TEORIA CONSTITUTIEI - Notiuni generale despre Constitutie

TEORIA CONSTITUTIEI

1. Notiuni generale despre Constitutie

Constitutia poate fi definita in diferite forme si din varii perspective: ea este un sistem de rigori si, prin aceasta, reluand cuvintele lui IHERING, ea este "sora geamana a libertatii; Constitutia este un "pact social' intre guvernati si guvernanti; ea este actul prin care s-a "nationalizat puterea'; Constitutia este "statutul' persoanei morale-stat, forma prin care se tinde la "rationalizarea puterii si a statului'.

Incercarea de definire a Constitutiei trebuie sa porneasca de la fenomenul puterii, obiectivat prin institutia politica a statului. Constitutia este instrumentul prin care se institutionalizeaza puterea. Ea constituie deci certificatul de legalitate si de legitimitate al puterii. Constitutia poate fi definita pornind de la doua criterii diferite si, de fapt, conjugabile: criteriul material si criteriul formal.

Potrivit criteriului material, Constitutia reprezinta ansamblul regulilor, indiferent de sursa si de forma lor, prin care se instituie puterea si conform carora ea se exercita (reguli avand ca obiect statutul guvernantilor, modul in care ei dobandesc prerogativele puterii si le exercita, independenta si interdependenta autoritatilor puterii, raporturile dintre autoritati si guvernanti, drepturile si libertatile acestora).

Potrivit criteriului formal sau organic, - cu alte cuvinte - criteriul regimului juridic, Constitutia este ansamblul regulilor, indiferent de obiectul lor, adoptate in forme procedurale specifice, distincte, exclusive. Normele constitutiei se infatiseaza astfel ca norme "privilegiate si protejate special'.

Constitutia ar fi deci ansamblul regulilor juridice, adoptate dupa o procedura specifica si fiind superioare tuturor celorlalte norme juridice, prin care se instituie puterea si se limiteaza exercitarea ei.

Strabatand toate raporturile societatii. Constitutia trebuie sa rezulte firesc din relatiile unui popor., A dori - scria Hegel - sa dai unui popor a priori o constitutie, ar nesocoti tocmai momentul in care constitutia ar fi mai mult o nascocire a gandirii; fiecare popor isi are constitutia care i se potriveste si care i se cuvine'.

Napoleon, spre pilda, a dorit sa dea spaniolilor o constitutie a priori, mai rationala decat ceea ce avusesera ei mai inainte, pe care insa au respins-o.

Poporul trebuie sa aiba fata de constitutia lui sentimentul dreptului sau si al starii sale de fapt, astfel ea va exista in chip exterior, ar ramane fara semnificatie.

In acest sens, legile, in general, dar in mod special Constitutia trebuie sa fie oglindite in starea unui popor, sa reflecte gradul sau de dezvoltare si de intelegere.

Valoarea, continutul si semnificatiile Constitutiei sunt clar exprimate in actele constitutionale si constitutiile care au deschis drumul procesului constitutional. Prima Constitutie scrisa in lume este Constitutia americana din anul 1787.

Fata de importanta si semnificatiile Constitutiei, Constitutia este si trebuie sa fie asezamantul politic si juridic fundamental care, reflectand si consolidand cuceririle oamenilor si proiectarea directiilor definitorii ale evolutiei viitoare a societatii, statorniceste cucerirea puterii de stat, noile structuri social-economice si politice precum si drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor'.

Intre constitutie si lege nu se pune semnul egalitatii, desi este simplu de observat ca, sub aspect juridic, Constitutia este si ea o lege, adica un act normativ; apoi, se impune precizarea in sensul careia Constitutia este o categorie istorica, ea aparand pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii, anume intr-o perioada in care organizarea statala feudala nu a mai corespuns si a trebuit sa fie inlocuita de o alta organizare.

Notiunea de "constitutie' apare cu mult mai tarziu decat cea de lege. Constitutia exprima evolutia sistemului legislativ, ea este creatia unei epoci in care s-a impus ca insasi legea sa fie subordonata unor principii fundamentale. Constitutia a fost creata pentru a exprima o noua ideologie politica si juridica, ideologie determinata desigur de transformarile economice si sociale ce s-au conturat puternic incepand in deosebi cu secolul al XVIII-lea.

Din punct de vedere etimologic, cuvantul "constitutie' provine de la latinescul "Constitutio' care inseamna "asezarea cu temei', "starea unui lucru'. Termenul "constitutie' continua a avea acceptiunea de lege pana in secolul al XVIII-lea, cand i se da un sens nou, acela de lege fundamentala. in opinia noastra, aceasta acceptiune este astazi incetatenita in toate statele. Mai mult chiar, unele acte normative de organizare (statute) a unor organisme internationale se numesc tot constitutii: Organizatia Natiunilor Unite Pentru Educatie, Stiinta si Cultura (U.N.E.S.C.O.); Organizatia Internationala a Muncii (O.I.M.); Organizatia Natiunilor Unite Pentru Alimentatie si Agricultura (F.A.O.), aceasta marcand importanta deosebita ce se acorda acestora.

