DREPT INTERNATIONAL PRIVAT (DIP)

Dreptul international privat (DIP), ca disciplina de studiu, prezinta o particularitateà studiaza raporturile juridice de drept privat cu element de extraneitate.

ELEMENTUL DE EXTRANEITATE

àeste acea parte a rap jur aflata in strainatate sau sub incidenta unei legi straine.

Elem de extraneitate nu e un element nou (al 4-lea dupa: subiect, continut, obiect) al rap jur.

El se poate regasi in oricare din aceste 3 elemente.

Exemple: -elem care exista in legatura cu subiectele unui raport juridic

-- ex pt pers fizice : cetatenia uneia/ambelor parti, domiciliul sau resedinta, religia (in anumite sisteme de drept)

--pt pers juridice: sediu, nationalitatea sau fondul de comert.

-elem de extraneitate care exista in raport cu obiectul raportului jur. Ex un bun care se afla in strainatate.

In legatura cu continutul raportului juridicàelem de extraneitate se materializeaza in:

--- acte jur: locul incheierii actului juridic sau locul executarii contr    --- fapte juridice. Ex locul savarsirii delictului, locul producerii prejudiciului

In cazul in care, intr-un raport juridic apare un element de extraneitate pt cel care trebuie sa solutioneze aspectele care tin de acel rap se naste o problema specifica: CONFLICTUL DE LEGIàe pasibil de 2 definitii:

--1. o def stiintifica : CdL e institutia care apare in cazul in care intr-un raport jur exista un element de extraneitate si care consta in aceea ca acest rap jur devine susceptibil de a i se aplica 2 sau mai multe sisteme de drept apartinand unor state diferite.

--2. o def metaforica : CdL e acea problema care se pune in mintea celui care urmeaza sa solutioneze un litigiu constand in intrebarea : CARE SISTEM DE DREPT URMEAZA A SE APLICA? Ex intr-un contr de vanz-cump intre o parte romana-vanzator si o parte germana-cumparator. Contr se incheie la Bucuresti, marfa urmand a se livra in Germania. Intre parti apare un conflict/litigiu legat de neexecutarea obligatiei de catre partea germana.-->instanta romana e sesizata : ?ce legi sa aplice?

ELEMENTELE DEFINITORII ALE CONFLICTULUI DE LEGI:

--1. izvorul CdL : elementul de extraneitate

--2. conflictul de Legi NU trebuie sa ne duca cu gandul la un conflict de suveranitate intre state => nu are nici o legatura cu D International Public.

Conflicul urmeaza a fi solutionat prin prisma sistemului de drept al instantei sesizate astfel incat se considera ca sintagma "CdL"(termen generic) trebuie inteleasa drept un "concurs de legi"(in sensul ca se pot aplica ambele sisteme de drept). Legile (aflate in concurs) pot contine aceeasi reglementare.

OBS Conflictul se numeste de legi dar acest concurs exista intre sistemele de drept ale statelor respective.

RAPORTURILE JURIDICE DE D.I. PRIVAT

CdL poate sa apara numai in legatura cu un raport juridic de dr privat. Numai in raporturile juridice de dr privat judecatorul national poate aplica o lege straina.

Ramurile in care pot apare conflicte de Legi:

àDr comertului international

àDr transporturilor

àDr civil

àDr familiei

àDr comercial

àDr muncii

àDr procesual civil

Aceste domenii de reglementare sunt enumerate in art 1 din L 105/92 cu privire la rap de DI Privat.

Raporturile de dr public ex cele de drept penal, procedura penala, financiar, administrativ, NU dau nastere la conflicte de legi dar si in aceste raporturi juridice pot exista raporturi de extraneitate.

Solutionarea CdL se face cu ajutorul unei norme specifice de DI Privat numita NORMA CONFLICTUALA= norma juridica specifica DIP care solutioneaza CdL in sensul ca ea indica care din sistemele de drept in prezenta e aplicabil cu privire la acel raport juridic.

Normele juridice apartinand celorlalte ramuri de drept sunt norme materiale care pot fi:

n       norme de dr material

n       norme de dr procesual

Normele conflictuale, spre deosebire de normele materiale, Nu carmuiesc rap jur pe fondul sau ci numai arata sistemul de dr aplicabil.

Norma conflictuala e deci o norma de fixare sau de trimitere, spre deosebire de normele materiale care dau solutia pe fondul litigiului.

Alta deosebire: normele conflictuale au o aplicare prealabila normelor materiale, influentand normele materiale aplicabile. Avem o succesiune logica:

àmai intai se aplica normele conflictuale care indica sistemul de dr aplicabil iar    àapoi instanta sesizata va indica in sistemul cautat, acea norma materiala care va solutiona litigiul pe fond.

Normele conflictuale influenteaza normele materiale deoarece dupa cum urmeaza a se aplica un sistem de drept sau altul solutia pe fondul litigiului poate fi diferita.

STRUCTURA NORMEI CONFLICTUALE

--norma conflictuala e o norma juridica=>contine: --ipoteza

--dispozitie

--sanctiune

Norma conflictuala are urmatoarele elemente: à1. continutul normei conflictuale

à2 legatura normei conflictuale

CONTINUTUL NC - reprezinta ipoteza normei adica categoria de rap jur la care norma respectiva se refera.

LEGATURA NC- coincide cu dispozitia unei norme jur obisnuite si e acea parte a normei conflictuale care indica sistemul de drept aplicabil rap jur ce intra in continutul NC.

Legatura NC e cea care plaseaza continutul in sfera unuia sau celuilalt sistem de drept in prezenta. Legatura NC se materializeaza printr-un element concret care se numeste PUNCT DE LEGATURA.

Ex de NC (in L 105/92) àart 11 : starea, capacitatea si relatiile de familie ale pers fizice sunt carmuite de L sa nationala afara numai daca prin dispozitiile speciale nu se prevede astfel. Continutul acestei norme conflictuale : starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice.

Legatura acestei NC: L nationala a acelei persoane

Punctul / Elementul de legatura (e dat de art 12): L nationala e L statului a carei cetatenie o are persoana in cauza =>cetatenia e punctul de legatura pt norma conflictuala.

àart 40 (pers jur)+ art 41: -art 41: statutul organic al pers jur e carmuit de L sa nationala. Art 40: pers jur are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit potrivit actului constitutiv sediul social.

Dar NC e art 41.

Continutul NC : statutul organic al pers jur.

Legatura: L nationala.

Punctul de legatura (ajuta la identificarea L aplicabile) : sediul social.

àart 49- posesia, dr de prop si celelalte drepturi reale asupra bunurilor inclusiv cele de garantii reale sunt carmuite de L locului unde acestea se afla ori sunt situate afara numai daca prin dispozitii speciale se prevede altfel.

Continutul NC: posesia, dr de prop

Legatura NC: L locului situarii bunurilor

Punctul de legatura: locul situarii bunului.

àart 73-contr e supus L alese prin consens de parti. Art 88-in lipsa unei L convenite de parti spre a se aplica vanzarii, aceasta va fi supusa L statului in care vanzatorul are la data incheierii contr sediul social, domiciliul sau fondul de comert.

Continutul NC: contr de vanz-cump.

Legatura NC: L statului unde isi are

Punctul de legatura: sediul

CARUI SISTEM DE DREPT II APARTIN NORMELE CONFLICTUALE?

NC ii apartin sistemului de drept al instantei sesizate. Sistemul de drept al instantei sesizate poarta denumirea de LEGEA FORULUI (lex fori). Aceasta regula se justifica prin urmatoarele argumente: à1.(argumentul ce tine de) forta juridica a NC, NC fiind de regula imperative=> judecatorul trebuie sa le aplice ca atare.

à2. normele conflictuale trebuie sa apartina L forului deoarece in acest moment numai L instantei sesizate e cea cunoscuta in timp ce L ce ar urma sa se aplice pe fondul litigiului va fi identificata ulterior doar dupa aplicarea normei conflictuale.

à3. argumentul/principiul "cine alege instanta alege si dreptul". (qui eligit judici eligit jus)

EXCEPTII DE LA REGULA

à1. in cazul arbitrajului international ad hocàNU exista o lex fori=>arbitrii vor aplica L desemnata de normele conflictuale pe care ei le vor considera potrivite in speta.

!!! A NU SE CONFUNDA L APLICABILA FONDULUI (care poate fi aleasa de parti), si NORMELE CONFLICTUALE (nu pot fi alese de parti)

à2. in cazul retrimiterii de gradul I, atunci cand NC romana trimite la un sistem de drept strain, instanta romana va aplica norma conflictuala straina care retrimite la Dr roman.

NORMELE DE APLICATIE IMEDIATA (NAI)

Spre deosebire de NC care sunt norme de trimitere ce nu dau solutia pe fond, normele de aplicatie imediata sunt norme materiale. Ele apartin totusi DIPrivat datorita consecintelor pe care le produc.

DEF: NAI sunt acele norme materiale care apartin sistemului de drept intern al statului forului care dat fiind gradul lor inalt de imperativitate se aplica imediat unui raport juridic cu elem de extraneitate atunci cand acel raport juridic are un anumit punct de legatura cu tara forului excluzand in acest fel conflictul de L si implicit aplicarea in cauza a vreunei norme conflictuale.

Ex de NAI: art 19 alin 1-L 105 -forma incheierii casatoriei e supusa L statului pe teritoriul caruia se celebreaza .(e o norma conflictuala) DAR alin 2 e o NAI: casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatilor locale de stat competente ori in fata agentilor diplomatici sau functionarilor consulari, fie ai Romaniei, fie ai statului celuilalt viitor sot. (E o norma materiala pt ca se ofera o solutie-se stabileste autoritatea competenta).

Aceasta norma reglementeaza regimul incheierii unei casatorii de catre un cetatean roman aflat in strainatate.

Casatoria constituie un raport de drept privat =>casatoriei ar trebui sa i se aplice o norma conflictuala. NC ar fi trebuit sa ne indice sistemul de drept aplicabil. Cum casatoria urmeaza sa se incheie in strainatate ar urma sa se aplice in primul rand NC din acel sistem de drept. NC din acel sistem de drept urmau sa indice Norma materiala ce va guverna forma incheierii casatoriei. Totusi Legiuitorul roman a considerat casatoria cetatenilor romani in strainatate drept o problema foarte importanta si atunci a reglementat printr-o norma materiala directa care se aplica cu prioritate fata de NC.

Art 19 al 2 L 105 -impiedica casatoria confesionala

SEMINAR

--Ex de RETRIMITERE DE GRADUL I

Cetatean M.Brit. cu domiciliul in Romania-litigiu: instanta sesizata a fost cea romana (atat ca norma conflictuala cat si ca norma materiala)

L 105/92àcapacitatea persoanei fizice e carmuita de L nationala.

L nationala in speta e cea britanica - norma conflictuala trimite la sistemul de drept englez ->se analizeaza si normele conflictuale de aici(din sist englez).[aceasta analiza se face pt ca L romana trimite la sistemul de drept strain in ansamblul sau: norme materiale+norme conflictuale. Exceptie: in materie contractuala- aici nu se face trimitere si la normele conflictuale]

=>Judecatorul aplica L/norma conflictuala straina =>retrimiterea de gradul I constituie o exceptie de la principiul (si a uitat sa-l spuna)

--Exemple de norma conflictuala:

à"Starea, capacitatea, relatiile de familie sunt guvernate de L nationala".   

--Ipoteza: CdL (conflictul de legi) legat de starea, capacitatea

--Dispozitia (Legatura normei): L aplicabila.

--Punct de legatura (elementul concret care face trimitere la L aplicabila): cetatenia, domiciliul, resedinta..

à"Protectia dreptului la nume pe teritoriul Romaniei se realizeaza conform L romane"- e o norma conflictuala care trimite la acelasi sistem de drept.

à"Instanta romana competenta aplica procedura prevazuta de L romana"

Norme Conflictuale : --bilaterale

--unilaterale (cu trimitere directa)-trimit tot timpul la sitemul de drept al forului

--Normele de aplicatie imediata(NAI) sunt norme materiale (=norme care nu rezolva conflicte de legi). NAI se aplica excluzand posibilitatea aplicarii unei norme conflictuale: instanta va aplica direct acea norma fara a-si pune problema conflictului de legi. Ex de NAI art 19 al 2àcasatoria unui cetatean roman in strainatate.(de ex in Grecia care considera perfect valabila si casatoria religioasaànu merge, in sensul ca autoritatile/ instantele romane nu vor considera aceasta casatorie ca fiind valabila=>se impiedica casatoria confesionala)

--Aspectele care tin de contract sunt guvernate de lex voluntatis.

PRINCIPALELE FELURI DE CONFLICTE CARE POT APARE

IN LEGATURA CU RAPORTURILE DE DI Privat

DIP e un drept conflictual deoarece el e chemat sa solutioneze mai multe tipuri de conflicte ce pot sa apara in cazul in care intr-un anumit raport juridic apare un element de extraneitate.

Astfel avem: à1. conflictul de jurisdictii. Obiectul CdJ il constituie competenta instantelor sesizate. El se solutioneaza dupa normele de procedura ale instantei sesizate.

à2. conflictul de legi aplicabil procedurii-se solutioneaza dupa L instantei sesizate    à conflicte de calificari

Normele conflictuale (NC) au in structura lor 2 elemente:

--continutul

--legatura

Ambele elemente sunt exprimate prin notiuni juridice --ex -continutul normelor conflictuale poate fi exprimat prin notiuni ca : starea, capacitatea, relatiile de familie, statutul organic al pers juridice, regimul bunurilor, cond de fond si forma ale actului juridic, ale casatoriei, mostenirii iar

-legatura NC poate fi exprimata prin termeni ca cetatenia, domiciliul, sediul social, locul situarii bunului etc.

Aceste notiuni care intra in structura NC nu au aceleasi acceptiuni in diferitele sisteme de drept. De ex in dr anglo-saxon prescriptia e considerata o problema de procedura, nu de fond ca in dreptul romanesc astfel incat devine necesara CALIFICAREA INSTITUTIEI JURIDICE.

àaceasta calificare poate fi definita in 2 moduri:

--1. pornindu-se de la normele conflictuale(NC) catre starea de fapt

--2. pornindu-se dinspre raportul juridic inspre norma conflictuala

Avem 2 tipuri de definitii:

à1. Calificarea e operatiunea logico-juridica de determinare a sensului exact si complet al notiunii juridice care intra in continutul si legatura NC, pt a vedea daca un raport juridic, adica o situatie de fapt concreta, se include sau nu in acele notiuni.

à2. Calificarea apare ca interpretarea unui raport juridic pt a vedea in continutul sau in legatura carei NC intra.

CONFLICTUL DE CALIFICARI

=e acea situatie care apare atunci cand o notiune din continutul sau din legatura NC are intelesuri diferite in sistemele de drept susceptibile de a se aplica acelui raport juridic.

Un exemplu privind conflictul de calificari e dat de speta lider in domeniu (data de instantele franceze la sfarsitul secolului 19) TESTAMENTUL OLANDEZULUI.

àUn cetatean olandez a facut in Franta un testament olograf. CCiv Olandez din acel moment interzicea cetatenilor olandezi sa faca testamente olografe si prevedea aceasta interdictie si pt testamentele intocmite in strainatate. Dupa decesul persoanei respective a aparut un litigiu intre succesorii acestuia. Problema s-a pus in fata instantelor franceze care au avut de rezolvat in I faza problema calificarii notiunii de testament olograf. Instantele au constatat ca dreptul olandez si francez dadeau interpretari diferite notiunii de testament olograf. Astfel, in dreptul francez, testamentul olograf era calificat ca o problema de forma, de exteriorizare a vointei, si fiind o problema de forma era supus L locului unde s-a inocmit testamentul. In schimb, dreptul olandez califica aceasta notiune ca o problema de capacitate a pers fizice, de capac a testatorului. Fiind o problema de capacitate, ea urma sa fie supusa L nationale a testatorului, in cazul nostru L cetateanului olandez astfel incat ar fi urmat sa se aplice L olandeza.

De modul cum se solutiona problema calificarii depindea solutia pe fond. Astfel, daca era calificata ca o problema de forma, conform dr francez, era supus L locului incheierii testamentului (L fr) care considera testamentul valabil.

In schimb, daca ar fi fost interpretata ca o problema de capacitate a cetateanului olandez atunci ar fi fost supus L nationale a testatorului iar dr olandez interzicea intocmirea testamentului olograf chiar si in strainatate=>testamentul ar fi fost declarat nul urmand a se aplica dispozitiile mostenirii legale.

Un alt exemplu: art 40 din L 105/92à statutul organic al pers juridice e supus L sediului acesteia insa termenul de sediu e interpretat diferit in sistemele de drept. In sistemul romanesc: sediul e cel prevazut in statut (sediul statutar).

In alte sisteme de drept: sediu- cel unde pers jur isi are sediul de control.

IMPORTANTA SOLUTIONARII CONFLICTULUI DE CALIFICARI

-e data de efectul/efectele pe care il/le produc(e). Astfel calificarea produce efecte diferite dupa cum e vorba de continutul sau legatura NC.

Atunci cand obiectul calificarii il constituie continutul NC, modul de solutionare a conflictului de calificare determina insasi norma conflictuala aplicabila, asadar determina sistemul de drept aplicabil si implicit situatia pe fond.

Atunci cand calificarea priveste legatura normei conflictuale, modul de solutionare a conflictului NU influenteaza NC dar influenteaza sistemul de drept aplicabil si solutia pe fond.

L DUPA CARE SE SOLUTIONEAZA CONFLICTUL DE CALIFICARE

-exista o regula+ exceptii

àRegula: calificarea se face dupa L instantei sesizate(lex fori).

In sprijinul acestei reguli se aduc anumite argumente:

--1. NC (pl) apartin sistemului de drept al instantei sesizate. Este firesc atunci ca notiunile NC sa fie interpretate tot dupa acelasi sistem de drept.

Exista un principiu care spune ca : aceluia ii apartine interpretarea care a edictat normele de drept (ejus est interpretari cujus est condenere)

--2. Numai L forului e cunoscuta in momentul in care urmeaza a se face calificarea. L aplicabila pe fond raportului juridic(lex causae) nu e cunoscuta in acest moment ci ea urmeaza a fi stabilita in urma calificarii si trimiterii operate de NC.

EXCEPTII:

--1. calificarea pin vointa partilor (calificarea conventionala)

--2. calificarea legala

--3. calificarea secundara

àse face pe baza L aplicabile in speta (lex causae). E calificarea care se face dupa ce s-a determinat sistemul de drept aplicabil si se va face in temeiul acelui sistem de drept. Ex calificarea notiunii de cetatenie- determinarea cetateniei se face in conformitate cu L statului a carui cetatenie se invoca. Calificarea imobilelor (art 50 L 105): regimul real e supus L locului unde bunul se afla (e similara cu interpretarea din dr comun/intern)

--4. calificarea institutiilor juridice necunoscute dr forului. Aceste institutii vor fi calificate dupa sistemul de drept care le cunoaste/reglementeaza.

CONFLICTUL IN SPATIU AL N.C. & INSTITUTIA RETRIMITERII

Exista acest tip de conflict atunci cand sistemele de drept in prezenta contin NC care au puncte de legatura diferite.

Se numeste conflict in spatiu deoarece NC(pl) din sistemul de drept in prezenta coexista in spatiu. Conflictul in spatiu al NC e un conflict sau -pozitiv

--negativ

Confl POZITIV exista atunci cand fiecare norma conflictuala trimite la propriul sau sistem de drept. De ex se pune o problema de stare civila( varsta pt casatorie) a unui cetatean roman cu domiciliul in MBrit. Daca e sesizata instanta engleza aceasta va aplica NC din propriul sau sistem de drept. In MB starea civila si capacitatea pers fizice sunt guvernate de L domiciliului.

Daca insa e sesizata o autoritate romana aceasta va aplica NC romana care va trimite la L cetateniei (norma materiala romana). In acest caz fiecare norma trimite la propriul sau sistem de drept. Conflictul pozitiv nu duce la retrimitere. Acesta se solutioneaza in principiu de catre fiecare autoritate prin aplicarea propriului sistem de drept.

Confl NEGATIV de NC exista in cazul in care nici una din normele conflictuale in prezenta NU trimite la propriul sau sistem de drept ci fiecare trimite la dr celuilalt stat sau la sistemul de drept al unui stat tert.

Astfel, prima conditie a retrimiterii e data tocmai de existenta acestui conflict negativ. Aceasta e o conditie necesara dar nu si suficienta deoarece mai trebuie intrunita si o a 2-a conditie ce tine de sensul trimiterii pe care NC a forului o face la un sistem de drept strain. Trimiterea pe care o face la un sistem de drept strain poate fi in 2 sensuri:

à1. o trimitere numai la normele materiale ale sistemului de drept strain, caz in care se va aplica dr material strain fara a exista posibilitatea retrimiterii.

à2. sensul trimiterii poate fi la intregul sistem de drept strain adica si la NC straine. In acest caz poate interveni retrimiterea.

Sensul trimiterii e stabilit de catre dr forului fiind in ultima instanta o problema de calificare.

In concluzie, pt a exista retrimitere trebuie intrunite 2 conditii cumulative

--A. sa existe un conflict negativ de norme conflictuale

--B. NC ale forului sa trimita la intregul sistem de dr strain (norme materiale+ NC)

DEF. RETRIMITEREA e acea situatie juridica aparuta in cazul in care norma conflictuala a forului trimite la un sistem de drept strain in intregul sau, asadar inclusiv normele sale conflictuale, IAR, sistemul de drept strain prin normele sale conflictuale in materie NU primeste trimiterea si/ci fie trimite : --inapoi la dr forului

--mai departe la L unui stat tert

Retrimiterea e o operatie logico-juridica ce are loc exclusiv in mintea judecatorului sau autoritatii. Ea NU trebuie confundata cu declinarea de competenta.

Si in materia retrimiterii avem o speta lideràSpeta FORGO -un cetatean bavarez a trait cel mai mult timp in Franta unde nu a dobandit insa nici cetatenia, nici domiciliul legal, avand doar un domiciliu de fapt in Franta. La moartea sa a lasat o succesiune mobiliara importanta iar rudele colaterale dupa mama au intentat in fata instantelor franceze a actiunii in revendicarea succesiunii.

In fata instantei s-a pus problema dupa ce sistem de drept va fi solutionata succesiunea. Potrivit NC franceze succesiunea mobiliara era supusa L cetateniei defunctului astfel incat se trimitea la dr bavarez. Instanta franceza a constatat insa ca in dreptul bavarez exista o NC conform careia succesiunea mobiliara era supusa L domiciliului de fapt al defunctului.

Cu alte cuvinte, dr francez a trimis la sistemul de drept strain (cel bavarez), dar acesta nu a primit trimiterea, trimitand inapoi.

Solutia pe fond in aceasta speta: conform L franceze sfera rudelor era mult mai restransa ca in dreptul bavarez astfel incat rudele colaterale care introdusesera actiunea nu erau considerate succesori =>succesiune vacanta=>va fi culeasa de statul pe teritoriul caruia se aflau bunurile.

Prof: àin speta cu olandezul de mai sus (Testamentul Olandezului) calificarea se face potrivit L franceze (se respecta regula).

FELURILE RETRIMITERII

àretrimiterea de gradul I (retrimitere simpla sau trimitere inapoi)-intervine atunci cand NC trimite la dr forului

àretrimitere de gradul II (retrimitere complexa sau trimitere mai departe)- NC straina trimite la dreptul unui stat tert

REGIMUL JURIDIC AL RETRIMITERII / RETRIMITEREA IN DR ROMAN

Retrimiterea e reglem in art 4(1) L 105/92, care prevede ca, daca L straina determinata potrivit normelor conflictuale romane retrimite la dr roman, se aplica L romana afara de cazul in care se prevede in mod expres altfel. (aceasta reprezinta de fapt retrimiterea de gradul I)

Retrim de gr II NU e admisa in dreptul roman (art 4 al 2)àratiune: exista riscul unor trimiteri succesive. Retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat e fara efect.

