Dreptul intern - izvor secundar al extradarii

Dreptul intern - izvor secundar al extradarii

Inca de la inceputul secolului al XIX-lea, mai multe tari si-au propus ca institutia extradarii sa fie reglementata prin lege, astfel incat aceasta sa constituie cadrul juridic pentru incheierea unor conventii in materie, iar in lipsa lor sa constituie pentru statul respectiv un fel de drept comun . Legea belgiana este cea mai veche lege care a reglementat extradarea (1833). Dupa aceasta au urmat legile din SUA (1848), Anglia (1870), Olanda si Luxemboug (1875), Argentina si Canada (1907), Brazilia (1911), Suedia (1913), Finlanda (1922), Franta (1927), Germania (1928), Romania (1971).

In tara noastra, extradarea a fost reglementata ca institutie de drept pentru prima data prin articolele 16-19 din Codul penal si respectiv art. 630-638 din Codul de procedura penala Carol al II-lea, textele privitoare la extradare nefiind decat consacrarea principiilor cunoscute din dreptul penal international si dreptul gintilor.

In prezent in majoritatea statelor lumii exista legi speciale care reglementeaza institutia extradarii, prevazand conditiile de forma si de fond ale extradarii si care fixeaza cadrul juridic in limitele carora poate sa fie solicitata sau admisa, sursele sale de reglementare, precum si ordinea in care acestea pot sa fie folosite. In general aceste legi nationale au caracter subsidiar, ele aplicandu-se numai daca nu exista conventie internationala in materia extradarii si nici reciprocitate, intervenind ca o ultima ratio.

Legile interne care au caracter de izvor, in cadrul extradarii din Romania, sunt: 1) Constitutia, 2) Codul penal, Codul de procedura penala si 3) Legea 302/2004. Totusi, din dreptul intern mai fac parte, ca izvoare ale extradarii si tratatele la care Romania este parte in urma ratificarii lor de catre Parlament . Insa nu le vom mai analiza aici, deoarece acest lucru s-a dacut mai sus, intrucat acestea sunt surse principale ale extradarii si au prioritate in raport cu orice alte reglementari.

1) Constitutia. Aceasta este legea fundamentala a statului roman care reglementeaza, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor si autoritatile publice fundamentale. Actuala forma a Constitutiei a intrat in vigoare pe 29.10.2003 si a fost adoptata in urma unui referendum national, care a avut loc pe 18 si 19.10.2003.

Romania a avut pana in prezent 8 Constitutii si anume: Constitutia din 1866, Constitutia din 1923, Constitutia din 1938, Constitutia din 1948, Constitutia din 1952, Constitutia din 1965, Constitutia din 1991 ti Constitutia din 2003.

Constitutiile din 1866 si din 1923 prevedeau despre extradare doar atat: "Estradarea refugiatilor politici este oprita" - art. 30, neexistand nici o alta reglementare despre extradare in primele doua Constitutii romanesti. Dar, trebuie precizat ca acest lucru este incadrat tot in Titlul II, in cadrul "Drepturilor fundamentale ale omului" ca si astazi.

Constitutiile din 1938, 1948, 1952 si 1965 nu fac nici o precizare cu privire la extradare. Cu privire la extradare, actuala Constitutie din 2003 acorda acesteia un singur articol, 19, care prevede: "Extradarea si expulzarea

      (1) Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania.
      (2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetatenii romani pot fi extradati in baza conventiilor internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate.

      (3) Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate.

      (4) Expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie."

Din analiza acestui text reies urmatoarele reguli generale in privinta extradarii:

neextradarea propriilor cetateni. Totusi, legiuitorul renunta, in anumite conditii, la aceasta regula prin dispozitiile alin. 2, fiind o regula cu caracter relativ,

baza extradarii cetatenilor din Romania o reprezinta conventiile internationale, asigurarea de reciprocitate si dreptul intern,

justitia este singura care hotoraste asupra extradarii, fiind eliminat astfel orice amestec al oricarei puteri in problema extradarii (sistemul jurisdictional),

reglementarea sa in Constitutie este facuta in cadrul analizei drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale omului si cetateanului, lucru ce subliniaza ideea ca extradarea trebuie facuta cu respectarea tuturor acestor drepturi stabilite de Constitutie,

in materie de extradare, daca intre conventiile internationale la care Romania aeste parte si dreptul intern exista neconcordante, prioritate vor avea, in materia drepturilor omului, reglementarile internationale, de aici rezultand preeminenta dreptului international,

deoarece Constitutia reglementeaza in acelasi articol atat extradarea cat si expulzarea, datorita asemanarii ce exista intre ele din punct de vedere terminologic, in doctina juridica de specialitate multi autori fac o comparatie intre acestea doua pentru a nu fi confundate. Acest lucru nu ni se pare binevenit, deoarece diferentele intre ele sunt atat de mari, incat o astfel de comparatie a lor nu si-ar gasi rostul.

