DREPT COMERCIAL

DREPT COMERCIAL

AN III SEMESTRUL I

Stiind ca "acolo unde exista societate, exista si drept", existenta dreptului comercial este determinata in mod evident de aparitia relatiilor comerciale. Schimburile si tot ce presupun acestea au condus la aparitia unor reguli precise prin care au fost reglementate aceste raporturi.

IUS COMERCI - dreptul de a incheia acte juridice civile.

Intensificarea schimburilor si a interactiunilor presupuse de negot a condus la aculturatii benefice.

In Evul mediu se constituie bancile, falimentul, institutiile comerciale. Cele mai celebre cutume sunt cele italiene. Aparitia si dezvoltarea breslelor de comercianti au constituit economizarea dreptului comercial.

1989 - s-a redeschis Codul comercial.

Etimologie: drepul comercial indica faptul ca se refera la un ansamblu de norme juridice care vizeaza comertul. Din punct de vedere etimologic, COMERT provine din limba latina si constituie o alaturare a doua cuvinte: cum si mercs.

O acceptiune economica: actiune de interpunere intre producator si consumator

O acceptiune juridica: are in vedere producerea de marfuri, nu doar circulatia lor, dar si prestarile de servicii.

Definitie: dreptul comercial este ansamblul de reguli aplicabile raporturilor juridice considerate de lege ca fiind comerciale.

Obiectul dreptului comercial: raporturile juridice calificare de lege ca fiind comerciale, sunt clasificate in conceptia clasica dupa doua criterii:

obiectiv - este indiferent de persoana care il incheie. Sunt, in esenta lor, aplicabile comertului - savarsirea faptelor considerate de lege comerciale, atrage dupa sine calitatea de comerciant. Aceasta perspectiva a fost imbratisata de Codul comercial francez la 1907.

subiectiv - actele juridice savarsite de comercianti atrag in mod automat incidenta reglementarilor comerciale asupra acestora. Dreptul comercial este un drept profesional.

IZVOARELE DREPTULUI COMERCIAL

Categorii:

materiale: idei, ideologiile sociale, constiinta, cultura

formale: forma in care se prezinta dreptul

drept scris

drept nescris

normative (obligatorii)

interpretative (neobligatorii, auxiliare)

cutuma

legea

jurisprudenta

Izvoare normative ale dreptului comercial:

Aqui-ul cominitar: ansamblul de reguli pentru tot spatiul UE. In perioada de preaderare, Romania a trebuit sa introduca in negocierea Aqui-ului comunitar Capitolele V si VI.

2. Constitutia: reprezinta o legea fundamentala a statului; isi pastreaza caracterul suprem, contine principiile pe baza carora este cladit intregul sistem juridic. Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. Art. 44, alin. (2): "Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala." Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate." Art. 145, alin. (1) si (2), lit. a) si b): "(1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta.

(2) Statul trebuie sa asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;

b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara

3. Codul comercial: inca din primul articol instituie prevalenta sa in mod comerciala.

Art. 1 : "In comert se aplica aceasta lege". Insasi denumirea sa atesta faptul ca este principalul izvor de normativ al dreptului comercial. Datorita transformarilor societatii, o serie de articole au fost abrogate prin lege. Au ramas insa o serie de institutii fundamentale: faptele de comert, comerciantii, obligatiile comerciale.

legile comerciale speciale: aduc modificari semnificative intervenind in viata comerciala - au determinat inlocuirea unor materii intregi. Legea comerciala speciala exista la data adoptarii Codului, desi nu au fost mentionate de legiuitor in randul izvoarelor, fara indoiala fac parte dincategoria celor formale, normative.

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

Legea nr. 15/1990 privind Registrul Comertului

In ceea ce priveste conflictul de legi dintre Codul comercial si legile comerciale speciale, Codul civil consacra subsidiaritatea Codului civil in materie comerciala "unde ea nu dispune, se aplica Codul civil".

Codul civil si legile civile speciale: in masura in care legile comerciale speciale constituie izvoare formale si normative al dreprului comercial, in aceeasi masura si legile civile speciale constituie izvoare formale si normative pentru identitate de ratiune.

b.    Izvoare interpretative: uzurile comerciale: caracterele cutumei au fost stabilite inca din dreptul roman, ramanand neschimbate. Cutuma este cel mai vechi izvor de drept, importanta sa scazand in ultimul timp si azi nu mai are forta juridica prin sine insati, ci prin dispozitiile legale.

In dreptul comercial roman, cazuile coemrciantilor nu sunt izvoare formale si normative ale dreptului. Sunt admise doar uzurile interpretative, nu si cele legislative (cele prin care se stabilesc conduite).

Jurisprudenta - totalitatea hotararilor judecatoresti si arbitrale pronuntate. Sistemul nostru de drept nu admite jurisprudenta ca izvor de drept. Solutiile pronuntate nu pot constitui decat un caracter orientativ, nu si obligatoriu pentru cazuri similare, chiar identice.

Doctrina, in toate sistemele contemporane, nu are valoare de izvor normativ. Are doar un rol persuasiv. Acest rol insa nu este atat de minor.

Principiile dreptului comercial - reguli abstracte care cuprind totalitatea legilor si a notiunilor de baza ale unei discipline. Sunt inscrise in actele normative sau se deduc din coroborarea prevederilor acestora.

Actele juridice sunt incheiate cu titlu oneros: comerciantii nu pot incheia intre ei acte cu titlu gratuit pentru ca scopul activitatii comerciale este obtinerea de profit.

Banii sunt frugiferi: in litigiile comerciale, dobanda curge de drept. Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile (art. 43 Cod comercial). Art. 1088 Cod civil - dobanzile pot fi cerute. In comercial, dobanzile pot fi pretinse chiar inaintea inceperii unui litigiu, inainte de investirea instantei de judecata.

In caz de indoiala, la interpretarea contractelor se aplica regula care favorizeaza circulatia: cand exista clauze indoielnice - interpretarea se face in sensul in care favorizeaza circulatia. Se face in sensul inc are acestea produc efecte juridice.

Contractarea in favoarea celui de-al treilea este obisnuita: in raporturile juridice comerciale acestea pot fi incheiate de persoane altele decat titularele dreptului in discutie.

Libertatea probelor in materie comerciala: litigiile se judeca dupa procedura civila; posibilitatea de a proba e mai mare decat in civil.

Celeritatea operatiunilor comerciale: sta la baza dreptului comercial: incheierea contractelor pe baza ofertei acceptate, a comenzii acceptate, facturii acceptate, urmate de executare; cambia; biletul la ordin, CEC-ul; contracte incheiate prin telefon/fax sua prin mijloace electronice.

Aparenta - generatoare de efecte juridice dintre cele mai importante si genereaza certitudine, siguranta si incredere - trebuie sa caracterizeze raportul juridic de drept comercial. Necesitatea creditului determina o recunoastere cu mult mai larga a efectelor aparentei prin sacrificarea realitatii, cum este cazul titlurilor de valoare, cambia, unde legea impune anumite conditii de forma foarte riguroase pentru valabilitatea lor.

Protectia creditorului: respectarea termenelor contractual e foarte improtanta, indeosebi in privinta platilor (masurile privind securitatea si transparenta raportului comercial). Simplitatea cu care se incheie raporturile comerciale e compensata prim masurile de siguranta oferite creditorului. Raporturile de credit sunt asigurate prin gaj, drept de retentie, ipoteca, dar si prin mecanisme: inadminisbilitatea acordarii termenului de gratie; interdictia retractului litigios; inopozabilitatea exceptiilor derivate din raportul fundamental fata de purtatorul cambiei, CEC-ului sau bilteului la ordin. Pentru a fi eficace, legea obliga la indeplinirea unor formalitati de publicitate - formalismul dreptului comercial.

Faptele de comert - acte juridice - manifestari de vointa cu scopul de a produce efecte juridice. Exprimarea legiuitorului este una riguroasa: e consecvent - savarsirea anumitor fapte atrage comercialitatea raporturilor, indiferent de vointa partilor. Jurisprudenta atesta ca enumerarea cuprinde si faptele licite si ilicite, ceea ce justifica generalizarea de la specie (acte) la gen (fapte).

acte/fapte de comert diferite de acte/fapte civile

Obiective - prin forma si natura

Subiective - prin teoria accesoriului

Unilaterale si mixte - modalitate a uneia sau alteia din cele de mai sus.