In cazul in care se constata ca NC romana trimite la un sistem de drept strain iar acesta prin norma sa conflictuala trimite mai departe la L unui stat tert, se va aplica dr material al statului la cae NC romana a trimis. Cu alte cuvinte, NU se va tine seama de trimiterea facuta de NC straine.

ARGUMENTE pt acceptarea retrimiterii de gr I:

à1. trimiterea facuta de NC romana la un sistem de drept strain e o oferta facuta acestuia de a se aplica si nu o obligatie. Daca dreptul strain NU primeste trimiterea si trimite inapoi, se va tine seama de aceasta solutie.

à2. argumentul unitatii sistemului de drept strain.

Daca NC romana trimite la un sistem de drept strain, acesta trebuie privit in mod unitar adica incluzand si N sale conflictuale. Astfel, daca avem in vedere si NC straine, e posibila aparitia retrimiterii   

à3. retrimiterea de gr I asigura o coordonare intre sistemele de drept in prezenta, in sensul ca NC din ambele sisteme de drept sunt deopotriva aplicabile.

Retrimiterea de gr I NU e admisa totusi intr-o situatie de exceptie: àatunci cand, intr-un contract, partile au determinat prin vointa lor, ca aplicabil, un anumit sistem de drept. Astfel, chiar daca partile NU au prevazut in mod expres, se prezuma ca trimiterea s-a facut numai la dreptul material strain. !!!Astfel, cand exista lex voluntatis NU exista retrimitere de gradul I !!!

SEMINAR

L 105/92 -art 3: calificarea se face potrivit/conform L romane( L forului).

Calificarea se face ca sa stim ce NC aplicam. Ipoteza: nu avem o NC specifica asa ca treb sa calificam noi situatia.

Speta lider in materie de calificare : Testamentul Olandezuluiàtestament olograf facut de un olandez in Franta.

Testamentul olograf -in dr fr: legat de forma àapoi se cauta in NC care trimite la L locului=> L Fr    -in dr olandez: o probl de capacitateàse cauta in NC la probl de capacitate ca sa vedem la ce L trimite.

In primul rand instanta vede daca e competenta & apoi care e L aplicabila.

Importanta calificarii dupa continutul NC: --schimba norma conflictuala

--modifica sistemul de drept (lex causae)

--eventual poate schimba solutia pe fond

Calificarea legaturii NC: --nu schimba NC

--schimba sistemul de drept

--schimba eventual solutia pe fond

Neexistand o NC specifica, testamentul olograf l-am calificat ca o problema de forma.

APLICAREA LEGII STRAINE CA LEX CAUSAE

NC(Norma de competenta) romana poate sa trimita fie la L romana care se va aplica ca lex causae, situatie in care judecatorul sau arbitrul va aplica L romana ca si in cazul unui raport juridic fara element de extraneitate.

In schimb, atunci cand NC romana trimite la un sistem de dr strain ce urmeaza a se aplica fondului problemei, apar anumite probleme specifice.

In acest caz, dr strain urmeaza a se aplica tocmai datorita faptului ca NC romana trimite la el, neaplicarea acelui sistem insemnand de fapt o neaplicare a NC romane.

In cazul in care NC romana trimite la un sistem strain, acel sistem de drept e privit in totalitatea izvoarelor sale de drept=> vor trebui aplicate toate izvoarele de drept ale acelui sistem.

TITLUL CU CARE SE APLICA DR STRAIN IN ROMANIA

àSpre deosebire de alte sisteme de drept ex cel fr,engl, american, unde dr strain e considerat un element de fapt, in conceptia juridica romaneasca actuala dr strain la care NC romana a trimis e considerat un element de drept. Asadar dr strain e aplicat in Romania cu acelasi titlu ca si dr national, de aici decurgand mai multe consecinte juridice importante:

à 1. cine poate invoca L straina in fata autoritatilor forului?

Datorita faptului ca L straina e considerata un element de drept, ea poate fi invocata atat din oficiu de instanta de judecata, cat si de partea interesata=> instanta de judecata, in temeiul rolului activ (art 120-3 CPCiv), poate invoca din oficiu si pune in discutia partilor aplicarea unei L straine cand L conflictuala straina a trimis la ea.

Cand NC romana e imperativa (regula in materia NC), instanta romana e chiar obligata sa invoce dr strain cand NC trimite la el. Pe de alta parte, orice parte interesata poate invoca in fata instantei un dr strain in temeiul principiului disponibilitatii.

In sistemele de drept care considera dr strain un element de fapt, invocarea L straine in fata instantelor forului poate fi facuta numai de partea interesata, in timp ce instanta nu are obligatia de a aplica o norma straina.

CONCLUZIE: Dr roman imbina sub aspectul invocarii L straine, principiul rolului activ al judecatorului cu cel al disponibilitatii partilor.

à2. Sarcina probei.

In sistemele de drept care privesc dr strain ca un element de fapt, sarcina probei continutului L straine revine in exclusivitate partii interesate.

In dr roman, sarcina probei L straine se imparte intre judecator si parti. Astfel, instanta de judecata, datorita caracterului obligatoriu al aplicarii dr strain (cand NC romana trimite la el), precum si in temeiul principiului rolului activ, va trebui sa depuna toate diligentele pt aflarea continutului si intelesului, corecte si complete ale L straine. In acest scop instanta poate dispune, chiar si din oficiu, administrarea tuturor mijloacelor de proba pe care le considera adecvate. Sub acest aspect exista o mare deosebire intre dr strain si dr national, constand in aceea ca, pt dr strain, NU se aplica prezumtia ca judecatorul cunoaste L (iura novit curia)=> sarcina probei L straine NU incumba exclusiv judecatorului ci e impartita intre acesta si parti. Aceasta idee e exprimata in art 7 alin2 L 105 conform caruia partea care invoca o L straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.

Interpretarea L straine la care NC romana a trimis se face in principiu dupa regulile de interpretare existente in respectivul sistem de drept. (prof : la fel cum am vazut si la calificarea secundara)

à3. Caile de atac in cazul gresitei interpretari sau aplicari a L straine. In cazul gresitei interp/aplic caile de atac sunt aceleasi aplicabile pt dr national cu o singura exceptie. Astfel, calea de atac ordinara a apelului se poate aplica si pt gresita aplicare a L straine.De aceea pot fi aplicate si caile extraordinare. (recurs, contestatie in anulare, revizuire, recursul in interesul L). In ceea ce priveste recursul in interesul L, care nu e o cale de atac la indemana partilor deoarece doar Procurorul General, din oficiu sau la cererea Ministrului Justitiei are dreptul, pt a asigura interpretarea si aplicarea unitara a L, sa ceara CSJ/ICCJ sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti. Solutiile se pronunta numai in interesul L, NU au efect asupra hotararii examinate sau asupra situatiei partilor din aceste procese.

Recursul in interesul L nu poate fi promovat pt gresita aplicare a L straine pt urmatoarele argumente:

àa. rolul instantei supreme e acela de a asigura interpretarea & aplicarea unitara a L romane pe intreg teritoriul tarii, iar nu a L straine, a carei unitara interpretare cade in sarcina autoritatilor competente din statul respectiv

àb. Din moment ce solutiile date de ICCJ NU au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din respectivele procese => NU exista interesul direct al partilor de a solicita promovarea acestui recurs.

In schimb, recursul in interesul L poate fi promovat pt gresita interpretare/ aplicare a NC romane.

MIJLOACELE DE PROBA A LEGII STRAINE

L romana consacra libertatea instantei & a partilor in alegerea mijloacelor de proba. In acest sens, art 7 alin 1 prevede : "continutul L straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat".

Mijloacele de proba sunt: àdirecte : constand din culegeri de drept si jurisprudenta

àindirecte : procurate fie de la autoritatile competente din statul strain fie de la diferite organisme reprezentative ale acestuia, din Romania.

Astfel, ca mijloace de proba provenite de la autoritatile statului strain s-au utilizat certificate eliberate de Ministerul Justitiei din statul strain, certificate de cutuma sau alte atestari provenite de la notari publici, Camera de Comert etc.

Dintre sursele de documentare procurate pe plan intern pot fi date ca exemplu: certificatele eliberate de ambasadele sau consulatele statelor respective in Romania sau informatiile de la organizatiile de cult corespondente din Romania.

L 105 mentioneaza expres posibilitatea dovedirii L straine prin apelarea la expertiza. Daca se apeleaza la avizul unui expert, proba va fi dispusa si administrata conform L romane ca orice alta proba in fata instantelor nationale.

Forta probanta a mijloacelor de proba din strainatateàin principiu, aceste mijloace de proba trebuie asimilate celor prevazute de L romana=> aceeasi forta probanta.

Instantele romane NU sunt abilitate in principiu sa ia legatura cu instantele statului strain sau cu ambasadele sau alte organisme/institutii de reprezentare, ci trebuie sa ceara sprijinul Ministerului Justitiei care va contacta aceste institutii/ organisme prin Ministerul Afacerilor Externe.

Romania e parte la Conventia Europeana in domeniul informarii asupra dreptului strain(Londra- 7 iunie 1968) si la Protocolul Aditional la aceasta Conventie (Strasbourg-15 martie 1978).

Romania a aderat in 1991 prin HG 153/91.

Conventia prevede obligatia statelor membre de a-si transmite reciproc informatii privind dreptul lor.

Informatiile se vor transmite printr-un organ national de legatura pe care fiecare stat si-l desemneaza.

Cererea trebuie sa emane de la o instanta judecatoreasca si sa se dovedeasca existenta unui proces pe rol. Raspunsul trebuie sa fie obiectiv si impartial urmand sa contina texte de L dar si lucrari doctrinare si comentarii explicite.

Statul solicitat poate refuza informatia atunci cand interesele sale sunt afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii sau atunci cand considera ca raspunsul ar fi de natura sa aduca atingere securitatii sau suveranitatii sale.

Raspunsul la cerere trebuie dat in limba statului solicitat.

CONSECINTELE IMPOSIBILITATII DE PROBARE A LEGII STRAINE

Conform art 7 alin 3 L 105, in cazul in care este imposibil a se stabili continutul L straine se va aplica L romana. Imposibilitatea de probare a continutului L straine trebuie sa fie una absoluta, in sensul ca instanta trebuie sa faca dovada ca s-au depus toate diligentele pt identificarea continutului L straine. O simpla dificultate de probare a L straine generata de departarea geografica a statului strain, de necunoasterea chiar totala a dr sau in Romania, de inexistenta izvoarelor scrise, NU justifica aplicarea imediata a L romane=> aplicarea L romane apare ca un subsidiar.

In sprijinul caracterului subsidiar àargumente:

--1. litigiul nu poate ramane nejudecat, actiunea reclamantului neputand fi respinsa deoarece nu e culpa nimanui pt faptul ca L straina nu a putut fi probata.

--2. in cazul cand L straina nu poate fi dovedita se aplica prezumtia simpla exprimata prin adagiul "cine alege instanta, alege si dreptul"(qui eligit judicem, eligit jus)

CAZURILE CARE INLATURA DE LA APLICARE LEGEA STRAINA

-in cazul in care NC romana trimite la un sistem de drept strain, in principiu acesta urmeaza a se aplica. Exista totusi 2 situatii expres prevazute de L , cand L straina NU se va aplica:

à1. cand L straina incalca ordinea publica de DIPrivat roman.

à2. atunci cand a devenit competenta prin frauda

1. ORDINEA PUBLICA DE DIP ROMAN

Ordinea publica de DIP roman e formata din ansamblul principiilor fundamentale de drept ale statului roman aplicabile in rap jur cu element de extraneitate. Sub aspect procedural, OP de DIP se materializeaza prin/ in exceptia de ordine publica de DIP.

Elemente definitorii ale OP de DIP

àcontinutul notiunii il constituie principiile fundamentale de drept ale statului forului aplicabile in rap jur de DIP. Acesta e un continut abstract al notiunii.

In mod curent, el e stabilit in 2 moduri:

--1. de regula, el se determina de catre instanta de judecata =>instanta va stabili cand o norma din sistemul de drept roman consacra un principiu juridic fundamental al statului nostru astfel incat incalcarea de catre L straina competenta in speta, poate sa justifice inlaturarea ei de la aplicare.

--2. legiuitorul stabileste explicit normele jur a caror incalcare constituie un temei de invocare a DIP roman si implicit de inlaturare a L straine contrarii. Exceptia de OP, care exprima pe plan procedural aceasta institutie, e o exceptie de fond care poate fi invocata in principiu in limine litis de orice parte interesata sau de orice instanta din oficiu. In cazul in care exceptia e admisa, impiedica producerea pe teritoriul tarii a efectelor L straine.

L straina ca atare nu poate fi afectata de aceasta exceptie. L straina ale carei efecte sunt impiedicate a se produce, ar fi fost competenta deoarece NC romana trimisese la ea.

COMPARATIE INTRE ORDINEA PUBLICA -DE DREPT INTERN

--DE DIPrivat

Cele 2 institutii se aseamana prin faptul ca amandoua inlatura de la aplicare o L, cu precizarea ca OP de dr intern inlatura de la aplicare L partilor. OP de dr intern cenzureaza actele juridice ale partilor, care constituie L acestora. De asemenea, ambele institutii isi au izvorul in dr intern al statului.

Deosebiri:

àau functii diferite. OP de drept intern, care e data de ansamblul normelor imperative ale sistemului de drept respectiv, are ca scop impiedicarea producerii efectelor actelor juridice care sunt contrare acestor norme, asadar exprima limitele autonomiei de vointa a partilor in raporturile juridice interne. In schimb, OP de DIP are scopul de a impiedica aplicarea pe teritoriul statului forului a efectelor unei L straine, normal competente sa se aplice rap jur respectiv. Asadar, ea exprima limitele aplicarii L straine in tara forului.

àau sfere de aplicare diferite, in sensul ca, OP de DIP are o sfera mai restransa decat OP de dr intern. In consecinta NU tot ce e ordine publica de drept intern e de ordine publica si in DIP. Statele reglementeaza cu mai multa fermitate rap jur de dr intern, unde se limiteaza autonomia de vointa a partilor, decat rap jur de DIP deoarece in acest caz sistmul de drept al forului intra in corelatie cu un sistem de drept strain iar incompatibilitatile reciproce trebuie pe cat posibil inlaturate. Ex termenele de prescriptie extinctiva, desi sunt de ordine publica in dr intern (D 167/58), NU sunt de ordine publica in DIP astfel incat daca NC romana inclusiv lex voluntatis trimite la un sistem de drept strain iar acesta contine alte termene de prescriptie decat cele din dr roman, aceste termene se vor aplica de catre instantele romane.

Prevederile de OP de DIP pot fi cuprinse atat in acte normative cat si in practica, astfel incat judecatorul e cel care fixeaza continutul ordinii publice de DIP. Ex L 105/92-art 18- pt incheierea casatoriei este aplicabila L nationala a fiecaruia dintre viitorii soti. Daca L nationala a unuia dintre viitorii soti prevede un impediment la casatorie care potrivit dr roman e incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment va fi declarat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti e cetatean roman si casatoria se incheie pe teritoriul Romaniei.

CARACTERELE (ESENTIALE) ale OP de DIP

à1. din pdv spatial, ea are un caracter national in sensul ca, ea se interpreteaza prin prisma sistemului de drept roman (in cazul nostru).Fiecare stat are propriile sale reglementari imperative care formeaza OP de DIP a statului respectiv.

à2. din pdv temporal, OP de DIP are intotdeauna un caracter actual in sensul ca se tine seama de OP din momentul pronuntarii unei hotarari iar nu de OP in mom incheierii rap jur.

à3. din pdv material/ pe fond, OP are un caracter de exceptie de la regula ca L straina normal competenta trebuie sa se aplice rap jur cu element de extraneitate. De la acest caracter de exceptie => anumite consecinte:

--a. OP e de stricta interpretare- ea nu poate fi interpretata extensiv ci numai restrictiv

--b. OP de DIP impiedica producerea pe teritoriul Romaniei numai a acelor efecte care sunt strict contrare principiilor fundamentale de drept ale forului. Daca rap jur respectiv produce si alte efecte, acelea vor fi recunoscute si executate.

EFECTELE ORDINII PUBLICE DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

2 Efecte:

àunul negativ : consta in faptul ca se inlatura de la aplicare L straina la care Norma Conflictuala (NC) romana trimisese. In acest sens: art 8 L 105/92àaplicarea L straine se inlatura daca incalca OP de DIP roman.

àunul pozitiv : art 8 al 2 L 105- in cazul inlaturarii L straine se va aplica L romana

SFERA NOTIUNII DE ORDINE PUBLICA (OP) DE DI PRIVAT ROMAN

Sferele notiunii de OP difera in functie de cadrul conflictului in care se aplica. Astfel OP poate fi invocata fie in cadrul conflictului de L in spatiu, fie in cadrul CdL in timp si spatiu.

CdL in spatiu se creeaza in momentul nasterii, modificarii sau stingerii unui rap jur atunci cand cu privire la acel raport juridic sunt susceptibile de aplicare 2 sau mai multe sisteme de drept diferite. Acesta e conflictul la care ne-am referit pana acum (sunt susceptibile de aplicare cel putin 2 L diferite).

Se numeste conflict in spatiu pt ca cele 2 sisteme de drept susceptibile de aplicare coexista in spatiu.

Conflictul de Legi (CdL) in timp si spatiu se creeaza in cazul in care un rap jur s-a nascut sub incidenta unui anumit sistem de drept iar ulterior se cere ca efectul sa fie recunoscut intr-un alt stat.

Acest conflict se cere a fi in spatiu pt ca sistemele de drept coexista in spatiu, si conflictul e in timp deoarece intre momentul nasterii rap jur si mom in care se cer a fi recunoscute efectele acelui rap jur trece o anumita perioada de timp.

Sfera OP e diferita in cazul celor 2 conflicte de legi.

Prof: CdL in spatiu are mai multe situatii de aplicare. Motivare: sfera OP e mai larga pt CdL in spatiu decat in cazul CdL in timp si spatiu. Cu alte cuvinte, NU toate principiile care sunt de ordine publica atunci cand sunt invocate in cadrul CdL in spatiu (=mom nasterii/ modificarii/ stingerii unui rap jur) sunt de OP si atunci cand privesc dr deja dobandite in strainatate.

Ex. : O casatorie intre o romanca si un cetatean strain (libian) care mai e casatorit in tara sa, NU se poate incheia in Romania chiar daca L nationala a cetateanului strain permite casatoria poligama. In acest caz conflictul de L e in spatiu. Daca insa aceleasi 2 persoane s-au casatorit in Libia iar sotia romanca solicita ulterior sa i se recunoasca in Romania efectele patrimoniale si nepatrimoniale ale acelei casatorii, aceste efecte vor fi recunoscute. In acest caz CdL era in timp si spatiu, punandu-se problema recunoasterii dr dobandite de un cetatean roman in strainatate.

Alt ex: Efectele unei casatorii religioase incheiate in strainatate intr-un stat in care aceasta casatorie produce efecte intre 2 cetateni ai aceluiasi stat vor fi recunoscute in Romania desi o casatorie incheiata numai religios in Romania NU produce efecte juridice.

Din cele de mai sus => OP are 3 sfere de cuprindere cu intinderi variabile :

à1. (cea mai larga) OP de drept intern

à2. apoi, OP in cazul CdL in spatiu

à3. OP in cazul CdL in spatiu si timp

FRAUDAREA L APLICABILE IN DR INTERNATIONAL PRIVAT (DIP

Frauda la L in DIP exista atunci cand partile unui rap jur folosesc intr-un scop fraudulos sau ilicit un mijloc de DIP, si fac aplicabil acelui rap jur un alt sistem de drept decat cel normal competent sa se aplice.

Modalitatile de fraudare a L:

De regula, sunt 2 modalitati:

à intr-un rap jur de drept intern care in mod normal NU ar trebui sa aiba un element de extraneitate, se introduce in mod fraudulos un element nou care declanseaza artificial un CdL iar prin aplicarea NC normal competente se trimite la un alt sistem de drept decat dr intern care ar fi fost in mod firesc competent a se aplica acelui rap jur. De ex la o soc com legata in mod normal, prin elementele ei definitorii (nationalitate, sediu, capital social) de dr roman, partile stabilesc prin actul constitutiv ca sediul sa fie situat in strainatate in scopul de a eluda Legile fiscale romanesti.

Astfel se creeaza artificial un CdL, elementul de extraneitate fiind dat de sediul social aflat in strainatate iar prin aplicarea NC normal competente (lex societatis- art 40 alin 1 L105/92) se face aplicabil acelei societati comerciale dr strain in detrimentul celui roman care ar fi fost firesc a se aplica.

à2. intr-un raport juridic care are deja un element de extraneitate deci e un raport de DIP, partile schimba in mod fraudulos punctul de legatura facand aplicabil acelui rap jur prin intermediul NC aplicabile pt noul punct de legatura un alt sistem de drept decat cel normal competent conform NC initiale.

Ex un cetatean strain isi schimba cetatenia doar pt a avea efectele noii cetatenii, fraudand astfel L competenta.

Conditiile Fraudei la L in DIP: (trebuie intrunite cumulativ)

à1. trebuie sa existe un act de vointa al partilor in sensul deplasarii punctului de legatura privitor la un anumit rap jur. Cu alte cuvinte, F la L implica o activitate volitiva a partilor rap jur, o activitate frauduloasa de schimbare a punctului de legatura.

Tot din 1=> F la L poate interveni numai in cazul rap jur la care sunt aplicabile NC cu puncte de legatura mobile sau variabile adica cu puncte de legatura ce pot fi deplasate.

Nu toate punctele de legatura sunt mobile. Exista puncte de leg fixe.

Puncte mobile (ex:) : cetatenia si domiciliul pers fizice, sediul pers juridice, locul producerii unui delict, locul situarii unui bun mobil

à2. partile trebuie sa foloseasca un mijloc de DIP care prin el insusi e licit ex operatiunea de stabilire a sediului social in strainatate e o operatiune licita prin ea insasi, ea devenind ilicita doar datorita scopului in care e facuta.

à3. scopul urmarit de parti sa fie ilicit. F la L presupune in mod esential existenta acestui element subiectiv (intentia frauduloasa a partilor). Scopul urmarit de parti e inlaturarea sistemului de drept normal competent sa se aplice si atragerea ca aplicabil a unui alt sistem de drept=> F la L reprezinta o incalcare indirecta a NC a forului si deci a sistemului de drept normal competent sa se aplice rap jur respectiv.

à4. rezultatul obtinut sa fie ilicit. Caracterul ilicit al rezultatului e dat de caracterul ilicit al scopului. Prin ipoteza, rezultatul urmarit si realizat de catre parti trebuie sa fie mai favorabil pt parti decat cel care s-ar fi obtinut daca s-ar fi aplicat sistemul de drept normal competent.

SANCTIUNEA FRAUDEI LA LEGE IN DIP ROMAN

In functie de obiectul fraudei avem 2 situatii:

à1. e fraudat dr roman in favoarea unui dr strain

à2. e fraudat dr strain in favoarea dr romanesc

I. E FRAUDAT DR ROMAN IN FAVOAREA DR STRAIN

Art 8 L 105- aplicarea L straine se inlatura daca a intervenit competenta prin frauda. In cazul inlaturarii L straine se aplica L romana.

