Desfaurarea procesului si sistemul proceduri legisactiunilor

Desfaurarea procesului si sistemul proceduri legisactiunilor

Procedura legisactiunilor ca si procedura formulara se caracterizeaza prin impartirea procesului in doua faze:

a)Faza in iure-faza magistratului

faza in iure incepea prin citarea paratului,spre deosebire de dreptul modern unde sarcina citarii revine instantei la romani aducerea paratului in fata magistratului era asigurata exclusive de catre reclamant.

Procedeele de citare cunoscute au fost:

-In ius bocatio-procedeu de citare care poarta urme vizibile ale justitiei private din epoca geptilica.Intru cat domiciliul era inviolabil citarea putea avea loc numai pe strada unde intalnindu-l pe parat reclamantul pronunta cuv solemne:

-In ius te voco.

-Vadimoniu extra judiciar-consta intr-o intelegere    partilor asupra datei,cand se vor prezenta in fata magistratului;

-condictio-reprezinta o somatie prin care paratul este chemat in fata magistratului.

Ambele parti trebuie sa se prezinte in fata magistratului,iar reclamantul este primul care vorbeste,afirmadu-si pretentiile prin cuvinte solemne si anumite gesturi corespunzatoare legisactiunii respective.Fata de pretentiile reclamatului paratul poate sa adopte trei atitudini:

-fie sa recunoasca pretentiile in fata magistratului(se numea confesio in iure-cel ce recunoaste este asimilat cu cel condamnat)

-poate sa nege pretentiile reclamndului(procesul trece in cea de-a doua faza )

-atunci cand paratul nu se apara    cum trebuie.

In sistemul legisactiunii rolul pretorului se reduce la pronuntarea unor cuvinte solemne:

-DO-cuvantul pe care il rosteste pretorul dup ace partile si-au expus pretentiile contradictorii si numeste un judecator;

-DICO-cuvantul prin care pretorul atribuie in cursul procesului posesia provizorie a obiectului litigious uneia din parti.

-ADDICO-cuvantul prin care pretorul ratifica declaratia uneia dintre parti recunoascund dreptul acesteia.

Anumite litigii puteau fi solutionate fara a se mai recurge la organizarea unui process ca urmare a folosirii de catre pretor a unuia din urmatoarele mijloace procedurale:

-stipulatiunea(contracte verbale incheiate de parti la ordinal pretorului)

-interdictele(ordine prin care pretorul rezolva pe cale adiminstrativa anumite litigii.

-trimiterea in posesiunea lucrurilor(mijloc de constrangere impotriva persoanelor care cautau sa impedice recunoasterea sau realizarea unor drepturi.

-recunerea in situatia anterioara(restitutio inintegrium)este ordinal prin care pretorul anumleaza actul pagubitor pt reclamant,repunand partile in situatia pe care o aveau inainte de efectuarea acelui act.

b)Faza in iudicio

in cazul in care paratul neaga pretentiile reclamantului folosind cuvintele si gesturile prevazu-te in legisactiunea .......se trece la cea de-a doua faza a procesului(.....................................care va solutiona pricina pronuntand o hotarare.

De regula judecatorul era ales de parti si confirmat de catre magistrate.

Judecatorul era fie un jurat unic(Iudex unus)fie un arbitru(arbiter)in functie de natura conflictelor pe care le solutionau.Procesele puteau fi judecate si de tribunale care erau de doua feluri:

-tribunale nepermanente-acestea erau formate din judecatori acesi de parti in numar impar 3,5,7 si judecau procesele impotriva guvernatorilor de provincie;

-tribunale permanente-erau cele mai importante si erau formate din 10 barbati ce judecau procesele referitoare la libertate dar mai existau si cei 100 de barbatii care judecau procesele referitoare la proprietate si mostenire.

Inainte de inceperea procesului in acesta faza avea loc luarea de martori(litis contestation)partile invitau un numar de martori pentru a lua cunostinta de cele petrecute in fata m,agistratului ca si de vointa lor de a se judeca.Ambele parti trebuiau sa se prezinte in fata judecatorului,iar daca una dintre acestea lipseau se astepta pana la amiaza si apoi se da castig de cauza partii prezente.

Legisactiunii de judecata

Legisactiuni de judecata

1)Legis action per sacramentum-procedura prin juramant.

Procedura prin juramant este o actiune folosita ori de cate ori legea nu indica o alta actiune,era o procedura de drept comun.Corespunzator impartiri drepturilor in drepturi reale si personale sacramentum era de doua feluri:sacramentum in rem(privea un lucru-dreptul de proprietate si mai exista sacramentum impresonam-privitor la persoana,sau prvitor la drepturi personale sau obligate).

2)Iudicis arbitrive postulation -consta intr-o cerere adresata magistratului pentru ca acesta sa desemneze un judecator sau un arbitru.Acesta forma procedurala avea un caracter exceptional aplincandu-se numai acolo unde procedura comuna respectiv sactramentum nu se putea aplica.