Profesorul Paul Negulescu a definit Constitutia ca fiind "o norma care cuprinde principiile referitoare la organizarea statului si la raporturile de echilibru intre diferitele puteri ale statului', precum si drepturile omului (drepturile publice).

in conceptia lui Andre Hauriou, intr-un sens foarte general, prin Constitutie se intelege ansamblul regulilor care administreaza organizarea si functionarea statului.

Profesorul Constantin Dissescu defineste Constitutia ca fiind "organizarea exercitiului suveranitatii'.

Profesorii Tudor Draganu si Ion Deleanu definesc Constitutia ca fiind acea lege care, avand forta juridica superioara celorlalte legi, reglementeaza in mod sistematic atat principiile structurii social-economice, cat si ale organizarii si functionarii statului; bazat pe aceasta, garanteaza material drepturile fundamentale cetatenesti si stabileste datoriile corespunzatoare acestor drepturi. Analizand aceste definitii, se poate constata ca elementul comun, surprins in toate definitiile, este elementul stat sau putere (puteri) de stat.

Acest element este definitoriu cat priveste valoarea juridica a normelor ce-1 consfintesc si reglementeaza relatiile sociale ce se nasc in acest domeniu. Alaturi de elementul putere se mai adauga si alte elemente de forma cum ar fi faptul ca este un text scris, adoptat in forme solemne. in stabilirea conceptului de constitutie s-au conturat in timp o serie de elemente definitorii, de continut si de forma, elemente ce trebuie sa apara explicit sau implicit intr-o definitie. Mai intai se impune caracterul de lege al Constitutiei, deoarece Constitutia este o lege si acest element, desi surprins prin denumiri diferite sau chiar implicit, este prezent in toate definitiile formulate. Fiind o lege. Constitutia contine norme juridice, reguli de conduita, iar aceste norme de fapt exprima vointa celor care detin puterea. Constitutia este legea fundamentala, trasatura ce o identifica in ansamblul legilor.

Caracterul de lege fundamentala rezulta din continutul si calitatea reglementarilor.

Constitutia, ca izvor principal al dreptului constitutional, reglementeaza relatiile sociale fundamentale, dar care sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii. Definitorie pentru constitutie este si forta sa juridica. in acest sens se constata ca ea are o forta juridica suprema, ceea ce situeaza Constitutia in varful ierarhiei izvoarelor dreptului si impune regula conformitatii intregului drept cu dispozitiile din constitutie. Tot o trasatura care s-a impus, fara a fi totusi de valoarea celorlalte, este forma scrisa a Constitutiei

Inca din secolul al XVIII-lea, Constitutia scrisa s-a impus, ea fiind preferata Constitutiei cutumiare din foarte multe motive.

Cu toate acestea, astazi mai exista tari care nu au o constitutie scrisa, precum Anglia, Noua Zeelanda si Israelul. Multe definitii ale Constitutiei retin ca o trasatura solemnitatea adoptarii, iar altele forma sistematica, plecandu-se de la ceea ce afirma Thomas Paine (1737-1809): "Nu exista constitutie daca ea nu poate fi pusa in buzunar'

Dupa opinia profesorului Ioan Muram, Constitutia trebuie considerata a fi legea fundamentala a unui stat, constituita din norme juridice, investite cu forta juridica suprema, si care reglementeaza acele relatii sociale fundamentale care sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii politice a poporului.

Intr-o conceptie autentic democratica, esenta Constitutiei consta in reflectarea politico-juridica a conditiilor social-istorice existente intr-o societate la un moment dat, precum si a intereselor generale, fundamentale ale natiunii, privite din perspectiva procesului de cucerire prin competitie electorala democratica a puterii si exercitare a acesteia pentru infaptuirea "binelui comun' al poporului.

Scopul unei constitutii scria, in acest sens, sociologul roman Dimitrie Gusti este "de a formula, politic si juridic, in mod solemn, psihologia sociala, starea economica, dezideratele dreptatii sociale si aspiratiile etnice ale natiunii.

In ceea ce priveste continutul Constitutiei cutumiare, acesta este format din traditii, obiceiuri, practici care au ca trasatura comuna faptul ca sunt nescrise si ca reglementeaza modul de organizare si de functionare a organismelor de guvernare si raporturile intre ele, statutul indivizilor. Esential este ca obiectul de reglementare a traditiilor constitutionale sa fie format din relatii sociale fundamentale, de natura celor reglementate in constitutiile scrise (relatiile de putere).

Forta juridica a unei Constitutii cutumiare nu este, insa, diminuata daca guvernantii si guvernatii recunosc legea fundamentala in aceasta acceptiune.