Din acest text de L =>ca sanct F la L in DIP implica 2 efecte:

àunul negativ, constand in inlaturarea L straine competente prin frauda   

àunul pozitiv, reprezentat de aplicarea in subsidiar a L romane

In mod concret, pe planul actului juridic fraudulos incheiat de parti, efectul negativ al sanctiunii F la L se materializeaza prin 2 situatii:

à1. inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane. Astfel actul juridic incheiat in strainatate sau sub incidenta unei L straine e considerat ca inexistent in fata autoritatilor romane. Dar actul ramane valabil in strainatate !!!

à2. declararea nulitatii actului juridic de catre instantele judecatoresti romane. In aceasta situatie actul juridic respectiv nu va mai produce efecte nici in tara nici in strainatate.

F la L trebuie sanctionata chiar si in situatiile in care problema fraudei apare in sfera unui contract adica acolo unde functioneaza autonomia de vointa a partilor deoarece ceea ce e sanctionat e F la L (fraus omnia corrumpit) iar nu simpla incalcare a NC romane competente a se aplica.

II. E FRAUDAT DR STRAIN IN FAVOAREA DR ROMAN

L 105 nu reglementeaza aceasta situatie =>s-a pus problema daca se va mai sanctiona F la L.

Concluzie : F la L trebuie sanctionata. Vor opera aceleasi sanctiuni.

Argumente :

àdr strain e considerat un element de drept=> trebuie sa beneficieze de aceeasi protectie   

àprin fraudarea dr strain normal competent a se aplica se fraudeaza implicit NC romana care ar fi trimis la el

àceea ce se sanctioneaza e Frauda

DOMENIILE IN CARE POATE APAREA FRAUDA LA LEGE

Exista anumite domenii predilecte in care a intervenit frauda la L.

L 105 contine anumite prevederi care sa indeparteze posibilitatea F la L in domeniile respective.

Domenii in care intervine F la L:

à1. statutul pers fizice (starea civila, capacitatea si relatiile de familie ale pers fizice). F in acest domeniu consta de regula in faptul ca pers fiz isi schimba in mod fraudulos cetatenia/ domiciliul / resedinta

Avem o speta lider: speta Bertola. 2 soti italieni care domiciliau in Bucuresti au introdus o actiune in divort in fata instantei romane. Aplicand NC lex patriae, instanta romana le-a respins actiunea deoarece L italiana la care NC romana trimisese, nu permitea divortul. In aceasta situatie, cei 2 soti italieni au indeplinit conditiile care, potrivit L italiene, duceau la pierderea cetateniei italiene devenind apatrizi. Ulterior, au introdus din nou actiune de divort in fata instantelor romane care, de data aceasta, le-a fost admisa deoarece, fiind apatrizi, instanta le-a aplicat L romana ca L a domiciliului lor comun, L ce permitea divortul.

L 105 a prevazut un mic remediu in art 22: daca sotii au o L nationala comuna sau un domiciliu comun, acea L nationala comuna carmuieste divortul chiar in cazul in care unul dintre soti isi schimba cetatenia sau domiciliul

à2. statutul organic al pers juridice. In cazul acesta o soc com isi schimba sediul (punct de legatura) intr-un paradis fiscal. L 105 art 40- prevede ca in cazul in care o pers jur isi are sediile in mai multe state se va lua in considerare L sediului real (centrul principal de conducere si de gestiune)

à3. regimul juridic al bunurilor mobile. Un bun din patrimoniul cultural national e transferat fraudulos in strainatate, intr-un stat in care nu exista restrictii in legatura cu bunul respectiv.

L 105 art 52- dr reale asupra unui bun mobil care si-a schimbat asezarea continua sa fie carmuite de L locului unde acesta se afla in momentul in care s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau stins dreptul respectiv.

à4. forma exterioara a actului juridic. Ex in Romania donatia e act autentic si atunci partile incheie contr de donatie intr-o tara unde forma autentica nu e ceruta pt donatie.

L 105 art 72 : in cazul in care L aplicabila unui act juridic impune o forma solemna, aceasta NU poate fi inlaturata, chiar daca actul a fost intocmit in strainatate.

COMPARATIE INTRE FRAUDA LA LEGE IN DIP SI ALTE INSTITUTII JURIDICE

à1. Comparatie cu F la L in dr intern

Exista F la L in dr intern atunci cand partile la un anumit rap jur fara element de extraneitate aplica o dispozitie legala prin deturnarea ei de la scopul firesc pt care a fost edictata de legiuitor eludand astfel prevederile unei alte L interne imperative, care le este insa defavorabila.

Cele 2 institutii se aseamana prin faptul ca trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii :

àun act de vointa al partilor

àun mijloc licit

àdar un scop si un rezultat ilicit

Exista insa deosebiri sub urmatoarele aspecte:

à1. sub aspectul obiectului fraudei

Astfel, in timp ce in cazul DIP se fraudeaza un sistem de drept in favoarea altui sistem de drept, in dr intern se fraudeaza o L interna in favoarea unei alte L interne.

à2. mecanismul fraudei / fraudarii

In dr intern se schimba continutul faptic al rap jur facand astfel aplicabila o alta norma juridica, in timp ce, in cazul DIP, se schimba continutul faptic conflictual, ceea ce duce la aplicarea unui alt sistem de drept decat cel care ar fi fost competent.

CURS (continuare la Comparatie)

à2. Comparatie intre frauda la lege(F la L) si ordinea publica(OP) de DIP

Asemanarea esentiala: atat frauda la lege cat si OP de DIP sunt cazuri de inlaturare de la aplicare a sistemelor de drept normal competente sa se aplice in cauza.

Deosebiri : àdin pdv al cauzei neaplicarii L : la OP aceasta cauza e de natura obiectiva : L straina incalca principiile fundamentale de drept ale statului forului. La F la L cauza e de natura subiectiva constand in activitatea frauduloasa a partilor

àdin pdv al sanctiunii aplicabile : OP- sanctiunea consta in inlaturarea efectelor L straine si aplicarea in locul ei a L forului. La F la L sanctiunea consta in inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane sau, dupa caz, nulitatea actului jur respectiv.

àdin pdv al rolului instantei judecatoresti : La OP instantele judecatoresti trebuie sa cunoasca continutul L straine pt ca numai in acest mod pot sa isi dea seama in ce masura L straina incalca principiile fundamentale ale dr forului, deci rolul instantei e mai important decat la F la L unde nu e necesar ca L straina sa fie cunoscuta de instanta in continutul sau, pt ca L va fi inlaturata pt ca s-a ajuns la aplicarea sa prin frauda.

à3. Comparatie intre F la L si simulatie

Asemanari : ambele implica un acord de vointa al partilor. Prin acest acord, in ambele cazuri se creeaza artificial un anumit conflict de legi. Mijloacele folosite sunt prin ele insele licite.

Deosebiri : F la L presupune existenta unui singur act juridic respectiv a act jur fraudulos; simulatia presupune 2 acte jur : un act ascuns dar real (contrainscrisul) si un act aparent dar mincinos.

Cea mai importanta deosebire : F la L implica o operatiune materiala efectiva de deplasare a punctului de legatura de sub incidenta unui sistem de drept sub incidenta altui sistem de drept; la simulatie operatiunea e fictiva adica este exprimata prin actul aparent dar contrazisa prin contrainscris. De exemplu, o soc com are toate elementele sale jur in Romania (nationalitatea asociatilor, organele de conducere si control) dar isi fixeaza in mod efectiv sediul in alt stat. In incidenta NC lex societatis acelei societati ii va deveni aplicabil sistemul de drept strain, de la locul unde si-a stabilit sediul, desi in principal activitatea soc se desfasoara in Romania. In aceste situatii ne aflam in fata F la L pt ca sediul soc din strainatate desi e real, efectiv, NU e serios. Daca o soc com declara prin statutul sau ca are sediul in strainatate dar centrul principal de conducere si gestiune a activitatii sale statutare e in Romania inseamna ca sediul din strainatate e doar fictiv, sediul real fiind in Romania. In acest caz situatia juridica= simulatie prin fictivitate; este suficient sa se indeparteze actul aparent dar mincinos (statutul societatii) pt a rezulta adevarata situatie juridica : existenta sediului real in Romania.

àla F la L scopul e ilicit, la fel si rezultatul; simulatia: scopul poate fi si licit

àdin pdv al consecintelor pe care cele 2 institutii le au: F la L-nulitatea actului isi va produce efectele astfel incat actul respectiv nu va fi considerat valabil nici intre parti. La simulatie: contrainscrisul e valabil intre parti si fata de succesorii lor universali si cu titlu universal.

CONFLICTUL DE LEGI (CdL) IN TIMP SI SPATIU (respectarea drepturilor dobandite intr-o tara straina)

Exista CdL in timp si spatiu in cazul in care efectele unui raport nascut, modificat sau stins sub incidenta unui anumit sistem de drept se cer ulterior a fi recunoscute intr-un alt sistem de drept.

Privit prin prisma dr roman, CdL in timp si spatiu (CLTS) pune problema recunoasterii in Romania a unor drepturi castigate intr-o alta tara.

Acest conflict e in spatiu pt ca cele 2 sisteme de drept in prezenta (cel strain sub incidenta caruia s-au nascut drepturile si cel roman in cadrul caruia dr se cer a fi recunoscute) coexista din pdv spatial.

Conflictul e in timp pt ca intre momentul nasterii raportului jur respectiv sub incidenta L straine si momentul in care efectele acelui raport jur se cer a fi recunoscute in Romania, se scurge o anumita perioada de timp.

CLTS se deosebeste de CdL in spatiu.

Asemanari : ambele sunt conflicte in spatiu (cele 2 sisteme de drept coexista spatial).

Deosebirea consta in elementul temporal. La CdL in spatiu conflictul apare in mom nasterii, modificarii, stingerii raportului. In cazul CLTS concursul de legi apare dupa momentul nasterii, modificarii, stingerii rap jur respectiv, atunci cand dr dobandite in strainatate se cer a fi recunoscute in tara.

Daca un cetatean roman si un cetatean englez vor sa se casatoreasca in Romania se pune problema ce L se va aplica incheierii casatoriei (CdL in spatiu). Daca acelasi cetatean roman se casatorise deja cu un cetatean strain in strainatate iar sotia, cetatean roman, vine in Romania apoi si cere pensie de intretinere de la sot (recunoasterea efectelor casatoriei)àCLTS

FORMELE CLTS:

à1. raportul jur se naste in sistemul de drept intern al unui stat strain apoi se invoca in Romania

à2. rap jur are un element de extraneitate chiar din mom nasterii sale, iar ulterior efectele sale se invoca in Romania.

Aceasta a 2-a forma implica 2 situatii:

--a. in mom nasterii rap jur desi acesta era un rap jur de DIP in sensul ca avea in continutul sau un element de extraneitate, nu exista nici o legatura cu Romania   

--b. chiar din momentul nasterii rap jur respectiv exista un element ce facea legatura cu dr national/ roman

Conditiile recunoasterii in Romania a unui drept dobandit in strainatate (L 105 art 9 prevede ca dr castigate in tara straina sunt recunoscute in Romania in urmat conditii :):

à1. dr sa fi fost corect nascut sub incidenta L straine care ii este aplicabila (dr sa fie legal nascut in strainatate). Un drept ce nu e valabil in tara unde s-a nascut nu va putea fi recunoscut nici in Romania. Aceasta conditie implica 2 consecinte:

--un dr valabil nascut in strainatate va produce in principiu in Romania toate efectele pe care L straina i le recunoaste. Ex o casatorie religioasa valabil incheiata in Grecia va fi recunoscuta in Romania cu toate efectele pe care L greaca i le recunoaste

--un dr dobandit in strainatate nu poate produce in Romania mai multe efecte decat in tara de origine. De ex : reprezentanta unei firme straine in Romania nu va putea sa savarseasca mai multe acte juridice decat cele pe care societatea mama le poate face in tara de sediu

à2. dr dobandite in strainatate sa nu fie contrare ordinii publice (OP) de DIP roman. Daca un dr dobandit in strainatate e contrar OP, efectele vor fi impiedicate a se produce pe teritoriul Romaniei.

L romana este si mai drastica atunci cand raportul jur nascut in strainatate a avut inca din momentul nasterii sale o legatura cu dr roman. Dr dobandite in strainatate NU vor fi recunoscute in Romania daca privesc starea civila si capacitatea unui cetatean roman caruia i s-a aplicat alta L decat cea romana, iar drepturile difera de cele care s-ar fi acordat conform L romane.

Acest text de L se refera doar la starea civila si capacitatea unui cetatean roman. Daca dr s-a nascut sub incidenta unei L straine care nu a aplicat dr roman in ceea ce priveste starea si si capacitatea pers fizice, acel dr NU va fi recunoscut in Romania. EXCEPTIE: dr dobandite sub incidenta unei L straine vor fi recunoscute daca nu difera de ceea ce insasi L romana ar fi acordat.

CONFLICTUL MOBIL DE LEGI

Exista conflict mobil de L atunci cand un raport juridic e supus succesiv la 2 sisteme de drept diferite ca urmare a deplasarii punctului de legatura a NC aplicabile. Ex 2 cetateni straini (germani) se casatoresc in Germania in 2001, traiesc in acea tara pana in 2003, isi schimba cetatenia in romana si vor trai in Romania. Efectele casatoriei lor vor fi guvernate de L germana sau de L romana?

COMPARATIE INTRE CONFLICTUL MOBIL (CM) SI ALTE INSTITUTII

àCM si CdL in timp si spatiu (CLTS)

Asemanari : ambele presupun coexistenta in spatiu a 2 sisteme de drept si incidenta succesiva in timp a acestora cu privire la acelasi raport juridic.

Deosebiri importante : in cazul CLTS nu exista o schimbare a punctului de legatura si nici a L aplicabile ci numai se cer a fi recunoscute efectele unui raport juridic nascut intr-o tara straina.

La CM are loc o deplasare a punctului de legatura ceea ce indica o schimbare a L aplicabile raportului jur.

àCM si Conflictul in timp al legilor interne ale unui stat

In ambele situatii cu privire la un anumit rap jur se aplica succesiv 2 legi.

Deosebiri: conflictul de legi din dr intern apare atunci cand o L interna dispare iar aceasta e inlocuita cu alta L interna. La CM se schimba sistemul de drept, cele 2 sisteme de drept continuand sa existe.

DOMENIILE IN CARE POT INTERVENI CM

CdL nu poate interveni decat acolo unde NC are punct de legatura mobil. CM poate aparea in principal pt urmatoarele puncte de legatura: àin cazul cetateniei si domiciliului persoanei fizice, astfel incat CM se poate naste in raporturile ce privesc starea, capacitatea si relatiile de familie.

àsediul unei pers juridice

àlocul situarii unui bun mobil

CM de legi NU poate aparea referitor la regimul juridic al imobilelor sau delictelor.

SOLUTIONAREA CM DE LEGI

L 105 nu contine o reglementare generala, astfel incat CM vor fi solutionate de la caz la caz.

Solutii:

àL veche ultraactiveaza

àL noua retroactiveaza

àL veche se aplica pana la momentul schimbarii punctului de legatura, din acel moment intra in vigoare L noua

Ex art 20 L 105: L nationala comuna sau L domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei daca unul dintre ei isi schimba cetatenia sau domiciliul.

Art 25: filiatia copilului din casatorie si stabilirea conform L care la data cand acesta s-a nascut carmuia efectele casatoriei parintilor sai

Art 28 : filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste conform L nationale a copilului de la data nasterii sale.

Art 66 punct 6 : mostenirea este supusa in ceea ce priveste bunurile mobile L nationale pe care persoana decedata a avut-o la data mortii.

Art 34 punct c: L aplicabila obligatiei de intretinere e L nationala a creditorului obligatiei. In caz de schimbare a cetateniei creditorului, noua lui L nationala se aplica doar prestatiilor ulterioare schimbarii ulterioare.

In anumite cazuri : principiul L mai favorabile ex art 15 apartenenta unei persoane la o noua L nationala NU aduce atingeri majoratului dobandit conform L care ii era anterior aplicabila.

In cazul in care se pune problema filiatiei unui copil din afara casatoriei si acesta are mai multe cetatenii,i se aplica L cea mai favorabila.   

Daca apare o situatie de CM pe care L 105/92 nu o reglementeaza, se considera ca acel conflict trebuie solutionat prin aplicarea prin analogie a dispozitiilor privind rezolvarea conflictului de legi in timp din dr intern roman: pana la mom schimbarii punctului de legaturaàL veche; apoi àL noua   

SEMINAR

Cauzele de neaplicare a L straine: àin caz de incalcare a ordinii publice de DIP roman

àfrauda la L

art 18 al 1- se aplica regimul cel mai restrictiv

art 18 al 2- L straina e inlaturata pt ca se consacra un principiu de ordine publica de DIP: principiul libertatii casatoriei

Sisteme de drept in prezentaàsusceptibile de a fi aplicate

PARTEA SPECIALA A DIP

NORMELE CONFLICTUALE (NC) PRIVIND STAREA CIVILA SI CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE

Regula : Starea si capacitatea pers fizice impreuna cu rel de familie formeaza statutul pers fizice si sunt carmuite de L sa nationala cu exceptia cazurilor in care prin dispozitii speciale se prevede altfel- art 11 L 105.

Continutul acestei norme conflictuale (NC) il formeaza statutul pers fizice iar legatura e data de nationalitatea pers fizice.

Notiunea de nationalitate e interpretata in art 12 care dispune : "L nationala e L statului a carui cetatenie o are pers in cauza ". Aceasta L poarta numele de lex patriae, cetatenia fiind punctul de legatura pt aceasta NC.

L 105 stabileste si anumite norme speciale in art 12. Se prevede astfel ca determinarea si proba cetateniei se fac in conformitate cu L statului a carui cetatenie se invoca. (institutia calificarii : calificarea cetateniei se face dupa lex fori)

Art 12 al 2- L nationala a cetateanului roman care, potrivit L straine, e considerat ca are si o alta cetatenie, e L romana. Din aceasta dispozitie legala=>ca in cazul in care un cetatean roman are si o alta cetatenie straina, lui i se va aplica L romana indiferent de celelalte cetatenii.

In schimb, daca un strain are mai multe cetatenii, L lui nationala va fi considerata L statului in care isi are domiciliul sau, in lipsa, resedinta.

EXCEPTII: daca o pers nu are nici o cetatenie, instanta va aplica dupa caz lex domicilii sau, in lipsa, L resedintei. Aceste 2 elemente se aplica numai in subsidiar, regula fiind ca L care va guverna starea si capacitatea va fi L cetateniei.

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII STATUTULUI PERSOANEI FIZICE

Domeniul de aplicare reprezinta stabilirea materiilor juridice care intra in continutul NC respective adica prin domeniul de aplicare se determina ce institutii de drept si ce rap jur intra in continutul acelei NC.

Determinarea domeniului de aplicare a unei NC e o problema de calificare a NC respective si ea se va face dupa L instantei sesizate.

L forului ne arata materiile care se subsumeaza statutului civil al persoanei fizice.

Institutiile juridice care intra in domeniul de aplicare a L statutului persoanei fizice sunt:

à1. starea civila a pers fizice= ansamblul elementelor personale care izvorasc din acte si fapte de stare civila si de care L leaga anumite efecte specifice care servesc pt identificarea pers fizice in familie si in societate.

Sunt supuse NC lex patriae urmatoarele calitati care intra in continutul starii civile:

--filiatia, si anume daca pers are filiatia stabilita sau nu, daca e copil din casatorie sau din afara casatoriei, tuturor acestor aspecte fiindu-le aplicabila L nationala

--casatoria

--adoptia

--rudenia

--afinitatea

NU intra sub incidenta L nationale aspectele privind intocmirea actelor si faptelor de stare civila, aceste aspecte fiind probleme de forma a actului vor fi supuse L locului intocmirii actului ("locus regit actum").

à2. capacitatea civila a persoanei fizice

--capac de folosinta. Atat inceputul cat si incetarea capacitatii de folosinta sunt guvernate de L nationala a pers fizice.

--capac de exercitiu

Incapacitatile de folosinta reprezinta exceptii si trebuie expres prevazute de L.

Pt a identifica L ce urmeaza sa guverneze incapacitatile trebuie distins dupa mai multe aspecte:

àdupa natura incapacitatilor

--incapac cu caracter de sanctiune civila ex decaderea din drepturile parintesti. Aceasta incapacitate e supusa L nationale a persoanei in cauza.

--incapac cu caracter de masuri de ocrotire. Se impart in 2 subcategorii:

àincapac de folo absolute (IFA)

àincapac de folo relative (IFR)

IFA opereaza intre pers incapabila si toate celelalte pers nedeterminate. Aceste incapacitati sunt supuse L nationale a pers incapabile deoarece ele sunt prevazute de L in considerarea particularitatilor incapabilului. Ex incapac minorului sub 16 ani de a dispune prin donatie sau testament, sau incapac minorului intre 16-18 ani de a dispune prin testament de mai mult de jumatate din ceea ce ar fi putut dispune ca major.

IFR opereaza intre incapabil si alte persoane determinate. Aceste incapacitati sunt legate de un act juridic si nu de o anumita persoana si de aceea ele nu vor fi supuse L nationale ci L actului jur. (L contr/ act sau lex successionis).

Ex de IFR : incapac minorului de a dispune prin testament sau donatie in favoarea tutorelui sau; incapac medicului/ preotului / farmacistului de a primi donatii sau legate de la pers pe care a tratat-o de ultima boala (de care a murit).

Aceste incapacitati (IFR) sunt supuse L donatiei sau, dupa caz, L testamentului.

Vanz- cumparare : incapac sotilor de a incheia contr de vanz-cump intre ei.

Capacitatea de exercitiu

e supusa L nationale a persoanei fizice. Aceasta guverneaza inceputul, continutul capac de exercitiu, incapac de exercitiu si incetarea capac de exerc.

Tot L nationala guverneaza sanctiunea incalcarii incapac de exercitiu. In acest sens, L nationala ne arata cazurile de nulitate, felurile nulitatii, pers care pot invoca nulitatea & conditiile in care poate fi invocata.

EXCEPTIE de la aplicarea L personale, normal competente cu privire la capacitatea pers fizice: TEORIA INTERESULUI NATIONAL- e reglementata in dr roman in art 17 L 105.

S-a pornit de la o speta lider: speta LIZARDI (1869). Un cetatean mexican care locuia la Paris a cumparat de la un bijutier francez bijuterii de mare valoare pe care urma sa le plateasca prin mai multe cambii pe care le-a emis cu acea ocazie. Cand la scadenta bijutierul a prezentat cambiile, Lizardi (cetateanul mexican) a invocat nulitatea contr de vanz cump aratand ca la data incheierii respectivului contr, desi el era capabil potrivit L franceze, NU era totusi capabil potrivit L nationale (mexicane). Instantele franceze au fost sesizate cu nulitatea contr de vanz cump pt incapac bazata pe o L straina. Aplicand lex patriae, instanta franceza urma sa faca aplicarea dr mexican, dr care il considera pe Lizardi drept incapabil. Instantele franceze insa nu au facut aplicarea L mexicane considerand ca aceasta situatie ar leza interesele nationalului francez deoarece s-ar prejudicia un cetatean francez de buna-credinta in mom incheierii actului.

Instantele franceze au inlaturat de la aplicare lex patriae si au aplicat dr francez conform caruia cetateanul mexican avea capacitate de exercitiu, instituindu-se astfel aceasta exceptie de la aplicarea L personale normal competente.