2) Codul penal. Si acesta reprezinta izvor al extradarii, deoarece in art. 9 se fac cateva precizari referitoare la extradare. Astfel: "Extradarea se acorda sau poate fi solicitata pe baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si, in lipsa acestora, in temeiul legii."

Din cuprinsul acestui articol, se desprind urmatoarele aspecte:

ordinea extradarii incepe cu conventiile internationale (ca surse principale), continua cu asigurarea de reciprocitate (care constituie un principiu fundamental in domeniul extradarii) si se incheie cu dreptul intern (ca sursa secundara), ca o ultima ratio in domeniul extradarii. Practic, acestea reprezinta sursele sau izvoarele extradarii,

din simplitatea reglementarii, rezulta ca toata procedura, precum si celelalte aspecte privind extradarea vor face obiectul unei legi speciale,

prin simpla existenta a acestui articol in cuprinsul Codului penal, putem trage concluzia ca extradarea este o institutie de drept penal, in principal, ce intereseaza aceast ramura prin rolul si finalitatea sa, si de drept international, in secundar. Daca acest lucru nu ar fi adevarat, legiuitorul ar fi abrogat acest articol, incluzandu-l in cuprinsul legii speciale.

Si Codul de procedura penala cuprinde numai un singur articol privind extradarea, art. 522¹ si anume: "Rejudecarea in caz de extradare. In cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului".

In istoria dreptului penal, se regasesc trei Coduri penale si de procedura penala si anume: Codul penal si de procedura penala de la 1866, 1937 si 1969. In primul Cod penal nu se regasesc prevederi despre extradare. In aceasta perioada , se stabilea, prin legea de la 9 iunie 1886 privitoare la desfiintarea Consiliului de stat, ca extradarea se decide de Consiliul de Ministri, dupa o prealabila cercetare judecatoreasca. Acestea erau singurele dispozitii despre extradare pana la aparitia Codului penal Carol al II-lea. Acesta reglementeaza extradarea in cadrul art. 16-19 si prevede conditiile si ordinea extradarii.

3) Legea 302/2004. Aceasta abroga cele trei legi care aveau ca obiect reglemetarea unei parti din activitatea de cooperare judiciara internationala in materie penala (Legea nr. 296/2001 privind extradarea, Legea nr. 704/2001 privind asistenta judiciara internationala in materie penala si Legea nr. 756/2001 asupra transferarii persoanelor condamnate in strainatate).

Astfel, domeniul cooperarii internationale in materie penala a fost armonizat cu cele mai noi instrumente comunitare in materie asigurandu-se o reglementare unitara a diferitelor forme de cooperare judiciara internationala in materie penala. Legea prezinta doua mari caracteristici: un pas important spre integrarea Romaniei in spatiul de libertate, securitate si de justitie al Uniunii Europene si un raspuns la noile provocari ale criminalitatii transnationale .

Cele mai semnificative noutati aduse de Legea 302/2004 sunt:

Reuneste pentru prima data in legea romana toate formele de cooperare internationala in materie penala, avand caracter de lege cadru in domeniu,

Aceasta este o lege organica, structurata in 11 titluri privind: extradarea, predarea in baza unui mandat european de arestare, transferul de proceduri in materie penala, recunoasterea si executarea hotararilor, transferarea persoanelor condamnate, comisiile rogatorii, infatisarea martorilor, expertilor si a persoanelor urmarite, notificarea actelor de procedura, cazierul judiciar,

Pentru prima data se prevad expres in lege, in Titlul I - Dispozitii generale, principiile care guverneaza cooperarea judiciara internationala in materie penala (coopearea respecta principiile constitutionale, principiile fundamentale de drept si ordinii publice ale statului roman,