In acest fel, Parlamentul va legifera, potrivit traditiilor constitutionale, guvernul va aplica legile in acelasi spirit, iar judecatorii vor judeca dand castig de cauza persoanelor ale caror interese sau drepturi, izvorate din traditia constitutionala, au fost incalcate fie de catre stat, fie de catre o persoana particulara.

In prezent, sistemul de guvernare in Marea Britanie, Canada, Israel, Noua Zeelanda este reglementat atat de cutuma constitutionala, cat si de legi scrise.

Sistemul constitutional britanic se bazeaza pe urmatoarele elemente:

Common Law - cutumele sanctionate de judecator;

Obiceiurile (alegerea primului-ministru din randul membrilor Camerei Comunelor; prezentarea mesajului Tronului in Camera Lorzilor; "obligativitatea' semnarii de catre suveran a legilor votate de Parlament);

Statutele - legile scrise relative la organizarea puterilor publice votate de Parlament.

In Israel, Parlamentul a adoptat o serie de legi constitutionale, alaturi de care se aplica cutuma constitutionala. Asadar, rezulta ca doar partial constitutiile statelor respective sunt cutumiare. Practic, ele imbina cutuma cu acte politice si juridice continand dispozitii constitutionale.

Spre deosebire de Constitutia cutumiara, cerinta unei constitutii scrise a fost puternic resimtita in Europa medievala, cu exceptia Angliei, veacuri de-a randul.

In Europa, prima Constitutie scrisa a fost cea a Poloniei (3 mai 1791). A urmat cea a Frantei in noiembrie 1791.

Constitutia scrisa asigura, in principiu, o mai mare stabilitate si securitate a institutiilor politice, deoarece continutul articolelor sale este clar. Acest avantaj al Constitutiei scrise fata de cutuma a fost in mod special subliniat in filosofia politica din secolul al XVIII-lea.

Intr-adevar, regula de drept scrisa are avantajul claritatii si preciziei; prin intermediul ei se stabileste cu exactitate cadrul de organizare a puterilor, se sanctioneaza incalcarea abuzurilor de putere.

Pe de alta parte, cei guvernati, beneficiind de posibilitatea de a studia Constitutia scrisa, pot sa cunoasca exact prerogativele si atributiile guvernantilor si, mai important, sa-si cunoasca drepturile si modalitatile de exercitare si de aparare a acestora.

In Constitutie sunt inscrise drepturile si indatoririle cetatenesti, garantiile impotriva tiraniei si abuzului de putere.

2. Aparitia, adoptarea, modificarea, suspendarea Constitutiei

Unii autori considera ca prima Constitutie a aparut in Anglia, alti autori considera ca acestea au aparut odata cu ajungerea la putere a burgheziei, in timp ce altii subliniaza ca, daca din punct de vedere cronologic Constitutia americana a aparut inaintea celei franceze, sub aspectul importantei istorice, al rolului si influentei pe care le-au avut asupra dezvoltarii miscarii constitutionale in lume, intaietatea revine actelor cu caracter constitutional ale revolutiei franceze.

In aprecierea momentului aparitiei Constitutiei in lume, nu trebuie considerat ca, o data cu instaurarea burgheziei la putere, apare si Constitutia. Un asemenea punct de vedere face trimitere numai la Constitutia scrisa, ramanand in afara cercetarii Constitutia cutumiara, precum si Constitutia mixta (reguli cutumiare si reguli scrise).

In opinia autorilor de drept constitutional, aparitia Constitutiei este privita ca un proces desfasurat in timp, inceput cu mult inainte de revolutia burgheza, proces in care burghezia a jucat un rol hotarator, desavarsit, prin adoptarea constitutiei scrise.

Constitutia apare din necesitatea afirmarii si protejarii printr-un ansamblu de norme cu putere juridica suprema, adoptate in forme solemne, a puterii instaurate. Ea marcheaza practic aparitia statului de drept, punand si guvernantii sub incidenta regulilor juridice. Asa cum am aratat prima Constitutie scrisa este Constitutia americana din anul 1787 (Constitutia de la Philadelphia), iar in 'Europa prima Constitutie scrisa este adoptata in Franta in anul 1791. Dupa adoptarea Constitutiei franceze, si alte state europene si-au elaborat constitutii precum Suedia (8 iunie 1809); Norvegia (17 mai 1814); Olanda (24 august 1815).

Adoptarea Constitutiei trebuie privita ca un proces complex, cu profunde semnificatii politico-juridice, proces in care se detaseaza clar cel putin trei elemente: initiativa adoptarii constitutiei, organul competent (constituantul sau puterea constituanta), modurile de adoptare.

Cat priveste initiativa adoptarii Constitutiei, se pune problema de a sti ce organism sau forta politica, obsteasca sau statala poate avea aceasta initiativa. De principiu, initiativa constitutionala trebuie sa apartina acelui organism statal, politic, sau social ,care ocupand in sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt este cel mai in masura sa cunoasca evolutia societatii date, perspectivele sale. La intrebarea de a sti cine trebuie sa aiba dreptul de a adopta o constitutie, adeseori s-a raspuns si se raspunde prin teoria puterii constituante.