Conditii pt aplicarea teoriei interesului national

à1. persoana sa fie lipsita de capacitate de exercitiu potrivit L sale nationale, lex patriae, dar sa fie capabila potrivit L forului

à2. actul sa fie intocmit in tara forului

à3. cocontractantul local sa fi fost de buna credinta. Acesta sa nu fi cunoscut si in mod rezonabil nici sa nu fi putut cunoaste cauza de nevalabilitate, adica incapacitatea strainului.

à4. anularea actului sa fie de natura a produce un prejudiciu nejustificat cocontractantului national

Daca aceste 4 conditii sunt intrunite lex patriae va fi inlaturata si in locul ei se aplica lex loci actus (L locului incheierii actului).

Pt aceasta teorie in literatura de specialitate s-au incercat mai multe explicatii:

--unii autori au incercat sa o asimileze unei situatii de ordine publica dar (prof:) nu suntem in prezenta unei exceptii de ordine publica pt ca nu suntem in prezenta unui efect al L straine. -un alt argument porneste de la necunoasterea scuzabila a L straine de catre cetateanul national.

--de asemenea s-a mai incercat argumentarea acestei teorii pornind de la:

àimbogatirea fara justa cauza a cetateanului strain

àideea erorii comune si invincibile (error communis facit jus).

L romana a avut ca scop ocrotirea bunei credinte (acesta e temeiul acestei teorii in dr roman).

NORMELE CONFLICTUALE (NC) PRIVIND PERSOANELE JURIDICE

Art 41 L 105- statutul juridic al pers jur e carmuit de L sa nationala.

Continutul acestei NC: statutul organic al pers jur

Legatura NC : nationalitatea pers jur respective

L aplicabila : L societatii / lex societatis

Determinarea notiunii de pers jur: aceasta e o problema de calificare si anume o calificare a NC, calificare care se va face dupa lex fori (L instantei sesizate)

In cazul in care lex fori e L romana trebuie vazute criteriile de determinare a nationalitatii pers jur conform dr roman.

In dr roman exista un criteriu comun si anumite criterii speciale de determinare a nationalitatii.

Dr comun: art 40 L 105- pers jur are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit potrivit actului constitutiv sediul social =>in dr roman criteriul general pt stabilirea nationalitatii e sediul social a pers jur.

Sediul social e stabilit potrivit actului constitutiv => in dr nostru sediul social e si sediul statutar.

Sediul social trebuie sa indeplineasca 2 conditii:

à1. sa fie serios; per a contrario, daca nu e serios, e fraudulos, actul constitutiv urmand a fi anulat sau lipsit de efecte juridice.

à2. sa fie real, adica sa nu fie fictiv, adica sa nu existe o simulatie prin fictivitate.

Criteriul sediului social pt pers jur e validat si de cele 2 acte normative fundamentale in materia pers jur: L 31/90 priv soc comerc si OG 26/ 2000 privind asociatiile si fundatiile.

In dr anglo-saxon, in ceea ce priveste stabilirea nationalitatii pers jur avem teoria incorporarii: pers jur au nationalitatea statului unde s-au inregistrat.

Criterii speciale:

àstabilite prin acte normative speciale ex determinarea nationalitatii dupa criteriul controlului:

se considera ca o pers jur are nationalitatea statului de pe al carui teritoriu se exercita controlul asupra acelei pers jur.

De regula controlul se apreciaza dupa cetatenia/ nationalitatea asociatilor, provenienta capitalului social sau cetatenia / nationalitatea organelor de conducere.

Criteriul controlului in dr roman e intalnit in cazul conventiilor internationale la care Romania e parte.

Astfel de reglementari :

àConv de la Washington din 1965 pt reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoanele altor state (Rom a aderat in 1975): o soc com e straina daca asupra ei se exercita un anumit control de catre interese straine.

àAcordul dintre Romania si Israel din 1999 pt promovarea si protejarea reciproca a investitiilor : o soc com e considerata straina daca e controlata de pe teritoriul celuilalt stat.

L aplicabila pers jur cu mai multe sedii, in state diferite

Art 40 L 105 - determinant pt identificarea nationalitatii e sediul social real= locul unde se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii societatii chiar daca hotararile sunt adoptate potrivit directivelor transmise de asociati din alte state.

L aplicabila statutului organic al sucursalelor/ filialelor

Statutul organic (SO) al sucursalelor infiintate de o pers jur din alta tara e supus L nationale a acelei pers juridice. SO al sucursalei e supus L nationale a societatii mama deoarece sucursala NU are personalitate juridica.

In schimb, SO al filialei e supus L statului pe al carui teritoriu si-a stabilit propriul sediu, independent de L aplicabila pers jur care a infiintat-o. Filiala are o proprie L nationala deoarece ea are o personalitate juridica distincta de societatea mama.

L aplicabila in cazul fuziunii unor pers jur de nationalitate straina

Art 46 L -fuziunea e valabila numai daca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de ambele L nationale in prezenta.

L aplicabila in cazul schimbarii nationalitatii pers jur

L romana nu contine o reglementare speciala sub acest aspect. Totusi, literatura de specialitate a considerat ca aici trebuie aplicata prin analogie reglementarea de la fuziunea pers juràtrebuie respectate conditiile prevazute de ambele sisteme de drept in prezenta.

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII STATUTULUI ORGANIC (SO) AL PERSOANEI JURIDICE

SO intereseaza pt capacitatea de folosinta / exercitiu.

Capacitatea de folosinta

In domeniul L statutului intra elementele constitutive ale pers juridice, modalitatile de constituire, continutul capacitatii de folosinta, incapacitatile de folosinta, limitele capacitatii de folosinta, incetarea pers jur.

In legatura cu capacitatea de exercitiu a pers jur, intereseaza aspecte privind constituirea si atributiile organelor de conducere, relatiile intre organele de conducere si pers jur & relatiile intre organele de conducere si terti.

Tot aspecte reglementate de L nationala a pers jur:

--modul de dobandire / pierdere a calitatii de asociat

--dr si oblig ce decurg din calitatea de asociat

--modul de alegere si functiile organelor de conducere

--reprezentarea pers jur prin organele proprii

--raspunderea pers jur si a organelor sale fata de terti

--modificarea actelor constitutive

--aspecte ce tin de dizolvarea si lichidarea pers jur

NORMELE CONFLICTUALE (NC) PRIVIND BUNURILE

STATUTUL REAL definit ca fiind ansamblul elementelor care configureaza regimul juridic aplicabil bunurilor e supus de regula L locului situarii bunului (lex rei sitae sau lex situs).

Aceasta regula e exprimata in art 49 L 105 conform caruia posesia, dr de prop si celelalte dr reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sunt carmuite de L locului unde acestea se afla sau sunt situate, afara numai daca, prin dispozitii speciale, se prevede altfel.

Ratiunea aplicarii L locului situarii bunului consta in faptul ca aceasta L asigura realizarea a cel putin 3 principii fundamentale in materie:

à1. princ teritorialitatii / suveranitatii care consta in interesul statului de a guverna prin norme proprii regimul juridic al bunurilor aflate pe teritoriul sau, avand in vedere faptul ca bunurile reprezinta valori sociale deosebit de importante

à2. princ generalitatii - L locului situarii bunului asigura aplicarea unui regim juridic unic pt toate bunurile aflate pe acelasi teritoriu

à3. princ sigurantei circuitului civil privind bunurile fata de parti / terti

Aplicarea L situarii bunului (lex rei sitae) e o solutie traditionala in dr roman. Fostul art 2 alin 1 C Civ, abrogat prin L 105, cuprindea : numai imobilele aflatoare pe terit Rom sunt supuse L romane, chiar posedate de straini.

NC privind statutul real sunt, in principiu, imperative.

Exista o exceptie: art 68 L 105- pt cazul mostenirii imobiliare testamentare- testatorul poate supune transmiterea prin mostenire a bunurilor sale unei alte L decat cea a L situarii bunului pt succesiunea imobiliara.

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII STATUTULUI REAL

Ordine logica: -norma/ legea aplicabila

-de ce e aplicabila

-domeniul de aplicare

L statului pe teritoriul caruia se afla bunul carmuieste

à1.bunurile asupra carora pot exista dr reale si clasificarea acestor bunuri in functie de criteriile admise de L

à2. dr reale care pot exista asupra bunurilor

à3. modurile si conditiile de constituire,transmitere si stingere a dr reale. In legatura cu acestea se impune o distinctie. Modalitatile specifice/ originale de transmitere a dr reale (uzucapiunea, accesiunea, traditiunea) precum si de stingere a dr reale sunt supuse L situarii bunurilor.

Modurile nespecifice (contract, testament) sunt supuse L locului situarii bunului sau altor L, dupa cum e vorba de aspectele lor reale ori de alta natura decat reala.

à4. formele de publicitate privind bunurile in anumite cazuri.

Art 64 L 105- formele de publicitate realizate in orice mod referitoare la bunuri, sunt supuse L aplicabile la data si locul unde se indeplinesc.

Prevederile acestui articol care au un caracter de dispozitie generala NU plaseaza direct formele de publicitate in sfera locului situarii bunului ci cea a L locului unde acele forme se intocmesc (locus regit actum). Totusi, practic, L locului unde se indeplinesc formele de publicitate coincide cu cel al locului situarii bunului unde se efectueaza publicitatea.

à5. continutul dr reale, adica prerogativele pe care aceste drepturi le confera titularilor lor, precum si modul de exercitare a acestor prerogative.

Lex rei sitae va guverna cel putin urmatoarele elemente:

--atributele/ prerogativele pe care aceste drepturi le confera titularului lor precum si limitele acestora

--dr de urmarire/ preferinta al creditorilor cu garantii reale

--modul de exercitare a prerogativelor pe care dr real le confera titularului sau --alte aspecte privind regimul juridic al dr de proprietate

à6. mijloacele de aparare a dr reale (actiunile reale). Ex --regimul juridic aplicabil actiunii in revendicare.    -posesia si actiunile posesorii

--obligatii propter rem (constituie un accesoriu al dr real)

Obligatiile scriptae in rem sunt supuse L situarii bunului pt aspectele reale si L actului juridic din care izvorasc pt celelalte aspecte.

à7. modurile de urmarire si de executare silita asupra bunurilor

EXCEPTII de la aplicarea L statutului real pt anumite categorii de bunuri

Anumite bunuri datorita naturii lor specifice sau pozitiei in care se afla, NU sunt supuse L locului situarii lor ci altei L aplicabile.

à1. bunurile aflate in curs de transport

à2. mijloace de transport; art 55, 56 L 105

Pt 1 si 2 la examenul oral (poate si la cel scris?): de dezvoltat

à3. titlurile de valoare

à4. dr asupra creatiei intelectuale. Aici L 105, art 60-63 se refera numai la dr de autor si de prop industriala pe care le trece la categoria generica de bunuri necorporale

à5. dr de creanta, care din punct de vedere al clasificarii bunurilor in mobile si imobile sunt incadrate in categoria mobilelor incorporale (art 474 C Civ), nu cunosc totusi o reglementare expresa pe planul DIP. Se considera ca ele sunt supuse de principiu L izvorului lor: fie lex actus, fie L delictului.

à6. bunurile apartinand unui stat, aflate pe teritoriul unui alt stat sunt supuse in principiu L statului caruia ii apartin ca urmare a principiului imunitatii statului si a bunurilor sale.

Acest principiu isi are izvorul in reglementari interne si internationale ale statului pe teritoriul caruia bunul se afla, care stabileste continutul si limitele acestui principiu.

à7. bunurile culturale scoase ilicit de pe teritoriul unui stat sunt supuse unui regim special prevazut de 2 conventii internationale, conventii care contin si anumite dispozitii de DIP.

Astfel, Conventia asupra masurilor ce urmeaza a fi luate pt interzicerea si impiedicarea operatiunilor ilicite de import, export si transfer de proprietate a bunurilor culturale, adoptata de Conferinta Generala UNESCO, la Paris la 14 nov 1970 (Romania a aderat prin L 79/1993), prevede ca statele parti la Conventie se angajeaza sa ia masuri adecvate pt a sechestra si restitui la cererea statului de origine, orice bun cultural furat si importat, cu conditia ca statul reclamant sa verse o suma de bani cu titlu de despagubire pt persoana care a achizitionat cu buna credinta sau e proprietara de drept a acelui bun.

Statele parti la Conventie se angajeaza ca in cadrul legislatiei lor sa admita actiunea in revendicare a bunurilor culturale furate, introdusa de proprietarul legitim sau in numele acestuia.

Conventia UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptata la Roma la 24 iunie 1995, ratificata de Romania prin L 149/1997, prevede ca posesorul unui bun cultural furat trebuie sa il restituie iar un bun e considerat furat daca aceasta calificare e conforma cu legislatia statului de unde bunul provine=>calificarea bunului ilicit se va face potrivit L acelui stat si nu cu L statului unde bunul se afla in momentul litigiului. (se impiedica astfel frauda la lege-mutarea punctului de legatura pt a aplica alta L).

Toate informatiile de mai sus se refera la bunuri privite ut singuli/ individual.

Universalitatile de bunuri au un regim special din perspectiva DIP

àuniversalitatile de bunuri mobile/ imobile apartin unei persoane fizice deoarece pot avea ca izvor doar succesiunea: sunt supuse L aplicabile succesiunii.

àtransmiterea de bunuri in universalitatea lor (patrimoniu sau fractiune de patrimoniu) intre pers juridice deoarece opereaza ca efect al reorganizarii, sunt supuse L personale a pers jur reorganizate.

NORMELE CONFLICTUALE (NC) PRIVIND MOSTENIREA

Art 66: mostenirea e supusa unei legi diferite in functie de obiectul ei.

Pt bunuri mobile oriunde acestea s-ar afla, mostenirea e guvernata de L nationala (lex patriae) pe care persoana decedata o avea la data mortii. In acest caz se face aplicarea principiului "mobilia secundum personam"(bunurile mobile urmeaza persoanele).

Pt bunurile imobile, mostenirea e supusa L locului, unde fiecare imobil din masa succesorala e situat (lex rei sitae).

Notiunea generala care desemneaza L aplicabila mostenirii e cea de lex succesionis.

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII MOSTENIRII

à momentul deschiderii succesiunii. E de remarcat faptul ca L succesiunii se aplica numai pt momentul/ data deschiderii succesiunii, nu si pt locul deschiderii succesiunii.

à . persoanele cu vocatie succesorala. L succesiunii guverneaza vocatia succesorala care reprezinta una din conditiile esentiale pt a putea mosteni.

à calitati cerute pt a mosteni: --capacitatea succesorala

--lipsa nedemnitatii succesorale

Capacitatea succesorala, adica existenta calitatii de subiect de drept la data deschiderii succesiunii, e supusa L succesiunii iar nu L personale tocmai datorita calificarii acestei notiuni drept o conditie esentiala pt a mosteni.

Nedemnitatea succesorala e reglementata si ea de lex succesionis care va determina cazurile in care exista nedemnitate succesorala, modul in care opereaza si efectele acestuia.

à exercitarea posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct. Sub acest aspect, art 67 lit b supune L succesiunii un aspect ce tine de transmiterea activului mostenirii si anume sezina (posesia succesiunii). Lex succesionis va determina succesiunea, efectele etc.

à dr de optiune succesorala.-

Conditii:

--cine are dr de optiune succesorala

--posibilitatile pe care le au succesibilii

--termenul de prescriptie pt exercitarea dr de optiune succesorala   

--actele cu valoare de optiune succesorala

Toate aceste aspecteàL succesiunii

Efectele optiunii succesorale

àefectele acceptarii succesiunii

àefectele renuntarii la succesiune

In schimb, nu intra sub incidenta L succesiunii aspectele de procedura legate de optiunea succesorala (ex. inventarierea bunurilor succesiunii), care sunt supuse lex fori.

à intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul succesoral

Prin includerea acestui drept in domeniul L succesiunii=> dr statului asupra mostenirii vacante e calificat potrivit dr roman drept un dr de mostenire. Astfel, aceasta solutie pe planul DIP concorda 2 situatii:

--daca bunul e mobil adica avem o succesiune mobiliara se va aplica L nationala a defunctului de la data succesiunii.

--daca bunul e imobil, L aplicabila va fi L locului situarii imobilului

àLEGEA APLICABILA DEVOLUTIUNII TESTAMENTARE

Testamentul, pt a fi valabil, trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma/ fond. Aceste conditii sunt supuse unor L diferite.

Conditii de fond: à capacitatea de a dispune prin testament va fi supusa L care guverneaza capacitatea (lex personalis). In ceea ce priveste incapacitatile, cele absolute sunt supuse L personale, a testatorului, iar cele relative legii succesiunii.

à2. consimtamantul si viciile de consimtamant, precum si clauzele testamentare, vor fi supuse L succesiunii. De asemenea, obiectul testamentului va fi supus tot L succesiunii.

In concluzie, L succesiunii va guverna in principiu urmatoarele aspecte:

--conditiile de validitate a legatelor

--rezerva si cotitatea disponibila

--limitele de a dispune de bunurile succesiunii

--cauzele de ineficacitate a legatului

Conditiile de forma ale testamentului sunt reglementate de art 68 alin 3 L 105 si aceste conditii vor fi analizate sub aspect:

àSPATIAL- testamentul e valabil daca indeplineste conditiile de forma ale uneia din urmatoarele legi: --1. L nationala a testatorului (lex patriae)

--2. L domiciliului

--3. L locului unde testamentul a fost intocmit

--4. L situarii imobilului care formeaza obiectul testamentului

--5. L instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite (lex fori sau auctor regit actum)

Se observa prin urmare ca L 105 contine o reglementare foarte larga in ceea ce priveste L aplicabila testamentului. Astfel, testamentul va fi valabil daca indeplineste conditiile a cel putin uneia dintre cele 5 L enumerate.   

àTEMPORAL, testamentul e considerat valabil daca respecta conditiile de forma ale oricareia din cele 5 L enumerate, aplicabile fie la data cand testamentul a fost intocmit, fie la data decesului testatorului.

NORMELE CONFLICTUALE (NC) PRIVIND ACTELE JURIDICE

Distingem intre: --L aplicabila formei actului juridic

--L aplicabila conditiilor de fond al actului juridic

LEGEA APLICABILA FORMEI ACTULUI JURIDIC

-art 71 L 105 reglementeaza o NC principala si mai multe NC subsidiare.

NC principala e aceea conform careia conditiile de forma ale actului juridic sunt supuse L fondului actului juridic. Legiuitorul roman a dorit ca, in principiu, forma si fondul actului juridic sa fie supuse aceleiasi legi. Acest principiu e valabil atat cu privire la actele juridice unilaterale cat si cu privire la contracte.

L 105 art 86- mai adauga o prevedere: un contract e valabil din pdv al formei sale daca indeplineste conditiile prevazute de urmatoarele legi:

--1. contr e valabil daca partile se gasesc la data incheierii sale in state diferite (contract intre absenti) si contr indeplineste conditiile de forma prevazute de legea cel putin unuia dintre cocontractanti

--2. contr e valabil in ce priveste forma daca s-a incheiat de reprezentanti si indeplineste conditiile de forma.

In subsidiar L 105 prevede ca actul juridic e valabil din pdv al formei sale daca indeplineste conditiile prevazute de una din urmatoarele legi:

àA. L locului unde s-a incheiat actul. Aceasta constituie o solutie traditionala in dr roman. Art 2 C Civ (abrogat prin L 105): locus regit actum.

O aplicare recenta a regulii "locum regit actum": L 119/ 1996 privind actele de stare civila- art 42(421?): actele de stare civila privind pe cetateanul roman aflat in strainatate pot fi facute intre altele si de autoritatile locale competente.

àB. un act juridic e de asemenea valabil daca indeplineste conditiile de forma prevazute de L nationala (lex patriae) sau de lex domicilii a persoanei care a consimtit la intocmirea actului respectiv.

Daca la un contract una din parti e cetatean roman si are domiciliul in Romania si indeplineste conditiile privind forma, el va fi considerat valabil chiar daca a fost intocmit in strainatate si nu indeplineste conditiile locului incheierii.

àC. un act juridic e valabil in ceea ce priveste forma sa daca indeplineste conditiile prevazute de L autoritatii care a intocmit actul respectiv. Aceasta idee e expresia principiului "auctor regit actum".

CURS

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII FORMEI ACTULUI JURIDIC

L formei indiferent care ar fi ea, determina urmatoarele elemente in legatura cu forma actului juridic:

à1. Forma in care trebuie exteriorizat actul juridic in sensul de negotium.

Din acest punct de vedere L formei ne va indica:

--daca actul trebuie sau nu sa imbrace o forma scrisa

-- atunci cand trebuie care e caracterul acelei forme (ad validitatem / ad probationem)

--daca la contractele reale e necesara remiterea materialelor.

à2. Care sunt conditiile de redactare a actului juridic in sensul de inscris : L ne indica daca inscrisul trebuie sa cuprinda mentiuni speciale (multiplu exemplar, mentiunea bun si aprobat)

à3. Care sunt formele ce trebuie indeplinite pt actele autentice si care sunt persoanele competente sa dreseze(sa realizeze) un act solemn.

Mijloacele de proba a actelor juridice

--1. Forta probanta si admisibilitatea inscrisurilor ca mijloace de proba preconstituite.

--2. L va stabili daca actul are putere doveditoare pana la inscrierea in fals / la proba contrara.

--3. Care e importanta datei inscrisului sub semnatura privata/ daca inscrisul respectiv are caracter de inceput de dovada scrisa.   

--4. admisibilitatea probei testimoniale

L formei ne va spune - daca e admisa (sau nu) si in ce conditii.

- Daca proba cu martori e admisa peste / impotriva continutului unui inscris.

--5. Durata de valabilitate a unui act juridic cand e limitat in timp

Sanctiunea aplicabila in cazul in care se incalca o conditie de forma.

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND CONDITIILE DE FOND ALE ACTULUI JURIDIC

L 105/ 92 prevede ca in ce priveste conditiile de fond ale actului juridic se aplica mai intai L aleasa de parti pt a guverna fondul actului (L vointei partilor / lex voluntatis).

Daca partile nu au desemnat o L aplicabila, actul juridic va fi plasat in sfera unui anumit sistem de drept dupa anumite criterii obiective.

Exista 2 situatii: à1. partile au ales L

à2. partile nu au ales L

1) Lex voluntatis

Temeiul juridic al L vointei partilor:

Lex voluntatis e expresia pe planul DIP a principiului autonomiei de vointa a partilor sau a principiului libertatii contractuale.

Din moment ce Codul Civil permite partilor sa determine continutul actului juridic incheiat, e firesc ca atunci cand actul jur contine un element de extraneitate, sa se permita partilor sa aiba aceeasi posibilitate in ce priveste alegerea L aplicabile.

Principiul autonomiei de vointa se aplica si actelor juridice unilaterale cat si contractelor, astfel L 105 prevede in art 69: conditiile de fond ale actului juridic unilateral sunt stabilite de L aleasa de catre autorul sau.

Art 73 - contractul e supus L alese prin consens de catre parti.

Izvorul lui lex voluntatis

Exista o controversa daca vointa isi are izvorul in ea insasi sau izvorul vointei partilor provine din L. Se considera ca izvorul vointei partilor deriva din L in sensul ca partile pot sa aleaga L aplicabila pt ca un sistem de dr national le permite acest lucru.

Modalitatile de exprimare

Art 74 prevede ca alegerea L aplicabile contractului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte neindoielnic din continutul acesteia sau din circumstante. => astfel ca in Dr roman exista 2 modalitati prin care partile isi pot exprima vointa in vederea L aplicabile. Exista o :

àalegere expresa

àalegere tacita

Alegerea expresa a L se face fie -- prin inserarea in acel contract a unei clauze speciale de alegere --printr-un acord separat pe care partile il incheie

Aceasta conventie prin care partile desemneaza expres L aplicabila se numeste clauza de alegere. (pactum de lege utenda) / clauza de electio iuris.

