FORMELE INFRACTIUNII

Savarsirea infractiunii poate parcurge mai multe momente sau faze in drumul ei spre

producerea rezultatului. Astfel, aceasta percurge doua perioade :

interna - conceperea ideii de a savarsii infractiunii ;

- momentul deliberarii ;

- hotararea de a savarsi infractiune.

Cele trei momente se petrec in psihicul faptuitorului, acestea neavand relevanta penala, potrivit adagiului "nuda cogitatio" - "gandul criminal nu se pedepseste".

externa

- faza actelor preparatorii (pregatesc savarsirea infractiunii) ;

- faza actiunii de executatre (se trece la savarsirea efectiva a faptei)

- faza urmarilor (producerea rezultatului) ;

Acestea capata relevanta penala spre deosebire de primele.

Formele infractiunii dupa fazele de desfasurare sunt urmatoare :

3. forma actelor preparatorii ; 4. forma tentativei ;

5. forma faptului consumat ; 6. forma faptului epuizat.

A. Actele preparatorii

a. Definitie "Sunt actele prin care se pregateste savarsirea unei infractiuni"

b. Caractere :

- sunt posibile numai la infractiunile intentionate ;

- pot consta in : - activitati de procurare de informatii

adaptare a mijloacelor sau instrumentelor

crearea conditiilor de savarsire a faptelor

- acestea nu cunosc o reglementare expresa in Codul penal asemeni tentativei.

c. Conditii de existenta :

-sa rezulte neindoielnic ca sunt efectuate in vederea savarsirii unei infractiuni ;

-actul preparator sa se concretizeze intr-o activitate obiectiva de creare a conditiilor pentru savarsirea infractiunii (procurarea unui pistol) ;

-activitatea de pregatire sa nu cuprinda acte ce intra in continutul elementului material al

infractiunii ; sa nu faca parte din actele de executare ;

- sa fie intentionate ;

- sa fie savarsite de catre insasi persoana care va comite infractiunea.

d. Feluri

-acte de pregatire materiala (procurarea de instrumente si adaptarea acestora in vederea

savarsirii infractiunii) - procurarea unui cutit ;

-acte de pregatire morala (culegerea de date si informatii cu privire la locul si timpul savarsirii

infractiunii) . Ele creaza conditiile psihice favorabile comiterii infractiunii.

e. Regimul de sanctionare

In doctrina penala s-au conturat doua teze privind sanctionarea actelor preparatorii si anume :

1. teza incriminarii : care sustine pedepsirea acestora, astfel :

- incriminarea nelimitata a tuturor actelor preparatorii ;

- incriminarea limitata numai a acelora care prezinta un pericol social ;

2. teza neincriminarii : care, are drept argument, faptul ca ele doar pregatesc infractiunea,

neavand deci un pericol social.

Sanctionarea actelor preparatorii in dreptul penal roman opteaza pentru teza neincrimnarii, si anume : de regula, acestea nu se sanctioneaza, insa, sunt bineinteles si exceptii, printre care :

-cand actele preparatorii sunt asimilate tentatvei si pedepsite ca atare, la acele infractiuni grave (art. 173 alin. 2 C. pen.) - privind sanctionarea tentativei la infractiunile contra statului ;

- cand actele preparatorii sunt asimilate infractiunilor consumate (art. 285 C. pen.)

- detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori ;

- cand actele preparatorii sunt savarsite de alte persoane decat autiorul (culegerea de date, procurarea de mijloace) si cand autorul savarseste infractiunea sau tentativa la acea infractiune, acele acte vor constitui acte de complicitate anterioara.

B. Tentativa

a. Definitie (art. 20 Cod penal)

"Este o forma atipica a infractiunii ce se caracterizeaza prin punerea in executare a hotararii de a savarsii infractiunea, executare ce a fost intrerupta sau, desi, a fost efectuata in intregime n-a produs rezultatul cerut de lege pentru existenta infractiunii"

b. Caractere :

- este prevazuta expres in Codul penal (art. 20 - 21) ;

- apartine fazei executarii ;

- este o forma atipica a infractiunii, caracterizandu-se prin neproducerea rezultatului ;

- este posibila numai la infractiunea intentionata.

c. Conditiile de existenta:

- sa existe hotararea de a savarsi o infractiune (art. 20 C. pen.) ;

- hotararea infractionala trebuie sa fie pusa in executare. Astfel, se observa ca ea

implica trecerea de la actele de pregatire la actele de executatre a faptei. Ea declanseaza

procesul cauzal spre producerea rezultatului ;

- neproducerea rezultatului - element prin care se diferentiaza de infractiunea

consumata (art. 20 C. pen.).