Caracterul enumerarii din Codul coemrcial: exhaustiva (completa) si enuntiativa (permite si altele).

Importanta calificarii: in functie de calificarea atribuita unui raport juridic se aplica normele corespunzatoare in ceea ce priveste dreptul material care guverneaza raportul propriu-zis, cat si cel procesual, care reglementeaza procesul. Nesocotirea caracterului - nulitatea absoluta a oricaror hotarari judecatoresti pronuntate - e incalcata ordinea prblica (ansamblul normelor esentiale ale unui sistem juridic).

Clasificarea faptelor de comert. Precizari. Codul comercial nu defineste faptele de comert, ci face o enumerare in 20 de puncte si e incompleta si depasita. Clasificarea faptelor de comert e dependenta de teoriile care explica natura raportului juridic comercial.

Fapte de comert obiective: cuprinse in art.. 3 Cod comercial. Sunt obiective datorita calificarii sau considerarii lor ca atare de catre legiuitor, atat datorita naturii lor, cat si pe considerente de ordine publica.

Faptele de comert se impart in trei categorii:

operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie

operatiuni juridice conexe

intreprinderi

Operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie: vanzarea/cumpararea comerciala; operatiunile bancare si de schimb.

Intreprinderile - nu sunt nici ele definite in Codul comercial, care se rezuma doar la enumerarea catorva activitati realizate in urma unei organizari.

Legea nr. 346/2004 - art. 2 - notiunea de intreprindere: se intelege orice forma de organizare a unei activitati economice autonoma patrimonial si autorizata potrivit legilor in vigoare sa faca acte si fapte de comert in scopul obsinerii de profit:

o       societatile comerciale

o       societatile corporatiste

o       persoanele fizice

o       asociatiile familiale

Intreprinderea - forma de organizare a unei activitati economice la initiativa si pe riscul corespunzator in scopul obtinerii de profit.

Preponderenta o au factorii sociali:

o       salariatii

o       relatiile sociale - cientelare

o       raporturile cu furnizorii

Intreprinderile comerciale se clasifica in:

de productie (cosntructii, prelucrare materiale, materii)

de servicii (intermedieri, agentii si comisionarile, transporturile, educatia, vanzarea de carte)

Activitatea de asigurare este una comerciala in mod obiectiv: tansport terestru si naval.

Dezvoltarea tehnica - forme noi de asigurare: transportul aerian.

In comformitate cu legislatia in vigoare, activitatea de asigurare poate fi efectuata in exclisivitate de societati comerciale.

Activitatea de depozitare a marfurilor inspatii cu destinatie speciala: docuri, antreprize, soilozuri.

Operatiunile juridice privind inscrisurile acestei activitati - activitati comerciale obiective.

Faptele de comert conexe (obiective) - strana legatura cu activitatea comerciala obiectiva.

Faptele de comert subiective - Codul comercial - art. 4 - se socotesc, afara de acestea, ca fapte de comert toate celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul respectiv - prezumtie mixta - poate fi rasturnata prin proba contrara.

Pentru a fi inlaturata prezumtia comercialitatii subiective a unui act savarsit de un comerciant trebuie ca aceasta sa rezulte in mod logic din insasi operatinea respectiva (cumpararea de produse pentru uzul familiei nu e act comercial). Exista acte civile indiferent de ce se intampla - contractul de vanzare-cumpraare al imobilelor,

Faptele de comert unilaterale: Codul comercial prevede ca daca un act e comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi in ceea ce priveste acest act legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoane, chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea dispune altfel.

Fapte de comert - unilaterale sau mixte - au caracter comercial numai pentru una din parti (ex: polita RCA). Comercialitatea unilaterala nu afecteaza statutul de comerciant sau necomerciant.

Exceptii:

in dreptul comercial, solidaritatea debitorilor e prezumata de lege

in obligatiile comerciale - art. 42 Cod comercial - codebitorii sunt solidari in afara de prevederile contrare. Aceeasi prezumtie se aplica si fidejusorului, chiar necomerciant, care garanteaza o obligatie comerciala. Solidaritatea nu se aplica la necomercianti pentru operatiuni care, in ceea ce ii priveste, nu sunt fapte de comert.

Acte si operatiuni necomerciale. O serie de activitati generatoare de venituri nu sunt acte comerciale:

activitatea educationala si de invatamant: nu fac parte din categoria faptelor de comert. Societatile comerciale nu pot infiinta universitati, institute de invatamant superior.

profesiile liberale: activitati cu o componenta intelectuala foarte puternica si a carei exercitare se poate face ca urmare a dobandirii calitatii de membru intr-unul dintre corpurile profesionale corespunzatoare. Cei care desfasoara o astfel de profesie sunt reuniti in mod generic (profesori, ghizi, restauratori, consultanti in domeniul transporturilor), fie fac parte din structurile asociative dinc adrul Uniunii Profesiilor Liberale din Romania. Aceste persoane castiga un salariu sau un onorariu prin activitatea desfasurata prin punerea la dispozitie a celor interesati a cunostintelor si competentelor dobandite in vederea folosirii lor - constituie un accesoriu in activitatea desfasurata si nu conduce la dobandirea calitatii de comerciant.

activitatea agricola: nu a avut niciodata caracter comercial. Era apanajul majoritatii populatiei - taranimea. I-a exonerat de multe obligatii:

o       inmatricularea la registrul comertului

o       tinerea de registre comerciale

o       contabilitate

Exceptia de comercialitate vizeaza doar vanzarea de produse aflte in starea lor originala. E irelevanta calitatea de producator agricol, locul unde are loc vanzarea si faptul vanzarii catre un comerciant.

sistemele de intrajutorare: atunci cand nu au elemente de natura penala, nu fac parte din categoria jocurilor de noroc, intrucat le lipseste un element definitoriu in raport cu acestea. Elementul tine de natura jucurilor de noroc - alea (intamplator). Neavand caracterul unor jocuri de noroc, cele de intrajutorare nu sunt fapte de comert - nu pot face obiectul de activitate al unor societati comerciale.

Comerciantii

Raportuile juridice obiective, prevazute de art. 3 Cod comercial, pot avea ca subiect comerciantii si necomerciantii.

Clasificare:

persoane fizice

persoane juridice

Definitie: Codul comercial desi nu da o definitie legala in terminis a comerciantului, indiferent de statutul sau, precizeaza insa suficient de clar cine poate avea aceasta calitate. Categoria comerciantilor a fost detaliata prin lege - enumerare limitativa.

Comercianti sunt persoane fizice si asociatii familiale care efectueaza in mod obisnuit comert, societatile comericiale, companiile nationale si societatile nationale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial si organizatiile corporatiste - art. 1, alin. (2) din Legea 26/1990 privind registrul comertului. Statul, orasele si comunele nu sunt comercianti.

Necesitatea distinctiei: atrbuirea calitatii de comerciant are un interes practic. Toti comerciantii, prin statut, au anumite obligatii specifice - profesionale:

inmatricularea la registrul comertului

contabilitate

Necomerciantii.

A.   Persoane fizice: Codul comercial dispune per a contrario ca toti cei care nu desfasoara activitati comerciale cu titlu de profesiune nu sunt comercianti - art. 7 Cod comercial.

Nu au calitatea de coemrciant nici administratorii si nici prepusii societatilor comerciale, nici persoanele care vand/cumpara, fara titlul de profesiune, actiuni pe care le detin la o societate comerciala.

Nu sunt comercianti cei care savarsesc totusi acte cu caracter coemrcial, dar care au un caracter accesoriu profesiunii liberale pe care o exercita (ex: medicii cu cabinete private).

B.    Persoane juridice - statul, judetele, comunele - nu au calitatea de comercianti, fundatiile, asociatiile, federatiile, societatile agricole, sindicatele, cultele religioase, partidele politice.

Aceste entitati pot participa la raporturi comerciale.

Comerciantii. Comerciantii propriu-zisi. Persoana fizica.