Daca clauza de alegere e cuprinsa in contractul principal se pune problema raportului dintre aceasta clauza si contractul principal.

Raportul consta in faptul ca aceasta clauza beneficiaza de o autonomie relativa =>2 idei:

àa. faptul ca exista o legatura intre clauza si contract   

àb. pt ca e vorba de o autonomie inseamna ca sub anumite aspecte regimul juridic al clauzei de alegere e diferit fata de cel al contractului principal.

Ambele idei prezinta anumite consecinte :

àlegatura dintre clauza si contract se exprima prin urmatoarele elemente:

--1. pe planul DIP aceasta legatura reiese din faptul ca atat clauza cat si contractul sunt supuse aceleiasi legi

--2. anumite cauze de nevalabilitate pe fond ale contractului principal atrag si nevalabilitatea clauzei.

Ex -daca partile au fost incapabile la incheierea contr principal, erau implicit incapabile si in ce priveste inserarea clauzei de alegere pt ca in ambele situatii exista acte de dispozitie.

-daca vointa a fost viciata la contract, implicit viciul exista si asupra clauzei de alegere. (cazuri de nulitate convergenta)

àPe de alta parte, clauza de alegere e autonoma fata de contract ceea ce inseamna ca sub anumite aspecte va avea un regim juridic distinct de cel al contr principal.

Ex -rezolutiunea / rezilierea contr pt neexecutare nu afecteaza valabilitatea clauzei

-anumite cauze de nulitate nu sunt convergente, afecteaza doar contractul nu si clauza de alegere : ex necompetenta organului care a intocmit contractul afecteaza doar contractul, nu si clauza de alegere.

Instantele judecatoresti / de arbitraj desemnate de parti sa judece un litigiu cu privire la acel contract dupa un anumit sistem de drept vor fi competente sa pronunte rezolutiunea / nulitatea contractului in temeiul clauzei de alegere.

Autonomia clauzei =>si din faptul ca exceptia de ordine publica e diferita in cazul contractului si in cazul clauzei.

Alegerea tacita

Atunci cand partile nu au ales in mod expres L ce va guverna fondul actului juridic, e posibil ca judecatorul / arbitrul competent in solutionarea litigiului sa extraga vointa partilor folosindu-se de anumite elemente subiective. Acestea pot exprima o alegere tacita a L aplicabile.

Pot exista anumiti indici subiectivi intrinseci contractului. Exista anumite elemente care => din contract si care pot fi:

àutilizarea de catre parti a unor notiuni juridice sau a unor institutii juridice specifice numai unui anumit sistem de drept. Acest lucru poate fi un indiciu ca partile au dorit sa localizeze respectivul contract in respectivul sistem de drept.

à Referirea partilor la o uzanta care actioneaza numai intr-o anumita tara claseaza contr in acel sistem de drept

à incheierea contr intr-o anumita limba poate fi un indiciu, dar nu unul foarte puternic   

àalegerea de catre parti a instantei dintr-un anumit stat pt solutionarea litigiului e o prezumtie slaba in ce priveste alegerea de catre parti a L aplicabile pt ca in DIP exista foarte des situatia ca instantele sa aplice un sistem de dr strain.

Exista si elemente extrinseci contractului care rezulta din vointa partilor exprimata ulterior incheierii contr. Ex dupa incheierea contr, partile incheie un act aditional in care fac referire la L unui anumit stat . Acesta poate fi un indiciu ca partile au inteles sa aplice acea L si contractului principal.

Intinderea vointei partilor

L 105 in art 75 prevede ca partile pot alege L aplicabila intregului contr sau numai unei anumite parti a contractului=>e posibil ca partile sa aplice L diferite pt diferite aspecte ale aceluiasi contract.

Aceasta posibilitate trebuie utilizata cu multa prudenta pt ca exista riscul ca acele legi sa contina solutii diferite si diferite incompatibilitati. Astfel e de dorit ca partile sa aleaga o singura L care sa guverneze intregul act juridic.

Limitele libertatii de alegere a L aplicabile

L 105 nu prevede limite ale libertatii de alegere, astfel incat partile pot alege ca aplicabila contr orice lege a oricarui stat, chiar si o L care nu are nici o legatura cu contr respectiv.

Exista anumite limite ale vointei partilor care => din alte principii si pot fi clasificate in:

àlimite generale care sunt date de principiile generale ce rezulta din ordinea publica si frauda la L

àlimite speciale care decurg din aplicarea unor alte reguli de drept.

Ex partile au ales ca aplicabila contr lor o L care anuleaza contr sau cel putin o parte a acestuia, caz in care alegerea partilor va fi inlaturata si instanta (judecatoreasca / arbitrala) va proceda la o localizare obiectiva a contr in sfera unui alt sistem de drept, sistem ce valideaza contr respectiv. Solutia se bazeaza pe principiile generale de interpretare a actului juridic.

Cand partile au trimis prin vointa lor la un sistem de drept, iar acel sistem de drept nu contine norme juridice care sa reglementeze situatia litigioasa. Ex un contr de vanzare cumparare intre o soc com romana si o soc com din Grecia, contr ce are ca obiect livrarea de catre soc greaca a unei cantitati de masline de o anumita calitate; intre parti poate izbucni un litigiu cu privire la calibrajul maslinelor, iar partile sa fi ales L romana.

Determinarea L aplicabile actului juridic dupa criterii obiective

Daca partile nu au desemnat in mod expres L aplicabila si nici nu rezulta o alegere tacita, organul de jurisdictie va trebui sa procedeze la localizarea contr in sfera unui sistem de drept pe baza unor criterii obiective.

Localizarea obiectiva e intotdeauna subsidiara L alese de parti astfel incat organul de jurisdictie trebuie sa verifice daca partile si-au manifestat sau nu vointa.

Criterii de localizare obiectiva:

Conform L 105 exista un criteriu principal (I) si mai multe criterii subsidiare (II).

I. Criteriu principal   

Conform art 69 (pt actele juridice unilaterale) si art 77 (pt contracte), criteriul principal de localizare obiectiva a act jur consta in aplicarea L statului cu care act jur are legaturile cele mai stranse.

Aceasta solutie e o solutie noua fiind o influenta a sistemului de drept anglo-saxon (in dr anglo-saxon exista teoria L proprii a contractului).

Trebuie remarcat ca nu exista criterii fixe ci are loc o localizare a contr pe baza legaturilor cele mai stranse.

Calificarea notiunii de legaturi cele mai stranse: un contr prezinta legaturile cele mai stranse cu L statului in care debitorul prestatiei caracteristice are la data incheierii contr, dupa caz domiciliul/ resedinta respectiv sediul statutar pt pers jur sau fondul de comert pt un comerciant.

Notiunea de L statului cu care contr are legaturile cele mai stranse se exprima prin notiunea de prestatie caracteristica a debitorului.

Art 78 L 105 defineste notiunea de prestatie caracteristica astfel: --in contr translative de dr reale cu privire la bunul mobil (ex contr de vanz cump) prestatia caracteristica e prestatia partii care instraineaza bunul mobil.

Astfel, aceste tipuri de contracte se vor localiza in tara vanzatorului: contractele sunt supuse L statului unde vanzatorul isi are domiciliul/ resedinta sau sediul social / fondul de comert.

In contractele de inchiriere/ alte contracte similare prestatia caracteristica apartine partii care pune la dispozitia unei persoane pe o perioada determinata folosinta unui bun. E vorba in principal de contracte de locatiune si contracte de comodat.

Debitorul prestatiei caracteristice in acest contract e locatorul /comodantul pt ca ei sunt cei care pun la dispozitia unei alte persoane folosinta bunului => contr de locatiune / de comodat se localizeaza in sfera sistemului de drept unde locatorul /comodantul isi au domiciliul / resedinta sau sediul social / fondul de comert.

In cazul contr de mandat, depozit, antrepriza precum si in general in cazul contr de prestari de servicii, prestatia caracteristica e cea a mndatarului/ depozitarului/ antreprenorului, a partilor care presteaza un serviciu, astfel incat contr va fi localizat obiectiv in sfera sistemului de drept unde prestatorul de servicii isi are domiciliul/ resedinta sau sediul/ fondul de comert.

In contr de garantie, de cautiune, alte contr similare, prestatia caracteristica apartine garantului astfel incat contr se va localiza .(idem ca mai sus).

Exista o situatie speciala in care L califica leg cele mai stranse: in ce priveste bunurile imobile art 77 (3) prevede ca "contr referitoare la un dr imobiliar / dr de folosinta temporara asupra unui imobil are legaturile cele mai stranse cu L statului unde imobilul e situat".

II. Criteriu subsidiar

àL locului incheierii contr

art 79 L 105 prevede ca un contr care nu poate fi localizat in functie de prestatia caracteristica va fi supus in ce priveste conditiile de fond L locului unde actul juridic a fost intocmit. Se aplica lex loci actus / lex loci contractus.

L 105 procedeaza si la o calificare a notiunii de loc in care se incheie contr, dar nu se refera la locul incheierii contr intre prezenti. Intre absenti : daca partile se afla in state diferite contr se considera incheiat in tara domiciliului/ sediului partii de la care a pornit oferta ferma de a contracta, oferta ce a fost acceptata.

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII ACTULUI JURIDIC

Daca fie s-a facut o localizare subiectiva fie una obiectiva, problema care se pune e aceea care sunt materiile pe care L contractului le reglementeaza / care e sfera de aplicare a L contractului?

Majoritatea conditiilor de fond intra in sfera L aplicabile. Capacitatea de a contracta nu e supusa L contractului ci e supusa L personale a cocontractantilor.

Consimtamantul : L contr. L va stabili care e raportul dintre vointa interna si vointa declarata, care sunt conditiile consimtamantului, care sunt viciile, care e mecanismul formarii consimtamantului

Obiectul : L contr.

Cauza contr, modalitatile actului juridic

Interpretarea contr, efectele contr : L va stabili care sunt efectele contr, principiile care guverneaza efectele contr, efectele specifice ale contr sinalagmatice (exceptia de neexecutare, rezolutiunea, riscul contr).

Executarea contr poate fi supusa unor L diferite: o parte sunt supuse L contr (modalitatile de executare a contr, executarea voluntara a contr, durata in timp a contr, punerea in intarziere a debitorului/ teoria impreviziunii), alte aspecte ale executarii contr care tin de modul de executare sunt supuse L locului de executare, lex loci executiones : modalitatile si formele concrete de executare, masurile luate de creditor pt preintampinarea neexecutarii oblig de debitor (termen de garantie., receptia cantitativa si calitativa a marfii).

L contr

àdrepturile creditorilor asupra patrimoniului debitorului (act pauliana, act oblica/ subrogatorie, act in declararea simulatiei) , masurile pt conservarea patrimoniului debitorului.

àRaspunderea contractuala : --conditiile raspunderii, consecintele neexecutarii contr, regimul fortei majore si a altor cauze exoneratoare de raspundere si evaluarea prejudiciului

--regimul daunelor, dobanzilor, clauze penale si conventiile asupra raspunderii.

àStingerea obligatiilor contractuale : moduri de stingere, regimul lor juridic

àNulitatea contr : cauzele de nulitate absoluta si relativa, sfera persoanelor care o pot invoca, cat timp poate fi invocata nulitatea; posibilitatea acoperirii, efectele nulitatii.

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND CONTRACTELE CIVILE SPECIALE

Contractul de vanzare-cumparare

Art 88 L 105/92 prevede ca contr de vanzare-cumparare e supus L autonomiei de vointa a partilor; daca vointa partilor nu e exprimata se va proceda la o localizare obiectiva iar conform art 88 se face distinctie intre vanzare mobiliara si vanzare imobiliara.

In cazul vanzarii mobiliare contr va fi supus L statului in care vanzatorul isi are domiciliul sau resedinta.

Vanzarea imobiliara e guvernata in lipsa unei legi alese de parti de L statului unde imobilul se afla situat.

Domeniul de aplicare a L vanzarii:

Art 89, 91 L 105 prevad urmatoarele elemente supuse L vanzarii:

àa. interpretarea contr

àb. efectele contr

àc. executarea oblig ce izvorasc din contr

àd. mom din care cumparatorul are dr la productele si fructele bunului

àe. suportarea riscului

àf. validitatea clauzei de rezerva proprietatii

àg. consecintele neexecutarii contr, cu exceptia aspectelor procedurale

àh. modurile de stingere a obligatiilor rezultate din contr

ài. constatarea nulitatii contr

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND FAPTELE JURIDICE ILICITE

Distinctie intre : --a. situatia in care FI si prejudiciul se produc pe teritoriul aceluiasi stat.

--b. situatia in care FI si prejudiciul se produc in state diferite

a) L aplicabila : din corelarea art 107, 108 => ca in situatia in care FI si prejudiciul se realizeaza pe teritoriul aceluiasi stat : L locului savarsirii delictului (lex loci delicti comisi).

Elementul de extraneitate care confera rap jur caracter de DIP trebuie sa fie altul decat locul savarsirii delictului sau producerii de prejudicii si e de regula cetatenia, domiciliul/ resedinta faptuitorului /victimei.

Domeniul de aplicare a L locului savarsirii delictului:

àstabilirea daca fapta are sau nu caracter ilicit

àcarmuieste regimul juridic al delictului: --capacitatea delictuala

--conditiile si intinderea raspunderii delictuale

--cauzele de limitare / exonerare de raspundere si de impartire a raspunderii intre autor si victima

--raspunderea comitentului pt fapta prepusului

--natura daunelor care pot da loc la reparatii

--modalitatile si intinderea reparatiilor

--transmisibilitatea dr la reparatii

--pers indreptatite sa obtina reparatia pt prejudiciul suferit

b)Situatia in care FI si prejudiciul se produc in state diferite

ex gaze nocive emanate de o fabrica de frontiera polueaza o suprafata agricola a altui stat

Se aplica diferentiat : pe de o parte, L locului savarsirii delictului, iar pe de alta parte, L locului producerii prejudiciului.

L locului savarsirii delictului va ramane aplicabila doar pt aspectele ce tin de caracterul ilicit al faptei si capacitatea delictuala. Toate celelalte aspecte ce tin de regimul juridic sunt guvernate de L locului producerii prejudiciului.

Domeniul de aplicare a L delictului

Sunt supuse L delictului urmatoarele:

àconditiile raspunderii civile delictuale

--fapta ilicita, L delictului stabilind : --1. ce fapte au / nu au caracter ilicit

--2. cauzele care inlatura caracterul ilicit

--3. proba faptei licite

--In ce priveste vinovatia si capacitatea delictuala L ne va spune ce inseamna vinovatie, problema probei acesteia, si ,sub acest aspect, daca vinovatia trebuie probata sau e prezumata / raspunderea e obiectiva, formele si gradele vinovatiei.

--criterii pt stabilirea vinovatiei

--capacitatea delictuala

--cazurile de limitare/ exonerare de raspundere si impartirea raspunderii intre autor si victima

--prejudiciul. L va stabili:

àintinderea raspunderii, in ce masura e necesara existenta unui prejudiciu ca o conditie a raspunderii

ànatura daunelor care dau loc la reparatie (doar prejudicii materiale sau si cele morale)   

àintinderea reparatiei (daca reparatia e integrala pt paguba efectiv suferita si pt beneficiul nerealizat, sau e numai partiala). Daca se acopera numai daunele directe sau si cele indirecte, daunele previzibile / si cele imprevizibile.

àmodalitatile reparatiei : in natura sau prin echivalent

àcauzele de limitare/ exonerare de raspundere care privesc prejudiciul   

àtransmiterea dr la reparatie

àpersoanele indreptatite sa obtina reparatia

L delictului va guverna rap de cauzalitate, indicand conditiile raportului.

NORMELE CONFLICTUALE IN MATERIA DR FAMILIEI

Casatoria

Filiatia

Adoptia

Relatiile de familie ale persoanei fizice sunt supuse in principiu L sale nationale.- art 11 L105

Prin L nationala se intelege L cetateniei, iar daca pers nu are cetatenie se va aplica L domiciliului, daca nu are domiciliu, L resedintei.

àCasatoria

L aplicabila casatoriei : --a. incheierea casatoriei

--b. efectele casatoriei (relatiile personale si patrimoniale dintre soti)

--c divortul

a. Incheierea casatoriei

àconditii de fond

àconditii de forma

Conditii de fond

-cerute pt incheierea valabila a casatoriei, sunt determinate de L nationala a fiecaruia dintre viitorii soti

Exista o situatie speciala : daca L straina a unuia dintre viitorii soti prevede un impediment la casatorie care potrivit dr roman e incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment va fi inlaturat daca unul dintre viitorii soti e cetatean roman si casatoria sa se incheie in Romania (norme de ordine publica - caracter national).

Conditii de forma

Forma incheierii casatoriei e supusa L statului pe al carui teritoriu se celebreaza (locus regit actum).

Exista o norma de aplicatie imediata: casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata numai in fata autoritatilor competente (nu si religioase) sau in fata agentului diplomatic / consular fie al Romaniei fie al statului celuilalt sot.

b. Efectele casatoriei

art 20 L 105 : relatiile personale si patrimoniale sunt supuse urmatoarelor legi in scara :

--L nationala comuna a sotilor (daca exista)

--in cazul in care au cetatenie diferita se va aplica L domiciliului lor comun

Cele 2 legi (L nationala si L domiciliului) continua sa reglementeze efectele casatoriei si in cazul in care unul dintre soti isi schimba cetatenia / domiciliul.

Daca nu au nici cetatenie, nici domiciliu comun =>L resedintei comune

Daca nu au nici resedinta comuna se va aplica L statului cu care sotii intretin in comun legaturile cele mai stranse (solutie preluata din dr anglo-saxon).

c. Divortul

art 20 - ca la b)

àFiliatia

1. Filiatia copilului din casatorie
2. Filiatia copilului din afara casatoriei

--a. Se stabileste potrivit L care la data nasterii copilului carmuieste efectele casatoriei parintilor conform art 20.

Domeniul L filiatiei copilului din casatorie :

--tagaduirea paternitatii

--dobandirea numelui copilului din casatorie

--raporturile dintre parinti si copil, inclusiv obligatia parintilor de a intretine si educa copilul precum si de a-i administra bunurile personale.

--b. este supusa L nationale a copilului de la data nasterii sale

Daca copilul la data nasterii sale are mai multe cetatenii dintre care una e romana, i se va aplica L romana. Daca la data nasterii sale copilul are mai multe cetatenii, toate straine, i se va aplica L cea mai favorabila.

Domeniul L filiatiei copilului din afara casatoriei:

--recunoasterea si efectele filiatiei

--contestatia recunoasterii de filiatie si raportul dintre parinti si copil inclusiv obligatia acestuia de a-l intretine, educa si administra bunurile personale.

àAdoptia

--a. conditii de forma

--b. conditii de fond

--c. efectele

--d. nulitatea

a. Se va aplica L statului pe teritoriul caruia adoptia s-a incheiat.

b. Se va aplica cumulativ L nationala a adoptatorului si L nationala a pers adoptate

c. Efectele si relatiile adoptator-adoptat: guvernate de L nationala a adoptatorului. Daca copilul e adoptat de sot efectele vor fi guvernate de L determinata conform art 20 L 105.

d. E supusa pe fond L adoptatorului si L persoanei adoptate. Pt forma L locului unde adoptia s-a incheiat.

NORMELE CONFLICTUALE IN MATERIA DREPTULUI COMERCIAL

1. NC privind subiectele
2. NC privind contr comerciale internationale
3. NC privind vanzarea comerciala internationala

àNC privind subiectele

L aplicabila calitatii de comerciant

Calitatea de comerciant e determinata de L statului unde comerciantul a obtinut autorizatia de desfasurare a activitatii comerciale (pt pers fizice) sau L statului unde a fost inmatriculata.(pt soc comerciale)

In lipsa de autorizare/ inmatriculare se aplica L statului unde functioneaza conducerea activitatii economice a comerciantului.

L aplicabila fondului de comert

-L locului situarii lui (lex rei sitae)

-trebuie remarcat ca pe plan conflictual fondul de comert e asemuit unui bun imobil desi in dr roman fondul de comert e considerat bun mobil incorporal.

L aplicabila societatilor comerciale

Societatilor comerciale cu personalitate juridica li se aplica L nationala (lex societatis).

Soc com fara personalitate juridica li se va aplica L statului pe teritoriul caruia se afla centrul principal de gestiune si conducere a activitatii soc com respective.

Soc fara personalitate juridica: --asociatiile in participatiune (din dr fr, dr rom)

--soc in comandita simpla (din dr german)

--societatile (in) partnership (din dr anglo-saxon)

Domeniul de aplicare a L soc com:

àcapacitatea de folosinta si exercitiu, nu si procedura de constituire (L instantei abilitate)

àmoduri de dobandire si pierdere a calitatii de asociat

àdrepturile si obligatiile ce rezulta din contr de societate

àorganizarea si functionarea soc

àdizolvarea si lichidarea soc

L aplicabila falimentului

-L locului unde se afla principala asezare comerciala a falitului, adica L locului unde e situata principala masa de bunuri supusa falimentului. Falimentul va fi supus lui lex rei sitae.

Domeniu de aplicare a L falimentului :

àconditii pt ca o persoana sa fie declarata in faliment

àcriteriul de fond care justifica falimentul (incetarea in fapt a platilor)

àmasurile prealabile falimentului

àcategoriile de persoane care pot cere falimentul

àcategoriile de persoane care sunt implicate in procedura falimentului

àefectele falimentului asupra capacitatii de exercitiu a debitorului

àefectele falimentului asupra drepturilor creditorilor cu privire la bunurile debitorului si cu privire la actele juridice incheiate de debitor

àefectele lichidarii

àraspunderea membrilor din organele de conducere ale soc falite pt starea de faliment

àNC privind contractele comerciale internationale

NC privind contr com in general

--2. NC privind contr de vanzare comerciala internationala

1. Forma contractelor e supusa L formei actului juridic.

Conditiile de fond ale contr sunt guvernate:

--de L autonomiei de vointa (lex voluntatis)

--pe baza localizarii obiective a contr

Conform art 77 contr com internat sunt supuse L statului cu care prezinta legaturile cele mai stranse si se considera ca au legaturile cele mai stranse cu L statului unde debitorul prestatiei caracteristice isi are, la data incheierii contr, fondul de comert.

2. Regula : art 88 L 105- "vanzarea comerciala e supusa L tarii vanzatorului (lex venditoris)", adica L tarii unde vanzatorul isi are domiciliul / sediul / fondul de comert.

Exceptii: Vanzarea comerciala internationala e supusa L tarii cumparatorului (lex emptoris) daca: ànegocierile au fost purtate si contr a fost incheiat de parti in tara cumparatorului

àcontr prevede expres ca vanzatorul trebuie sa isi execute oblig de livrare in statul cumparatorului

Situatii speciale: In cazul in care se va face vanzare prin licitatii, burse/ targ, contr va fi guvernat de L locului incheierii sale.

L (NORMELE CONFLICTUALE) APLICABILE IN MATERIA DR MUNCII

Dr muncii e o ramura complexa ce include aspecte de ordine publica si aspecte de ordin privat.

L aplicabila contr de munca

L convenita de parti (lex voluntatis)

In cazul lipsei unei L alese art 102 prevede ca contr de munca va fi supus L statului pe al carui teritoriu salariatul isi indeplineste in mod obisnuit munca chiar daca e detasat temporar in alt stat

sau se afla sediul intreprinderii care a angajat salariatul.

