EXPERTIZA JUDICIARA (INTERPRETAREA, VALORIFICAREA CONCLUZIILOR SI VALOAREA PROBATORIE) IN SISTEMUL DE DREPT ROMAN; VALOAREA PROBANTA A EXPERTIZELOR CRIMINALISTICE SI MEDICO-LEGALE, ACTE IMPERIOS NECESARE SOLUTIONARII CAUZELOR

EXPERTIZA JUDICIARA (INTERPRETAREA, VALORIFICAREA CONCLUZIILOR SI VALOAREA PROBATORIE) IN SISTEMUL DE DREPT ROMAN; VALOAREA PROBANTA A EXPERTIZELOR CRIMINALISTICE SI MEDICO-LEGALE, ACTE IMPERIOS NECESARE SOLUTIONARII CAUZELOR CARE AU CA OBIECT CERCETAREA UNOR INFRACTIUNI IMPOTRIVA VIETII

Expertiza judiciara constituie, in conformitate cu dispozitiile art. 64 din Codul de procedura penala, un mijloc de proba alaturi de declaratiile partilor, inscrisuri, mijloacele materiale de proba s.a.

Probele sunt elementele de fapt care servesc la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare justei solutionari a cauzei.

Pentru a sluji procesului penal, in sensul lamuririi cauzei sub toate aspectele, probele trebuie apreciate si interpretate in sensul in care explica logic producerea unui fenomen, fie el si infractional.

Aceasta activitate se circumscrie sarcinii generale a organelor judiciare de a administra probele.

in masura in care toate elementele de fapt materializate in diferite acte procedurale confirma fara dubii o versiune sau alta, pot fi verificate in procesul pena! si dobandesc valoare probatorie. Calitatea probelor si implicit a actului de justitie, mai ales atunci cand este vorba de infractiuni contra vietii, trebuie sa fie ireprosabila.

in acest context, este clar ca expertiza judiciara, cu precadere cea criminalistica si medico-legala, ca mijloc de proba, contribuie la aflarea adevarului, in mod substantial cu conditia ca examinarea unor urme sau obiecte purtatoare de urme, a cadavrelor si persoanei sa aiba intr-adevar caracter obiectiv-stiintific.

insa, datorita unor situatii mai mult sau mai putin obiective, in practica judiciara in materie penala, se intampla ca expertiza sa confirme o alta stare de fapt, in raport cu celelalte probe administrate. Adica datele de ancheta sa fie cele reale, iar concluziile expertizei sa contina date si elemente contrare realitatii sau in orice caz insuficiente pentru lamurirea unor anumite imprejurari.

in asemenea situatii, este evident ca anumite acte si activitati efectuate fie de organele judiciare, fie de experti, sunt facute cu incalcarea sau ignorarea legii ori necunoasterea unui fenomen sau imprejurari, lacune care se reflecta apoi in solutii gresite, contestabile oricand. Din aceasta perspectiva, dezideratul fiecarui procuror, ca titular al urmaririi penale, ar trebui sa fie acela al administrarii tuturor probelor, cu respectarea stricta a normelor de procedura penala si a regulilor de tactica si metodica criminalistica privind, printre altele: apropierea de momentul savarsirii infractiunii; administrarea in totalitate a probelor, fara a considera fara temei ca o proba sau alta este de prisos sau nu ar lamuri cauza; respectarea drepturilor partilor dar si ale expertilor, etc.

Instrumentarea cauzelor care au ca obiect infractiuni impotriva vietii - si in special cele de omor,- presupun o implicare totala a procurorului in administrarea probelor, atat in acuzare, cat si in aparare si, de asemenea, o acuratete deosebita a acestora pentru a se evita neclaritatile si acele situatii care creeaza dubii. Pentru a se evita, in ultima instanta, solutiile gresite cu consecinte uneori ireparabile, este nevoie de o perfectionare continua a procurorului criminalist. in acest sens, pledam pentru o specializare a fiecarui anchetator, pe domeniul in care flerul, talentul, pasiunea si nu mai putin puterea de munca sa fie criteriile primordiale de selectie si numire a procurorilor criminalisti.