Prin putere constituanta se intalege , de fapt , organul care beneficieaza de o autoritate politica speciala , are dreptul de a adopta constitutia. Puterea constituanta apare sub doua forme:

Putere constituanta originara

Putere constituanta instituita

Puterea constituanta originara intervine atunci cand nu esxista sau nu mai exista constitutii in vigoare ( cazul revolutiilor , state noi) , iar puterea constituanta instituita este prevazuta de Constitutia in vigoare ( sau anterioara) atat in ce priveste organizarea, cat si functionarea ei. Ea poate modifica ( se mai numeste si putere de revizuire) sau adopta o Constitutie.

In literatura juridica se arata ca puterea constituanta originara ridica o serie de probleme: de a stii cui apartiine puterea constituanta originara, de a-justifica legitimitatea operei sale constitutionale. Organismul chemat sa adopte o Constitutie se bucura si trebuie sa se bucure de o autoritate politica si juridica aparte, deosebita, tocmai pentru ca el adopta legea fundamentala a Unui stat.

Adoptarea Constitutiei a canoscut si cunoaste diferite moduri. Modul de adoptare a unei Constitutii este specific fiecarei tari isi este determinat de stadiul de dezvoltare economica, sociala si politica, de ideologia dominanta in momentul adoptarii Constitutiei, de raporturile sociale. Adoptarea Constitutiilor a cunoscut in general urmatoarele moduri:

Constitutia acordata;

Statutul (constitutia plebiscitara);

'Pactul;

Constitutia conventie;   

Constitutia parlamentara.

Constitutia acordata. Constitutiile acordate, cunoscute si sub numele de "charte concedate', sunt Constitutiile 'adoptate de catre monarh ca stapan absolut, care-si exercita puterea sa. Aceasta forma de Constituie este considerata a fi cea mai rudimentara. Exemple de Constitutii acordate sunt: Constitutia data in Franta de Ludovic al XVIII-lea la 4 iunie 1814, Constitutia Piemontului si Sardiniei din 4 martie 1848, Constitutia Japoneza din 11 februarie 1889.

Statutul sau (Constitutia plebiscitara), cum este denumit in literatura de specialitate, este o varianta a constitutiei acordate, o varianta mai dezvoltata. Statutul este initiat tot de catre seful statului (monarhul), dar este ratificat prin plebiscit. Plebiscitul a fost in practica constitutionala modul "normal' de adoptare a constitutiilor autoritare. Cu ocazia plebiscitului corpul electoral poate spune da sau nu asupra textului constitutional in intregime, neputandu-se propune amendamente.

In categoria statutelor sunt incluse: Statutul Albertin din 4 martie 1848, care devine Constitutia Italiei prin acceptare pe cale de plebiscit. Constitutia regala din Romania din 1938, supusa plebiscitului la 24 februarie 1938 si promulgata la 27 februarie 1938.

Pactul sau Constitutia pact este considerata a fi un contract intre rege si popor. Poporu este leprezentat prin Parlament. Este considerata mai potrivita pentru apararea intereselor grupurilor conducatoare (guvernantilor)., deoarece monarhul trebuie sa tina seama de pretentiile acestora.Pactul poate fi urmarea unei miscari revendicative sau, de asemenea, putea fi folosit si a fost folosit ca um mod de acces al unui principe strain pe tronul unui nou stat ceea ce s-a produs in Belgia si in tarile din Balcani. Exemplu de pact este Charta de la 14 august 1830 din Franta, cand Louis Philipe D Orleans este chemat la tronul Frantei ramas liber si accepta Constitutia propusa de Parlament, devenind astfel, in urma acordului sau cu Parlamentul, rege al Frantei

Exemplele Constitutii pact: Constitutia romana de la 1866, precum si Constitutia romana din 1923

Constitutia conventie este opera unei adunari denumite conventie. Aceasta adunare era special aleasa pentru a adopta Constitutia; ea exprima conventia intervenita intre toti membrii societatii, era considerata deasupra parlamentului, avea dreptul de a stabili puterile delegate in stat si competenta puterii constituante.

Exemple de Constitutii adoptate: Constitutiile franceze din 1793 a anului III (1795) si din 1946, Constituia Romaniei, adoptata in anul 1991, poate fi fara rezervei Considerata o constitutie referendara.