Daca salariatul prin natura functiei sale isi indeplineste munca pe teritoriul mai multor state se va aplica L statului cu care are legaturile cele mai stranse.

Din art 102 rezulta ca L aplicabila contr de munca printr-o localizare obiectiva difera in functie de locul in care angajatul isi indeplineste munca dupa distinctia din text: in cazul in care salariatul isi indeplineste munca in mod obisnuit pe teritoriul unui singur stat se va aplica L statului respectiv (L locului de exercitare/ executare a muncii- lex loci laboris).

Daca salariatul isi indeplineste munca in mai multe state se aplica L statului pe al carui teritoriu se afla sediul intreprinderii angajatoare- lex societatis a angajatorului.

Domeniul L contr de munca (contr individual):

àefectele contr individual de munca : --dr si oblig partilor

--felul muncii si modalitatile de realizare

àcuantumul si modalitatile de plata salariului

àdurata contr

àexecutarea contr

àsuspendarea, modificarea contr

àraspunderea materiala a salariatilor

àincetarea contr

ànulitatea contr

NORMELE DE PROCEDURA IN MATERIA DR INTERNAT PRIVAT

Sau PROCESUL CIVIL INTERNATIONAL

Procesul civil international implica 3 aspecte:

à1. competenta jurisdictionala

à2. L aplicabila procedurii

à3. recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si arbitrale straine in Romania

COMPETENTA

L 105 stabileste competenta jurisdictionala a instantelor romane in litigiile cu element de extraneitate.

Astfel, art 148 mentioneaza ca instantele romane sunt competente sa solutioneze procesele dintre o parte romana si o parte straina precum si procese la care sunt parti numai pers fizice sau pers juridice romane.

Instantele romane sunt competente sa judece in urmatoarele situatii:

à1. daca paratul isi are domiciliul sau resedinta, sediul sau fondul de comert in Romania. Daca e vorba de o persoana juridica, aceasta se considera ca avandu-si sediul in Romania si atunci cand ea are pe teritoriul Romaniei o sucursala, o filiala, o agentie sau o reprezentanta.

à2. daca intr-o cauza privind pensia de intretinere reclamantul isi are domiciliul in Romania

à3. daca e vorba de o obligatie nascuta dintr-un contract, instantele romane sunt competente daca locul incheierii contractului sau locul executarii acestuia in tot sau in parte, sunt in Romania

à4. daca e vorba de o obligatie extracontractuala, instantele romane sunt competente daca locul unde s-a produs faptul juridic sau efectele acestuia sunt in Romania (loci delicti sau loci lezionis)

à5. daca e vorba de un contr de transport international de marfuri, instantele romane sunt competente daca locul de incarcare/ descarcare a marfurilor e in Romania.

à6. daca e vorba de un contr de asigurare, instantele romane devin competente daca bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul sunt in Romania.

à7. daca e vorba despre o succesiune, instantele romane devin competente daca ultimul domiciliu al defunctului sau bunurile ramase de la acesta sunt in Romania

à8. daca e vorba despre un litigiu imobiliar instantele romane sunt competente daca locul situarii imobilului e in Romania.

Observatie : Aceste cazuri de competenta NU sunt exclusive astfel incat in aceste tipuri de litigii e posibil sa fie competente si alte instante straine in situatii in care in conformitate cu propriile reguli de procedura, ele sunt declarate ca fiind competente.

Exista si situatii cand competenta instantelor romane e considerata exclusiva. In caz de competenta exclusiva daca se pronunta o hotarare straina (de catre o instanta straina), acea hotarare nu va fi recunoscuta in Romania.

Cazurile in care e EXCLUSIV competenta o instanta romana:

à actele de stare civila intocmite in Romania si care se refera la persoanele domiciliate in Romania, la cetatenii romani sau la strainii fara cetatenie domiciliati in Romania

à2. adoptia unui copil cu domiciliul in Romania si e cetatean roman sau strain fara cetatenie cu domiciliul in Romania.

PROCEDURA

Capacitatea procesuala NU e carmuita de L instantei sesizate ci va fi carmuita de L nationala a fiecareia dintre partile din proces (lex personalis). (deoarece e calificata ca o problema de capacitate). Aspectele de procedura sunt supuse L instantei sesizate daca prin L NU se prevede astfel. Administrarea probelor se face conform L forului.

EFECTELE HOTARARILOR JUDECATORESTI STRAINE IN ROMANIA

3 aspecte: à1. autoritatea de lucru judecat

à2. forta executorie a hotararilor judecatoresti straine

à3. forta probanta a hotararilor judecatoresti straine

Pt ca o hotarare judecatoreasca straina sa aiba autoritate de lucru judecat pe teritoriul Romaniei e necesar ca acea hotarare sa fie recunoscuta in Romania=> recunoasterea unei hotarari judecatoresti straine echivaleaza cu efectul autoritatii de lucru judecat. Astfel, daca o hotarare judecatoreasca straina e recunoscuta in Romania, nici una dintre parti nu va mai putea porni un alt proces avand aceleasi parti cu aceeasi calitate juridica, avand acelasi obiect si izvorand din aceeasi cauza.

Recunoastere :

àde drept- daca hotararea judecatoreasca se refera la statutul civil al cetateanului statului unde ea a fost pronunta

àconditionata- 2 categorii de conditii : --pozitive //// negative

Conditii pozitive:

à hotararea sa fie definitiva potrivit L statului unde a fost pronuntata

à2. instanta care a pronuntat hotararea a avut potrivit L statului unde a fost pronuntata, competenta sa judece cauza

à3. exista reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul pe teritoriul caruia s-a pronuntat hotararea.

à4. daca hotararea a fost pronuntata in lipsa partii care a pierdut procesul, pt ca ea sa fie recunoscuta in Romania mai trebuie indeplinite urmatoarele conditii: Partea interesata sa faca dovada ca partea lipsa la proces: -- a primit citatia in timp util pt termenul necesar

--a primit actul de sesizate a instantei

--a avut posibilitatea de a se apara

--a avut posibilitatea de a exercita calea de atac impotriva hotararii

Conditii negative:

Recunoasterea hotararilor straine poate fi refuzata in urmatoarele cazuri:

à1. hotararea e rezultatul unei fraude comise in procesul din strainatate

à2. hotararea straina incalca ordinea de DIP. Prof: exista incalcare a ordinii de DIP si cand s-a incalcat competenta exclusiva a instantelor romane.

à3. procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare definitiva a instantelor romane sau litigiul se afla in curs de judecata in fata instantelor romane.

Instantele romane, atunci cand verifica hotararea straina in vederea recunoasterii ei, trebuie sa se limiteze strict la verificarea conditiilor prezentate mai inainte. Instantele romane nu pot sa procedeze la reexaminarea pe fond a cauzei si nici nu pot modifica hotararea straina.

PROCEDURA RECUNOASTERII HOTARARILOR STRAINE

Cererea de recunoastere, atunci cand recunoasterea se cere pe cale principala, e de competenta Tribunalului in circumscriptia caruia isi are domiciliul sau sediul paratul (cel care refuza executarea hotararii).

Cererea poate fi facuta si pe cale incidentala de catre instanta sesizata cu un alt proces, daca in cadrul acelui litigiu se ridica exceptia autoritatii de lucru judecat a unei hotarari straine.

Cererea de recunoastere trebuie sa indeplineasca toate conditiile unei cereri de chemare in judecata dar acestei cereri ii trebuie anexate anumite acte specifice:

--1. o copie a hotararii straine

--2. dovada caracterului definitiv al hotararii

--3. copia dovezii de inmanare a citatiei si a actului de sesizare a instantei catre partea care a fost lipsa la proces

--4. orice act din care sa rezulte ca sunt indeplinite conditiile mentionate mai sus

Cererea se solutioneaza: - print-o hotarare daca e formulata pe cale principala

prin incheiere interlocutorie daca e formulata pe cale incidentala

Solutionarea cererii se face cu citarea partilor dar e posibil sa se faca si fara citare in cazul in care din hotararea straina rezulta ca paratul a fost de acord cu admiterea actiunii.

FORTA EXECUTORIE (FE)

Pt ca o hotarare straina sa aiba FE pe teritoriul Romaniei trebuie ca ea sa indeplineasca conditiile: à1. toate conditiile de la recunoastere

à2. hotararea straina sa fie executorie potrivit L instantei care a pronuntat-o

à3. dr de a cere executarea silita sa nu fie prescris potrivit L romane

Termenul de prescriptie: cel de 3 ani din L romana.

PROCEDURA EXECUTARII

In cazul in care se cere executarea hotararii judecatoresti straine, competenta revine de asemenea Tribunalului in circumscriptia caruia urmeaza a se efectua executarea in tara. Hotararile straine prin care s-au luat masuri asiguratorii sau sunt date cu executare provizorie, nu pot fi executate pe teritoriul Romaniei.

Cererea de executare trebuie sa indeplineasca toate conditiile de la recunoastere inclusiv actele care i se ataseaza. In plus, trebuie prezentat un act din care sa rezulte caracterul executoriu al hotararii straine.

Incuviintarea cererii se solutioneaza intotdeauna cu citarea partilor. Pe baza hot straine se obtine titlul executoriu in conditiile L romane.

Pe hotararea romana prin care s-a incuviintat executarea (hotararea de exequatur) se aplica incheierea de investire cu titlu executoriu si, in acest mod, hotararea devine executorie in Romania.

Forta probanta- art 178 L 105

Hotararea straina data de o instanta competenta are o forta probanta in fata instantelor romane cu privire la situatiile de fapt pe care le constata.

RECUNOASTEREA SI EXECUTAREA IN ROMANIA A HOTARARILOR ARBITRALE STRAINE

In cazul in care hotararea straina a fost pronuntata in temeiul unei conventii de arbitraj, instantele romane vor recunoaste aceasta hotarare in urmatoarele conditii:

à1. conv arbitrala e valabila in temeiul L care este aplicabila

à2. tribunalul arbitral sa fi fost constituit in conformitate cu conv de arbitraj

Daca 1 si 2 sunt intrunite=> o hotarare arbitrala va fi recunoscuta in Romania si executorie in aceleasi conditii ca o hotarare judecatoreasca straina.

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT - SINTEZE

1.Elementul de extraneitate

Raporturile juridice dintre persoanele fizice, juridice apartinand diferitelor state se stabilesc ca urmare a dezvoltarii relatiilor sociale, culturale dar mai ales a celor care ne intereseaza respectiv relatiile economice, politice, tehnico-stiintifice. Ca urmare a unora din aceste relatii statele incheie conventii internationale multilaterale sau bilaterale, tratate comerciale, acorduri de comert, etc, prin care isi reglementeaza principalele aspecte ce formeaza cadrul juridic al colaborarii.

Sunt vizate chestiunile fiscale, vamale, contingentele de marfuri, transportul international, regimul juridic al strainilor, vanzarea internationala, proprietatea intelectuala si multe altele. Activitatile persoanelor implicate depasesc granitele unui stat participand la schimbul de valori pe plan international. Asa apar o serie de relatii cu unul sau mai multe elemente straine, internationale sau de extraneitate.

Literatura de specialitate[1] defineste elementul strain ca fiind o simpla imprejurare de fapt datorita careia raportul juridic este legat de mai multe tari si prin aceasta de mai multe sisteme de drept.

Uneori important este locul unde se afla autoritatea care instrumenteaza si care poate atrage aplicarea legii acelei autoritati, (..) iar in materia raspunderii delictuale civile relevant este locul unde s-a produs fapta ilicita, cea care a produs prejudiciul, cum eset cazul accidentelor auto si altele.

2.Raporturi juridice cu un element de extraneitate

Conform teoriei generale a dreptului elementele raportului juridic sunt: subiectul, continutul si obiectul. Elementul strain la care ne referim in cadrul dreptului international privat poate fi diferit si anume de refera la orice situatie de fapt care- fac susceptibil de a i se aplica mai multe sisteme de drept.

3.Obiectul dreptului international privat

Dreptul international privat a vizat mult timp numai un grup de raporturi cu un element strain: relatii de drept privat adica acelea reglementate de dreptul civil comercial, procesual civil, de dreptul familiei si altele conexe cu ele. Mai nou in sfera raporturilor ce intra in aria de interes a dreptul international privat ca ramura a dreptului se afla si raporturile de dreptul muncii.

In art.1al.2 al legii romane de drept international privat[2], se arata ca "in intelesul prezentei legi, raporturile de drept international privat sunt raporturi civile,comerciale, de munca, de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate".

4.Denumirea disciplinei

DIP avand un obiect si o metoda proprie de reglementare intruneste conditiile unei ramuri de drept de sine statatoare.

Denumirea afost utilizata pentru prima oara in anul 1834 de catre Joseph Story in lucrarea sa "Commentaires on the Conflict of Laws, de catre Foelix in 1843 in Droit international prive si de Schaffner in 1851(Entwobung des internationalen Privatrechtes).

Au aparut discutii (in literatura de specialitate) pe marginea denumiri in sensul ca expresia "drept international" desemneaza in mod traditional dreptul international public; izvoarele dreptului international privat sunt preponderent interne, nu internationale iar litigiile generate de raporturile juridice cu un element extern se solutioneaza de instantele nationale.

Aceste afirmatii sunt adevarate dar intaresc convingerea ca nu ne aflam pe teritoriul dreptului international public care reglementeaza realtiile dintre statele suverane (si alte subiecte de drept international public, cum sunt organizatiile guvernamentale internationale)si subiecte cum ar fi suveranitatea sau imunitatea diplomatica. Asa dupa cum am mai aratat dreptul international privat are un obiect si o metoda proprie de reglementare intrunind conditiile unei ramuri de drept de sine statatoare.

5.Reglementarea raporturilor cu un element strain

In cadrul raporturilor cu un element strain studiem de fapt reguli interne de drept civil, comercial, procesual civil, de dreptul familiei, dreptul muncii si altele conexe cu ele si desigur uneori intilnim si acele raporturi juridice de dreptul administrativ, financiar si penal cu reglementarile interne corespunzatoare. Dupa cum am mai aratat dreptul international privat se ocupa de reglementarea relatiilor cu elemente de extraneitate aratand legea care se aplica. Dar cele mai multe reguli conflictuale sunt reguli interne.

Pe plan international insa pentru o mai mare stabilitate s-a simtit nevoia de unificare a acestor reguli. Munca de unificare a debutat la finele secolului al XIX-lea prin adoptarea de reguli conflictuale unificate, uniforme, aceasta realizandu-se prin intermendiul conventiilor internationale.

Altele insa se gasesc in tratate, acorduri precum si conventii internationale; acestea se mai numesc norme internationale sau uniforme. In secolul XX ca urmare a intensificarii fara precedent a a relatiilor si schimburilor comerciale numarul acestora a crescut ca si de altfel importanta lor.

- Conventia europeana de arbitraj comercial international, de la Geneva din 1961;

- Conventia de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state;

- Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vinzare internationala de marfuri de la Viena din 1980;

Conventia de la New York din 1974 asupra prescriptiei in materie de vinzare internationala de marfuri avand 19 state membre.

- Conventia de la Geneva din 17 februarie 1983, asupra rerezentarii in materia vanzarii internationale de bunuri.

- Acordul european ce instituie asocierea dintre Romania pe de o parte si Comunitatea Europeana si statele membre ale acesteia, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993. Acesta prevede in art.49 drept criteriu de definire a unei "companii" ca fiind "comunitara" sau "romana", locul unde se afla "sediul inregistrat" alternativ cu cel unde se gaseste "administratia centrala" si cu "locul" principal de afaceri.

In timp ce conventia de la Haga din 1955, Conventia de la Haga din 1986 asupra legii aplicabile vanzarilor internationale de bunuri sau Conventia de la Roma din 1980 cu privire la legea aplicabila obligatiilor contractuale sunt conventii care au drept scop unificarea regulilor de conflict referitoare la contractul de vanzare internationala in statele membre, Conventia de la Viena din 1980 contine norme materiale uniforme ce se aplica acestui contract.

Avand in vedere efortul comun al statelor in unificarea dreptului, totodata conventia marcheaza o schimbare calitativa fundamentala in orientarea eforturilor statelor in vederea unificarii dreptului contractelor internationale si pentru ca deja are in vedere o 'lex ferenda' s-a precizat ca importanta sa este capitala in ceea ce priveste dezvoltarea pe viitor a unui drept al contractelor in general.

6.Metoda conflictuala

Metoda conflictuala poate fi rezumata la urmatoarele: ori de cate ori instanta are de solutionat un litigiu cu privire la un rapot juridic cu element de extraneitate si sunt doua sau mai multe sisteme de drept susceptibile a se aplica, trebuie sa recurga la norma conflictuala a forului, la propriul sisitem de DIP si sa aplice legea desemnata de aceasta.

In cadrul teoriei DIP diversi autori au adus critici acestei metode: Kegel in Recueil des Cours de l"Academie de droit international de la Haye,1964,pag.92,112; Van Hecke in Principes et methodes de solution des conflits de loi in Recueil des Cours de l"Academie de droit international de la Haye,1969,pag.126- 399; Goldman, Paul Lagarde.

7.Metoda folosirii nemijlocite a normelor de aplicare imediata

Metoda utilizarii normelor de aplicare imediata constituie o forma particulara a metodei conflictuale. Intre situatia juridica si tara forului trebuie sa existe o anumita legatura care sa justifice aplicarea acestora. Acest punct de legatura poate fi dat de resedinta persoanei, situarea bunului, locul incheierii actului juridic sau alte elemente cu care contractul are legatura.

Conceptul de norma de aplicare necesara (loi de police in dreptul francez, mandatory rules in dreptul anglo-saxon si Zwingende Vorschriften in cel german) reprezinta una din conceptele prezente in Conventie si este prezenta in nu mai putin de 6 articole. Normele de aplicare necesara apartin dreptului intern, fiind norme de drept material (de drept civil, procesual civil, penal,etc.), cu caracter unilateral, precizand domeniul de aplicare in spatiu a legii proprii.

8.Metoda Proper Law

Metoda Proper Law insemnaa desemnarea legii pentru fiecare caz in parte spre deosebire de metoda conflictuala care presupune aplicarea acelorasi dispozitii legale pentru raporturi juridice, situatii asemanatoare.

Cum era de asteptat utilizarea metodei a cauzat critici in sensul ca solutia nu poate fi cunoscuta inainte ca instanta de judecata sa determine legea aplicabila ; legea plicabila se determina prin compararea continutului legilor in conflict in timp ce prin metoda conflictuala legea aplicabila se determina de catre norma conflictuala inainte de a se cunoaste continutul acestei legi.

9.Aplicarea dreptului strain: temeiul aplicarii

Legat de un an anumit grad de dezvoltare a economiei si schimbului, DIP a aparut in a doua parte a Evului Mediu. In perioada economiilor naturale, la inceput mai slab dezvoltat pentru ca nu existau premisele aplicarii dreptului strain. In secolul al 12-lea incepe sa se dezvolte un "anumit comert mondial", mai tarziu a aparut economia naturala (societatea era compusa dintr-o multime de unitati economice omogene, in aceste conditii nu existau premisele pentru aplicarea dreptului strain adica, legaturi stabile economice intre diferite regiuni. Economiei inchise ii erau proprii conceptii corespunzatoare cum ar fi aceea ca judecatorul nu poate aplica decat legea proprie. Dar in timp a avut loc o evolutie, mai intai aplicarea dreptului strain s-a admis pe o arie geografica restransa, in raporturile dintre orasele sau regiunile invecinate (s-a admis aplicarea statutelor orasului Modena si Bologna, de exemplu); mai tarziu in conditiile dezvoltarii economiei si a schimburilor s-a aplicat in Franta cutumele unei provincii in alta provincie (sec.16-18).

DIP urmareste sa reglementeze fiecare raport tinand seama de natura lui, in modul cel mai convenabil, ajungandu-se astfel la aplicarea dreptului strain. Precizam ca fiecare stat fixeaza cum crede de cuviinta cazurile, conditiile si limitele aplicarii dreptului strain. Comertul perfectionat dei cel acre se desfasoara pe baza de operatiuni la termen si pe credit nu se poate lipsi de o reglementare adecvata. Toate operatiunile in cadrul schimburilor comerciale la nivel mondial trebuiesc reglementate prin anumite norme juridice. Care sun acele norme ?

In primul rand sunt regulile de drept civil, administrativ,etc comune pentru un grup mai mare sau mai mic de tari. Astfel de reguli sunt in crestere numerica dar intr-un trecut nu prea indepartat au fost inexistente. In absenta unor norme comune DIP arata pentru fiecare caz in parte care sunt normele competente: cele locale ale judecatorului sau autoritatii care se ocupa de problema sau cele straine ?

Regulile de DIP sunt reguli interne si au rolul aici de reguli internationale. Ele determina campul de aplicare in saptiu al legilor.

Aparitie DIP si conceptia ca dreptul strain se poate aplica a insemnat un progres remarcabil in reglemenatrea relatiilor cu un element strain in raport cu sistemul teritorialismului legilor sau al personalitatii, precum si cu regimul privilegiilor. O alta etapa in reglementarea raporturilor cu element strain o constiuie elaborarea unui DIP comun, unificat sau uniform prin apatitia normelor uniforme de drept civil, comercial, procesual civil, administrativ, fiscal, etc

Cazurile in care legea straina nu se aplica: Ordinea publica si frauda la lege

a. Formele aplicarii legii straine

b. Proba dreptului strain

In virtutea regulilor de DIP instanta trebuie sa aplice dreptul strain. Legea straina se va aplica in virtutea faptului ca propria norma conflictuala ii permite acest lucru. Dreptul strain nu-si gaseste aplicarea in temeiul propriei autoritati ci numai in conditiile si in masura prevazuta de lex fori.

10.Interpretarea legii straine

11.Continutul legii straine

Continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat.
Partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei. In cazul imposibilitatii de a stabili continutul legii straine, se aplica legea romana.

Aplicarea legii straine se inlatura:
a) daca incalca ordinea publica de drept international privat roman;
b) daca a devenit competenta prin frauda.
In cazul inlaturarii legii straine, se aplica legea romana.

12.Proba legii straine

Sarcina probei se imparte intre judecator sau arbitru si parti. Conform articolului 7 al.1 din legea nr.105/1992 continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert, sau in alt mod adecvat. De asemenea partea care a invocat o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei. In cazul imposibilitatii de a se stabili continutul legii straine, se aplica legea romana.

13.Norme internationale uniforme (din tratate, acorduri si conventii internationale)

Ele se gasesc in tratate, acorduri precum si conventii internationale; acestea se mai numesc norme internationale sau uniforme. In secolul XX ca urmare a intensificarii fara precedent a a relatiilor si schimburilor comerciale numarul acestora a crescut ca si de altfel importanta lor.

- Conventia europeana de arbitraj comercial international, de la Geneva din 1961;

- Conventia de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state;

- Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vinzare internationala de marfuri de la Viena din 1980;

Conventia de la New York din 1974 asupra prescriptiei in materie de vinzare internationala de marfuri avand 19 state membre.

- Conventia de la Geneva din 17 februarie 1983, asupra rerezentarii in materia vanzarii internationale de bunuri.

- Acordul european ce instituie asocierea dintre Romania pe de o parte si Comunitatea Europeana si statele membre ale acesteia, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993. Acesta prevede in art.49 drept criteriu de definire a unei "companii" ca fiind "comunitara" sau "romana", locul unde se afla "sediul inregistrat" alternativ cu cel unde se gaseste "administratia centrala" si cu "locul" principal de afaceri.

14.Norma conflictuala (notiune, structura)

Norma conflictuala nu carmuieste propriu-zis raportul juridic cu element strain. De aceea, norma conflictuala nu arata direct si nemijlocit drepturile si obligatiile partilor raportului juridic cu element strain. Ea arata numai legea competenta a carmui nemijlocit raportul respectiv.