Deosebirea dintre tentativa si actele preparatorii are la baza unele teorii :

-teoriile subiective - care propun drept criteriu de distinctie raportarea la imprejurarile in care au fost efectuate ; astfel, tentativa are un caracter univoc, lasand sa se vada clar intentia de a savarsi o infractiune , iar actul preparator are un caracter echivoc, care nu lasa sa se vada ca ele ar avea o legatura cu savarsirea unei infractiuni ;

-teoriile obiective - care propun drept criteriu de distinctie dinamismul actului ; astfel, sunt acte de executare, actele care au primit o orientare precisa in realizarea infractiunii, iar actele preparatorii sunt acelea ce nu au primit o astfel de orientare ;

-teoriile formale - care propun drept criteriu de deosebire identitatea formala intre actul savarsit si actiunea prevazuta ca element material ; astfel, tentativa fiind un act de savarsire a infractiunii, iar actul preparator unul de pregatire a savarsirii infractiunii.

Mentionam ca, cele trei teorii se completeaza reciproc, in stabilirea diferentei dintre actele preparatorii si tentativa ; aceasta fiind o problema foarte importanta intrucat de regula, actele preparatorii nu se pedepsesc.

Ex. : - procurarea unei cantitati de otrava - reprezinta un act preparator)

- servirea respectivei cantitati de otrava unei persoane - reprezinta tentativa ;

d. Felurile tentativei

-tentativa imperfeca (intrerupta) ; - tentativa perfecta (terminata) ;

-tentativa proprie ; - tentativa improprie.

Tentativa perfecta si imperfecta pot fi proprii, cat si improprii.

I. TENTATIVA IMPERFECTA (INTRERUPTA) art. 20 alin. 1 C. pen.

- aceasta se caracterizeaza prin punerea in executare a hotararii de a savarsii infractiunea,

executare care se intrerupe si rezultatul nu se produce. Ex faptuitorului i se da peste mana cand acesta a indreptat pistolul impotriva unei persoane ;

- ea se situeaza in timp, dupa inceputul executarii, putand fi de natura umana sau neumana ;

- ea poate fi proprie, cat si improprie.

II. TENTATIVA PERFECTA (TERMINATA) art. 20 alin. 2 C. pen.

- aceasta consta in punerea in executare a hotararii de a savarsii infractiunea, executare care a fost dusa pana la capat, dar rezultatul nu se produce. Ex se trage cu arma in directia victimei, dar aceasta se fereste si nu este ucisa ;

-ea poate fi atat proprie, cat si impropie ;

-tentativa perfecta proprie este posibila numai la infractiunile de rezultat (omor).

III. TENTATIVA IMPROPRIE art. 20 alin. 2 si 3 C. pen.

-aceasta consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care este realizata in intregime, dar producerea rezultatului nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite ori datorita imprejurarii ca in timpul cand s-au savarsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla ;

-ea este si terminata, dupa criteriul gradului de realizare a activitatii infractionale ;

-cauza care impiedica producerea rezultatului se situeaza in timp, anterior inceputului executarii actiunii ; defectuozitatea mijloacelor, ca si lipsa obiectului infractiunii sunt preexistente.

-un mijloc este "insuficient" - cand nu are aptitudinea in cazul concret sa realizeze rezultatul (de ex., cantitatea de otrava este insuficienta pentru a ucide o persoana);

-un mijloc este "defectuos" - cand in cazul concret nu functioneaza (de ex. o arma de foc defecta) ;

-tentativa improprie se imparte in doua categorii

tentativa relativ improprie - se caracterizeaza prin imposibilitatea numai relativa a producerii rezultatului (de ex., incercarea de a ucide o persoana cu o doza insuficienta de otrava) ;

tentativa absolut improprie absurda - art. 20 alin. 3 C. pen.) - se caracterizeaza prin modul gresit de concepere al savarsirii infractiunii (de ex., uciderea unei persoane utilizand vraji sau farmece).

Deosebirea dintre cele doua consta in faptul ca prima prezinta un pericol social, atragand

raspunderea penala, iar cea de a doua nu prezinta pericol social, punand in discutie discernamantul faptuitorului.