Pentru a ilustra problemele expuse pana acum si a contura si mai bine ideea ca de calitatea expertizei judiciare depinde, intr-o mare masura, calitatea actului de justitie, tin sa ma refer la doua cazuri, ambele avand ca obiect stabilirea imprejurarilor, conditiilor si cauzei mortii unei persoane.

a. intr-un dosar al Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare, preluat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea, solutia de netrimitere in judecata a persoanei cercetate a fost apreciata - pana la urma - ca legala si temeinica, insa a suscitat numeroase controverse, discutii, opinii care au condus la infirmarea solutiei si reluarea urmaririi penale; aceasta s-a datorat, in buna masura, necoroborarii probelor administrate pe parcursul cercetarilor.

Pentru a intelege necesitatea si obligativitatea coroborarii probelor in scopul aflarii adevarului, am sa fac o scurta prezentare a starii de fapt: la 25 octombrie 1990 a survenit moartea unui elev de 15 ani in Clinica de Neurochirurgie a Spitalului Oradea, in pofida tratamentului chirurgical si medicamentos aplicat. Considerandu-se un caz medico-legal, au fost sesizate organele de urmarire penala pentru efectuarea cercetarilor. Autopsia medico-legala efectuata a stabilit ca moartea minorului a fost violenta si s-a datorat unei meningite purulente ce prezenta o complicatie dupa plaga penetranta craniana cu lezare meningo-cerebrala si diseminare septica. S-a concluzionat, de asemenea, ca plaga penetranta intracraniana a putut fi produsa prin lovirea craniului victimei, in regiunea frontala anterioara stanga cu o stinghie de lemn, prevazuta cu un cui. S-a mai facut precizarea ca de la data posibila a agresiunii ar fi putut sa treaca 3 zile, aproximativ, pana cand fenomenul meningo-encefalic putea ajunge evidentiabil pe plan clinic. Mai mult, la autopsie, a fost pozata leziunea intracraniana ce prezenta in opinia medicului legist traseul parcurs de corpul strain, contondent, in masa cerebrala. Cu alte cuvinte, medicul a conchis ca intre plaga penetranta craniana cu lezarea

meningo-cerebrala si meningita purulenta exista legatura de cauzalitate. Conduziile primului raport de autopsie au fost avizate de comisiile de specialitate din cadrul Institutului Medico-Legal.

in pofida acestor concluzii, care atestau o agresiune cu lovire adiva cauzatoare de leziune care a dat nastere procesului infectios cu instalarea mortii, s-a adoptat o solutie de netrimitere in judecata a faptuitorului, intrucat datele de ancheta confirmau o alta stare de fapt. Solutia a fost infirmata si cercetarile completate inclusiv in privinta lamuririi aspectului medico-legal al cauzei, in final, s-a adoptat tot o solutie de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului.

in fapt, era vorba de un elev al unei scoli profesionale, cazat la internatul unitatii de invatamant, sub supravegherea, fireste, a unui pedagog. intr-una din zile, pe fond de indisciplina, elevii, indusiv vidima, au fost sanctionati de pedagogul de serviciu, cu lovirea la palma cu o nuia si o sipca. A aparut, la un moment dat, o marturie potrivit careia vidima ar fi fost lovita in cap in zona sprancenoasa stanga, cu o sipca prevazuta cu un cui la unul din capete. Aceasta varianta a fost preluata de apartinatorii vidimei si relatata ca atare echipei de medid, care a efeduat interventia chirurgicala. La 3 zile de la acest eveniment, elevul in cauza s-a prezentat la cabinetul medical al scolii, imprejurare in care s-a constatat existenta unui furuncul in regiunea sprancenoasa. Aceeasi afectiune a constatat-o si medicul oftalmolog din ambulatoriu cu ocazia examenului local. Starea sanatatii elevului S.V s-a inrautatit, fiind necesara internarea la Sectia neurochirurgie a Spitalului Judetean Oradea. Diagnosticul la internare a fost acela de 'meningo-encefalita, iar la 72 de ore de la internare s-a suspectat si un empien subarahnoidian. S-a pradicat apoi o incizie de volet fronto-parietat stang, iar dupa indepartarea periostului infiltrat s-a gasit la nivelul osului frontal un orificiu punctiform, prin care se scurgea lichid cefalo-rahidian (LCR) purulent. S-a pradicat craniotomie FP-stg. de 12/8 cm, iar la incizia durei s-a eliminat spontan empien (puroi) subarahnoidian filant usor fetid. S-a evacuat colectia purulenta de la nivelul empienului cerebral stangt ce patrundea si interemisferic. S-a practicat spalarea cu apa oxigenata si ser fiziologic si s-au implantat doua tuburi de dren, dintre care unul la nivelul interemisferic.

in pofida tratamentului chirurgical si medicamentos, elevul a decedat.