Norma conflictula poate figura in dreptul intern al fiecarei tari, cum sunt, de exemplu, normele conflictuale cuprinse in legea nr.105/92, sau poate figura in cuprinsul unei conventii ori tratat international, cum sunt, de exemplu, normele conflictuale din tratatele bilaterale de asistenta juridica incheiate de tara noastra cu alte state.

Norma conflictuala este formata din doua elemente de structura: continutul si legatura.

Continutul normei conflictuale este acea parte a normei care cuprinde raporturile de drept la care se refera. Legatura normei conflictuale este acea parte a normei care indica legea competenta a carmui raportul respectiv.

Legatura normei conflictuale se poate prezenta intr-unul din urmatoarele feluri:

a)        Indicarea directa

b)       Indicarea generala

15.Clasificarea normelor conflictuale

Normele conflictuale se pot clasifica dupa felul cum actioneaza si modul in care se indica legea competenta sa guverneze raportul juridic, precum si dupa continutul lor.    

Clasificarea dupa felul legaturii deosebim doua categorii:

Norme conflictuale unilaterale.

Norme conflictuale cu actiune dubla sau bilaterale

Clasificarea normelor conflictuale dupa continutul lor

Din acest punct de vedere normele conflictuale se clasifica in norme conflictuale cu privire la persoane, cu privire la proprietate,bunuri, cu privire la contracte, privitoare la raporturile de dreptul familiei, la forma actelor, la mostenire, etc.

16. Norma conflictuala (puncte de legatura)

Indicarea legii competente de catre norma conflictuala se face baza "legaturii" existente intre un raport juridic si un anumit sistem de drept. Elementele prin care se stabileste legatura "dintre un raport juridic si o lege" (sistem de drept) se numesc puncte de legatura. Cele mai importante puncte de legatura sunt urmatoarele:

a)     cetatenia

b)    teritoriul prezinta mai multe aspecte:

domiciliul

sediul persoanei juridice

locul unde s-a incheiat actul juridic

locul executarii contractului

locul unde s-a produs faptul cauzator de prejudiciu

locul unde se gaseste situat bunul

locul unde se judeca litigiul determina legea procesuala

17.Conflictele de legi in spatiu, conflictele de legi in timp si spatiu

Cu prilejul nasterii, stingerii, transformarii sau transmiterii unui drept se pune problema legii aplicabile.

Conflictul de legi in spatiu este conflictul care apare cu nasterii, stingerii, transmiterii unui drept,etc.

Conflictul de legi in timp si spatiu este conflictul care apare intr-o perioada posterioara nasterii, stingerii, transmiterii sau transformarii dreptului

Dintr-un alt punct de vedere deosebim conflicte de legi provinciale si conflictele de legi nationale.

18.Conflictele intre legile provinciale si conflictele intre legile nationale

DIP a aparut ca un drept reglementand conflictele intre legi provinciale. Problema a dreptului int privat, adica problema legii aplicabile, s-a pus mai intii in relatiile dintre persoane din regiuni, orase sau cetati cu legi diferite, dar care apartineaua aceleiasi unitati politice mari. Exemplul tipic pentru Evul Mediu este cel al conflictelor intre legile din diversele provincii ale Frantei (sec. XVI-XVIII). Primele conflicte de legi au fost insa solutionate in relatiile dintre locuitorii oraselor Italiei de Nord. Desi bucurandu-se de o larga autonomie ele apartineau inca nomibnal Imperiului Roman de natiune germana.

Dupa o perioada destul de lunga de stagnare, schimburile de marfuri au inceput sa se invioreze mai intai intre regiunile invecinate. Mai tarziu si pe masura dezvoltarii economiei, aria pe care se efectuau schimburi frecvente constante, de natura a pune probleme juridice, s-a largit cuprinzand teritorii tot mai departate. Din aceasta cauza problemele specifice a DIP s-au pus mai intii in cadrul relatiilor dintre persoane dintre provincii alaturate, apartinand aceluiasi stat.

Din secolul al XIX -lea conflictele intre legile nationale care inainte se ivisera numai in mod sporadic, au trecut pe primul plan o data cu crearea statelor natioanle, cu unificarea legislatiilor lor (astfel Franta la inceputul sec. al XIX lea, Romania la mijlocul sec. al XIX-lea).

In momentul in care la inceputul secolului al XIX-lea s-a trecut la solutionarea conflictelor intre legile nationale, practica dar mai ales literatura de specialitate a preluat si folosit regulile conflictuale formulate in sec.16-18 pentru conflictele intre legile provinciale. Nu s-a observat imediat insa ca intre ele exista o deosebire de natura.

19.Solutionarea conflictelor de legi

In conditiile unei perioade (secolele 12-14) dominate de "teritorialismul feudal al cutumelor" au parut primele solutii ale conflictelor de legi (Solutiile pe care le cunoastema acum sub numele de DIP au fost admise mai intii in Italia de Nord - sec.12-16, mai tarziu au fost preluate in Franta in secolul al 17-lea,in sec.18 au fost primite in Olanda iar in sec.al 19-lea au fost preluate pe rand in toata Europa si in unele state extraeuropene)

Modul de a solutiona conflictele de legi era, dupa cum se vede, influentat de teritorialismul cutumelor: criteriul de solutionare era exclusiv situarea elementului in spatiu, legarea lui de un anumit teritoriu. Judecatorul nu mai aplica legea instantei in mod exclusiv, iar criteriul de solutionare era legatura care se putea stabilit intre elementul in cauza si un anumit teritoriu.

Astfel, in multe tari capacitatea cetatenilor este carmuita de legea nationala.Cetatenii pot sa se gaseasca in strainatate multa vreme sau pot sa traiasca in strainatate toata viata; este evident in acest caz ca cetatenia nu corespunde unei localizari reale a persoanei ci, la alegearea criteriului "cetatenie" au stat alte consideratii decat localizarea persoanei. Crietriul a aparut abia la inceputul secolului al 19-lea deci relativ tarziu, arata ca vechea conceptie a localizarii a fost la un moment dat depasita.

DIP cunosate numeroase criterii care indica legea aplicabila: cetatenia, domicilie, resedinsa, teritoriul sau instanta in fata careia se parta litigiul; locul situatiei lucrurilor; locul incheierii, executarii contractului, locul domiciliului contractantilor sau legea lor nationala comuna; legea vanzatorului sau o alta lege cu care are mai mare legatura.

20.Conflictele mobile

O alta forma a conflictelor de legi in timp si spatiu o constiuie conflictele mobile . In acest caz, se schimba unul din elementele de care depinde legea competenta. In cazurile cele ami obisnuite este vorba despre schimbarea cetateniei, domiciului, sau resedintei unei persoane, de transferul sediului social unei societati in alta tara sau de transportul unui bun mobil pe un alt teritoriu. In toate aceste cazuri elementul de care depinde aplicarea unei legi se modifica. Ce se intimpla cu drepturile constituite anterior ? Vor fi ele recunoscute, acceptate ? In ce masura noua lege li se va aplica ?

Conflictele mobile de legi pot aparea in urmatoarele domenii:

Statutul personal - prin schimabrea cetateniei sau domicilului

Statutul organic al persoanei juridice, prin schimbarea sediului social, atunci cand legea nationala se determina dupa sediu

Statutul real imobiliar, prin deplasarea in spatiu a bunului mobil (in cazul bunurilor mobile nu este posibil conflictul mobil de legi)

In cazul drepturilor creditorului asupra patrimoniului debitorului, cand acesta din urma isi schimba cetatenia sau domiciliul pana la achitarea creantei

In cazul testamentelor, supus legii nationale a testatorului, daca cetatenia se schimba inainte de decesul acestuia.

21.Solutionarea conflictelor mobile de legi

Conflictul mobil de legi se solutioneaza potrivit normelor sistemului de drept roman. In acest sens se aplica fie normele conflictuale fie alte norme juridice.

Solutiile oferite de legea nr.105/1992 difera in functie de domeniul reglementat, aplicandu-se vechea lege ca in cazul relatiilor personale si patrimoniale ale sotilor,.legea nationala comuna continua sa reglementeze efectele casatoriei si in cazul in care unul dintre ei isi schimba cetatenia sau, dupa caz domiciliul (art.20 al.2). Prin trimiterea la textul art.20, aceeasi solutie se va aplica si in cazul regimului si efectelor conventiei matrimoniale (art.21 al.2), filiatiei copilului din casatorie si alte situatii pentru care legea face trimuitere la art.20. Si in sfarsit filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste conform legii natioanle a copilului de la data nasterii sale (art.28 al.1).

In alte cazuri se aplica legea noua cum este cazul mostenirii de bunuri mobile supusa legii nationale pe care o avea defunctul la data decesului (art.66 lit.a din legea nr.1059, ori se aplica fie legea veche fie legea noua ca in cazul intocmirii, modificarii sau revocarii testamentului care sunt valabile daca actul respecta conditiile d eforma aplicabile la data intocmirii, modificarii sau revocarii ori la data decesului testatorului daca sunt respectate conditiile uneia dintre legile urmatoare: legea nationala a testatorului, legea domiciliului acestuia, legea locului intocmirii, modificarii sau revocarii actului.

Alteori se aplica legea mai favorabila ca in cazul art.15 referitor la situatia apartenentei unei persoane la noua lege nationala care nu aduce atingere majoratului dobandit potrivit legii care ii era anterior aplicabila.

22.Aparitia conflictelor de legi si a normelor conflictuale in nordul Italiei

Din oranduirea sclavagista ramasesera un numar de orase (Roma, Venetia, Genove,Florenta, s.a.) Dar acestea nu nu s-au dezvoltat decat o data cu dezvoltarea fortelor de productie care a dus la aparitia mestesugarului producator pentru piata.; in acelasi timp si ritm progreseaza separarea orasului de stat.

Se nasc noi orase in jurul castelelor feudale, manastririlor, catelor mai mari si reinvie cele vechi. Orasul apare ca purtator al productiei de marfuri, si aceasta forta dadu oraselor, rolul conducator in dezvoltarea fortelor de productie. Mestesugarii se organizau in bresle pentru a evita concurenta, pentru a exercita un monopol asupra productiei in sectorul respectiv, fapt ce a rezistat cat timp productia era slaba si nu adepasit cadrul pietei locale. Dar apoi cand legea valorii si-a extins domeniul, sistemul corporatiilor a devenit o frana in dezvoltarea lor. Orasele care si-au dobandit independenta au fost: Venetia, Genove,Florenta si s-au constituit in republici independente.

Orasele si targurile din nordul Italiei incep sa dbandeasca, in raport cu puterea nobilului, o libertate de actiune, care s-a tradus intre altele prin scoaterea oraselor de sub jurisdictia seniorilor si punerea lor sub jurisdictia negustorilor insisi, cu un sistem de drept propiru.

Pentru a se aapara impotriva opresiunii seniorilor si , in general pentru a-si apara interesele lor de clasa, negustorii se asociau in bresle care conduceu dupa norme proprii, care stranse laolalta sub denumirea de "statute" si aprobate de principele sau guvernatorul cetatii deveneau obligatorii pentru membrii breslei respective. Eistau asemenea statute ale uniunilor si abresleleor si chiar ale oraselor insele, care cucerindu-si autonomia isi codificau obiceiurile lor locale; acestea impreuna cu dispozitiile autoritatilor locale se denumeau tot statute, eledifereau de un oras la altul, suficient pentru a da nastere la conflictele intre ele. Alaturi de aceste statute continua sa se aplice dreptul roman desemnat prin formula lex (in opzitie cu statuta) si care se aplicau in toate orasele fiind considerat ca dreptul comun. In aceasta sistuatie conflictele care se puteau ivi, erau de doua feluri:

a)un conflict intre dr.roman si statutul unui oras in care caz se punea problema de a se sti daca se vor aplica dispozitiile dr.roman sau dispoz.statului respectiv

b)un conflict intre statutele a doua orase diferite, in care caz se punea problema de a se sti daca in conflictul respectiv se va aplica dr.roman - comun ambelor parti - ori statutul unei parti si in aceasta din urma ipoteza, care anume din aceste statute.

23.Glosatorii

Juristii timpului cautatu solutii in dr.roman, pentru rezolvarea situatiilor noi ivite in cadrul societatii. Metoda era scolastica.

Acesti cercetatori (juristi) ai dr.roman cautau sa adapteze in mod artificial, textele de drept roman, spre a ajunge la solutii juridice care sa inlocuiasca noile realtii economice intre diversele orase. Discutiile pe care le faceua - cu aceasta ocazie- ori comentariile respective, ei le sctriau chie pe marginea manuscriselor de drept roman. Aceste insemnari marginale se numeau glose iar comentatorii se numeu glosatori.

24.Postglosatorii

Misiunea juristilor era a determina care sunt cazurile care intra intr-o categorie sau alta. In justificarea solutiilor lor, juristii de mai tarziu nu mai mergeau pana la textul de drept roman, ci se sprijineau pe comantariile glosatorilor.

Din aceasta cauza acesti comentatori ai comentatorilor s-au nimit postglosatori. Criteriile dupa care se dadeau aceste solutii, imbracate in haina dreptului au format inceputul DIP, care a aparut initial sub denumirea de "teorie a statutelor".

25.Scoala franceza a statutelor sec.al XVI-lea

26.Cauzele care au impus aparitia normelor de DIP

Aparitia normeleor de DIP si deci a problemelor care au impus editarea acestor norme, a fost provocata de anumite conditii economico-sociale, din societatea respectiva. Aceste norme au aparut intr-un anumit stadiu de dezvoltare a societatii si anume azunci cand dezvoltarea fortelor de productiei a adus la un anumit nivel al productiei care s-a tradus printr-un schimb intens de marfuri si deplasari de oameni, si printr-un sistem juridic corespunzator.

In societatea sclavagista, datorita relatiilor comerciale, au luat nastere unele raporturi juridice pe care literatura juridica de mai tarziu le-a incadrat in domeniul DIP, ca fiind probleme de DIP: acestea se reefreau la situatia juridica a strainilor, adica la drepturile pe care le putea avea un cetatean intr-o tara straina. Din acest punct de vedere, istoria a cunoscut, cu privire la situatia juridica a strainilor urmatoarele sisteme:

1.intr-un prim sistem care in ordine cronologica este si cel mai vechi, i se refuza strainului orice drept, in sensul ca nu I se aplicau nici legile sale proprii, nici legile locale. Strainul nu putea sa faca nici o operatiune, nu se bucura de nici o protectie legala. Sub aspectul dreptului era ca si cum nu exista, se afla in afara societatii

2.un al doilea sistem era acela in virtutea caruia strainului I se aplicau toate legile sale personale, adica ale tarii sau poporului caruia ii apartinea, facandu-se cu totul abstarctie de legile tarii pe teritoriul caruia se afla; principiul personalitatii legilor. Acest sistem cunoscut si de dreptul roman a fost si sistemul juridic al statelor prefeudale din apusul Europei

3 al treilea sistem este cel al teritorialitatii legilor in virtutea caruia toti indivizii aflati pe un teritoriu, fara nici o exceptie (fie caerau cetateni ori straini) erau supusi numai legilor locale ale tarii pe teritoriul pe care se aflau.

27.Personalitatea legilor

28.Retrimiterea

DIP contine regului ce indica judecatorului sau autoritatii care examineaza un raport cu element strain, legea pe care trebuie s-o aplice. Aceasta poate fi legea romana sau legea straina.

In cazurile in care autoritatea trebuie sa aplice legea romana nu apare nici o dificultate, daca insa norma conflictuala desemneaza dreptul strain se spune ca in acest caz regula conflictuala "trimite" la legea straina

Prin urmare retrimiterea exista dupa felul cum se considera sensul trimiterii pe care legea forului o face la legea straina: o trimitere la intragul sistem de drept strain, poate da nastere la rertrimitere (ordonata de normele conflictuale) dupa cum o treimitere la dreptul substantial strain exclude retrimiterea. Daca interpretam trimiterea la ansamblul dreptului strain, atunci vom consulta mai intii regulile de DIP si atunci putem fi in doua situatii:

1.regula de DIP din dreptul strain este identica cu regula conflictuala a instantei si in acest caz nu apare nici o dificultate de ordin practic

2. regula de DIP straina la care face trimitere dreptul instantei poate fi diferita de regula romana corespunzatoare si solutia nu va mai fi aceeasi.

Retrimiterea este o institutie juridica din domeniul DIP, provocata de conflictul negativ dintre normele conflictuale cu privire la un raport juridic si anume in sensul ca fiecare norma conflictuala confera celeilate competenta de a carmui raportul juridic respectiv.

29.Aparitia retrimiterii (speta Forgo)

Initial instantele judecatoresti interpretau trimiterea la legea straina ca o trimitere la dreptul material strain, adica la dreptul civil, comercial, dreptul familiei,etc.

Termenul a fost folosit pentru prima oara de Rabb intr-o nota privitoare la procesul Forgo. Procesul a vut loc in franta spre finele secolului al-XIX-lea, dupa care instantele au inceput sa-si schimbe atitudinea in legatura cu interpretarea trimiterii al dreptul strain.

30.Formele retrimiterii

Retrimiterea poate fi de gradul I si de gradul II. Este de gradul I atunci cand dreptul strain (norma conflictuala) retrimite trimite inapoi la legea forului; este de gradul II atunci cand dreptul strain (norma conflictuala) retrimite la legea unui stat tert si nu trimite inapoi la legea forului. Mai poarta denumirea de retrimitere complexa.

In dreptul roman, legea nr.105/1992 im art. 4 arata ca: daca legea straina, determinata potrivit dispozitiilor ce urmeaza, retrimite la dreptul roman, se aplica legea romana, afara de cazul in care se prevede in mod expres altfel. Nu este permisa retrimiterea de gradul II "Retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat este fara efect". Art.4 al.2 din lege.

31.Calificarea

Instanta de judecata sau autoritatea competenta (chemata) sa solutioneze un raport juridic cu element strain, va cerceta carei grupe de raporturi pentru care dreptul international privat, ofera solutii. se incadreaza sitzuatia conflictuala pe care trebuie sa o rezolve. In momentul in care s-a ajuns la o concluzie se spune ca autoritatea judecatoreasca sau autoritatea a facut o calificare.

A califica situatia conflictuala pe care trebuie sa o rezolve ca facand parte, prin ipoteza, din frupa regulilor de capacitate, stare, familie, sau alta regula. In materie de stare, capacitate art.11 din lege trimite la legea nationala a persoanei, pentru conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei, art.18 din lege ofera solutia legea nationala comuna a viitorilor soti.

Fiecare regula conflictula arata legea care se alica situatiei luata in considerare: aceasta lege poate fi a judecatorului ori legea unui stat strain. Indicatia aceasta a regulii conflictuale se numeste trimitere. In materie de capacitate se face trimitere la legea nationala (lex patriae); in materie de forma a actelor dreptul international privat roman ofera mai multe solutii:una din ele este regula cunoscuta locus regit actum.

Pentru a arata legea materiala aplicabila, dreptul conflictual foloseste trei categorii de criterii, un criteriu de ordin politic, apartenenta la un anumit stat (nationaliattea, cetatenia)un criteriu de ordin teritorial(domiciliul, resedinta,locul und este situat imobilul,etc. si un criteriu bayat pe vointa partilor ( legea pe care o aleg partenerii in virtutea autonomiei de vointa).

Se numeste calificare operatiunea pe care o face autoritatea chemata sa reyolve o problema conflictuala, atunci cand cauta sa descopere categoria conflictuala in care se incadreaya situatia data, pentru a sti ce regula sa aplice[4].

Calificarea este o institutie extrem de complexa si de aceea s-a nascut intrebarea: ce se califica institutiile, situatiile juridice sau faptele ? in doctrina exista exprimate o multitudine de opinii si teorii. Unii au pus in discutie calificarea dupa legea forului si au substituit variante precum calificarea lege causae. Practica a aratat ca se califica elemente de drept.

30.Legea dupa care se face calificarea

31.Calificarea dupa legea forului

Problema calificarii a fost formulata de Etienne Bartin care ia dat si numele, termenul fiind preluat in literatuira juridica. Conform ideilor exprimate de acesta in prefata la "Studiile de drept international privat" constata ca regulile de drept internasional privat domina diferitele legislatii si nu depind de regulile interne. Nimic nu le-ar impiedica sa fie universale si astfel DIP s-ar indrepta spere unificare, fenomen realizabil si posibil. Pentru ca se regasesc in toate sistemele de drept moderne de drept conflictual reguli cum ar fi locus regit actum, autonomia de vointa, lex rei sitae, si multe altele.

33.Calificarea dupa lex causae

Folosind termenul de lex causae autorii se refra la o lege care are legatura cu situatia conflictuala. Dar care este acea lege ? An functie de fiecare caz concret, judecatorul descopera acre dintre acele legi carmuieste efectiv situatie conflictuala. Legea cauzei este una din legile care au contact cu speta printr-unul din elementele ei.

34.Ordinea publica

35.Notiunea de ordine publica in drept international privat

In conceptia clasica, ordinea publica in dreptul international privat reprezinta, o exceptie de la aplicarea legii straine stabilita ca aplicabila urmare operarii regulilor de conflict. Ordinea publica nu reprezinta decat acest aspect daca o analizam in conformitate cu locul ce i-a fost stabilit de doctrina, unde in mod constant apare ca o problema de aplicare a regulilor de conflict. Aceasta vine sa aduca restrictii legii straine. Germanii o numesc "clauza de rezerva" pentru ca legea straina normal competenta nu este aplicata decit sub rezerva ordinii publice.

Teoretic ordinea publica in dreptul international privat se aplica in mod exceptional. Pentru a o preciza, un punct de plecare poate fi notiunea de ordine publica in dreptul intern. "Nu se poate deroga prin conventiuni particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri" (articolul 5 cod civil). Din formularea textului, judecatorul, apreciem, ca nu va fi mai lamurit cu privire la continutul ordinii publice in dreptul intern.

De aceea putem afirma, ca se numeste ordine publica in dreptul international privat exceptia pusa la indemina judecatorului pentru a indeparta legea straina normal competenta in baza regulilor de drept international privat al forului, atunci cind ea este contrara unui principiu fundamental al dreptului instantei sau contravine bunelor moravuri.

36.Efectele ordinii publice

37.Ordinea publica in legile nationale

38.Ordinea publica in conventiile internationale

Ordinea publica ca teorie generala a dreptului international privat a fost preluata de multe din conventiile internationale. Dintre acestea ne vom referi la cele mai recente, cu refrire speciala la cele care au tangenta cu tematica dezbaterii noastre.Conventia de la Haga din 1986 asupra legii aplicabile contractelor de vanzare internationala de marfuri. In textul conventiei regasim articolul 18 care precizeaza :

Aplicarea uneia din legile desemnate de conventie nu poate fi inlaturata decat daca aceasta aplicare este manifest incompatibila cu ordinea publica

Un alt document international deosebit de important pentru Uniunea europeana este Conventia de la Roma din 1980 privind legea aplicabila obligatiilor contractuale, contine de asemenea un articol referitor la ordinea publica in dreptul international privat. Este vorba de articolul 16 care are urmatorul continut "aplicarea unei reguli din dreptul oricarei tari indicata de aceasta conventie poate fi refuzata numai daca aplicarea ei este manifest incompatibila cu ordinea publica a forului .

Conventia de la New York din 10 iunie 1958 privind recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale, care fiind o conventie privind in principal aspecte legate de procedura recunoasterii, articolul V prevede ca incalcarea ordinii publice in dreptul international privat poate constitui un motiv de refuzare a recunoasterii si executarii sentintelor arbitrale.