Constitutia parlamentara. Dupa cel de-al .doilea razboi mondial, adoptarea Constitutiilor s-a realizat, de regula, de catre parlamente, folosindu-se urmatoarea procedura: initierea, elaborarea proiectului, discutarea publica a proiectului, adoptarea proiectului de catre parlament cu o majoritate calificata de cel putin 2/3 din numarul total al membrilor parlamentului. Astfel au fost adoptate Constitutiile tarii noastre din anii 1948,1952;1965

Modificarea( revizuirea) Constitutiei

Din punct de vedere politic, este cunoscut ca orice Constitutie exprima, realitatile politice existente in momentul adoptarii sale. In cazul schimbarii profunde a acestor realitati, este firesc sa se modifice si Constitutia. Din punct de vedere juridic, fiind in esenta sa o lege, Constitutia este supusa in mod firesc modificarii. In articolul 28 din Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului, ce figureaza ca preambul al Constitutiei Franceze din 1793, se arata, de altfel, ca "un popor are intotdeauna dreptul de a reexamina, corecta si de a schimba propria Constitutie. O generatie nu poate subjuga cu legile sale generatiile viitoare'.

Prin urmare, orice Constitutie este supusa modificarii, indiferent care ar fi forma acesteia (reformularea ori abrogarea unul articol sau introducerea unei dispozitii constitutionale noi). De obicei, posibilitatea, ca si procedura de revizuire sunt expres prevazute chiar in textul legii fundamentale.

Constitutia nu poate fi modificata oricand, o asemenea practica este posibila, in special in regimuri politice nedemocratice, fiind initiata fie de un partid politic avand o larga majoritate parlamentara, fie de un lider sustinut de anumite cercuri sau forte politice in scopul de a-si consolida hegemonia asupra opozitiei sau de a realiza anumite interese de natura politici si economica sau particulare.

Fara a ceda unor presiuni sau influente politice conjuncturale, in vederea revizuirii facile si repetate a legii fundamentale, se poate conchide ca solutia optima o constituie stabilirea unui echilibru intre cele doua tendinte si alegerea corecta in momentului revizuirii, precum si stabilirea clara a continutului acestuia.

In orice situatie, trebuie sa primeze vointa clara si expres formulata a poporului sau a reprezentantilor sai.

Conform Constitutiei Romaniei din 2003, in articolul 150 alineatul (1) este prevazut ca revizuirea Constitutiei poate fi initiata de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de cel putin o patrime din numarul deputatilor sau al senatorilor, precum si de cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot. .

in articolul 150 (alineatul 2) din Constitutie sunt stipulate urmatoarele:

Cetatenii care initiaza revizuirea Constitutiei trebuie sa provina din cel putin jumatate din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete sau in municipiul Bucuresti trebuie sa fie inregistrate cel putin 20.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative.

Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptata de Camera Deputatilor si de Senat, cu o majoritate de cel putin 2/3 din numarul .membrilor fiecarei Camere. Daca prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, hotarasc cu votul a cel putin trei patrimi din numarul deputatilor si senatorilor.

Revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire.

Legiuitorul a stabilit in articolul 152 alineatul (1) limitele revizuirii, aratand astfel ca nu fac obiectul revizuirii caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala a statului roman.

De asemenea, nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora.

Constitutia tarii nu poate fi revizuita pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta si nici in timp de razboi. .

Din punctul de vedere al procedurii de revizuire, Constitutiile sunt:

Constitutii suple;

Constitutii rigide.

Constiiutia supla este o Constitutie a carei revizuire se infaptuieste, practic, prin votarea, fara o procedura speciala, a unei legi ordinare. Prin aceasta, chiar principiul suprematiei Constitutiei este compromis.

Se intelege ca o Constitutie cutumiara este supla si deci intotdeauna adaptabila la schimbarile din societate. in epoca moderna, exemple de asemenea Constitutii sunt putine. In literatura de specialitate este mentionata, in acest sens, Constitutia Africii de Sud din 1961.

Constitutia Romaniei din 1965 a fost, in realitate, o Constitutie supla, desi votul cerut pentru a fi modificata era de 2/3 din numarul total al deputatilor din Marea Adunare Nationala (M.A.N.)

Ea a fost modificata expres de 10 ori si, implicit, o data prin decretul-lege numarul2/1989.

Constitutia rigida este o constitutie a carei modificare se dovedeste a fi mai dificila decat cea a unei legi ordinare, datorita procedurii cerute, care implica, in general, colaborarea mai multor organisme constitutionale si votul unei majoritati calificate, adica 2/3 din numarul membrilor Parlamentului. In epoca contemporana, tendinta constituantilor este de a adopta Constitutii rigide.

Aprecierea unei Constitutii ca fiind rigida impune analiza dispozitiilor constitutionale, ci si a vietii politice in general. Profesorul C. Dissescu sublinia ca americanul Bryce a stabilit cel dintai impartirea Constitutiilor in rigide si flexibile.

Sunt Constitutii rigide, Constitutiile scrise, care contin o retea de principii, limitand puterile fiecaruia din organele sale. Constitutiile flexibile sunt Constitutiile nescrise, cutumiare, care se remarca prin elasticitatea lor.

