Deontologia comunicatorului. Codul de conduita profesionala al purtatorului de cuvant al unei organizatii III

Etica relatiilor cu presa

Intre relatiile cu persoane din exteriorul institutiei, pentru purtatorul de cuvant, reprezentantul organizatiei pentru care el lucreaza, relatiile cu mass-media constituie una dintre cele mai importante parti componente ale relatiilor cu publicul. Relatiile cu mass-media sunt constituite dintr-un trafic de informatie ce "curge" in doua sensuri, fiind puntea de legatura dintre organizatia in cauza si, respectiv, presa, radio sau televiziune. Procesul functioneaza bine doar daca exista incredere, profesionalism dinspre ambele parti, organizatie si mijloacele de informare, pentru partenerul cu care lucreaza.

Codul international de la Lisabona de conduita profesionala in Relatii Publice (adoptat de catre Adunarea Generala a Confederatiei Europene de Relatii Publice la Lisabona in 16 aprilie 1978 si adoptat apoi de 11 asociatii nationale provenind din 15 state europene) prevede urmatoarele: " In cadrul conduitei sale profesionale, specialistul in relatii publice trebuie sa demonstreze onestitate, integritate intelectuala si loialitate. In special va actiona in asa fel incat sa nu enunte comentarii care sa induca in eroare sau informatii false sau eronate (.). In practica profesiei sale, specialistul de relatii publice trebuie sa fie discret. Trebuie, totodata, sa respecte cu scrupulozitate confidentialitatea profesionala si, mai ales, nu trebuie sa dezvaluie nici o informatie confidentiala primita de la clientii sau angajatorii sai actuali, din trecut sau prezent, sau sa foloseasca astfel de informatii fara o autorizatie speciala in acest sens".

Opinia publica in general se formeaza sub influenta a ceea ce citesc oamenii in presa centrala, locala, cea de specialitate, a ceea ce vad la televizor ori aud la posturile de radio. De aceea, nu este lipsit de importanta pentru un comunicator sa-si mentina permanent focalizata atentia asupra noutatilor interesante pentru public, informatii prompte, reale, sincere, informatii clare, concise, directe.

Institutia purtatorului de cuvant

Informatiile destinate publicului pot parveni din doua surse, si anume, secrete si nesecrete. Cele din urma, pot fi impartite la randul lor in deschise (adica accesibile publicului larg si vehiculate de mas-media) si oficiale (informatii ce provin dintr-o institutie). Una dintre aceste institutii abilitate a fi o sursa oficiala de informatie, este institutia purtatorului de cuvant - institutie ce are menirea de a transforma informatii pana nu demult secrete in informatii oficiale care preluate de mass-media devin informatii deschise.

La prima vedere, misiunea pare cat se poate de simpla: a spune ceea ce este permis la momentul permis si in "cantitatea" prestabilita. In primul rand, orice purtator de cuvant trebuie sa fie o persoana    credibila, aceasta fiind o conditie esentiala. A doua conditie ar fi ca trebuie sa aiba calitati de comunicare foarte bune. Trebuie sa fie capabil sa comunice atat cu jurnalistii cat si cu cei care fac parte din institutia pe care o reprezinta astfel incat jurnalistii sa afle ceea ce doresc la timp util, iar membrii institutiei sa furnizeze informatiile necesare. Purtatorul de cuvant este mediatorul intre jurnalisti si institutia pe care o reprezinta. El este imaginea mereu prezenta in fata publicului si mai ales a mass-media, imagine care trebuie sa fie mereu optimista, stapana pe sine, credibila si cu putere de impact. Fiind o profesie din domeniul comunicarii si informarii, secretul succesului profesional il constituie cantitatea si mai cu seama calitatea muncii.

In literatura de specialitate se considera ca nu e de preferat folosirea in aceasta calitate, de purtator de cuvant, a ziaristilor profesionisti.

Una dintre cele mai importante conditii ale activitatii responsabilului pentru lucru cu presa este de a cunoaste in detaliu sarcinile si scopurile organizatiei pe care o reprezinta, lucru fara de care e imposibila organizarea relatiilor si furnizarea eficienta a informatiei necesare presei.

Responsabilul pentru lucru cu presa din cadrul oricarei organizatii are trei sarcini principale: sa furnizeze materiale pentru presa care ar sta la baza articolelor jurnalistilor; sa raspunda la cerintele presei si sa acorde servicii informationale complexe; sa urmareasca informatiile de la radio, televiziune, din presa scrisa, sa ia masuri in caz de necesitate pentru a corecta erorile si informatia eronata din declaratiile pentru presa si, daca e nevoie, sa inainteze dezmintiri.

Purtatorul de cuvant are numeroase atributii de functie, intre altele fiind persoana care se ocupa si raspunde direct de tot ceea ce se refera la imaginea conducatorului institutiei - aparitii publice, interviuri, conferinte, intalniri cu presa, intalniri oficiale, etc. Este cel care isi asuma declararea pozitiilor institutiei si anuntarea in premiera a diverselor evenimente in cadrul intalnirilor cu presa. Purtatorul de cuvant al unei organizatii este practic permanent disponibil pentru a dialoga cu presa si pentru a face cunoscute opiniei publice demersurile pe care respectiva organizatie le face in permanenta pentru onorarea politicilor declarate.

Specialisti in domeniu mentioneaza ca portretul robot al purtatorului de cuvant ideal ar avea urmatoarele 5 caracteristici obligatorii: un bun purtator de cuvant stie intotdeauna sa puna intrebarea potrivita dar, mai ales, stie intotdeauna sa dea raspunsul potrivit, fiind totodata o persoana care detine capacitatea unica de a emana credibilitate. Stie cum sa interactioneze cu oamenii, stie sa adopte intotdeauna atitudinea cea mai potrivita in relatia organizatiei cu presa si e totodata una dintre persoanele care foloseste frecvent pronumele "noi" si mai putin pronumele "eu". Este stabil din punct de vedere emotionale chiar si cand isi desfasoara activitatea sub presiune. Mai este si foarte motivat, o insemnata parte a motivatiei rezidand tocmai in capacitatea de a dezvolta solutii creative. Nu in ultimul rand, stie sa-si articuleze ideile destul de convingator, fie ca o face in scris, fie ca aceasta are loc in fata ziaristilor veniti la conferintele de presa.

Prin examinarea atenta a continutului informatiei, a emitentului, a momentului si contextului lansarii ei, prin verificarea de mai multe surse si, cand este posibil si printr-o confruntare cu realitatea ce o vizeaza, un bun comunicator, un bun purtator de cuvant, poate preveni manipularea prin dezinformare. Pentru cel aflat intr-o astfel de postura in primul rand este nevoie de un efort imens in activitatea de zi cu zi: efort de documentare, de analiza si sinteza, de procesare a informatiei, de comunicare in cel mai onest si inteligibil mod.

Un bun purtator de cuvant nu uita niciodata cele "12 porunci in dialogul cu presa": "Cunoaste-i mesajul", "Cunoaste-ti auditoriul", "Asculta cu atentie intrebarea", "Raspunde la intrebare", "Fii pozitiv", "Nu minti", "Nu spune niciodata nu comentez", "Nu spune niciodata mai mult decat stii", "Nu spune niciodata ceva ce nu vrei sa se citeze", "Incearca sa detii controlul dialogului", "Fii tu insuti", "Adu-ti aminte mereu de cele 12 porunci".