Dobandirea calitatii de comerciant: statutul de comerciant se dobandeste atunci cand sunt intreprinse acte comerciale in mod curent, licit, cu titlu de profesiune si in nume propriu.

Pentru ca actele comerciale sa fie curente, ele trebuie sa se incadreze in categoria faptelor obiective pentru persoana care le savarseste in mod efectiv. Realizarea de acte subiective sau mixte nu constituie premisa dobandirii calitatii de comerciant. Numai savarsirea de fapte juridice licite poate atrage dupa sine dobandirea calitatii de comerciant.

Exercitarea cu titlu de profesiune presupune caracterul permanent si lucrativ al activitatii respective.

Savarsirea actelor de comert in nume propriu implica cel putin doua consecinte majore in ceea ce il priveste pe comerciant:

angajarea numelui si a patrimoniului propriu - il deosebeste fundamental de prepusii prin intermediul carora si-ar putea exercita comertul

capacitatea - priveste exercitarea comertului nu si dobandirea calitatii de comerciant (art. 13 Cod comercial: comertul poate fi exercitat in numele unui minor.) Pentru exercitarea calitatii de comerciant trebuie indeplinite, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:

are capacitatea juridica impusa de lege (a implinit 18 ani si 16 ani pentru membrii asociatiilor familiale)

a obtinut toate avizele necesare practicarii activitatii

are calificarea sau pregatirea profesionala ori experienta profesionala necesara pentru a desfasura activitatea economica pentru care se solicita autorizatia

nu a fost condamnat penal prin hotarare judecatoreasca pentru savarsirea de fapte de natura celor care se inscriu in cazierul fiscal.

Dovada calitatii de comerciant este o problema de fapt, nu de drept. Ea poate fi probata prin orice mijloc de proba ingaduit de legea comerciala. Avand in vedere ca una dintre conditiile dobandirii calitatii de comerciant o reprezinta savarsirea de fapte de comert obiective, cu titlu profesional, proba trebuie sa se rezume la dovedirea acestora - autorizatia dobandita nu face dovada calitatii de comerciant. Ea are valoare de prezumtie relativa.

Incetarea calitatii de comerciant - calitatea de comerciant se pierde prin nesavarsirea cu intentie a faptelor de comert. Radierea din Registrul Comertului si din evidentele fiscale trebuie sa fie urmata de necomiterea faptelor de comert cu caracter profesional.

Capacitatea comerciantului persoana fizica: 18 ani impliniti si sa nu fie pus sub interdictie.

Incapacitatea persoanei fizice: regimul incapacitatilor comerciale este tributar in mare masura regimului impus de legislatia civila si determinat de abrogarile succesive ale Codului comercial. Minorul, interzisul judecatoresc nu au capacitate comerciala. Desi nu poate dobandi calitatea de comerciant prin fapte proprii, minorul o poate mosteni - comertul va fi exercitat in numele sau de o terta persoana. Instituirea curatelei propriu-zise nu are loc ca urmare a lipsei de discernamant si a lipsei capacitatii de exercitiu- ea constituie o masura de ocrotire a unei persoane aflata intr-o situatie speciala (boala, neputinta) si care nu isi poate exercita drepturile.

Incompatibilitatea persoanei fizice constituie o situatie juridica in care unei persoane ii este interzisa cumularea a doua sau mai multe functii ori atributii care, prin caracterul lor, sunt contradictorii. Prin lege au fost instituite anumite incompatibilitatiale unor functionari publici cu activitati comerciale, din cauza caracterului speculativ al activitatii comerciale si a unui posibil conflict de interese. Incompatibilitatile isi au izvorul legal in Constitutie si au fost detaliate prin diferite legi speciale:

presedintele Romaniei

judecatorii, procurorii

avocatul poporului

membri corpului diplomatic si consular

ofiterii

avocatii

notarii

functionarii publici

functionarii parlamentari

Incompatibilitatea este diferita de incapacitate. Persoanele aflate in stare de incompatibilitate pot exercita fapte de comert si pot dobandi calitatea de comerciant, cu toate consecintele care decurg. Aceste persoane pot fi sanctionate profesional si disciplinar, cel in culpa putand fi destituit din functie sau exclus din organizatia profesionala al carui membru este.

Decaderea din dreptul de a exercita comert constituie o sanctiune pe care legiuitorul o aplica celor vinovati de savarsirea unor fapte care ii fac incompatibili din punct de vedere moral cu exercitarea profesiei de care un oarecare s-ar fi folosit in activitatea infractionala. Legislatia nu sanctioneaza drastic - excluderea din viata comerciala a celor care comit infractiuni in legatura cu comertul. Hotararea de condamnare a comerciantilor care au savarsit infractiuni privind faptele comerciale ilicite se comunica Registrului Comertului. In Registrul Comertului trebuie sa se mentioneze hotararea de condamnare pentru faptele penale care il fac nedemn de a exercita aceasta profesie. Interdictia activitatii de comerciant se poate realiza doar prin hotarare judecatoreasca.[1]

Interdictii si autorizatii cerute de lege: obiectul activitatii comerciale trebuie sa se supuna regimului legal care prevede interdictii sau necesitatea dobandirii de autorizatii pentru realizarea acesteia. Activitati prohibite:

cele care, potrivit legii penale, constituie infractiuni sau sunt contrare altor dispozitii legale cu caracter imperativ

monopolurile de stat

fabricarea sau comercializarea de droguri ori narcotice in alt scop decat medical

remediile secrete, vrajitorie, ghicitorie

imprimarea hartiilor cu caracter militar

pilotaj pe sectoarele maritime ale Dunarii de Jos

Avizul, licentele persoanelor fizice autorizate, intreprinderilor familiale si industriale sunt supuse anumitor conditii de inregistrare in Registrul Comertului.

Delimitarea comerciantilor de meseriasi

Meseriasul - persoana care practica o meserie, desfasoara o activitate profesionala avand cunostinte in domeniu, in nume propriu si pe riscul sau. Activitatea sa are un caracter civil, in cazul in care el se rezuma la o prelucrare bazata pe materialul clientului; cumpararea de materiale in vederea prelucrarii si comercializarii conduce la comercialitatea raporturilor pe care acesta le are cu clientela.

Registrul micilor comercianti: micii comercianti sunt scutiti de tinerea (intocmirea si pastrarea) registrelor specifice comerciantilor.

Persoana juridica

Pot avea calitatea de comerciant:

societatile comerciale

companiile nationale si societatile nationale

regiile autonome

grupurile de interese cu caracter comercial

grupurile europene de interese cu caracter comercial

organizatiile corporatiste

Avand in vedere ca dobandirea personalitatii juridice reprezinta un proces complex si de durata este important de stiut care este momentul dobandirii capacitatii comerciale sau a persoanlitatii juridice. Aceasta personalitate se dobandeste la data emiterii actului care consfinteste dispozitia unui organ de stat cu competenta in aceasta materie. In masura in care este nevoie de indeplinirea anumitor formalitati de inregistrare a persoanei, se dobandeste dupa indeplinirea lor.

Cu toate ca inscrierea in Registrul Comertului are efect constitutiv, societatea comerciala dobandeste inainte de momentul infiintarii sau al constituirii o capacitate juridica restransa. Aceasta capacitate este limitata la indeplinirea acestor acte care au ca finalitate dobandirea persoanlitatii juridice.

Societatile comerciale - au fost calificate astfel odata cu aparitia Codului comercial. Unii autori includ in aceasta categorie si entitati constituite prin Legea nr. 15/1990 in domeniul de interes - companiile si societatile nationale, societatile comerciale cu capital de stat (ex: Compania Nationala a Uraniului SA, Compania Nationala a Sari SA).

Regiile autonome - sunt unitati economice aflate in proprietatea statului sic are au fost create pentru a activa in ramuri strategice ale economiei nationale (industria energetica, gaze, carbune). Sunt stabilite de catre stat. Regiile autonpome se infiinteaza prin hotarare de guven, daca este vorba de ramura economiei de interes national, intreprinderi de interes national; prin hotarare de consiliu local daca este vorba de unitati de interes local.