Conventia europeana de arbitraj comercial international din 1961 (la care Romania este parte semnatara, conf. Decretului nr.281/1963). Conventia confera o larga apreciere instantelor de care depinde interpretarea rextului articolului IX. Din redactarea textului nu rezulta in mod direct ca ordinea publica ar fi printre cauzele pentru care se poate refuza recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale. In literatura de specialitate s-a formulat opinia, la care ma raliez, conform careia ordinea publica se poate invoca si in lipsa unui text, deoarece este o teorie generala a dreptului conflictual.

39.Frauda la lege

Regulile de DIP induca legea aplicabila folosindu-se de anumite criterii cum ar fi cetatenia, locul incheierii actului, domiciliul, sediul persoanei juridice, etc. Astfel forma incheierii actului este guvrnata de legea locului unde s-a incheiat actul (in lipsa unei desemnari facute de parti), capacitatea este carmuita de lex patriae (legea statului a carui cetatean este),s.a.m.d. intrucat dreptul conflictual leaga aplicarea unei legi de existenta unui anumit criteriu, exemplele date mai sus, in mod automat schimbarea unuia din aceste elemente determin a aplicarea altei legi.

O persoana isi poate schimba domiciliul, resedinta, sau chiar cetatenia. Modificarea punctului de legatura poate fi reala si accidentala, din motive obiective, fara intentia de a obtine anumite egfecte juridice prin aplicarea unei anumite legi.

Se poate intimpla insa ca persoana sa-si schimbe domiciliul, resedinta, sau sa-si aleaga un loc de incheiere a contractului urmarind scopul de a realiza conditiile cerute de regula de DIP, pentru a se aplica o alte lege decat cea normal competenta. Persoana urmareste sa scape de aplicarea legii sale nationale imperative situatie in care ne gasim in fata unei fraude la lege.

Frauda la lege, ca notiune, apare destul de tarziu (cu ocazia procesului Beauffremont) in literatura de DIP, desi unele aplicatii practice s-au observat inca din sec.18.

Frauda la lege este o exceptie de la aplicarea dreptului strain competente sa se aplice unui anumit raport cu element de extarneitate. Exceptia poate fi folosita numai cand nu exista un alt mijloc de a inlatura aplicarea legii straine obtinuta in frauda legii instantei, cum ar fi ordinea publica.

Din examenul practicii judiciare rezulta ca s-a incercat fraudarea legii proprii mai frecvent prin alegerea unui anumit loc de incheiere a actului juridic, prin alegerea unei anumite legi care sa carmuiasca cerintele de fond si efectele contractului -autonomia de vointa- (in materie de contracte), in materia societatilor coemrciale, prin inmatricularea societatii intr-un alt stat decat cel competent, avand in vedere cetatenia partilor, asociatilor sau in cazul vaselor maritime se cauta inmatricularea lor in statele unde sunt conditii mai avantajaose.

40.Notiunea de frauda la lege (speta Beauffremont)

41.Elementele fraudei la lege

42.Sanctionarea fraudei la lege

Partea Speciala

1.Conditia juridica a strainilor

DIP arata ca prin strain se intelegea acea persoana care nu are cetatenia statului pe al teritoriul carui se afla.

Conditia juridica a strainului desemneaza totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care acesta la are la un moment dat intr-o anumita tara; altfel spus toate regulile juridice referitoare la straini, reguli care determina conditia lor. Conditia juridica a strainului cuprinde si persoanele juridice, deoarece prin strain trebuie sa intelegem orice subiect de drept, persoana fizica sau juridica.

Conform art.2 din legea romana, strainii nu pot organiza pe teritoriul Romaniei partide politice si alte organizatii similare acestora si nici nu pot face parte din acestea ori alte organizatii sau grupari, nu pot ocupa functii si demnitati politice, civile ori militare si nu pot initia sau organiza sau participa la manifestari ori intruniri care aduc atingere ordinii publice sau sigurantei nationale.

Sediul materiei il constituie nu numai OUG nr.194 din 2002 privind regimul strainilor in Romania ci si alte acte normative apartinatoare altor ramuri de drept ca si conventiile si tratatele internationale.

In ceea ce priveste interperetarea dispozitiilor legale referitoare la regimul juridic al strainilor, Constitutia Romaniei in art. 20(1), drept cel mai important standard de referinta in materia drepturilor si libertatilor persoanei: "Dispozitiile constitutionale vor fi interpretate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte".

2.Formele conditiei juridice a strainilor

In statele lumii, de regula sunt utilizate urmatoarele forme:

regimul national

regimul clauzei natiunii celei mai favorizate

Regimul special

3.Conditia juridica a strainului si conflictele de legi

O problema aparte o constituie distictia dintre conditia juridica a strainilor si conflictele de legi. Sub acest aspect precizam ca exista o delimitare intre conditia juridica a strainulor si conflictele de legi in domeniul starii si capacitatii persoanei , iar respectiva delimitare presupune doua probleme si anume:

normele referitoare la conditia juridica a strainului nu sunt norme conflictuale, ci substantiale. Regulile prin care se solutioneaza conflictele delegi sunt dimpotriva, norme conflictuale.

conditia juridica a strainului se refra la capacitatea de folosinta in timp ce conflictul de legi terimite la capacitatea de exercitiu.

4.Regimul juridic al strainilor in Romania

Regimul priveste urmatoarele aspecte:

intrarea strainilor in tara;

sederea strainilor in Romania;

iesirea strainilor din tara si

drepturile strainilor in Romania

situatia speciala a refugiatilor (legea nr.15 din 2 aprilie 1996 privind regimul si statutul refugiatilor. Statutul de refugiat se acorda la cererea strainului caredovedeste ca in tara de origineare temeiuri justificatede a fi persecuatt pentru considerente de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un anumit grup social, sau pentru opiniile sale politice. Acest statut poate fi insa obtinut si pentru considerente umanitare. Potrivit legii strainului caruia I s-a acordat statutul de refugiat, beneficiaza de el pe o perioada de trei ani cu posibiliattea prelungirii pe inca doi ani. In ceea ce priveste dreptul de azil Constitutia in art.17 precizeaza ca se acorda si se retarge in conditiile legii, cu respectarea tratatelor la care Romania este parte.

5.Drepturile si obligatiile romanilor in strainatate

6.Starea si capacitatea persoanelor in dreptul international privat

Statutele personale sunt legate de legislatia locului de origine sau al domiciliului unei persoane. Statutul personal are o putere "extrateritoriala" in sensul ca el urmeaza persoana si guverneaza statutul sau personal.

In ceea ce priveste definirea domiciliului, ca punct de legatura, sistemele de drept ale lumii sunt divizate intre tendintele criteriului cetateniei si acela care prefera domiciliu ca punc de legatura. Tarile anglo-saxone prefera (in special anglia, Canada, SUA) sunt favorabile domiciliului ca si Norvegia, Danemarca si dupa 1987 Elvetia.

Chiar daca celelate tari europene dau prioritate legaturii de cetateniei, iar actualmente se poate vorbi de o criza in domeniu, deoarece dubla cetatenie, cazurile in care sotii au cetatenii diferite, sau acestea difera intre parinti si copii ca si rolul din ce in ce mai redus intr-o lume in miscare, asa cum se intimpla in cadrul Europei, in U.E.

7.Norme conflictuale cu privire la relatiile de familie,

8.Norme conflictuale cu privire la bunuri si drepturi reale

9.Fundamentul regulii lex rei sitae

12.Actele romanilor in strainatate

Romanii care se gasesc in strainatate se pot vedea in situatia de a incheia diverse acte juridice, cum ar fi cazul testamentelor, al diferitelor declaratii autentice. Aceste acte se pot incheia in formele prevazute de legea romana sau de cea straina.

Actele de stare civila incheiate de romani in strainatate, fie in forma indicata de legea locului, fie in forma legii romane, au fost examinate de noi sub capitolul consacrat starii civile si asupra lor nu vom mai reveni.

Testamentul trebuie sa fie facut in forma dictata de legea romana si anume in forma olografa sau autentica. Legea nr.105/1992 referindu-se la intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului arata ca sunt socotite valabile daca actul respecta conditiile de forma aplicabile, fie la data cand a fost intocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricareia dintre legile urmatoare:
a) legea nationala a testatorului;
b) legea domiciliului acestuia;
c) legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat;
d) legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului;
e) legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite.

Contractele incheiate de particulari in strainatate se pot intocmi in forma indicata de legea locului sau in cea indicata de legea aplicabila fondului actului, in forma legii domiciliului partilor, a legii locului in care este situat imobilul care formeaza obiectul actului sau in alta forma.

13.Actele strainilor in Romania

Actele pe care le incheie un strain in Romania in forma ceruta de legea romana erau valabile conform vechiului text din al. 3 art. 2 cod civ. Actualmente textul a fost abrogat prin aparitia legii romane de drept international privat, fiind aplicabile dispozitiile art.69 din lege.

Dar daca legea nationala a strainului cere aplicarea formei prevazute de legea lui nationala ? Astfel ar fi cazul in care legea nationala a strainului cere forma autentica pentru testament. Va fi testamentul facut in forma olografa valabil ? Este o chestiune de calificare. Totul depinde de instanta in fata careia se prezinta procesul : in fata instantei romane, testamentul olograf incheiat de un strain in Romania va fi valabil, deoarece, pentru noi, este vorba de o chestiune de forma a actelor. Pentru instanta nationala a strainului testamentul olograf nu va fi valabil, pentru ca este vorba despre o problema de fond sau de capacitate.

14.Autonomia de vointa (lex voluntatis)

15.Evolutia principiului autonomiei de vointa

Originea veritabila a autonomiei de vointa trebuie cautata in lucrarile lui Charles Dumoulin (1500-1566). Avocat in Parlamentul Parisului, Dumoulin si-a imaginat extinderea cutumei Parisului si asupra bunurilor situate in afara jurisdictiei acestuia, in materia regimului matrimonial al sotilor. In speta in anul 1525, este vorba de regimului matrimonial al bunurilor sotilor De Ganey care aveau bunuri pe intreg teritoriul Frantei, intr-o epoca dominata de faramitarea feudala.

Legea aplicabila contractului este determinata de vointa partilor. Conventia permite partilor manifestarea vointei directe, exprese privind desemnarea lui lex contractus ca o adevarata libertate recunoscuta partilor. Clauza privind desemnarea legii poate fi stabilita si separat de contract, chiar reglementata separat, desi practic este supusa acelorasi reguli.

Autonomia de vointa a devenit altfel un principiu universal recunoscut in dreptul international privat. In baza autonomiei de vointa partile isi pot desemna, alege sau stabili legea care sa fie aplicabila contractului lor. Ar putea apare ciudat sau poate chiar ca un privilegiu ca cei care contracteaza sa-si poata desemna legea, ei insisi, spre deosebire de alte domenii cum ar fi capacitatea, succesiunea, casatoria, filiatia, drepturile reale unde acest lucru nu este posibil.

Autonomia de vointa este recunoscuta intr-o maniera larga, in sensul ca nu este ceruta nici o legatura intre legea desemnata de parti si contract. Se pare ca in situatii cu caracter international, s-a intamplat ca partile sa nu aleaga legea, dintr-un capriciu, sau partile se opresc la o lege care in mod obiectiv nu are nici o legatura cu contractul, dat fiind ca ele au descoperit ca au un interes comun, dar care nu poate fi interpretat, in mod necesar, cu intentia lor de a frauda legea.

16.Principiul autonomiei de vointa formulat de Charles Dumoulin

17.Autonomia de vointa in conventiile internationale

18.Limitari aduse autonomiei de vointa

19.Localizarea contractului (teoria lui Henri Batiffol

20.Domeniul legii contractului, in Baciu Angela Legea aplicabila vanzarii internationale de marfuri, Editura Junimea, Iasi , 2001

21.Legea aplicabila efectelor contractului

22.Determinarea legii aplicabile in lipsa vointei exprimate de parti

23.Principiul celor mai stranse legaturi

Principiul celor mai stranse legaturi reflecta normele aplicate in majoritatea statelor contractante, inainte de aparitia Conventiei. Acest concept obiectiv, a primit din ce in ce mai mult sprijin atat din partea literaturii de specialitate, cat si din practica instantelor de judecata.

Articolul 4, aliniatul 1 din Conventia de la Roma arata ca 'daca legea aplicabila contractului nu a fost aleasa in conformitate cu articolul 3, contractul va fi supus legii tarii cu care are cele mai stranse legaturi'. Legea aplicabila se determina prin analiza obiectiva a conexiunilor unui contract cu o anumita tara.    Articolul 4 solicita o analiza pur obiectiva, asa ca este inadecvat sa vorbim despre intentia partilor.

Legea romana, inspirandu-se din conventia de la Roma precizeaza ca in lipsa unei legi alese conform art. 73, contractul este supus legii statului cu care prezinta legaturile cele mai strinse, prezumandu-se ca exista atare legaturi cu legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice are, la data incheierii contractului, dupa caz, domiciliul sau, in lipsa, resedinta, ori fondul de comert sau sediul statutar.
Contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosinta temporara asupra unui imobil are legaturile cele mai strinse cu legea statului unde acesta se afla situat.

24.Prestatia caracteristica

In conformitate cu articolul 4, aliniatul 2, se prezuma ca un anumit contract are cele mai stranse legaturi cu tara in care partea ce urmeaza sa execute prestatia caracteristica isi are domiciliul, sediul sau fondul principal de comert la momentul incheierii contractului.

Articolul 4 este format din doua parti. In prima parte este mentionata prestatia caracteristica din contract ce trebuie identificata. In a doua parte se da o localizare geografica, referindu-se la resedinta obisnuita a partii ce trebuie sa efectueze prestatia caracteristica. Legea romana de drept international privat, preia conceptul si in articolul 77 stabileste regula potrivit careia legaturile cele mai stranse sunt cu legea statului "in care debitorul prestatiei caracteristice are, la data incheierii contractului, dupa caz, domiciliul, sau in lipsa resedinta ori fondul de comert sau sediul statutar".

25.Norme de procedura in materie de drept international privat

26.Competenta jurisdictionala

Solutionarea unor cauze privind raporturi cu element strain poate fi de competenta instantelor noastre. Instantele judecatoresti romane sint competente, in conditiile prevazute de dispozitiile ce urmeaza, sa solutioneze procesele dintre o parte romana si o parte straina sau numai dintre straini, persoane fizice sau persoane juridice. Sau in cazul in care o jurisdictie straina se declara necompetenta sa solutioneze o actiune formulata de catre un cetatean roman, aceasta poate fi introdusa la instanta din Romania cu care procesul prezinta cele mai strinse legaturi.

Cazurile in care instantele judecatoresti romane sint competente:

1. paratul sau unul dintre piriti are domiciliul, resedinta sau fondul de comert in Romania; daca piritul din strainatate nu are domiciliul cunoscut, cererea se introduce la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului din tara;
2. sediul piritului, persoana juridica, se afla in Romania; in sensul prezentului articol, persoana juridica straina este socotita cu sediul in Romania si in cazul cind are pe teritoriul tarii o filiala, o sucursala, o agentie sau o reprezentanta;
3. reclamantul din cererea de pensie de intretinere are domiciliul in Romania;
4. locul unde a luat nastere sau trebuia executata, fie chiar in parte, o obligatie izvorita dintr-un contract, se afla in Romania;
5. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii extracontractuale cu efectele sale se afla in Romania;
6. statia feroviara sau rutiera, precum si portul sau aeroportul de incarcare sau descarcare a pasagerilor sau marfii transportate se afla in Romania;
7. bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul se afla in Romania;
8. ultimul domiciliu al defunctului sau bunuri ramase de la acesta se afla in Romania;
9. imobilul la care se refera cererea se afla in Romania.

Competenta exclusiva a instantelor di Romania

Instantele romane sint exclusiv competente sa judece procesele privind raporturi de drept international privat referitoare la:
1. acte de stare civila intocmite in Romania si care se refera la persoane domiciliate in Romania, cetateni romani sau straini fara cetatenie;
2. incuviintarea adoptiei, daca cel ce urmeaza a fi adoptat are domiciliul in Romania si este cetatean roman sau strain fara cetatenie;
3. tutela si curatela privind ocrotirea unei persoane domiciliate in Romania, cetatean roman sau strain fara cetatenie;
4. punerea sub interdictie a unei persoane care are domiciliul in Romania;
5. desfacerea, anularea sau nulitatea casatoriei, precum si alte litigii dintre soti, cu exceptia celor privind imobile situate in strainatate, daca, la data cererii, ambii soti domiciliaza in Romania, iar unul dintre ei este cetatean roman sau strain fara cetatenie;
6. mostenirea lasata de o persoana care a avut ultimul domiciliu in Romania;
7. imobile situate pe teritoriul Romaniei;
8. executarea silita a unui titlu executoriu pe teritoriul Romaniei.

27.Legea aplicabila in procesele de drept international privat, art.158-162 din legea romana de drept int.privat

In procesele privind raporturi de drept international privat instantele romane aplica legea procedurala romana, daca nu s-a dispus altfel in mod expres. Legea romana stabileste si daca o anumita problema este de drept procedural sau de drept material.Capacitatea procesuala a fiecareia dintre partile in proces este cirmuita de legea sa nationala.Obiectul si cauza actiunii civile, in procesele privind raporturile de drept international privat, sint determinate de legea care reglementeaza fondul raportului juridic litigios. Dupa aceeasi lege se determina calitatea procesuala a partilor.

Mijloacele de proba pentru dovedirea unui act juridic si puterea doveditoare a inscrisului care il constata sint cele prevazute de legea locului incheierii actului juridic sau de legea aleasa de parti, daca ele aveau dreptul sa o aleaga.
Proba faptelor se face potrivit legii locului unde ele s-au produs.
Se va aplica legea romana, daca aceasta admite si alte mijloace de proba decit cele prevazute.

Legea romana este aplicabila si in cazul in care ea ingaduie proba cu martori si cu prezumtii ale instantei, chiar daca aceste mijloace de proba nu sint admisibile potrivit legii straine. Dovada starii civile si puterea doveditoare a actelor de stare civila sint reglementate de legea locului unde s-a intocmit inscrisul invocat.
Administrarea probelor se face potrivit legii romane.

Conform legii romane actele oficiale intocmite sau legalizate de catre o autoritate straina pot fi folosite in fata instantelor romane numai daca sint supralegalizate, pe cale administrativa ierarhica si in continuare de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei, spre a li se garanta astfel autenticitatea semnaturilor si sigiliului.

Supralegalizarea pe cale administrativa este supusa procedurii stabilite de statul de origine a actului, urmata de supralegalizarea efectuata fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular roman din statul de origine, fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular al statului de origine in Romania si, in continuare, in ambele situatii, de catre Ministerul Afacerilor Externe.

Scutirea de supralegalizare este permisa in temeiul legii, al unei intelegeri internationale la care este parte Romania sau pe baza de reciprocitate. Supralegalizarea actelor intocmite sau legalizate de instantele romane se face, din partea autoritatilor romane, de catre Ministerul Justitiei si Ministerul Afacerilor Externe.

28.Conditia strainului ca parte in proces

29.Efectele hotaririlor straine (recunoasterea hotararilor straine, refuzul recunoasterii)

In cazul legii romane de drept international privat, termenul de hotarare straina se refera la actele de jurisdictie ale instantelor judecatoresti, notariatelor sau oricaror autoritati competente un alt stat. De aceea hotararile straine sunt recunoscute de plin drept in Romania, daca se refera la statutul civil al cetatenilor statului unde au fost pronuntate sau daca, fiind pronuntate intr-un stat tert, au fost recunoscute mai intii in statul de cetatenie al fiecarei parti.

Hotararile referitoare la alte procese decit cele aratate mai sus pot fi recunoscute in Romania, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) hotarirea este definitiva, potrivit legii statului unde a fost pronuntata;
b) instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii mentionate, competenta sa judece procesul;
c) exista reciprocitate in ce priveste efectele hotaririlor straine intre Romania si in statul instantei care a pronuntat hotararea.

Recunoasterea hotaririi straine poate fi refuzata in unul dintre urmatoarele cazuri:
1. Hotarirea este rezultatul unei fraude comise in procedura urmata in strainatate;

2. Hotarirea incalca ordinea publica de drept international privat roman;
constituie un asemenea temei de refuz al recunoasterii incalcarea dispozitiilor art. 151 privitoare la competenta exclusiva a jurisdictiei romane;

3. Procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare, chiar nedefinitiva, a instantelor romane sau se afla in curs de judecare in fata acestora la data sesizarii instantei straine.

Recunoasterea nu poate fi refuzata pentru singurul motiv ca instanta care a pronuntat hotarirea straina a aplicat o alta lege decit cea determinata de dreptul international privat roman, afara numai daca procesul priveste starea civila si capacitatea unui cetatean roman, iar solutia adoptata difera de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane.

30.Arbitrajul de drept international privat

31.Conventia de arbitraj (clauza compromisorie si compromisul)

Prin clauza compromisorie se intelege acordul partilor de a supune litigiile lor unui arbitraj. Se numeste clauza compromisorie sau clauza de arbitraj, deoarece, de obicei, ea este exprimata sub forma unei stipulatii sau clauze ce se afla cuprinsa intr-un contract (denumit contract principal) si se refera la litigiile ce se vor naste cu privire la acel contract.

Se numeste compromis actul prin care partile cad de acord ca litigiul ivit intre ele sa nu fie supus jurisdictiei ordinare, ci unui arbitraj, specificand si conditiile in care va statua arbitrajul astfel desemnat.

32.Recunoasterea si executarea hotaririlor arbitrale

In cazul in care partile in proces au incheiat o conventie arbitrala, pe care una dintre ele o invoca in instanta judecatoreasca, aceasta isi verifica competenta.
Instanta va retine spre solutionare procesul daca:

a)    paratul si-a formulat apararile in fond, fara nici o rezerva intemeiata pe conventia arbitrala;

b)    conventia arbitrala este lovita de nulitate ori inoperanta; sau c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile piritului in arbitraj.

Recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine se face conform normelor prevazute, de lege pentru recunoasterea si executarea hotaririlor judecatoresti straine.in consecunta prevederile legii nr.105/1992 se aplica, in mod corespunzator, si sentintelor arbitrale straine.

Dispozitiile din conventiile internationale fac distinctie intre recunoasterea hotaririlor arbitrale straine si executarea lor. Potrivit art. 111 din Conventia de la New York din 1958, fiecare din statele contractante va recunoaste autoritatea unei sentinte arbitrale si va acorda executarea acestei sentinte conform regulilor dr procedura in vigoare pe teritoriul unde sentinta este invocata in conditiile stabilite de reglementarea uniforma.

Notiunea de recunoastere inseamna admiterea efectelor unei hotariri arbitrale straine in afara de puterea executorie. Recunoasterea opereaza de plin drept, nefiind conditionarea unei autorizari in statul solicitat. Executarea sentintelor arbitrale straine implica prealabila lor recunoastere.

In cazul in care conditiile de regularitate nu sunt indeplinite, sanctiunea consta in refuzul recunoasterii executarii sentintei arbitrale straine in intregul ei. Recunoasterea si executarea sentintei arbitrale straine poate fi si partial respinsa daca instanta arbitrala a depasit prevederile conventiei de arbitraj.

Intre cauzele de refuz ale recunoasterii si executarii nu mentioneaza si ordinea publica. In consecinta, anularea sentintei de arbitraj in statul de origine, pentru nesocotirea regulilor de ordine publica nu este de natura sa impiedice recunoasterea si executarea ei intr-o alta tara, in care ordinea publica ar fi incalcata.