Fondul de comert

Definitie, caracteristici

Fondul de comert este definit, dupa unii autori, ca un ansamblu de bunuri, mobile si imobile, corporale si incorporale pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale in desfasurarea activitatii sale lucrative . Aceasta definitie a fost preluata si de Legea nr. 11/1991 peivind combaterea concurentei neloiale , in speta in completarea adusa prin Legea nr. 298/2001. Fondul de comert se creaza asadar prin afectarea unor bunuri ale societatii comertului pe care aceasta il face

Compunerea fondului de comert

Prin compunerea fondului de comert se inteleg elementele care il alcatuiesc, si anume:

bunuri imobile (constructii si cladiri);

buniri mobile corporale (utilaje, echipamente, materii prime, produse finite etc.);

bunurile mobile incorporale (firma, emblema, clientela, vadul comercial, drepturile de proprietate industriala

In continuare, doctrina a aratat ca fiind caracteristici ale fondului de comert urmatoarele:

este un bun in sine, autonom de elementele care il compun, putand face (teoretic) obiect al unor acte juridice (vanzare, locatiune, aport, gaj etc.) in mod distinct de aceste elemente;

este un bun mobil incorporal, chiar daca acceptam ca in cuprinsul lui se afla si bunuri imobile ori corporale. Aceasta deoarece principala componenta a fondului de comert o constituie bunurile mobile incorporale (clientela, vadul comercial, marcile etc.);

este o universalitate de fapt, creata prin vointa titularului sau care confera astfel o afectatiune speciala a bunurilor din patrimoniu care il compun[5].

Desi toata doctrina si practica judecatoreasca recunosc existenta fondului de comert, opiniile divesilor autori in ceea ce priveste compunerea acestuia sunt foarte diferite, uneori extreme . Singurul element din compunerea acestui fond cu care doctrina este unanim de acord sunt bunurile mobile, corporale si, inseosebi, incorporale, de natura sa atraga clientela, adica produsele fabricate sau aflate in curs de fabricare, stocurile de marfuri, firma, emblema, vadul comercial, drepturile de proprietate intelectuala si chiar clientela in sine.

In opinia noastra, fondul de comert este strans legat de persoana comerciantului, ceea ce inseamna cainstrainarea intregului fond sau cea mai mare parte a lui este permisa doar comerciantului-persoana fizica. In conditiile in care, de lege lata, actele de dispozitie asupra fondului de comert sunt permise , ramane la latitudinea asociatilor unei societati comerciale sa hotarasca dizolvarea societatii ramase fara fond de comert, fara ca acest lucru sa excluda dreptul creditorilor sociali de a exercita actiunea pauliana impotriva actului de instrainare a fondului de comert sau de a cere falimentul, fiind greu de crezut ca societatea poate continua sa functioneze, platindu-si datoriile (considerand ca acestea nu intra in fondul de comert), in conditiile in care va fi obligata, ulterior instrainarii fondului, sa isi schimbe radical domeniul comertului