SUBIECTELE DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC

SUBIECTELE DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC

Subiecte ale dreptului international sunt acele entitati capabile sa participe la raporturi guvernate de dreptul international si, in cadrul acestor raporturi, sa fie titulare de drepturi si obligatii.

Doctrina si practica dreptului international contemporan recunosc drept subiecte ale dreptului international urmatoarele: statele, organizatiile internationale interguvernamentale si miscarile de eliberare nationala.

Statele

a) Statele ca subiect de drept international

Statele constituie principalele subiecte ale dreptului international, in baza suveranitatii lor.

Statele sunt subiecte tipice, fundamentale, ale dreptului international, constituind entitatile politico-juridice care au dreptul nelimitat de a participa la elaborarea normelor de drept international. Ele sunt in acelasi timp subiecte de drept international universale, singurele care au capacitatea de a-si asuma totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter international.

Pentru a fi subiecte de drept international, statele trebuie sa intruneasca urmatoarele elemente: o populatie permanenta; un teritoriu determinat; o autoritate guvernamentala; capacitatea de a intra in relatii cu alte state, implicand suveranitatea. Din punct de vedere al organizarii lor, statele pot fi unitare sau compuse. Exista mai multe tipuri de state compuse: uniunea personala, uniunea reala, confederatia, federatia si asociatiile de state. Dreptul international a cunoscut si unele forme de state dependente, tipice fiind vasalitatea si protectoratul.

b) Neutralitatea statelor

Dreptul international recunoaste dreptul statelor ca in anumite situatii sa-si declare neutralitatea. Neutralitatea statelor este de doua feluri: neutralitatea clasica si neutralitatea permanenta.

Neutralitatea clasica este situatia juridica speciala in care se afla un stat care in timpul unui conflict armat international nu ia parte la ostilitati, continuand sa intretina relatii normale cu celelalte state, inclusiv cu cele beligerante. Statul neutru are obligatia de a nu sprijini vreun stat aflat in conflict, atitudinea sa trebuind sa se caracterizeze prin abtinere si impartialitate, iar celelalte state trebuie sa-i recunoasca statutul de neutralitate.Neutralitatea permanenta este situatia in care un stat se angajeaza sa ramana neutru fata de orice conflicte armate care ar interveni si sa duca o politica generala in acest sens.

Instituirea     neutralitatii permanente se face prin acte interne ale statului care isi asuma acest statut, urmate de acte de recunoastere si garantare din partea altor state, in special a marilor puteri, si implica obligatii atat din partea statului permanent neutru, cat si din partea celorlalte state. Exemplul clasic de stat permanent neutru il constituie Elvetia.

c) Recunoasterea statelor

Recunoasterea statelor este un act unilateral prin care statele admit ca ele considera o noua entitate politico-juridica drept stat, recunoscandu-i personalitatea juridica in planul relatiilor internationale. Recunoasterea este un act politic generator de efecte juridice. In principiu, recunoasterea are un caracter declarativ si nu constitutiv de drepturi statul existand si in lipsa recunoasterii, dar neputand avea relatii cu statele care nu il recunosc.

d) Succesiunea statelor

Modificarea teritoriului de stat prin reunirea mai multor state intr-unul singur pe calea fuziunii sau a absorbtiei, prin dezmembrare si constituirea mai multor state din unul singur, prin separarea sau secesiunea unui stat sau prin transferul unor teritorii de la un stat la altul, pune problema succesiunii noilor state sau a statelor care si-au marit teritoriile la unele drepturi si obligatii ale statelor anterioare. In principiu, statul succesor nu este continuatorul statului predecesor in plan juridic si nu este obligat sa preia automat si integral drepturile si obligatiile statului predecesor, dar

dreptul international a stabilit anumite reguli si modalitati juridice care trebuie sa fie respectate in cadrul procesului de succesiune. Probleme de succesiune se ridica in special in legatura cu tratatele incheiate, cu bunurile si creantele statului anterior, cu arhivele acestuia, iar uneori si cu cetatenia persoanelor.

Organizatiile internationale interguvernamentale

Organizatiile internationale au calitatea de subiect derivat al dreptului international, aparitia lor fiind intotdeauna rezultatul acordului de vointa al unor state, care hotarasc asupra infiintarii, precum si asupra scopurilor, functiilor, mecanismelor institutionale si a principiilor lor de functionare.

Prin actul lor de infiintare, organizatiile internationale dobandesc personalitate juridica de drept international, care le permite sa-si asume anumite drepturi si obligatii cu caracter limitat, potrivit principiului specialitatii, adica in limitele scopurilor si functiilor ce le-au fost conferite.

Miscarile de eliberare nationala

Miscarile de eliberare nationala au personalitate juridica si calitatea de subiect al dreptului international numai in masura in care sunt recunoscute de catre state, pentru aceasta fiind necesar ca ele sa indeplineasca anumite conditii: sa aiba un organ reprezentativ, sa actioneze in numele unei natiuni si sa se manifeste pe un teritoriu propriu, eliberat. Drepturile lor sunt mai limitate, in acord cu scopul propus, si au un caracter tranzitoriu, pana la dobandirea independentei popoarelor in cauza.