Efectuarea confruntarii propriu-zise

Efectuarea confruntarii propriu-zise

Cu ocazia confruntarii propriu-zise, trebuie respectate o serie de reguli tactice si o anumita ordine a activitatilor care se desfasoara.

In ceea ce priveste invitarea persoanelor in incaperea stabilita a gazdui aceasta activitate, atat practica judiciara cat si literatura de specialitate recomanda ca prima persoana invitata sa fie cea care este considerata sincera, sau dupa caz, cea care a solicitat sa aiba loc confruntarea. Acest aspect este motivat de ratiuni psihologice, intrucat persoana invitata va avea posibilitatea sa se obisnuiasca cu atmosfera din incapere, sa devina ferma in convingerile sale, sa elimine emotiile ori starile de neliniste. Pentru persoana considerata nesincera, invitarea in incaperea in care deja se gaseste cealalta persoana poate constitui un dezavantaj, iar anchetatorul poate miza pe elementul surpriza care, asa cum s-a mai precizat, poate clatina hotararea de a ascunde adevarul.

In ceea ce priveste pozitionarea persoanelor atat fata de organul judiciar care conduce confruntarea, cat si una fata de cealalta, este recomandat ca persoanele confruntate sa stea cu fata catre organul judiciar, sau cu fata una la cealalta, si sa se evite cu orice pret asezarea acestora spate in spate. Pozitionarea persoanelor confruntate in campul vizual al anchetatorului permite acestuia observarea reactiilor pe care le au in timpul desfasurarii confruntarii (gestica, mimica etc.).

Inainte de inceperea activitatii, organul judiciar care conduce confruntarea este obligat sa atraga atentia celor in cauza, ca nu au voie sa isi faca semne, sa vorbeasca, sau sa-si adreseze intrebari. Persoanele confruntate isi pot adresa reciproc intrebari, dar numai in final si doar prin intermediul celui care conduce activitatea. Atat intrebarile cat si raspunsurile nu trebuie sa depaseasca sfera problemelor care urmeaza sa fie clarificate prin confruntare.

Atunci cand una din persoanele confruntate are calitatea de martor, mai inainte de a fi intrebata, va depune juramantul prevazut de lege si i se va atrage atentia ca in cazul in care nu spune adevarul, va savarsi infractiunea de marturie mincinoasa.

In timpul confruntarii, in afara celui care conduce activitatea, se interzice oricarei alte persoane sa intervina cu intrebari. De asemenea, nu este recomandat sa se adreseze mai multe intrebari deodata, inainte de a se clarifica in totalitate un aspect sau altul.

Primele intrebari se adreseaza de regula persoanei considerate sincere si apoi celei de a doua persoane. Ele trebuie sa stabileasca daca acestea se cunosc, imprejurarile in care s-au cunoscut, si relatiile existente intre ele.

Se recomanda ca in situatia in care persoana nesincera afirma ca nu recunoaste persoana din fata sa, sa se insiste asupra elementelor de detaliu furnizate cu prilejul audierii prealabile, pentru a-i demonstra faptul ca cele doua persoane chiar se cunosc.

In continuare se va trece la formularea de intrebari in raport cu scopul urmarit prin confruntare. Acestea vor viza in special clarificarea neconcordantelor si contrazicerilor existente intre declaratiile anterioare ale celor confruntati.

Daca in timpul confruntarii persoana nesincera isi mentine declaratiile anterioare, acesteia ii vor fi adresate intrebari de detaliu asupra unor aspecte furnizate de cealalta persoana, pentru a i se demonstra lipsa de temeinicie a afirmatiilor sale si pentru a-l determina sa-si schimbe atitudinea sau sa devina cooperant.

In formularea intrebarilor se interzice a se pronunta numele persoanelor confruntate, sa se reaminteasca declaratiile anterioare ale acestora, ori sa se sugereze raspunsurile pe care le asteapta organul de urmarire penala. In caz contrar, s-ar limita sfera afirmatiilor pe care cei confruntati le-ar putea face si s-ar diminua sansele de inlaturare a contrazicerilor care intereseaza a fi clarificate. Cel care conduce confruntarea trebuie sa se situeze pe o pozitie neutra, de impartialitate fata de persoanele care se confrunta, fiind necesar sa manifeste pe intreaga durata a confruntarii, o atitudine sobra si impersonala.

In mod constant, organul judiciar va urmari cu atentie reactiile persoanei considerate nesincere la intrebarile care i-au fost adresate, la ce fel de intrebari devine nelinistita, ezitanta, care sunt probleme pe care le evita, daca sunt probleme care ii creeaza teama etc. Acestea pot oferi indicii cu privire la pozitia fata de aspectele de clarificat, inclusiv in legatura cu sinceritatea lor. Trebuie amintit ca si in cazul in care la confruntare participa invnuiti/inculpati versati, calmi, prompti in raspunsuri, acestia pot avea astfel de momente de slabiciune care tradeaza nesiguranta, aspect care poate fi exploatat de anchetator in continuarea confruntarii.

In timpul confruntarii organul de urmarire penala trebuie sa creeze un climat psihologic adecvat, o atmosfera de calm si impartialitate, menite sa diminueze starile tensionale sau emotionale inerente unei asemenea activitati. Atunci cand se constata ca oricare dintre persoanele confruntate incearca sa-si intimideze adversarul ori sa-i castige compasiunea, trebuie sa se intervena imediat, atragandu-li-se atentia sa manifeste un comportament civilizat, ori sa se refere doar la problemele cu privire la care au fost intrebati.

In timpul confruntarii trebuie avut in vedere ca persoana nesincera va incerca sa impiedice prin diverse mijloace realizarea scopului acestei actvitati. Astfel de manifestari pot fi contracarate printr-o atitudine ferma dar in acelasi timp calma din partea organului judiciar, fara a da senzatia ca favorizeaza vreuna din parti. Dintre procedeele folosite in acest sens de persoana nesincera, cele mai raspandite sunt:

-refuzul de a raspunde la intrebari;

-negarea faptului ca ar cunoaste persoana cu care este confruntata;

-incercarea de calomniere si intimidare a persoanei cu care este confruntata;

-incercareade sugestionare a persoanei sincere;

-incercarea de a influenta persoana sincera prin intermediul propriilor raspunsuri;

-incercarea de a impresiona, prin simularea unor stari de suferinta sau stari bolnavicioase.

Dupa epuizarea intrebarilor formulate pentru inlaturarea contrazicerilor, persoanelor confruntate li se va da posibilitatea sa-si adreseze intrebari reciproc, prin intermediul organului judiciar.

In incheiere, cei confruntati sunt intrebati daca mai au de facut declaratii in legatura cu cele intrebate, oferindu-li-se pe de o parte posibilitatea de a face si alte precizari ori completari la raspunsurile pe care le-au dat, iar pe de alta parte de a face observatii cu privire la modul in care s-a desfasurat confruntarea. Toate aceste aspecte vor fi consemnate in mod concis in procesul verbal, iar daca este cazul, ulterior se va proceda la ascultarea detaliata a persoanelor, cu privire la datele noi obtinute prin confruntare.