Grupul de interese economice - este o persoana juridica care are unscop patrimonial sic are poate avea calitatea de comerciant. Se prezinta ca o asociatie intre doua sau mai multe persoane juridice sau fizice, constituita pe o perioada determinata; scopul sau este acela al inlesnirii sau dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai, preucm si al imbunatatirii rezultatelor activitatii respective.

Organizatiile corporatiste - au calitatea de comerciant in conformitate cu legislatia in vigoare. Nu ar avea calitatea de comerciant pentru ca nu realizeaza intotdeauna fapte de comert si nu se circumscriu tipurilor de societati comerciale prevazute de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale si Legea nr. 26/1990.

Dovada calitatii de comerciant se face prin actul constatator.

Incetarea calitatii de coemrciant - personalitatea juridica a unei societati comerciale si prin urmare calitatea de comerciant inceteaza nu dintr-o data, printr-un singur act, ci e rodul unui proces mai mult sau mai putin complex si care presupune doua etape: dizolvarea si lichidarea. Persoanlitatea juridica se pierde odata cu ultimul act de lichidare.

Interdictii:

vizeaza persoane care nu pot face parte din structurile de conducere sau chiar din randul persoanelor care fac parte din societati comerciale

magistratilor le este itenrzis sa aiba calitatea de asocait sau membru in organele de conducere, administratie si control la societati comerciale sau civile

Prin reglementarea legala a conflictului de interese au fost instituite anumite restrictionari in relatia dintre mediul de afaceri si puterea executiva. Au fost impuse doua obligatii:

pozitiva - de declarare a conflictului de interese

negativa - de abtinere de la vot sau de la adoptarea unei decizii (Legea nr. 161/2003).

Obligatiile comerciantilor: activitatea comerciala presupune respectarea anumitor obligatii pe care acestia si le asuma odata cu statutul. Obligatiile sunt diverse si eterogene.

Publicitatea comerciantilor se realizeaza pe doua cai:

inscrierea in Registrul Comertului

publicarea in Monitorul Oficial

Publicitatea prin Registrul Comertului este specifica dreptului comercial si care reprezinta un sistem de evidenta legala si profesionala a coemrciantilor. Organizarea Registrului Comertului se realizeaza pe doua planuri:

la nivel national

la nivel local

La nivel national, Registrul Comertului este in subordinea Ministerului de Justitie. La nivel local, Registrul Comertului este structurat sub forma unor oficii teritoriale aflate in subordinea Oficiului National al Registrului Comertului si care activeaza pe langa tribunalul locului. Oficiul National al Registrului Comertului se gaseste numai in resedintele de judet.

Functiile Oficiului National al Registrului Comertului:

inregistrarea comerciantilor

publicitate

asistarea persoanelor supuse inregistrarii

publicarea unui buletin procedural de insolventa

Legea nr.26/1990

Registrul comertului este pentru comercianti ceea ce reprezinta Cartea Funciara pentru imobile.

Registrul Comertului este organizat in subordinea Ministerulu ide Justitie. Institutia este inregistrata cu persoanlitate juridica si autonomie functionala si decizionala, autofinantata si cu un patrimoniu propriu.

Tipologia incrierilor in Registrul Comertului: exista doua categorii, in functie de momentul depunerii inscrisurilor:

inainte de inceperea activitatii

in timpul activitatii si pana la incetarea existentei societatii

Inainte de inceperea activitatii, toti comerciantii, precum si alte persoane prevazute in mod expres, au obligatia sa ceara inmatricularea in Registrul Comertului (toate actele corespunzatoare obtinerii personalitatii juridice: act constitutiv, acte de indentitate a partilor, dovada sediului, rezervarea numelui).

In timpul activitatii si pana la incetarea existentei societatii - toate inscrisurile considerate de lege ca fiind obligatorii:

modificarea actelor/faptelor inscrise (modificarea actului constitutiv)

toate operatiile asupra fondului de comert (vanzare-cumparare, locatiune, constituiri de garantii, elemente distinctive si de proprietate industriala)

situatia personala a comerciantului individual (divortul, punerea sub interdictaie, curatela, tutela)

situatii speciale (deschiderea procedurii de insolventa sau a falimentului, autorizarea prospectelor de emisiune de actiuni prin subscriptie publica)

controlul de legalitate al inscrierilor de lege lata in Registrul Comertului se face de catre judecatorul delegat de la tribunalul din raza teritoriala unde se gaseste sediul societatii, in timp ce personalul Oficiului Registrului Comertului verifica doar regularitatea cererii de inscriere si actele doveditoare. Solicitarile de inscriere pot fi refuzate in masura in care ele nu sunt conforme cu dispozitiile legale (forma aleasa- numele - nu e distinctiv, actele nu sunt complete).

Inregistrarea in Registrul Comertului se face pe baza unei incheieri a judecatorului delegat sau, dupa caz, a unei hotarari judecatoresti irevocabile. Aceste incheieri sunt adevarate hotarari judecatoresti si sunt executate de drept. Pot fi atacate doar cu recurs intr-un termen de 15 zile care curge diferit in functie de calitatea celui care le ataca (pentru parti de la data pronuntarii, pentru terti de la data publicarii in Monitorul Oficial, Partea IV). Recursul se depune la Oficiul Teritorial al Registrului Comertului care il va comunica Curtii de Apel. Directorul Oficiului Teritorial al Registrului Comertului emite rezolutii care au caracter executoriu si pot fi contestate prin plingere la judecatoria in a carei raza teritoriala isi afla sediul profesional solicitantul.

Exista categorii de inscrieri care sunt scutite de controlul judecatorului delegat:

depunerea situatiei financiare

data inregistrarii in Registrul Comertului este de 24 de ore de la data incheierii judecatorului delegat sau de 15 zile de la data primirii copiei legalizate a hotararii judecatoresti definitive. De la aceasta data se produc efectele inscrierii in Registrul Comertului.

Radierea inscrierilor se poate face doar in cazul in care actul care a stat la baza respective inregistrari a fpst desfiintat prin hotarare judecatoreasca irevocabila.

Efectele inscrierii in Registrul Comertului:

a)     constitutivitatea - inmatricularea societatii comerciale are efect constitutiv ipso facto (prin insasi acest fapt) - personalitate juridica

b)    publicitatea - constituie una dintre cele mai importante functii ale Registrului Comertului. Prin intermediul inscrierilor care privesc viata juridica si economico-financiara, se creaza incredere in mediul de afaceri. Registrul Comertului este public, accesul la informatii este neingradit, el realizandu-se pe spezele solicitantului. Oficiul Teritorial al Registrului Comertului poate elibera si certificate constatoare ca un anumit act/fapt e inscris sau nu in Registrul Comertului.

c)     Opozabilitatea - odata realizata inscrierea unui act/fapt el se bucura de prezumtia absoluta ca este cunoscut tuturor (iuris et de iure - prezumtie irefragabila - nu poate fi rasturnata). Nimeni nu poate invoca necunoasterea actului/faptului inscris. Prezumtie relativa - tot ceea ce nu este inscris nu exista (juris tantum).

Regia Autonoma a Monitorului Oficial este o persoana juridica a carei activitate se desfasoara in interes public national, iar obiectul ei principal de activitate al reprezinta editarea pubicatiei oficiale a Statului Roman - Monitorul Oficial al Romaniei, partile I-VIII. In materie de comert, Monitorul Oficial constituie mijlocul de publicitate legala, alaturi de obligativitatea inscrierii in Registrul Comertului.

Inscrierile in Registrul Comertului sunt dublate de cele din Monitorul Oficial: incheierile de inmatriculare ale judecatorilor, hotararile de declarare a nulitatii, proiectul de fuziune vizat de judecatorul delegat si anumite anunturi cu privire la depunerea unor acte la Registrul Comertulu.

In ceea ce priveste raportul dintre inscrieri, au prevalenta cele din Monitorul Oficial, datorita statutului sau. Tertii pot opune societatii textul publicat, cu exceptia situatiei inc are societatea face dovada ca ei cunosteau textul de la Registrul Comertului (art. 52, alin. (1) din Legea societatilor comerciale).