Semnalez ca in foaia de observatie dinica generala (FOCG), atat la rubrica 'istoricul bolii', cat si la 'epicriza', s-a consemnat ca elevul a fost lovit la cap cu o sipca prevazuta cu un cui, amanunt care a fost preluat ulterior si de medicul legist.

Un alt amanunt care strabate FOCG este cel privind prezenta 'orifidului pundiform' in osul frontal, ded o leziune fara dimensiuni (ca dovada ca radiografia nici nu a evidentiat-o).

Si inca un amanunt este acela referitor la faptul ca in timpul efeduarii cranio-tomiei, fragmentul de os cu orificiul pundiform a fost aruncat astfel ca nu a putut fi examinat de medicul legist.

Am facut o prezentare mai amanuntita a adelor medicale si a raportului de autopsie, pentru a arata in fond inadvertentele de continut care aveau sa se contureze si mai pregnant mai tarziu.

Revenind la datele de ancheta, mentionez ca in marea lor majoritate, elevii interni si colegi ai vidimei au declarat ca au fost loviti cu nuiaua la palme, unul singur afirmand ca elevul S.V. ar fi fost lovit cu un domag prevazut cu noduri.

Personalul medical din ambulatoriu a declarat ca in cursul anamnezei si al consultului local elevul S.V nu a afirmat ca a fost lovit de pedagog in cap.

Elevii, colegi ai victimei, au dedarat dupa terminarea scolii cand devenisera majori si nu se mai aflau sub supravegherea pedagogilor - ca S.V. nu a fost lovit cu sipca in cap. in schimb, cativa dintre ei au precizat ca au observat pe fruntea lui S.V. un cos aparut cu cateva zile inaintea evenimentului, furunculul tratat empiric si ca, la un moment dat, a folosit usturoi, probabil, in ideea dezinfectarii si cauterizarii zonei lezate.

Ancheta a mai scos in evidenta si alte amanunte de fapt, care nu atestau o posibila lovire a vidimei, pe care insa nu le mai dezvolt acum.

La 3 zile dupa producerea decesului si inceperea cercetarilor, pedagogul a prezentat organelor de urmarire penala o sipca, care a fost examinata traseologic. Nu s-a evidentiat un orificiu la capatul lemnului, care sa ateste locasul cuiului in litigiu.

Aceasta constatare scotea din discutie, implicit, crearea acelui orificiu pundiform din osul frontal. Pe de alta parte, orificiul punctiform consemnat in FOCG de medicul chirurg, care a efectuat craniotomia, a fost confirmat de acesta, insa cu prilejul audierii a aratat ca era de natura fiziologica (orifidul prin care treceau vasele diploice -a se vedea anexa), si nu de natura traumatica.

in fata acestor date de ancheta, pe de-o parte, si a celor obiectiv-stiintifice-medico-legale, pe de alta parte, contradictorii unele fata de altele, procurorul a ales intr-o prima faza solutia cea mai comoda, aceea a dubiului care profita persoanei cercetata, inlaturand opinia expertilor legisti.

Pe parcursul completarii urmaririi penale, s-a purtat o intreaga corespondenta cu institutiile medico-legale, in vederea lamuririi aspedului medico-legal al cauzei sau aducerii acestuia la rezultatul datelor de ancheta, in vederea unei posibile coroborari.

in final, cauza a fost lamurita si prin prisma concluziilor medico-legale, in sensul ca un aviz ai Comisiei Superioare Medico-Legale atesta ca nu exista nici o legatura intre lezarea mecanica a creierului si meningita purulenta subarahnoidiana, ceea ce insemna ca in realitate leziunea din masa cerebrala nu s-a datorat patrunderii unui corp strain (cui). Acesta excludea lovirea victimei cu acea sipca prevazuta cu un cui.