Motivele revizuirii unei Constitutii sunt foarte diferite, nu numai de la tara la tara, dar chiar in cadrul aceleiasi tari. Transformarile profunde in viata sociala, care afecteaza vreuna dintre institutiile de guvernare sau diferite alte norme constitutionale, impun revizuirea legii fundamentale; o Constitutie poate fi revizuita si in situatii de criza politica, ca un mijloc de rezolvare a acesteia.

Doctrina constitutionala s-a oprit la cateva cazuri mai des intalnite:

producerea unui eveniment politic marcant (constitutiile unor foste tari socialiste au fost modificate dupa 1989 prin abrogarea expresa a dispozitiilor constitutionale referitoare la rolul conducator al partidului comunist in societate);

schimbari produse in structura organismelor guvernamentale (exemplu, instituirea functiei prezidentiale in sistemul constitutional roman din 1947);

transformarea denumirii unor organisme prin care se exercita puterea publica (exemplu, transformarea in 1961 a Prezidiului Marii Adunari Nationale in Consiliul de Stat)

producerea unor schimbari in organizarea si functionarea unuia sau unora dintre organismele prin care se exercita guvernarea (reforma constitutionala din Franta din 1962 a schimbat procedura alegerii indirecte a Presedintelui Republicii prin votul direct al tuturor alegatorilor).

Incetarea provizorie (suspendarea) Constitutiei inseamna scoaterea din vigoare, in total sau in parte, pe o anumita perioada de timp determinata, a dispozitiilor constitutionale. Cercetarea acestei probleme se impune, deoarece in practica constitutionala au fost cazuri in care Constitutiile au fost suspendate in total sau in parte.

Unele Constitutii interziceau posibilitatea suspendarii lor. Exemplu; Constitutia romana din 1866 prevedea in articolul 127 "Constitutiunea de fata nu poate fi suspendata nici in tot, nici in parte'.

Alte Constitutii nu prevad nici un fel de dispozitii cit privire la suspendare. in practica constitutionala, Constitutiile au fost suspendate in perioadele de crize politice, atunci cand guvernantii renuntau la formele democratici de conducere.

In general,'s-a suspendat Constitutia prin proclamarea starii de necesitate, prin proclamarea starii de asediu, prin guvernarea prin decrete-legi, prin lovituri de stat

In ce priveste suspendarea Constitutiei, doctrina juridici a mers, de principiu, pe ideea ilegalitatii acestor acte, dar, in practica, ele au fost justificate prin teoria necesitatii.

In ce priveste, abrogarea Constitutiei, ea se produce atunci cand se adopta o noua Constitutie.

3. Suprematia Constitutiei

Dupa unii autori suprematia Constitutiei este "legea suprema'.

Alti autori considera ca suprematia Constitutiei pe plan juridic :este o rezultanta a faptului ca modificarea ei trebuie adoptata de catre Parlament cu majoritatea calificata de 2/3 din numarul total al deputatilor, spre deosebire de legile ordinare care pot fi adoptate,.modificate, suspendate sau abrogate de acelasi organ cu majoritatea de jumatate plus unu din numarul total al deputatilor care il alcatuiesc.

In opinia altor autori, suprematia Constitutiei se explica prin faptul ca ocupa un loc principal, fiind o lege fundamentala care sta la temelia organizarii statale si este baza juridica a intregii legislatii, adaugandu-se ca suprematia se exprima fata de legile ordinare in deosebiri de continut, de forma si de putere juridica, r

Suprematia Constitutiei nu este deci o categorie strict juridica, ci una politico - juridica. Suprematia Constitutiei este deci o notiune complexa, in continutul careia se cuprind trasaturi si elemente (valori) politice si juridice; care exprima pozitia supraordonata a Constitutiei nu numai in sistemul de drept, ci in intregul sistem social-polinc al unei tari.

Aceasta pozitie deosebita in sistemul social-politic implica un continut normativ complex, dar, bineinteles, si importante consecinte statale si juridice.

Unii autori considera ca suprematia Constitutiei s-ar fundamenta pe principiul legalitatii, plecand de la stransa legatura ce exista intre legalitate si constitutionalitate, de la ideea ca legalitatea, in sensul cel mai general, se sprijina pe principiul constitutionalitatii.

In opiniile altor autori exista ideea ca suprematia Constitutiei este fundamentata pe continutul si forma ei.

Suprematia materiala se motiveaza prin aceea ca intreaga ordine juridica se bazeaza pe Constitutie.

Cat priveste suprematia formala a Constitutiei, ea este explicata prin divizarea Constitutiilor in Constitutii rigide si Constitutii suple, precizandu-se ca redactarea Constitutiei exteriorizeaza forta deosebita care se da dispozitiilor sale. Suprematia Constitutiei a fost si este fundamentata pe democratism.

Argumentele converg in urmatorul punct Constitutia este unul dintre mijloacele juridice principale de realizare, in organizarea si activitatea de stat, a democratismului.