Exista o exclisivitate a Monitorului Oficial in ceea ce priveste oporabilitatea unor acte ale societatii comerciale (acte efectuate de societate inainte de a 16-a zi de la data publicarii in Monitorul Oficial, Partea IV, a incheirii judecatorului delegat; nu sunt opozabile tertilor care dovedesc ca au fost in imposibilitatea de a lua cunostinta despre ele).

Exista anumite termene in care se pot face anumite operatiuni sau exercita anumite drepturi sic are incep sa curga doar de la data publicarii in Monitorul Oficial (reducerea capitalului social - 2 luni; opozitia creditorilor sociali si a altor persoane prejudiciate prin hotarari ale asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv; actiuni in anulare a adunarii generale a actionarilor).

Contabilitatea activitatii comerciale

Definitie: ansamblul de operatii caer constau in evidenta fondurilor materiale si financiare ale unei intreprinderi sau institutii.

In conformitate cu dispozitiile legale, contabilitatea reprezinta o activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, preucm si a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor fizice si juridice.

Contabilitatea - arta afacerilor.

Functii si sarcini.

Contabilitatea - instrumente de cunoastere, gestiune si control a patrimoniului comerciantilor, precum si a rezultatelor activitatii acestora. Prin intermediul contabilitatii trebuie sa se asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie.

Clasificare. Contabilitatea se intocmeste si se pastreaza diferentiat, in functie de natura persoanei:

A.   Contabilitate in partida simpla, fara conturi, in care sunt inregistrate doar intrarile si iesirile - pesoanele fizice (micii comercianti).

B.    Contabilitatea in partida dubla - aceeasi operatiune este inscrisa in 2 conturi diferite: odata in activul unui cont si apoi in pasivul altuia. Dubla inscriere permite sa se cunoasca in orice moment starea reala a tuturor conturilor, intrucat totalul debitelor trebuie sa fie egal cu totalul creditelor.

Principii:

Contabilitatea se intocmeste in limba romana si in moneda nationala. Agentul economic care utilizeaza si valute, in mod obligatoriu, va dubla operatiunile si in moneda nationala.

Operatiunile financiar-contabile consemnate trebuie sa aiba la baza lor inscrisuri care sa le confirme:

a.      Contracte

b.     Facturi

c.     Chitante

Contabilitatea se intocmeste pe baza unor registre obligatorii care trebuie tinute in mod ordonat si completate la zi, astfel incat sa permita in orice moment identificarea si controlul operatiunilor efectuate.

Documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea celor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate, dupa caz.

Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii in partida dubla revine adminsitratorului, ordonatorului de credite sau alteipersoane care are obligatia gestionarii unitatii respective.

Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea

Registrele comerciantilor care trebuie intocmite obligatoriu de comercianti sunt:

Registrul jurnal

Registrul inventar

Registrul copier

Legea contabilitatii a introdus si Cartea mare.

Pastrarea si inregistreaza se realizeaza conform cu prevederile elaborate de Ministerul de Finante.

Registrul jurnal - se inregistreaza cronologic toate operatiunile economico-financiare.

Registrul inventar - mentioneaza toate elementele de activ si pasiv grupate in functie de natura lor, inventariate de comerciant. Acest registru se alcatuieste la infiintarea societatii, operatiunea de inventar urmand a fi efectuata cel putin odata pe an. Operatiunea de inventar mai trebuie realizate si cu ocazia unor operatiuni care afecteaza patrimoniul societatii (ex. fuziunea, diviziunea, incetarea activitatii unui comerciant si orice alte situatii prevazute de lege).

Cartea mare - se inregistreaza lunar si sistematic prin regruparea conturilor miscarea si existenta tuturor elementelor de activ si de pasiv la un moment dat. Consemnarile din acest registru stau la baza intocmirii balantei de verificare.

Arhivarea contabilitatii: exista obligatia pastrarii tuturor documentelor: 10 ani, cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia au fost intocmite. Exista o obligatie de arhivare de 50 de ani care se refera la statele de plata (de salarii).

Intocmirea si publicarea materialelor financiare anuale si periodice. Comerciantii nu sutn obligati doar sa intocmeasca si sa pastreze registrele contabile, ci si sa intocmeasca situatii financiare in mod anual sau periodic, dupa caz. Se intocmesc situatii financiare simplificate sau consolidate.

Situatii financiare simplificate - sunt in sarcina comerciantilor care auun grad mai redus de marime (numar de salariati, cifra de afaceri). Cuprind: bilantul contabil prescurtat, contul de profituri si de pierderi, note explicative).

Situatiile financiare consolidate se depun de catre grupuri de societati ale caror titluri sunt tranzactionate pe o piata reglementata, trebuie sa respecte anumite standarde de contabilitate si de rapoarte financiare.

Aceste situatii se depun la Registrul Comertului si la Ministerul Finantelor - directiile judetene, in vederea publicarii. Exista o serie de comercianti care au o obligatie periodica de informare a autoritatilor care supravegheaza activitatea pietelor financiare:

Institutii de credit - BNR

Institutii de asigurari - CSA

Fonduri de pensii - CSSPP

Societati de investitii financiare, societati de adminsitrare a investitiilor si societati emitente de valori mobiliare - CNVM

Sanctiuni - incalcarea prevederilor Legii contabilitatii poate constitui, dupa caz, contraventie sau infractine.

In desfasurarea activitatii lor, comerciantii nu de putine ori utilizeaza alte persoane care pot fi dependente ori independente in raport cu acestia. Aceste persoane sunt auxiliare, in sensul cel mai propriu pentru ca activitatea comerciala se poate desfasura si in lipsa lor.

Auxiliarii se impart in doua categorii:

a)     Auxiliarii dependenti:

nu au calitatea de comercianti

se afla in raport de subordonare (contract de munca, prestari servicii) fata de comercianti si sunt remunerati pentru activitatea prestata

b)    Auxiliarii independenti:

nu se afla in raport de subordonare fata de comerciati, ci actioneaza in numele si pe seama comerciantului in baza unui contract de munca, comision sau intermediere

Reprezentarea comerciala - un procedeu prin care o persoana numita reprezentant incheie in numele si pe seama altei persoane numite reprezentat un act juridic in asa fel incat efectele actului incheiat se produc direct in persoana reprezentatului. Totodata, reprezentarea constituie o exceptie aparuta de la relativitatea efectelor actului juridic, deoarece in cauza nu este vorba de un tert propriu-zis, iar efectele reprezentarii i se rasfrang in patrimoniu. Desi reprezentarea e o institutie importanta a dreptului comercial, Codul comercial nu reglementeaza decat aplicatii ale acesteia.

Tipologia reprezentarii:

Dupa izvor:

conventionala (are originea in vointa partilor)

legala (se produce prin efectul legii)

Reprezentarea nu se confunda cu mandatul, al carui obiect il reprezinta o anume operatiune. Numai daca mandatul este dat ca si puterea reprezentarii, cele doua institutii sunt identice.

Mandatul poate sa fie chiar fara reprezentare. Ca si in dreptul civil, in dreptul comercial mandatul presupune o translatie a efectelor actului catre reprezentat. Pastrand limitele mandatului, reprezentantul nu devine parte a raportului obligational (intre terti si reprezentat).

In literatura de specialitate s-a observat ca reprezentantii - art. 401 Cod comercial - reprezentarea nu este una propriu zisa, ci se are in vedere doar prepusii sau agentii comerciali. Spre deosebire de reglementarea civila, reglementarea comerciala a reprezentarii nu presupune un acord contractual tacit sau exprimat. Ea deriva din calitatea de angajat al celui care efectueaza comertul.

Conditiile reprezentarii:

ambele parti treuie sa-si manifeste vointa in acest sens

capacitatea partilor: capacitate deplina. Reprezentantul poate sa nu aiba capacitate deplina intrucat raportul obligational care se naste nu il include, insa trebuie sa aiba discernamant.

existenta unui raport de reprezentare - expres si tacit - anterior operatiunii efectuate

Prepusul nu poate, fara invoirea expresa a patronului, face operatiuni, nu poate lua parte in socoteala sa proprie sau a altuia la alte negoturi de natura acestuia in care este insarcinat - art. 397 Cod comercial. Reprezentarea poate fi totala sau partiala, insa fata de terti, mandatul tacit al prepusului se socoteste a fi general si cuprinde toate actele necesare exercitiului pentru care este dat. Reprezentarea trebuie sa fie recunoscuta fata de terti, fie in mod expres fie chiar atcit. Jurisprudenta a statuat ca reprezentarea aparenta produce efecte fata de tertul de buna credinta.