Cu siguranta cea mai importanta masura menita sa asigure pe deplin integrarea Romaniei in spatiul judiciar comun european o reprezinta, introducerea deciziei-cadru privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre (Titlul III). Aceasta modificare a fost vazuta ca cea mai revolutionara masura si cea mai categorica reactie la evenimentele de la 11 septembrie 2001. Astfel, s-a concretizat hotararea luata in cadrul Consiliului European de la Tampere din 15 si 16.10.1999 ca intre Statele Membre UE, sa se inlocuiasca procedura formala de extradare cu o procedura de predare simplificata. MEA este prima masura concreta in domeniul dreptului penal, care implementeaza principiul recunoasterii reciproce, lucru stipulat de altfel si in preambului deciziei-cadru din 12.06.2002. MEA elimina in acelasi timp etapa administrativa, deoarece obiectivul sau este acela de a inlatura formalismul. MEA respecta intru-totul regula specialitatii si garantiile cerute, daca hotararea de condamnare a fost pronuntata in lipsa. In acelasi timp, noul sistem prevede anumite exceptii de la regula dublei incriminari in cazul unor infractiuni foarte grave, predarea acordandu-se fara verificarea existentei dublei incriminari. Dupa parerea mea, aceasta prevedere nu-si are rostul, deoarece in cazul acelor infractiuni este imposbila lipsa lor de incriminare ca infractiuni oriunde in lume.

Cu privire la extradare, Legea 302/2004 cuprinde reglementari moderne, armonizate cu dispozitiile Conventiei privind procedurile simplificate de extradare intre statele membre UE din 10.05.1995 si ale Conventiei de extradare intre statele membre ale Uniunii Europene din 27.09.1996,

Reglementarile privind asistenta judiciara internationala in materie penala prevazute in Legea 302/2004 aduc o valoare semnificativa fata de Legea nr. 704/2001. Aceasta raspundea numai cerintelor Conventiei europene de asistenta judiciara in materie penala, adoptata la Strasbourg la 20.04.1959 si ale Primului Protocol aditional la aceasta conventie, adoptat la Strasboug la 17.03.1978. Noua lege este armonizata cu prevederi ce fac parte din acquis-ul recent: Conventia UE din 29.05.2000 privind asistenta judiciara in materie penala, cel de-al doilea Protocol aditional la Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala si decizia-cadru privind echipele comune de ancheta. In acord cu normele comunitare, noua lege permite comunicarea directa intre autoritatile judiciare romane si cele straine . Tot ca element de noutate, legea mai permite folosirea pentru transmiterea cererilor, in baza acordului intre statul solicitant si statul solicitat, a mijloacelor electronice, in special a faxul-ui (nefiind exclusa nici folosirea altor mijloace electronice, precum e-mail-ul), daca autenticitatea si confidentialitatea cererii, precum si credibilitatea datelor transmise sunt garantate,

Legea 302/2004 reglementeaza pentru prima data audierile prin videoconferinta2, ca alternativa la cererea obisnuita de comisie rogatorie internationala,

Evolutia permanenta a acquis-ului comunitar in domeniul cooperarii judiciare in materie penala, precum si constatarea, in aplicarea Legii 302/2004 de catre practicieni si reprezentantii directiei de specialitate ai Ministerului Justitiei, a existentei unor reglementari perfectibile, au impus modificarea si completarea acestui act normativ. In aceste conditii a aparut Legea nr. 224/2006 care a modificat si completat Legea 302/2004.

In Romania, pana in prezent, au existat trei legi speciale care au reglementat distinct extradarea. Acestea sunt: Legea 4/1971, Legea 296/2001 si Legea 302/2004.

Din cele prezentate, rezulta ca izvoarele extradarii se mai pot grupa in:

izvoarele extradarii pe plan international (sunt reprezentate de toate conventiile si/sau tratatele internationale care au ca obiect principal sau secundar reglementarea extradarii si toate legile interne referitoare la extradare),

izvoarele extradarii in Europa (Conventia Europeana de extradare - 1957 si Protocoalele sale aditionale),

izvoarele extradarii in Uniunea Europeana (Conventia Europeana de extradare si Protocoalele sale aditionale, Conventia din 19.06.1990 de aplicare a Acordului de la Schengen din 14.06.1985, privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, Conventia privind procedura simplificata de extradare intre statele membre UE din 10.03.1995 de la Bruxelles si Conventia privind extradarea intre statele membre UE din 29.09.1996 de la Bruxelles),

izvoarele extradarii in Romania (toate conventiile internationale ratificate de Romania in domeniul extradarii, Constitutia, Codul penal si de procedura penala si legea speciala 302/2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala).