unor persoane din anturajul lui, cei de azi urmaresc tinte mai vulnerabile, pentru ca ei sa fie in siguranta.

Obiectivele teroristilor sunt simbolurile ordinii de drept, cum ar fi: parlamentari, sindicatele, alegerile, tribunalele, partidele considerate ca actioneaza pentru mentinerea oranduielii existente, pentru indepartarea momentului rezolutiei.

Teroristii au inteles ca, in prezent guvernantii depind de opinia publica. Din aceasta cauza ei cauta sa dea lovituri spectaculoase, pentru a obtine ralierea opiniei publice.

Teroristii urmaresc, de asemenea, sa-si faca o reclama gratuita prin presa, radio, televiziune. Organizatiile teroriste au grija ca toti membrii lor sa stie sa fabrice bombe, amestecuri incendiare, sa distruga masini. Cei proaspat recrutati sunt pusi sa jefuiasca, sa sparga banci, pentru a obtine banii necesari in vederea efectuarii actiunilor teroriste. Unii dintre ei comit acte de piraterie impotriva unor aeronave, nave, altor mijloace de transport public.

O atractie deosebita o exercita terorismul si in randul intelectualilor.
Desigur, nu toti intelectualii sunt atrasi de terorism. Terorismul este insa, in mod sigur, deosebit de atractiv pentru semidocti. Ei cred ca teroristii, desi fac greseli sunt animati de cele mai bune intentii, doresc instaurarea unei lumi bune. In Europa Occidentala, o asemenea pozitie se bucura de sprijinul unor cercuri restranse de intelectuali, situatia fiind alta in tarile subdezvoltate si chiar in unele cu dezvoltare medie. Uneori extrema dreapta manifesta simpatie fata de teroristi de stanga, avand in comun ura fata de democratie. Dar sunt multi intelectuali care se pronunta impotriva terorismului, atat in Anglia cat si in S.U.A., spre deosebire de cei care incearca sa-i si apere, fiind gata sa le ofere si informatii. Alti simpatizanti ai teroristilor sunt cei care ii doteaza, ii finanteaza, le procura arme si bani, le asigura legatura cu exteriorul. Acesti colaboratori ai teroristilor sunt de regula ziaristi, juristi, profesori, ofiteri, etc.

Organizarea teroristilor se bazeaza pe principiul centralismului, dirijismului, aglomerarii. Nucleul terorist trebuie sa fie mic. Se compune din trei, patru oameni, avand legatura prin seful lor, cu veriga superioara, pentru respectarea conspirativitatii. Dar o grupa, atat de mica nu poate dispune de resurse, de mijloace, de posibilitatea de a intreprinde o actiune mai ampla. De aceea, exista multe asemenea nuclee mici, care sunt conduse de o suprastructura puternica, centralizata, ce defineste strategia generala, lasand amanuntele pe seama nucleelor locale. Formatiunea terorista de baza, se compune din trei pana la zece oameni. Iar asa zisele 'armate au un numar mai mare de pana la cateva zeci de oameni. Organizatiile mai mari cum a fost Tupamaros - un record in istoria terorismului, ajunsesera in 1971, la peste 3000 de oameni, ceea ce a dus la caderea lor. O alta organizatie uriasa a fost E.R.P din Argentina, care avea circa 5000 de oameni.

Intre diversele organizatii teroriste exista relatii de colaborare pe plan international. Sunt cunoscute de pilda, legaturile dintre organizatia terorista belgiana Action Directe si Fractiunea Armata Rosie, organizatie terorista germana. In acest context, se inscrie si ajutorul acordat teroristilor in tarile foste socialiste, in unele tari arabe si africane pentru instruire, dar si pentru finantarea si dotarea cu arme specifice, inclusiv explozivi. Mai mult, sunt cunoscute cazuri cand unele state au favorizat, direct sau prin serviciile secrete, anumite grupari teroriste, acestea nu se "inghiteau" intre ele ceea ce pana la urma a dus la izbucnirea unui adevarat razboi intre organizatiile teroriste sustinute de diverse tari.

Organizatiile teroriste colaboreaza deschis in situatii cand este necesara tranzitarea unor teroristi spre, sau dinspre locul actiunii, prin tari ostile sau favorabile lor. Astfel, palestinienii executa actiuni teroriste in Paraguay sau Franta, teroristii japonezi actioneaza in Kuweit, Israel, Olanda, teroristii germani actioneaza in Suedia sau Uganda etc. Se remarca faptul ca situatia speciala a palestinienilor a dus la extinderea terorismului contemporan.

Organizatiile teroriste colaboreaza, pe plan international, pe urmatoarele trei directii: schimburi reciproce de idei, arme, bani, ajutor in instruirea tehnica si experienta, transferarea in alte tari pentru a lovi inamicul comun in punctele cele mai slabe, mai importante, sau acolo unde se considera ca vor avea cel mai mare castig din actiunea lor. Teroristii care nu sunt in relatii directe se recunosc totusi intre ei si se sprijina prin tactica, metodele si prin mijloacele utilizate.

Este cunoscut faptul ca teroristii lovesc mai ales in tarile democrate.
Terorismul se manifesta mai cu seama in societatile in tranzitie sau care au posibilitatea sau disponibilitatea spre a se restructura. In acest caz terorismul este general si de cei care nu se adapteaza la ritmul transformarilor, tari in care transformarile nu au avut deplin succes, cum a fost Franta in 1968, sau Grecia in 1974, tari unde se semnaleaza adversitati etnice precum Germania, Japonia, Argentina, tari in care transformarile sunt rapide iar valorile nationale au fost rasturnate, fara a avea timpul necesar pentru consolidarea altora noi cum a fost cazul Japoniei dupa razboi, Spania dupa moartea lui Franco si Turciei, tari in care exista o intoleranta de o indelungata traditie precum Spania, Franta, Grecia, Turcia.

Terorismul nu apare si nu se manifesta in tari cu o istorie pasnica, slab
populate si cu intelectualitate care nu sufera de etilism (Elvetia, Austria, Suedia), ci, de regula, in tarile catolice, musulmane, unde misticismul, este mai pregnant decat in cele protestante.

Se pot retine asadar urmatoarele aspecte generale: mai intai apare
terorismul de stanga si apoi ca o contrapondere, cel de dreapta (Italia, Turcia, Argentina, Brazilia, Guatemala). Terorismul nu se bucura de colaborarea populatiei, organizatiile fiind reduse din punct de vedere numeric, formate cu precadere din studenti sau fosti studenti. In organizatiile teroriste nu exista muncitori sau tarani, terorismul fiind sustinut cu precadere de intelectuali, dar numai pana la un anumit punct, iar acesta are o eficacitate neinsemnata.

Asadar, terorismul contemporan a aparut datorita - neimplinirii sperantelor dupa ce de-al doilea razboi mondial, razboaielor din Coreea si Vietnam, conflictului arabo-israelian, razboiul rece, insuccesului comunismului care zdrobise revolutia ungara din 1956 s-a resimtit dupa dezvaluirile lui Hrusciov privind crimele staliniste si dupa influenta perioadei post-Brejnev, rasturnarii valorilor in societatea de consum, narcoticelor, criminalitatii, tolerantei excesive, valurilor migratoare cum a fost hippy sau a insucceselor miscarilor Noii Stangi.