Ramanea de explicat totusi mecanismul propagarii infectiei de la exterior la meninge. Printr-un aviz, Comisia Superioara

Medico-Legala a precizat ca fiind posibila producerea infectiei subarahnoidiene, prin propagarea de la un focar extern tratat cu mijloace empirice. S-a mai aratat ca infectia situata la nivelul fruntii se putea propaga prin vasele diploice la meninge cu formarea unei colectii purulente ia acest nivel. intr-un alt aviz, Comisia Superioara Medico-Legala preciza ca fiind posibila producerea infectiei meningo-cerebrale (care a constituit cauza mortii) prin dezvoltarea la distanta in creier a unei infectii cu punct de plecare de la un furuncul suprasprancenos, tratat empiric, de la care, pe cale hematogena, s-a propagat infectia la meninge si creier. Comisia a mai precizat, in acel aviz ca printre altele, existenta unui orificiu punctiform in calota craniana nu putea fi retinut. Cu alte cuvinte, membrii comisiei au negat pur si simplu existenta orificiului punctiform, inlaturand in felul acesta datele obiective consemnate de medicul chirurg in foaia de observatie.

in oricare din cele doua avize, existenta traumatismului cranian a fost exclusa, asa incat s-a putut admite ca acel furuncul a declansat procesul infectios cu localizare in meninge si ca, in final, moartea minorului a fost de natura patologica.

De aici, se poate observa ca expertiza medico-legala initiala nu a putut sa constituie mijloc de proba, intrucat nu s-a coroborat cu datele de ancheta continand date privitoare la fapte medicale si medico-legale neconforme realitatii sau insuficiente pentru o examinare edificatoare.

S-a suspectat o incercare de consens, de compromis intre faptele medicale cuprinse in foaia de observatie si constatarile medico-legale la autopsie, desi nu exista un suport real neechivoc in aceasta privinta. Aceasta s-a datorat, in primul rand, imprejurarii ca din nefericire medicii clinicieni consemneaza in foile de observatie, la datele de istoric, tot felul de relatari ale apartinatorilor, care nu intotdeauna sunt reale, relatari care sunt apoi preluate in mod mecanic de catre medicul legist.

b. intr-un alt caz, expertiza judiciara a contribuit la elucidarea situatiei de fapt, la incadrarea juridica a faptei si stabilirea vinovatiei faptuitorului.

Cum faptul mortii persoanei se situeaza inaintea punerii in miscare a mecanismului urmaririi penale, expertiza medico-legala -caci despre acest gen de expertiza este vorba - s-a efectuat in lipsa unor date de ancheta (cum este si firesc sa se intample in sensul ca expertiza, ca proba, trebuie sa confirme o situatie de fapt si nu situatia de fapt sa confirme expertiza ca act singular) si a stabilit totusi corect cauza medicala a mortii. De cele mai multe ori, pentru autopsia medico-legala prezenta cadavrului este suficienta, cu conditia ca expertul, medic legist, sa respecte cu cea mai mare strictete regulile privitoare la protocolul de autopsie, in sensul examinarii amanuntite a tuturor partilor si segmentelor anatomice, deschiderii si examinarii tuturor cavitatilor, recoltarii unor probe de tesut, sange, fragmente de organe etc. pentru examene complementare s.a.

in speta pe care o comentez, cateva amanunte au scapat expertului, dintre care unul foarte important, si anume consemnarea unei leziuni externe suprasprancenoase (este adevarat, suturata anterior intr-o alta clinica) la rubrica 'semne de tratament medical', si nu la rubrica 'semne de violenta', desi era evident ca acea plaga sprancenoasa se produsese in acelasi context cauzal.

Toata aceasta problematica medico-legala a cazului s-a lamurit dupa eforturi sustinute, multiple infirmari ale solutiei si redeschideri ale urmaririi penale.

in paralel, ancheta a continuat, s-au administrat probe noi, pana la un moment dat, dupa care - considerandu-se epuizate toate posibilitatile de probatiune - s-a renuntat la continuarea cercetarilor, acreditandu-se ideea ca probele testimoniale in principal, rezultate din ancheta procurorului, corespund realitatii si ca in fapt era vorba de o moarte accidentala, survenita in urma caderii in timpul executarii unei 'foarfece', in pofida concluziilor medico-legale care certificau o luga corespondenta cu I.M.L (noua sau zece acte medico-legale s-au emis in cauza), o moarte violenta de natura traumatica produsa printr-un mecanism activ de lovire cu corp contondent.

