FAMILIA ROMANA

FAMILIA ROMANA

1. TERMINOLOGIE

Cuvantul "familia" vine de la famulus = sclavi. Aceasta etimologie a cuvantului "familia" se explica prin faptul ca vechii romani nu faceau distinctie intre familia - ca forma de proprietate, si familia - ca forma de comunitate umana.

Dovada ca, in textele romane, cuv. "familia" este utilizat cu trei sensuri:

- familia desemneaza totalitatea sclavilor care se aflau in proprietatea cuiva

- familia desemneaza totalitatea persoanelor si bunurilor care se aflau sub puterea aceluiai sef de familie, denumit pater familias

- familia desemneaza totalitatea persoanelor care se aflau sub puterea aceluiasi pater familias.

Puterea pe care pater familias o exercita asupra persoanelor si bunurilor a avut, la origine, un caracter unitar si a fost desemnata prin cuvantul manus.

Mai tarziu, cand dreptul evolua, aceasta putere unitara s-a descompus in mai multe puteri distincte:

- cuvantul manus desemna numai puterea pe care barbatul o exercita asupra femeii maritate.

- puterea asupra descendentilor era denumita patria potestas

- puterea asupra sclavilor era denumita dominica potestas

- puterea asupra altor bunuri era denumita dominium

- puterea asupra    era denumita mancipium.

2. PERSOANELE SUI IURIS SI ALIENI IURIS

In sanul familiei romane, persoanele se imparteau in 2 categorii:

- sui iuris = acele persoane care nu se aflau sub puterea cuiva.

Practic, numai pater familias era cu adevarat persoana sui iuris, dar pater familias nu inseamna tata de familie, ci sef de familie, intrucat putea fi pater familias si un barbat necasatorit, care avea o familie constand in bunurile sale.

- alieni iuris = celelalte persoane: femeia maritata, fiii, fiicele si nepotii din fii se aflau sub puterea pater familias. aceste persoane aveau o capacitate juridica limitata. Numai pater familias avea o capacitate juridica divina.

3. RUDENIA

Pe de alta parte, in familia romana se stabilea o relatie de rudenie, care era de doua feluri:

A. civila (agnatiunea) = se intemeia pe ideea de putere si existau 3 categorii de agnas sau 3 cercuri ale agnatiunii:

1. prima categorie: toti aceia care, la un moment dat, se aflau sub puterea aceluiasi pater familias (fratii cata vreme traia tatal lor).

2. a doua catagorie: toti aceia care s-au aflat, in trecut, sub puterea aceluiasi pater familias, dar ulterior au devenit persoane sui iuris (fratii dupa moartea tatalui lor).

3. a treia categorie: toti aceia care s-ar fi aflat sub puterea aceluiasi pater familias, daca pater familias ar mai fi trait in momentul nasterii lor.

(verii primari care se nasc dupa moartea bunicului lor).

Fixarea celor 3 categorii de agnati prezinta o importanta deosebita, mai ales in materie succesorala, deoarece vreme de 5 secole agnatiunea a fost unicul fundament al succesiunii, iar succesiunea era deferita (atribuita) in ordinea celor 3 categorii de agnati.

Insa, cele 3 cercuri ale agnatiunii nu erau fixe, ci erau mobile, in sensul ca doua persoane ideale, in functie de anumite imprejurari, pot face parte din orice categorie de agnati. Spre exemplu, doi frati, cata vreme le traieste tatal, fac parte din prima categorie de agnati; doi frati, dupa moartea tatalui, fac parte din a doua categorie de agnati, iar daca unul dintre frati se naste dupa moartea lui pater familias, fratii fac parte din a treia categorie de agnati.

B. de sange (cognatiunea) izvoraste din natura umana, caci este legatura dintre persoanele care au un autor comun sau legatura dintre persoanele care descind din acelasi autor.

Ea este de doua feluri:

- rudenie de sange in linie directa = legatura dintre pesoanele care descind una din alta.

- rudenie de sange in linie colaterala = legatura dintre persoanele care nu descind una din alta, dar au un autor comun, iar gradul de rudenie se stabileste numarand generatiile de la prima persoana care ne intereseaza pana la autorul comun, si coborand apoi pana la cealalta persoana care ne intereseaza. Astfel, fratele si sora sunt colaterali de gradul 2, verii primari de gradul 4, unchiul cu nepaota de frate de gradul

C. Pe langa cognatiunea reala care izvoraste din natura umana, romanii au cunoscut si cognatiunea fictiva, care izvoraste dintr-un text al Legii celor XII Table, conform caruia toti agnatii sunt cognati. Daca admitem acest lucru, trebuie sa admitem si faptul ca nu toti cognatii sunt rude de sange.

Spre exemplu, fiul de familie adoptat trece sub puterea adoptantului. Astfel, acesta devine agnat cu adoptantul. Fiind agnat, automat devine si cognat, insa nu este ruda de sange cu adoptantul. Prin urmare, se numesc cognati fictivi = agantii care nu sunt rude de sange.