Nivelele succesive in care s-a realizat fundamentarea stiintifica a suprematieiConstitutiei constau in

fundamentarea pe Constitutie insasi, pe continutul, forma si forta juridica a normelor pe care le contine;

fundamentarea pe principiile fundamentale de organizare si functionare aorganelor statului;

fundamentarea pe trasaturile puterii (puterilor) de stat

Furidamentarea stiintifica a acestei suprematii trebuie cautata in dialectica fenornenului statal juridic, in complexitatea si logica fenomenelor economice, politice' sociale si juridice, in interrelatiile dintre ele; identificand corect cauzele si conditiile de efectele si consecinte si binenseles , de garantii.

Ca lege fundamentala, Constitutia are un continut si o forma deosebite, dar fundamentarea suprematiei sale pe continut si pe forma nu este satisfacatoare. Continutul si forma Constitutiei sunt rezultatul unor cauze economice,sociale si juridice. Ca lege, Constitutia este expresia vointei guvernantilor, a poporului, vointa strans legata (conditionata, determinata) de contextul economic;' social, politic si cultural, concret din societatea in care este edictata. Aceasta trasatura explica continutul si forma Constitutiei

Suprematia constitutiei se explica prin functiile sale, iar exprimarea vointei guvernantilor este chiar functia puterii de stat. Functiile Constitutiei sunt deci determinate de functiile puterii, iar puterea este determinata in continutul sau de anumiti factori exteriori statului, si anume, factori economici si sociali.

Fundamentarea stiintifica a suprematiei Constitutiei se regaseste in totalitatea acestor factori economici, sociali, politici si juridici, factori ce se afla irttr-o stransa legatura si interactiune si care trebuie priviti in raport cu Constitutia in indivizibilitatea lor.

Garantiile juridice ale suprematiei Constitutiei sunt:

Controlul general al aplicarii Constitutiei;

Controlul constitutionalitatii legilor

Indatorirea fundamentala de a respecta Constitutia.

Controlul general al aplicarii Constitutiei este rezultatul faptului ca intreaga activitate statala este organizata prin Constitutie.

Constitutia statorniceste formele fundamentale de realizare a puterii de stat, categoriile de organe ale statului.

Controlul constitutionalitatii legilor este o alta garantie a suprematiei Constitutiei. Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata, de verificare a conformitatii legii cu Constitutia, iar ca institutie a dreptului constitutional, cuprinde regulile privitoare la organele competente a face aceasta verificare, procedura de urmat precum si masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri

Indatorirea fundamentala de a respecta Constitutia se inscrie in cadrul garantiilor, suprematiei Constitutiei. Ea se asigura ca prevederile din Constitutie sa fie aplicate si respectate de catre cetateni.

Izvorul acestei obligatii fundamentale trebuie cautat in chiar continutul si pozitia Constitutiei, in faptul ca aducerea la indeplinire a prevederilor constitutionale inseamna, de fapt, tocmai realizarea masurilor pe care statul le ia in vederea dezvoltarii materiale si culturale ale societatii.

4. Controlul constitutionalitatii legilor

Una dintre problemele cele mai importante, cu profunde implicatii teoretice si practice, privitoare la suprematia Constitutiei este controlul constitutionalitatii legilor.

Prin control al constitutionalitatii legilor se intelege ansamblul dispozitiilor normative care reglementeaza activitatea de verificare a conformitatii legilor si a altor acte normative cu dispozitiile legii fundamentale

Sediul acestor norme juridice se gaseste in Constitutie. Pentru a verifica conformitatea unei legi cu dispozitiile constitutionale, au fost propuse, in principal,doua sisteme:

controlul exercitat de catre un organism politic;

controlul exercitat printr-un organ jurisdictional

Cele doua sisteme mai sunt cunoscute si sub denumirea de control preventiv, respectiv control posterior.

Modalitatile politice sau juridice prin care se asigura conformitatea actelor normative cu dispozitiile constitutionale difera de la o tara la alta.

Controlul constitutionalitatii legilor exercitat de un organism politic.

Acest gen de control este controversat, deoarece organismul investit cu prerogativele de control al constitutionalitatii legilor votate de Parlament apare ca o autoritate care ar exercita o a patra putere in stat, putand sa infirme vointa parlamentarilor, ei insisi exponenti ai vointei suverane a poporului.

in realitate, controlul politic al constitutionalitatii nu impieteaza cu nimic asupra prerogrativelor Parlamentului si se exercita in baza Constitutiei. Caracterul politic al controlului rezulta, in primul rand, din continutul politic al legii fundamentale. Cu alte cuvinte, controlul politic are ca scop conservarea structurilor si mecanismelor de exercitare a puterii politice. Totodata, caracterul politic este imprimat si de organismul care exercita controlul.

Acest organism trebuie sa exprime, prin reprezentare, vointa suverana (politica) a poporului. Autoritatea care exercita un asemenea control se pronunta asupra vointei politice a parlamentarilor, precum si a guvernului care a initiat legea respectiva. Prin urmare, exista cel putin trei factori care imprima caracterul politic al acestui control.

