Etapele dispunerii constatarilor tehnico-stiintifice si expertizelor criminalistice

Etapele dispunerii constatarilor tehnico-stiintifice si expertizelor criminalistice.

a) Stabilirea oportunitatii dispunerii constatarii tehnico-stiintifice si expertizei criminalistice;

Constatarea tehnico-stiintifica si expertiza criminalistica sunt oportune, atunci cand:

la dosar exista urme si mijloace de proba suficiente din punct de vedere cantitativ si calitativ, iar prin examinarea lor pot fi clarificate stari de fapt si imprejurari relevante pentru aflarea adevarului;

starile de fapt si imprejurarile cauzei, nu pot fi clarificate prin desfasurarea altor activitati de urmarire penala;

examinarea urmelor si mijloacelor de proba reclama cunostinte si competente specifice unuia sau mai multor domenii de activitate stiintifica;

exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba, ori de schimbare a unor situatii de fapt;

este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei.

Atunci cand organul judiciar constata indeplinirea cumulativa a cerintelor mentionate, este obligat sa dispuna efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice sau expertize criminalistice. Asadar, in astfel de situatii, expertiza nu mai poate avea un caracter facultativ, ci unul obligatoriu, chiar daca organul judiciar nu intrevede posibilitatea formularii unor concluzii certe.

b) Verificarea conditiilor in care au fost ridicate materialele care vor fi examinate in cadrul constatarii tehnico-stiintifice si expertizei criminalistice;

Se impune ca organul judiciar sa verifice daca la prelevare si ridicare, au fost aplicate procedee si tehnici adecvate, care sa nu le afecteze integritatea fizica, si daca au fost fixate in mod corespunzator prin descriere in procesul verbal, fotografii si filme judiciare, schite, desene etc.

Fixarea urmelor si mijloacelor materiale de proba presupune pe langa inventarierea si prezentarea caracteristicilor generale ale acestora, si descrierea amanuntita a unor caracteristici particulare, care contribuie la recunoasterea lor si la eliminarea riscului de substituire ulterioara. Urmele sau probele materiale care nu au fost consemnate in mod amanuntit in procesul verbal, nu au nici un fel de relevanta pentru cauza si prin urmare nu pot fi trimise pentru expertiza.

c) Procurarea modelelor de comparatie;

Sarcina procurarii modelelor de comparatie revine in exclusivitate organului judiciar care dispune expertiza. Atunci cand sunt necesare cunostinte de specialitate, organul de urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza la obtinerea modelelor de comparatie, in prezenta specialistului sau expertului. Asa este de exemplu cazul constatarii tehnico-stiintifice si expertizei care au ca obiect identificarea scriptorului dupa un manuscris care prezinta elemente de contrafacere sau deghizare, al expertizei prin care se solicita identificarea armei de foc dupa gloantele si tuburile trase etc.

In cadrul examinarilor de laborator, se folosesc modele de comparatie preconstituite, si modele de comparatie experimentale (cele obtinute la cerere). Indiferent de modalitatea procurarii, este necesar ca materialele de comparatie sa fie prelevate in conditiile legii, adica pe baza de proces verbal sau dovada de ridicare de obiecte si inscrisuri. In cazul modelelor de comparatie preconstituite, se recomanda ca inainte de folosire, organul judiciar sa le prezinte persoanelor de la care provin, spre a fi recunoscute. In acest fel, organul judiciar isi poate forma o convingere ferma in legatura cu provenienta lor.

Pentru a evita aparitia unor transformari majore care pot ingreuna sau impiedica identificarea, materialele de comparatie trebuie obtinute pe cat posibil, la o data cat mai apropiata de data la care s-au format urmele ori probele materiale in litigiu. Pentru a asigura integritatea fizica a pieselor de comparatie pana la momentul examinarii de laborator, este necesar ca ambalarea si transportarea acestora sa se faca in conditii de siguranta deplina.

d) Stabilirea problemelor care urmeaza a fi clarificate prin expertiza si formularea intrebarilor;

Obiectul generic al expertizei si constatarii tehnico-stiintifice poate reclama cunostinte dintr-unul sau mai multe domenii de activitate, si prin urmare, expertiza va fi efectuata de unul, respectiv mai multi specialisti cu pregatire diferita. In prima situatie suntem in prezenta unei expertize simple, iar in cea de a doua, avem de-a face cu o expertiza complexa. Expertiza este simpla si atunci cand este efectuata de o comisie formata din mai multi experti, toti specialisti in acelasi domeniu.

In cazul expertizei complexe, concluziile expertilor trebuie sa exprime un punct de vedere unic, materializat intr-un singur raport de expertiza

Obiectul specific al expertizei este un obiect concret - de regula un obiect material - prin examinarea caruia se obtin informatii de natura sa contribuie la clarificarea unor aspecte care prezinta interes pentru cauza. El poate consta din: urme si obiecte purtatoare de urme, obiecte folosite sau destinate sa foloseasca la savarsirea infractiunii, obiecte care sunt rezultatul activitatii ilicite etc. Obiectul specific determina intotdeauna categoria de cunostinte de specialitate care urmeaza sa fie folosite, precum si intrebarile pe care le formuleaza organul judiciar.