3)Legis action per condictionem-procedura prin somatie si a fost introdusa intre anii 200 si 150 i.e.n. si se refera la activitatea partilor in fata magistratului,atunci cand partile se aflau in dezbatere contra dictorie.

Legisactiunile

1)Manus inection(punerea maini)-acesta procedura era utilizata in scopul executari sentinctei de condamnare atunci cand aceasta primeste o suma de bani.

In dreptul roman sentincta de condamnare nu atragea executarea imediata intru cat fiind pronuntata de un particular era nevoie de organizarea unui nou process partile urmand sa ajunga din nou in fata magistratului singurul care putea ordona executarea sentinctei.Acesta legisanctiune este de trei feluri:

a)mauus inection iudicati-este subsecventa unui proces-inseamna punerea maini in baza unei sentincte.

b)manus inection pro iudicato-punere maini ca sic and ar fi fost o sentincta.Reclamantul era scutit de a face un process prealabil fiind pus intr-o situatie similara cu efectoarea unei judecati si obtinerea unei sentincte de condamnare.

c)manus inection pura-punearea maini pur si simplu.Nu prespunea un process prealabil si nici numai necesita interventia unui tert.

2)Picnoris capio-luarea de gaj-o legisactiune cu caracter extra judiciar intru cat nu presupunea existenta unei sentincte de condamnare ca urmare a unui proces si nici prezenta magistratului.Ea presupunea luare de catre creditor cu pronuntarea unor cuvinte solemne si in prezenta martorilor a unui bun al depitorului pentru a-l constrange in acest fel sa-si plateasca datoria.

Cazurile in care se aplica aceasta procedura de executare urmarea ocrotirea intereselor unor anumiti patriculari sau ale statului.

Aceste stature sunt:

a)in cazul persoanei care a vandut un animal destinat sacrificiului religios(vanzatorul putea proceda la picnoris capio impotriva cumparatorului care nu a achitat pretul.

b)in cazul ostasilor care nu si-au primit solda sau plata notretului calului de la persoanele care fiind scutite de serviciul militar si de alte impozite avea obligatia sa suporte aceste sarcini.

c)picnoris capio putea fi folosita de persoanele insarcinate cu strangerea impozitelor impotriva celor care nu plateau impozitele.

Procedura formulara

Dupa ultimele razboaie punice intre ani 218-201 I.e.n si 149-146 i.e.n statul roman a cunoscut o inflorire economica fara precedent manifestata prin cresterea productiei de marfuri si dezvoltarea comertului.

In aceste conditii procedura legisactiunilor(era o procedura greoaie)numai corespundea noului stadiu in care se afla societatea romana.

Explicand motivele aparitiei proceduri formulare Galius arata ca legisactiuniile devenise cu timpul odioase iar cea mai mica greseala ducea la pierdearea procesului.Legisactiuniile au fost inlaturate prin legea aebutia si prin cele doua legi iulia.

Caracterele proceduri formulare

In procedura formulara partile numai sunt sustinute in fata magistratului sa se exprime in anumite cuvinte solemne si gesture rituale ele vorbind liber acum,insa impreuna cu magistratul era obligate sa redacteze un mic program (un inscris numit formula).

Formula era adresata judecatorului si continea instructiunii asupra modului de desfasurare a procesului.

Existenta formulei constituie deosebirea ei esentiala intre procedura formulara si procedura legisactiunilor.

Structura formulei

Potrivit lui Gaius formula are mai multe parti:unele principale si alte acesori.

Inaintea partilor formula incepea in todeauna cu numirea judecatorului unic.

Partile principale ale formulei sunt:

-intentio

-demonstratio

-adiudicatio

-condemnatio

Cu exceptia lui intention care este cuprins in orice formula celelalte parti principale pot figura sau nu in formula.

Partile acesori sunt:

-praescriptiones

-exceptiones

Aceste parti pot lipsi din formula,iar introducerea lor se face numai la cererea partilor.

Prima parte- este partea esentiala a formei care urmeaza dupa numirea judecatorului.

Demonstration-este partea formulei care cuprinde cauza juridica adica actul pe care reclamantul isi intemeiaza pretentiile sale.

Adiudicatio-inseamna atribuirea -se intalneste numai in trei actiuni civile si anume actiunile de:-

hotarnicie si la cele din -

iesire din diviziune si -

partaj succesoral

Condemnation este partea din formula prin care magistratul investeste pe judecator cu dreptul de a condamna sau de a absolvi pe cineva.

Presctiptiones inseamna prescriptiunile aceste parti acesori ale formulei sunt puse inainte de intentiofiind prin interesul reclamantului(proactore)fie in intereseul paratului(pro reo)

Exceptions -reprezinta mijloace de aparare prin care paratul nu neaga in mod direct pretentiile reclamantului    si invoca anumite fapte de natura sa stopeze acese pretentii.