Astazi, in lume, controlul constitutionalitatii legilor printr-un organ politic se realizeaza in multe state. In tara noastra, dreptul de a verifica constitutionalitatea legilor a apartinut Parlamentului sub regimul Constitutiei din anul 1965. In Franta, controlul constitutionalitatii legilor este exercitat de catre Consiliul constitutional care cuprinde, pe de o parte, pe fostii presedinti ai Republicii in viata si, pe de alta parte, pe membrii desemnati pentru noua ani si al caror mandat nu poate fi reinnoit

In ce priveste dreptul Parlamentului de a verifica constitutionalitatea legilor, unii il considera un control autentic si in acelasi timp un autocontrol, caci Parlamentul, fiind acela care voteaza si Constitutia, este cel mai in masura sa aprecieze concordanta dintre legea si Constitutia pe care le-a adoptat

Altii considera ca acest control al Parlamentului nu ar prezenta nici un fel de garantie, caci, desi exista sanctiunea nerealegerii parlamentarilor, aceasta ar fi o sanctiune indepartata, greu de realizat in practica

Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ jurisdictional

Acest control este exercitat sau de organe, altele decat cele judecatoresti, care folosesc, insa, o procedura de lucru asemanatoare cu cea judecatoreasca, sau de catre organele judecatoresti propriu-zise.

Interes deosebit a prezentat si prezinta controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor. Acest control s-a impus in practica constitutionala a multor state,astazi exercitandu-se sau in temeiul unor dispozitii legale clare, sau pur si simplu, intemeiul dreptului pe care organele judecatoresti singure si l-au arogat.

Dreptul judecatorilor in verificarea conformitatii legii cu Constitutia s-a justificat prin teoria separatiei puterilor in stat, care implica o anumita colaborare a puterilor in vederea realizarii acelorasi scopuri. Se considera ca judecatorul, prin formatia sa, prin obiceiurile sale va judeca cu impartialitate..

Avantajele sale constau, printre altele, in faptul ca asigura un control specializat si omogen din punctul de vedere al solutiilor pronuntate . De asemenea, deciziile privind constitutionalitatea sau, dupa caz, neconstitutionalitatea actelor normative supuse controlului au efecte erga omnes.

In plus, organismul investit cu jurisdictia constitutionala poate fi folosit si in alte scopuri (verificarea constitutionalitatii partidelor politice, controlul legalitatii unor operatiuni electorale, avize privind diferite probleme de interes public major, solutionarea unor conflicte care pot aparea intre legislativ si executiv, incalcarea drepturilor cetatenesti).

In state precum Spania, Portugalia, Belgia, Germania, Italia, Austria, Ungaria, Polonia, exista un control judecatoresc al constitutionalitatii legilor. De regula se folosesc doua procedee: controlul pe calea actiunii, si controlul pe cale de exceptie. in ce priveste controlul pe calea actiunii este considerat a fi un procedeu ofensiv care permite atacarea unei legi in fata unui tribunal determinat, caruia i se cere sa examineze validitatea constitutionala; si sa pronunte anularea.

Controlul constitutionalitatii pe cale de exceptie este considerat un procedeu defensiv, cand, pentru a ataca, trebuie sa astepte ca legea';sa se aplice.In functie de modul cum este inscris in Constitutie controlul constitutoonalitatii legilor, poate fi un control explicit sau un control implicit Se realizeaza un control explicit arunci cand in mod expres, Constitutia il prevede. Controlul explicit se intalneste in Romania, Franta, Elvetia, Austria. Se realizeaza un control implicit atunci cand Constitutia nu-l prevede in mod expres, dar el exista implicit, ca urmare a principiului legalitatii. Un control implicit al constitutionalitatii legilor a existat in dreptul nostru in perioada 1944-1965.

In functie de, timpul in care se efectueaza controlul constitutionalitatii legilor, acesta din urma se divide in control anterior adoptarii legilor si controlul posterior adoptarii legilor.

Controlul anterior adoptarii legilor denumit si controlul prealabil sau preventiv, se exercita in faza de proiect al legii. Acest control este mai mult o garantie de legalitate si, deci, de constitutionalitate

Controlul posterior adoptarii legilor, se exercita asupra legilor .deja adoptate sau asupra actelor cu forta juridica egala cu a legii. In aceasta situatie, in cadrul controlului explicit, de regula organele de stat care pot sesiza neconstitutionalitatea, organele de stat care pot decide procedura de urmat, sanctiunile.

Acesta este veritabilul control al constitutionalitatii legilor. Actele supuse controlului de constitutionalitate sunt:

Legile ca acte juridice ale Parlamentului;

Initiativa de revizuire a Constitutiei;

Regulamentele Parlamentului

Ordonantele Guvernului

Intitiativele legislative populare