Problemele care pot fi clarificate in cadrul constatarii tehnico-stiintifice sau expertizei criminalistice, difera in raport cu natura, cantitatea si calitatea urmelor si mijloacelor materiale de proba existente la dosarul cauzei, precum si in raport cu posibilitatea sau imposibilitatea procurarii modelelor de comparatie.

Astfel, unele urme si mijloace materiale de proba, prin numarul redus de caracteristici pe care le oglindesc, servesc doar la stabilirea apartenentei de gen a obiectului creator, in timp ce altele reflecta si insusiri particulare, care contribuie la identificarea individuala a acestuia.

Atunci cand la dispozitia specialistului se pun doar urmele in litigiu, prin expertiza se rezolva numai probleme de natura generica, iar daca acestuia i se trimit si modele de comparatie, pot fi rezolvate si problemele legate de identificarea individuala a obiectului creator.

Intrebarile trebuie sa fie clare, concise, precise, si sa se refere numai la obiectul expertizei si la pregatirea specialistului sau expertului. Altfel spus, intrebarile trebuie sa vizeze obtinerea unor raspunsuri numai din domeniul acelei ramuri a criminalisticii profesate de expert, si sa fie formulate in asa fel, incat sa dea posibilitatea expertului sa inteleaga sarcinile care-i revin.

Este total contraindicata adresarea unor intrebari echivoce, confuze, care-l obliga pe specialist sau expert la reformulari. Acestea pot conduce la aparitia unor neconcordante intre ceea ce a urmarit organul judiciar si ceea ce a inteles expertul din intrebare.

De asemenea, sunt interzise intrebarile care-l obliga pe expert sa rezolve probleme de natura juridica, sau sa il puna in situatia de a efectua acte de urmarire penala, cum sunt ridicari de obiecte si inscrisuri, reconstituiri, ascultari de persoane etc.

e) Stabilirea institutiei sau expertului care urmeaza sa efectueze lucrarea;

Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza de regula, de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul ori pe langa institutia de care apartine organul de urmarire penala. Ea poate fi efectuata si de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul altor organe[2].

Constatarea tehnico-stiintifica se dispune din oficiu de organul de urmarire penala, ori la cererea formulata de catre oricare dintre parti: invinuit, inculpat, parte vatamata, parte civila ori parte responsabila civilmente.

Atunci cand partile solicita efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice, singurul competent sa admita folosirea unui asemenea mijloc de proba, este organul de urmarire penala investit sa instrumenteze cauza. Acesta are obligatia sa verifice temeinicia argumentelor prezentate in cerere si dupa caz, sa dispuna efectuarea constatarii tehnico-stiintifice sau, dimpotriva sa o respinga. In mod asemanator se procedeaza si atunci cand partile solicita organului de urmarire penala ori instantei de judecata, completarea sau refacerea constatarii tehnico-stiintifice.

In principiu, expertiza judiciara se efectueaza de un expert numit de organul de urmarire penala sau instanta de judecata. Cand expertul este nominalizat, partile au dreptul sa solicite ca la efectuarea expertizei sa participe cate un specialist recomandat de ele. Acestia trebuie sa aiba pregatirea si calificarea corespunzatoare domeniului pe care-l reclama examinarea urmelor si mijloacelor de proba precizate in actul de dispunere. Se interzice recomandarea unor experti care fac parte din personalul unitatii in care s-a savarsit infractiunea.

Cand in domeniul respectiv exista experti oficiali, nu pot fi numite persoane care nu au aceasta calitate, decat in imprejurari deosebite.

Atunci cand lucrarea se efectueaza de un laborator de criminalistica sau alt laborator de specialitate, organul judiciar nu are latitudinea sa-l numeasca pe expert. In astfel de situatii, actul de dispunere a expertizei se adreseaza institutiei respective, iar aceasta va desemna un expert cu pregatire corespunzatoare domeniului pe care-l reclama    examinarea materialelor. Partile nu pot cere ca la efectuarea expertizei sa participe experti recomandati de ele. Daca pentru a raspunde intrebarilor formulate in actul de dispunere este necesara participarea unor specialisti de la alte institutii decat cea solicitata, aceasta din urma poate folosi avizul sau asistenta lor.

a)      Intocmirea actului prin    care se dispune constatarea tehnico-stiintifica sau expertiza;

Constatarea tehnico-stiintifica si expertiza criminalistica se dispun prin rezolutie motivata emisa de organele de cercetare penala ale politiei, prin ordonanta, in cazul in care sunt dispuse de procuror, si incheiere de sedinta cand sunt ordonate de instanta de judecata.

In actul de dsipunere a constatarii tehnico-stiintifice sau expertizei, trebuie sa se precizeze:

organul judiciar care dispune lucrarea;

cauza in care este necesara efectuarea acesteia;

felul constatarii tehnico-stiintifice sau expertizei: dactiloscopica, balistica, grafoscopica etc.;

- institutia sau expertul care urmeaza sa execute lucrarea si termenul pana la care trebuie efectuata aceasta;

materialele care se pun la dispozitia specialistului sau expertului: urmele, probele materiale in litigiu, modelele de comparatie sau materialele in care urmeaza sa fie obtinute acestea;

intrebarile la care urmeaza sa raspunda expertul.