S-au adoptat cinci solutii de neurmarire penala, care au fost tot de-atatea ori infirmate, cauza fiind preluata si definitivata la Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Serviciulde Criminalistica.

in speta de fata s-au facut greseli atat pe linia anchetei, cat si in ce priveste expertiza medico-legala. Dupa refacerea pro-batoriilor si reaprecierea acestora, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului (minor la data savarsirii faptei), care ulterior a fost condamnat de instanta.

Dificultatea cazului s-a datorat, mai intai, faptului ca cercetarea ia fata locului a fost deficitara, culminand cu neridicarea unui ciot, purtator de urme biologice (sange), pe baza caruia se putea efectua o examinare traseologica comparativa, corp in legatura cu care se sustinea ca patrunsese in craniul victimei.

Dificultatea cazului s-a datorat si inexactitatilor consemnate in raportul de autopsie medico-legala si, in primul rand, in ignorarea acelei plagi sprancenoase si necuprinderea ei in mecanismul activ de lovire a victimei; era vorba de o plaga supraspran-cenoasa, care constituia in fapt poarta de intrare in cavitatea craniana a corpului delict folosit de agresor.

Acest amanunt a scapat, probabil, atat membrilor Comisiei de Avizare, cat si celor din Comisia Superioara si, pe cale de consecinta, nu s-a putut explica logic si de fapt in nicrun fel mecanismul lezarii cranio-meningo-cerebrale si a permis, totodata, procurorului sa faca o intreaga corespondenta cu Institutul Medico-Legal care, printre alte concluzii si avize, i-a furnizat si date medico-legale care confirmau datele de ancheta. Numai ca datele de ancheta nu erau conforme realitatii.

Asa cum am spus, in cadrul refacerii anchetei s-a stabilit ca reale erau, de data aceasta, concluziile medico-legale cu toate lamuririle aduse acestora, elemente care - coroborate cu alte cateva probe - au condus la formarea convingerii ca lovirea urmata de moartea persoanei a fost consecinta faptei agresive a autorului.

Am aratat pana acum ca expertiza judiciara constituie proba in justitie, ca are valoare probatorie in masura in care se coroboreaza cu celelalte date de ancheta, cu celelalte probe administrate intr-o cauza penala.

Dar pana unde merge valoarea probatorie a expertizei, cand celelalte probe sustin o alta versiune ?

Poate procurorul sa inlature o expertiza care are caracter obiectiv stiintific, pentru ca, de pilda, doi martori intr-o cauza, singura proba testimoniala, sa admitem, au perceput un fapt penal intr-un anume fel, iar declaratiile lor sunt in contradictie cu expertiza?

Procurorul este obligat sa ceara expertului tot atatea lamuriri, pentru a-l aduce la acelasi numitor cu celelalte probe sau trebuie sa tina cont de expertiza, convins fiind ca expertul are dreptate si sa inlature celelalte probe ?

Dar daca probei cu martori i se asociaza, coroboreaza sa zicem constatarea de la locul faptei, dar care si aceasta mai cuprinde imprejurari neadevarate, poate procurorul sa inlature expertiza care s-ar afla in contradictie cu aceste probe?

Procurorul nu este medic legist si nici specialist criminalist, si daca asa stau lucrurile, pentru explicarea unor imprejurari, fapte, situatii din cuprinsul expertizei, posibilitatea data de lege de a cere lamuriri suplimentare sau de a face o noua expertiza sunt suficiente?

Are procurorul vocatia de a aprecia ca o leziune nu s-a produs intr-un anume mod, pentru ca martorii nu au vazut momentul agresiunii si ca, deci, intre cele doua categorii de probe ar exista contradictii?

lata cateva intrebari cu privire la valoarea probatorie a expertizei si a posibilitatii de apreciere din partea organelor judiciare a acestor categorii de probe, intrebari la care urmeaza sa ne oprim pe parcursul desfasurarii seminarului.

Din prezentarea sumara a celor doua situatii, se poate conchide ca administraera probei cu expertiza in cadrul dosarelor care au ca obiect cercetarea infractiunilor impotriva vietii este de mare importanta si ca aceasta contribuie la elucidarea cazurilor intr-o proportie relativ mare, in conditiile in care examinarile de specialitate sunt efectuate in mod obiectiv si stiintific.