Intentia de a reprezenta - manifestarea de vointa trebuie sa fie neechivoca - reprezentantul nu actioneaza in nume propriu si pe socoteala sa, in acest sens aceasta obligatie de a aduce la cunostinta tertului in mod expres sau tacit calitatea de comerciant.

In ceea ce priveste reprezentatul, actul incheiat produce efecte directe si exclusive intre terti si reprezentat in masura in care rerpezentantul a depasit limitele el datoreaza despagubiri atat reprezentatului, cat si tertului pentru eventualele pagube. Efectele asupra tertului se produc intocmai ca si in situatia in care partile ar fi fost de fata (tertul si reprezentatul).

Tipologia reprezentarii comerciale:

legala

conventionala

In raport cu continutul, reprezentarea poate fi speciala, atunci cand priveste un act izolat, individual sau individualizabil, sau generala, atunci cand priveste fie toate actele, fie doar o parte.

Dupa numarul persoanelor care au primit drept de reprezentare, se distinge reprezentarea exclusiva de cea colectiva. Exclusiva - cand persoana e reprezentant unic al comerciantului; colectiva - cand operatiunile comerciale pot sa fie incheiate de mai multi reprezentanti.

In ce priveste dispozitiile Codului comercial, acesta prevede ca atunci cand nu s-a dispus ca in mod expres toti reprezentantii sa incheie impreuna o operatiune comerciala este instituita prezumtia ca fiecare in parte poate incheia operatiuni valabile.

Incetarea reprezenatarii - are un caracter intuitu personae - ea inceteaza ori de cate ori intervin situatii care afecteaza acest caracter. Cauze de incetare: revocare, interdictie, renuntare la insarcinare, insolvabilitate, lichidare judiciara; renuntarea la reprezentare produce efecte numai daca e notificata.

Auxiliarii dependenti - sunt persoanele prin intermediul carora comerciantii incheie acte juridice comerciale si care se afla in raport de munca sau de subordonare cu comerciantii, fiind, de regula, salariatii acestora.

Din aceasta categorie fac parte:

prepusii

comis-voiajorii

comisii pentru negot

Prepusii - sunt persoane insarcinate cu comertul in locul patronilor, fie in loculunde acesta il exercita, fie in alt loc. Pentru a fi prepus, trebuie indeplinite doua conditii: existenta unei imputerniciri pentru intreaga activitate comerciala si reprezentare comerciala; imputernicirea sa priveasca activitatea comerciala de la locul unde comerciantul isi exercita comertul (la sediu, fie la o sucursala).

Prepusul se deosebeste de oricare auxilair dependent prin sfera intinsa a activitatii sale si prin locul de desfasurare a acesteia. Sfera intinsa - faptul ca activitatea lui nu se rezuma doar la o singura operatiune, ci priveste comertul fie in integralitatea sa, fie doar o anumita ramura a acestuia. Prepusul este un alter ego al comerciantului, el nu poate savarsi decat acte in conformitate cu obiectul si scopul pentru care a fost instruit; nu exista calitatea de prepus atunci cand persoana in cauza trebuie sa supuna comerciantului actele pe care urmeaza sa le incheie.

Raporturile juridice dintre prepus si comerciant sunt reglementate legal - prepusul fiind in acelasi timp conducatorul activitatii comerciale si reprezentantul comerciantului. Puterea de reprezentare este generala si permanenta. Prepusului ii sunt interzise de plano (in principiu) actele de concurenta la adresa comerciantului; pentru a exercita astfel de acte trebuie sa aiba autorizatia prealabila si expresa a comerciantului. Daca nu respecta dispozitiile, avem de a face cu concurenta neloiala. In situatia in care prepusul savarseste acte de concurenta neloiala, el poate fi obligat la despagubiri, iar comerciantul are dreptul sa retina chiar pentru sine folosul care a rezultat din asemenea operatiune.

Prepusenia inceteaza prin revocare, renuntare, interdictie, insolvabilitate, lichidarea judiciara a comerciantului, deces. Prepusenia poate sa nasca raporturi juridice si dupa incetarea ei, ca efect al aparentei si pentru tertii de buna-credinta.

Comisii pentru negot - sunt, de fapt, prepusii pentru vanzarea in detaliu a marfurilor. Desi legea ii numeste prepusi, ei nu au insa acesta calitate. Acestia sunt slariati ai comerciantului si isi desfasoara activitatea in interiorul locului de munca al comerciantului sun supravegherea comerciantului.

Sarcina acestor persoane este de a intra in raporturi juridice cu clientela. Din acesta categorie fac parte si alte persoane care indeplinesc operatiuni specifice comertului (chelnerii, frizerii). Aceste persoane pot sa trateze si sa reprezinte comerciantul doar in locul in care isi desfasoara activitatea, daca iese in afara acestuia au nevoie de o imputernicire expresa sau chiar atcita. Nu trebuie confundati cu alti salariati care desfasoara o activitate in interiorul incintei, dar care nu au putere de reprezentare, nu au drept sa intre in raporturi cu tertii (picoli, femei de serviciu).

Comis-voiajorii - in Codul comercial sunt denumiti comisii calatori pentru comert. Ei mai sunt cunoscuti sub denumirea de comisi comerciali. Sunt salariati retribuiti cu o suma fixa sau cu un comision pentru fiecare operatie incheiata. Spre deosebire de celelalte categorii a auxiliarilor dependenti, comisii.voiajori asi desfasoara activitatea in alte locuri, uneori chiar in alte localitati.

Pentru dovedirea calitatii lor, ei pot avea o imputernicire scrisa sau clientii lor actuali ori potentiali au fost informati despre prezenta lor.

Comis-voiajorii se impart in doua categorii:

cu reprezentare: incheie acte juridice care il obliga pe comeciant. Trebuie sa instiiteze tertii de calitatea pe care o au, neindeplinirea acestei cerinte fiind sanctioanta cu obligarea personala a lor fata de terti.

fara reprezentare: nu pot incheia acte juridice, ei pot doar sa stranga oferte sau comezi pentru comerciant

Auxialiarii independenti - nu sunt nici salariati si nici nu au raporturi de subordonare cu comerciantul. Auxiliarii independenti sunt acele persoane care, in mod profesional, coopereaza si ajuta pe comercianti in activitatea lor. Fac parte din aceasta categorie:

mijlocitorii

agentii de bursa

agentii de comert

Mijlocirea este o activitate prin care o persoana numita mijlocitor urmareste ca ate doua persoane sa incheie un raport juridic ca urmare a diligentei si a activitiatii specifice. Mijlocitorul are dreptul de a fi remuenrat pentru activitatea produsa, de regula numai in cazul in care s-a incheiat raportul juridic pentru care el si-a desfasurat activitatea. In cazul in care partile simuleaza neincheierea raportului juridic pe care o realizeaza insa ulterior, ele vor fi obligate la plata remuneratiei mijlocitorului. (agentii imobiliari).

Caracterizare juridica: mijlocitorul, la care se refera art. 3, pct. 12 din Codul comercial, se caracterizeaza prin faptul ca nu e reprezentantul niciuneia dintre parti. El se limiteaza doar la a le pune pe acestea in contact si de a face demersuri pentru a le determina sa incheie un anumit act juridic. Mijlocitorul este un auxiliar dependent, intre el si parti stabilindu-se un contract de locatiune a serviciilor. Este considerat profesionist si prin urmare comerciant la randul sau daca indeplineste acte si fapte de comert. Are dreptul la o remunertie din momentul perfectarii actului de comert intre partile interesate, independent de soarta ulterioara a acestui act, adica de reziliere generata de neexcutare.

