Dreptul comunitar si raspunderea penala a persoanelor juridice

Dreptul comunitar si raspunderea penala a persoanelor juridice

Dreptul comunitar a cunoscut in ultimii ani o evolutie favorabila a legislatiei privind raspunderea persoanei juridice. La inceputul anilor '90, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene statua ca "dreptul comunitar nu obliga un stat membru la introducerea in dreptul sau national a raspunderii penale a persoanei juridice" (Decizia din 2 octombrie 1991). Din interpretarea per a contrario a acestei decizii se desprinde concluzia ca statele membre ale U.E pot sa consacre in dreptul lor intern principiul raspunderii penale a persoanelor juridice sau asa cum s-a statuat in doctrina, dreptul comunitar recunoaste principiul raspunderii penale a persoanelor juridice dar nu impune instaurarea acestuia. Anii care au urmat, au modificat treptat pozitia legislatiei comunitare in problema raspunderii penale a persoanei juridice, din acceptata devenind recomandata, iar ultimele evolutii par sa confirme o pozitie de impunere.

Desi in mod traditional se considera ca dreptul penal excede sferei de competenta a organelor comunitare ramanand un atribut al legiuitorului national, inca din primii ani s-a creat un sistem de sanctiuni care viza o componenta a dreptului adminstrativ penal national. Astfel, art. 85 din Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana (1957), interzice orice acorduri intre intreprinderi, orice decizii ale asociatiilor de intreprinderi si orice practici concertate care sunt susceptibile sa afecteze comertul intre statele membre si care au ca obiect sau ca efect impiedicarea, restrangerea sau distorsiunea concurentei in interiorul vietii comunitare.

Dintre statele care respingeau vehement raspunderea penala a persoanei juridice mentionam Italia si Grecia (pe probleme de neconstitutionalitate), Germania si Austria (pe probleme de traditie).

Trebuie facute unele precizari asupra modului in care functioneaza raspunderea penala a persoanei juridice in alte tari.

In dreptul international public si in dreptul european, raspunderea penala a persoanelor juridice este reglementata sau recomandata doar in cazuri exceptionale cum ar fi spalarea banilor (pct. 2b din recomandarile din partea "Financial Task Force on Money Laundering" din 2003), protectia mediului (Decizie-cadru a Consiliului UE referitor la protectia mediului prin mijloace de drept penal, ABl. UE nr. L 29 p. 55), precum si in legatura cu acte de coruptie ("Brussels Convention on the Protection of Financial Interests of the European Communities dated 26 July 1995", "The Brussels' Protocol dated 26 November 1996" si "The OECD Convention on the corruption of foreign public officers in international transactions dated 17 December 1997").

In acest sens, Romania depaseste cerintele impuse prin dreptul international public si dreptul european, incriminand ca infractiuni care pot fi savarsite de o persoana juridica un numar mai mare de fapte (cum ar fi, spre exemplu, vatamarea corporala din culpa). Italia, de exemplu (prin Decret-Lege 231/2001), a implementat o legislatie similara. Codul penal francez prevede, in art. 121-2 si 121-3, o raspundere generala a persoanelor juridice pentru fapte comise de functionarii sai in interesul persoanelor juridice.

Pana in anul 1994 sistemul penal francez nu admitea decat o singura responsabilitate, cea a persoanei fizice, consecinta a principiului personalitatii pedepsei. Raspunderea conducatorilor unei personae juridice a devenbit treptat insufuicienta data fiind importanta crescanda a persoanelor juridice si a criminalitatii in afaceri. Odata cu admiterea raspunderii penale a persoanei juridice prin Codul Penal din 1994, aceasta raspundere a fost admisa pentru anumite infractiuni si nu o exclude pe cea a persoanelor fizice. Referitor la persoanel juridice ce pot fi trase la raspundere in legislatia franceza se prevede ca nu pot fi responsabile decat persoanele de drept privat si unele persoane de drept public.

Raspunderea persoanelor juridice de drept public este limitata: statul nu raspunde penal iar unitatile teritoriale nu pot fi raspunzatoare decat daca activitatea vizata poate face obiectul unei delegari (ex. tratarea apelor dar nu mentinerea ordinii publice). Infractiunile ce pot fi imputate persoanelor juridice in dreptul francez sunt limitate de indeplinirea a doua conditii: principiul specialitatii si principiul insusirii actului de catre persoana juridica. Acest din urma principu permite verificarea faptului daca responsabilitatea este intr-adevar a persoanei juridice si nu a persoanelor fizice, desi faptele persoanei juridice sunt realizatea de catre personae fizice. Trebuie deci ca infractiunea comisa de un organ sau de un reprezentant caruia i s-au conferit functii de conducere, de administrare sau de gestiune, abilitat sa ia decizii susceptibile de a angaja persoana juridica.Pe de alta parte, infractiunea trebuie comisa in in interesul persoanei juridice persoana fizica trebuie sa fi actionat in interesul persoanei juridice. Daca infractiunea este comisa de un organ sau de un reprezentant actionand in limitele functiilor primate, in numele persoanei juridice, raspunderea penala a persoanei juridice va putea fi angajata. In ceea ce priveste pedepsele aplicabile persoanelor juridice, se prevede ca amenzile sunt cele stabilite pentru persoana fizica dar inmultite cu 5. Pedepsele complementare sunt aplicabile, numai daca legea o prevede expres. Este vorba despre pedepse adaptate la specificul infractorului, in speta persoana juridica: interzicerea de a emite cecuri si dizolvarea.

In Austria a intrat in vigoare, la 1 ianuarie 2006, o lege speciala (Verbandsverantwortlichkeitsgesetz - VbVG) care a introdus ca principiu general o raspundere penala a persoanelor juridice pentru orice fapta penala savarsita de persoane din conducerea persoanei juridice (membrii managementului, membri ai consiliului de supraveghere, precum si alte persoane cu o influenta determinanta asupra conducerii), precum si de catre functionarii acesteia (angajati, inclusiv cei temporari sau prin leasing de forta de munca). Pentru a raspunde penal pentru o fapta savarsita de o persoana din conducerea persoanei juridice, fapta trebuie sa fie (a) savarsita in favoarea persoanei juridice si (b) prin incalcarea unei obligatii a acesteia. Ca o conditie suplimentara, pentru ca persoana juridica sa raspunda pentru fapta unui functionar al acesteia, este necesar ca respectivul functionar sa fi savarsit el insusi o infractiune.

O diferenta importanta intre legislatia romana si cea austriaca in domeniul raspunderii penale a persoanelor juridice este aceea ca in Codul penal roman este expres prevazuta sanctiunea dizolvarii persoanei juridice, ca pedeapsa complementara, in timp ce legea penala austriaca prevede expres posibilitatea acordarii de inlesniri la plata in cazul in care o amenda penala ar putea pune in pericol supravietuirea economica a respectivei persoane juridice. Mai mult chiar, potrivit dezbaterilor parlamentare si documentatiei existente cu privire la acest subiect, rezulta expres vointa legislativului din Austria ca dizolvarea persoanei juridice sa nu intervina ca urmare a unei condamnari penale.

In final trebuie mentionata si situatia din SUA cu privire la raspunderea penala a persoanei juridice: Curtea Suprema a Statelor Unite a statuat pentru prima data in 1909, in cazul New York Central & Hudson River Railroad v. United States, principiul raspunderii superiorului (adica a persoanei juridice) in cazul in care un functionar savarseste o fapta penala cu intentie in exercitarea atributiilor conferite acestui functionar de persoana juridica in cadrul careia respectivul functionar activeaza.