DREPTUL FISCAL (subramura a dreptului financiar)

DREPTUL FISCAL (subramura a dreptului financiar)

    Izvorul principal este Codul fiscal (Legea 57/2003) si Codul de procedura fiscala.

In general, regulile de procedura fiscala se refera la competenta organului fiscal cu privire la:

    1) Administrarea creantelor fiscale;

    2) Executarea acestor creante;

    3) Exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare a legilor in materie fiscala.

    Principala forma de activitate a organelor fiscale este actul administrativ fiscal. Acesta imbraca forma scrisa si cuprinde elemente obligatorii ca si conditie de valabilitate, cum ar fi: denumirea organului emitent, data, motivele emiterii, sigiliul, etc.

    Importanta acestor elemente deriva din faptul ca lipsa unora poate determina nulitatea actului administrativ, inclusiv a celui fiscal.

    Actul administrativ fiscal trebuie comunicat partilor interesate, de la data comunicarii producandu-se efectele juridice pentru careia i se adreseaza actul/ sau actul poate fi publicat, data publicarii fiind momentul de la care intra in vigoare si produce efecte juridice.

Asezarea impunerii

    Inregistrarea fiscala a persoanelor fizice si juridice prin codul de identificare fiscala se face pe baza declaratiei fiscale. In urma acesteia se elibereaza certificatul de inregistrare fiscala ce reprezinta un titlu de creanta care stabileste si individualizeaza obligatiile de plata.

Alte titluri de creanta:

    - declaratii vamale;

    - decizii de impunere;

    - procese verbale de constatare si stabilire a contraventiilor;

    - ordonantele proceselor;

    - hotarari judecatoresti.

Modificarea obligatiilor fiscale intervine in urmatoarele situatii:

a) modif elemetelor care au stat la baza individualizarii obligatiilor fiscale din declaratia de impunere;

b) modificarea actelor normative;

c) acordarea inlesnirilor legale: esalonari, amanari, scutiri sau reduceri (prin constituirea de garantii);

Colectarea creantelor fiscale

Realizarea obligatiilor fiscale are urmatoarele modalitati:

    1) Stingerea prin executare:

    a) voluntara (plata, ca mijloc uzual);

    b) silita (at. cand se apeleaza la alta procedura si se urmareste debitorul pe ultimii 5 ani, inclusiv pentru amenzile contraventionale).

    2) Alte modalitati de realizare a obligatiilor fiscale:

    a) compensarea;

    b) scaderea pentru cauze de insolvabilitate;

    c) deschiderea procedurii de reorganizare sau faliment;

    d) anularea creantei.

Procedura executarii silite

 Mijloace de executare silita:

    1) poprirea care se impune asupra veniturilor, titlurilor de valoare, altor bunuri incorporale, (drepturi de proprietate intelectuale - brevet de inventie), asupra salariilor, pensiilor, ajutoarelor si indemnizatiilor.. In cazul in care poprirea nu are obiect, se va trece la:

    2) executarea silita a bunurilor mobile - se instituie un sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ca prima masura de siguranta (scopul este acela de a se impiedica instrainarea bunului - vanzare, donatie);

    3) executarea silita a bunurilor imobile, ca si a celor mobile se face prin intelegerea partilor sau prin vanzarea la licitatie, daca nu, se opteaza pentru vanzarea prin consignatie a bunurilor mobile sau prin vanzarea directa.