Agentii de bursa intra in categoria mijlocitorilor. Activitatea bursiera de intermediere este realizata prin persoane juridice in numele si pe seama societatii de la care au primit oridne de tranzactii si nu pot angaja in nume sau pe cont propriu alte acte sau servicii. Nicio persoana juridica nu se poate angaja in astfel de tranzactii de intermediere fara autorizatie din partea CNVM.

Agentul de bursa este o persoana fizica sau juridica pe care clientii ii deleaga in numele si pe raspunderea lor contra unui comision sa efectueze activitate de solicitare si acceptare a ordinelor de tranzactii. Agentul de bursa trebuie sa indeplineasca cinci conditii:

actioneaza in contul clientului

este supus controlului acestora

nu are niciun drept asupra valorilor din proprietatea clientului

este dator sa respecte intocmai ordinul clientului

este autorizat de CNVM

In activitatea lor, mijlocitorii bursieri pot fi angajati de supleanti (cei care cauta clienti pentru efectuarea operatiunilor de bursa; acestia lucreaza in numele si pe raspunderea mijlocitorilor oficiali).

Agentul de comert - este un auxiliar independent care realizeaza operatiuni de intermediere cu caracter profesional. El se deosebeste de mandatar prin faptul ca nu se afla in raport de subordonare. Caracteristici: stabilitate, exclusivitate teritoriala si calitatea de reprezentant.

Legea nr. 11/1991 modifica art. 1¹ , lit. c) - ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale (marci, firme, embleme, brevete de inventie, vad comercial) utilizate de comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale.

Elementele fondului de comert

a)     bunuri corporale - sunt imobilele aflate in proprietate sau uzufruct; activele comerciale - echipamente, utilaje, mobilier, marfuri, materii prime si altele asemenea.

b)    bunuri necorporale (incorporale) - firma (numele), emblema comerciala, alte categorii de bunuri incorporale: marci inregistrate, denumire de origine, indicatiile de provenienta, drepturile de autor, the know how, clientela si vadul comercial.

Natura juridica a fondului de comert - reprezinta o universalitate de fapte pentru ca preuspune existenta unor bunuri eterogene (variate). Aceasta reunire a bunurilor se realizeaza doar prin vointa comerciantului. Aceasta universalitate nu trebuie confundata cu patrimoniul. Patrimoniul este consituit din drepturi.

Faptul de comert nu cuprinde datoriile. Datorita caracterului de universalitate este posibila subrogatia. Faptul de comert este privit mai mult ca un bun incorporal (universalitate de fapt) pentru ca se considera ca prevaleaza bunurile incorporale (clientela, firma, marcile) si, totodata, se apreciaza ca in alcatuirea sa sunt preponderente bunurile mobile (clientela, marfurile).

Firma - este numele in cazul persoanelor fizice sau denumirea in cazul persoanelor juridice sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care se semneaza. Firma se scrie in limba romana. Orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele deja existente (Registrul Comertului). Cand o firma noua este asemanatoare cu alte, trebuie sa se adauge o mentiune care sa o deosebeasca de aceasta, fie prin desemnarea mai precisa a persoanei, fie prin indicarea felului de comert exercitat sau in orice alt mod. Oficiul Registrului Comertului va refuza inscrierea unei firme care neintrodicand elemente deosebite in raport cu firme deja inregistrate poate produce confuzie.

Utilizarea in firma de anumite sintagme este posibil sa fie interzisa sau supusa autorizarii. Inscrierea firmei in Registrul Comertului confera comerciantului dreptul de folosinta exclusiva asupra acesteia. Firma poate sa fie si inregistrata, adica sa fie proprieatea comerciantului. Firma are si o componenta patrimoniala, fiindca individualizeaza comerciantul si este fundamentul de cele mai multe ori pe care se bazeaza clientela.

Firma presupune un drept real pentru ca se exercita unilateral de catre titulari, fara a fi nevoie de interventia altor persoane, acestea trebuie sa respecte caracterul exclusiv si sa se abtina de la impiedicarea sau limitarea exercitiului de catre titulari.

Firma presupune un drept exclusiv si absolut, consitituind infractiune intrebuintarea unei firme, a emblemei sau a unor desemnari speciale de natura a produce confuzie cu cele folositelegitim de alt comerciant. Firma nu poate fi instrainata separat de fondul de comert la care este intrebuintata. Instrainarea este posibila dar numai odata cu intreprinderea insasi pentru ca firma este indisolubil legata de comertul exercitat. Comerciantul este obligat sa mentioneze pe toate actele CUI, sediul si capitalul social. Exista unele interdictii. Inscrierea unei firme care cuprinde CV national roman, institut sauu derivatele acestora sau cu sintagme caracteristice autoritatilor si institutiilor publice centrale se realizeaza numai cu acordul SGG. In plan local este nevoie de acordul prefectului din circuscriptia teritorial-adminsitrativa in care solicitantul si-a stabilit sediul social.

Emblema - este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un altul de acelasi gen. Firma sau numele e indestulator pentru a realiza deosebirea. Emblema consta intr-o reprezentare grafica figurativa sau nonfigurativa, poate fi chiar firma prezentata intr-o forma grafica. Nimic nu opreste un comerciant de a avea mai multe embleme. Pentru forta mesajului este recomandat sa existe o singura emblema. Orice emblema va trebui sa se deosebeasca de cele inscrise in acelasi registru si pentru acelasi fel de comert, precum si de emblemele altor comercianti de pe piata in care respectivul comerciant isi desfasoara activitatea. Emblema are un caracter unic si original. Emblema poate fi folosita numai impreuna cu firma, ea confera titularului un drept de folosinta de aceeasi natura cu firma, patrimoniu, real, exclusiv din momentul inscrierii in registurl comertului. Emblema poate fi transmisa separat de fondul de comert.

Marca - semn distinctiv susceptibil de reprezentare grafica si care serveste la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane de cele care apartin altei persoane. Indicatia grafica este denumirea care serveste la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate in cazul in care o calitate sau alte caracteristici determinante pot fi atribuite in mod esential acestei origini geografice.

Dreptul asupra marcii este dobandit si protejat prin inscrierea si inregistrarea la OSIM. Cerintele pentru a fi inregistrat la OSIM: noutate si specialitate. Specialitatea trebuie sa nu fie comuna. Legalitatea trebuie sa nu fie contrara ordinii publice sau bunelor moravuri si sa nu induca publicul in eroare cu privire la originea geografica, calitatea, natura produsului sau natura serviciului.

Referat: clientela si vadul comercial; operatiuni asupra fondului de comert.

Concurenta comerciala se bazeaza pe principiul libertatii concurentei. Lasa la latitudinea comerciantului posibilitaeta de a utiliza mijlaocele care i se par potrivite pentru a atrage si pastra clientela.

Mijlaocele utilizate pentru captarea clientelei trebuie sa fie oneste. Nu trebuie sa fie un fapt ilicit, realizat cui rea credinta, sa nu se respecte contractele, sa nu fie folosite practici inselatoare atat in raport cu partenerii de afaceri, cat si cu consumatorii.

Scopurile mediului de afaceri concurential normal:

protectia si beneficiul consumatorului

stimularea practicilor creative intr-un mediu concurential onest

repartizarea resurselor si a beneficiilor in raport cu contributia reala a comerciantului pe piata

Libertatea concurentei se realizeaza printr-un cadru legal. O concurenta pura, libera, lipsita de interventia statului este ineficianta intrucat presupune consturifoarte ridicate pentru comercianti.

Interventia statului este necesara, iar concurenta controlata este eficineta.

Interdictii:

concurenta monopolista

concurenta neloiala

A.   Concurenta monopolista este oprita prin:

o       Interzicerea practicilor anticoncurentiale: sunt absolut interzise intelegerile exprese sau tacite, precum si practicile concertate intre agentii economici care au ca obiect sau ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata:

Fixarea concertata in mod direct sau indirect a preturilor, tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum si a altor conditii comerciale.

Impartirea pietelor de desfacere sau a surselorde aprovizionare pe criteriul teritorial.

Aplicarea, in privinta partenerilor coemrciali, a unor conditii inegalela prestatii echivalente provocand dezechilibre.

Conditionarea incheierii unor contracte de acceptare a unor clauze care implica prestatii suplimentare, straine prin natura lor si neconforme uzanetlor comerciale (datorita faptului ca au legatura cu obeictul contractului).

Participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferta.

Eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea, impiedicarea acestora, precum si intelegerile de a nu cumpara/vinde catre anumiti agenti economici fara a avea la baza o clauza rezonabila.

Pot fi exceptate intelgerile sau practicile care, concertate, indepliensc cumulativ conditiile de mai jos (1-4) si una dintre conditiile prevazute la nr. 5:

Efectele pozivite covarsesc cele negative - compenseaza restrangerea concurentei.

Beneficiarilor li se asigura un avantaj corespunzator celui realizat de partile care incheie respectiva intelegere.

Eventualele restrangeri ale concurentei sunt indispensabile pentru obtinerea avantajelor scontate, iar partilor nu li se impun restrictii care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la pct. 5.

Inlegerea respectiva, zisa anticoncurentiala, nu elimina sau nu da posibilitaeta eliminarii concurentei de pe o parte substantiala a pietei.

Intelegerea sau practica respectiva (concertata) contribuie sau poate contribui la:

a.      ameliorarea productiei, distributiei, executarii de lucrari, prestari de servicii.

b.     promovarea progresului tehnic sau economic, imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor.

c.     intarirea pozitiei concurentia ale IMM-urilor.

d.     practicarea, in mod durabil, a unor preturi substantial mai reduse pentru consumator.

Admiterea intelegerilor se realizeaza printr-o decizie sau regulament de catre Consiliul Concurentei.

o       Reprimarea abuzului de pozitie dominanta - constituie abuz orice fapta care are ca obiect afectarea activitatii economice ori prejudicierea consumatorului de catre o intreprindere care poate determina pe palierul orizontal (concurentii) sau pe cel vertical (furnizorii si clientii dependenti) o aliniere la un anumit comportament (politica ede dumping; art. 6 din Legea nr. 26/1996).

o       Prevenirea anumitor practici anticoncurentiale prin regimul operatiunile de concentrare economica

B.    Concurenta neloiala - Legea nr. 11/1991 - exista o serie de fapte interzise si sanctionate:

a.      subminarea organizarii interne a concurentului (ex: coruperea personalului)

b.     denigrarea (ex: raspandirea de afirmatii false): trebuie sa se cunoasca clar caracterul mincinos al afirmatiilor. E permisa criticare obiectiva in scopul promovarii propriului comert, cu conditia de a nu fiindicat sau determinat comerciantul concurent vizat.

c.     deturnarea clientelei - trebuie dovedite manoperele dolosive.

d.     utilizarea, in mod neloial, a secretelor comerciale ale unui comerciant.

Reprezinta contraventie divulgarea, achizionarea sau folosirea unui secret comercial fara consintamantul detinatorului legitim si in mod contrar uzanetlor comerciale cinstite.

Constituie infractiune atunci cand faptele descrise ca si contraventii sunt urmarea unor actiuni de spionaj.

Confuziunea - folosirea unei firme, marci, indicatii geografice, embleme, ambalaje sau inventii de natura sa produca o confuzie cu cele folosite in mod legitim de una lt comerciant. Mai exista sia tunci cand sunt puse in circulatie marfuri pirat (contrafacute) sau cand consumatorul este indus in eroare asupra calitatii produsului sau serviciului.

Contraventiile specifice factorilor de concurenta neloiala se constata de catre Oficiul Concurentei.

Probele in materia comerciala

Libertatea contractuala are ca si corolar libertatea in materia probelor in materie comerciala. Probele trebuie sa contribuie atat la caracterul celer al raportului comercial, cat si la derularea mai rapida a litigiilor corespondente - usurinta administrarii probelor.

Art. 46 Cod comercial - sediul principal al materiei. Obligatiile comerciale se probeaza cu:

acte autentice

acte sub semnatura privata

facturi acceptate

corespondeta

telegrame

registrele partilor

orice mijloace de proba admise de legea civila

Instanta poate admite proba testimoniala, doar in materie comerciala, chiar si in cazurile prevazute de art. 1191 Cod civil.

Probele propriu zise in dreptul comercial

Deosebirea dintre prevederile Codului civil si Codului comercial este una relativ mare in materia probatiunii si e data de mijloacele noi de proba permise in dreptul comercial si indicate expres. Dreptul civil si Codul civil raman dreptul comun in materie comerciala.

Aplicarea dreptului comun in materie comerciala:

A.   Proba cu inscrisuri: multitudinea de raporturi la care iau parte comerciantii ii impiedica, de multe ori, sa isi preconstituie mijlocul de dovada in eventualitatea unui litigiu. Acesta este motivul pentru care, in materie comerciala, inscrisurile au un rol mai redus ca mijloc de proba fata de dreptul comun.

B.    Proba testimoniala - este admisa pentru a dovedi plati sau incheierea unor raporturi juridice obligationale. Exista prevederi exprese ale legii comerciale prin care este impusa expres existenta unui act comercial scris.

C.   Alte mijloace de proba:

o       Raportul de expertiza

o       Prezumtia

o       Marturisirea

Probe specifice dreptului comercial:

factura acceptata

corespondenta comerciala

telegramele

registrele comerciale

mijloacele moderne de proba

A.   Facturile acceptate: factura este admisa cu prilejul executarii unui contract, indiferent de natura lui (vanzare-cumparare, depozit). Legiuitorul nu prescrie conditiile de forma, dar exista anumite elemente pe care trebuie sa le contina obligatoriu orice factura: datele de identificare ale emitentului si cele ale destinatarului (capital social, cont, banca, denumire, sediu social, CUI), cantitatea, calitatea, pretul, modalitatea platii, data inscrisului, semnaturile partilor, elemente de identificare ale persoanei care a completat factura. Pentru ca factura sa-i fie opozabila, cumparatorul (destinatarul) trebuie sa o restituie acceptata. Acceptarea facturii poate fi expresa (subscrierea facturii - semnare, confirmarea ei prin comunicari scrise de orice natura - scrisoare, fax, e-mail, telegrama) sau tacita - este discutata in doctrina; chiar si o acceptare tacita produce efecte juridice pentru ca Legea contabilitatii impune inregistrarea oricarei corespondente.

B.    Corespondenta comerciala consta in scrisori, precum si alte inscrisuri care privesc raporturile dintre comercianti. In situatia in care destinatarul unei scrisori contesta primirea acesteia, expeditorl este obligat sa faca dovada trimiterii ei prin posta, nefiind suficient prezentarea copriei impreuna cu extrasul de iesire. In materie comerciala, dat fiind formalismul privind tinerea registrelor, copia scrisorii reprodusa in Registrul copier face dovada in favoarea comerciantului, potrivit regulilor care guverneaza proba cu registrele comerciale.

C.   Telegramele - art. 47 Cod comercial ii atribuie valoare de inscris sub semnatura privata. Valoarea probatorie e data de faptul ca originalul este scris de insasi persoana aratata in ea ca transmitator. Pentru inlaturarea oricaror incertitudini, s-a prevazut ca semnarea originalului poate fi autentificare, in situatia in care autentificarea semnaturii face dovada pana la inscrierea in fals (art. 49 Cod comercial).

D.   Registrele comerciale - Codul comercial si Legea nr. 82/1991 a contabilitatii - potrivit dispozitiilor legii civile, registrele comerciantilor fac dovada impotriva acestora (art. 1104 Cod civil); pot fi folosite de catre necomerciant sau chiar de un comerciant. Registrele nu pot fi folosite impotriva unui necomerciant. Registrele legal tinute pot sa faca dovada si in favoarea si in defavoarea comerciantului, insa registrele nelegal tinute pot face dovada numai impotriva comerciantului care le-a constituit (art. 50-52 Cod comercial).

E.    Mijloace moderne de proba - au fost asimilate telegramei - telexul, faxul, e-mail-ul, precum si alte documente pe suport electronic. Pentru anumite tranzactii azi se foloseste semnatura electronica. Aceasta confera autenticitate documentelor intocmite de o anumita persoana si statutul lor de acte sub semnatura privata.

Probleme: transmiterea corespondentei pe cale electronica; teoria receptiunii/informatiunii.