In doctrina penala se face distinctie intre tentativa absurda si tentativa putativa, in care fapta savarsita are un caracter penal numai in mintea faptuitorului, lipsindu-i acest caracter in realitate. Ex. - fapta de a trage cu arma intr-un cadavru - nu reprezinta infractiunea de omor, ci o fapta putativa din cauza ca prin astfel de fapte nu se mai poate aduce atingere obiectului, caci nu mai exista o relatie sociala de ocrotit (inexsistenta vietii).

IV. TENTATIVA PROPRIE art. 20 alin. 2 C. pen.

- aceasta consta in existenta tuturor conditiilor necesare pentru savarsirea infractiunii, iar daca consumarea nu a avut loc, aceasta se datoreaza modului defectuos in care s-au folosit mijloacele.

Ex. - fapta celui ce descarca arma, dar nu nimereste tinta din cauza emotiilor.

c. Incriminarea si sanctionarea tentativei

Justificarea incriminarii :

-reprezentand un inceput de executare, tentativa este periculoasa fiind incriminata in legislatia penala ;

-tentativa este o forma atipica de infractiune, datorita imprejurarii ca latura obiectiva a acesteia nu se realizeaza in intregime ;

-latura subiectiva a tentativei se realizeaza integral prin punerea in executarea a hotararii infractionale.

Intinderea incriminarii tentativei :

-in doctrina penala sunt cunoscute doua conceptii privind incriminarea tentativei : incriminarea nelimitata si incriminarea limitata

-legiuitorul roman a adoptat cea de a doua conceptie sanctionand tentativa numai la infractiunile grave ;

-totodata, tentativa se pedepseste numai cand in lege se prevede expres aceasta ;

-legiuitorul roman sanctioneaza tentativa dupa teoria diversificarii pedepsei in raport cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata ;

-conform art. 21 alin. 2 "tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa intre jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazut de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decat minimul general al pedepsei

-daca pedeapsa pentru infractiunea consumata e detentiunea pe viata, pedeapsa pentru tentativa va fi inchisoarea de la 10 la 25 de ani.

. Infractiuni la care tentativa nu este posibila :

-la infractiunile din culpa ; - la infractiunile preintentionate ;

-la infractiunile savarsite printr-o inactiune ;

- la infractiunile cu executie prompta (insulta) ;

-la infractiunile de obicei (cersetorie) ;

Codul nostru penal defineste tentativa aratand ca aceasta consta in 'punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul'. Tentativa cuprinde ansamblul actelor de executare efectuate intre momentul terminarii actelor pregatitoare, pe de o parte si momentul producerii rezultatului, pe de alta parte.
Gothe spunea In operele omului, ca si in cele ale naturii, sunt cu deosebire demne de remarcat intentiile.". Prin urmare tentativei, intentiei de a savarsii o infractiune trebuie sa ii acordam o importanta deosebita.
Caracterizandu-se printr-o executare neterminata sau prin absenta rezultatului -deci printr-o latura obiectiva incompleta- tentativa este o forma atipica ,imperfecta, a infractiunii pe care subiectul si-a propus sa o savarseasca. Ea este insa o infractiune pentru ca, desi nedesavarsita din punct de vedere obiectiv, este o fapta incriminata si pedepsita de lege.
Toate reglementarile referitoare la raspunderea penala si la sanctiunile de drept penal sunt aplicabile daca legea penala prevede expres ca tentativa se pedepseste.
Din definitia legala a tentativei rezulta ca pentru existenta acesteia trebuie indeplinite anumite conditii, de ordin subiectiv si obiectiv.
Prima conditie este de ordin subiectiv si presupune ca faptuitorul sa fi luat hotararea de a savarsi o infractiune. Actele de executare, fiind savarsite in vederea producerii unui anumit rezultat, in mod necesar trebuie sa fie precedate de hotararea de a comite actiunea ce conduce la survenirea acelei urmari. In cazul oricarei forme infractionale, deci si al tentativei, formarea laturii subiective precede, in timp, efectuarea actelor materiale prin care subiectul tinde sa realizeze ceea ce si-a propus in cadrul perioadei interne cu care debuteaza, obligatoriu, orice proces infractional.
Cea de a doua conditie care este de ordin obiectiv cere ca faptuitorul sa fi depasit faza actelor pregatitoare si sa fi efectuat acte de executare propriu-zisa.
Aceasta conditie pune in discutie problema deosebirii actelor de executare de actele de pregatire.
In literatura juridica aceasta problema formeaza obiectul unei controverse, iar pentru solutionarea ei s-au format mai multe criterii si anume criterii subiective, criterii obiective si formale.
A treia conditie cere ca activitatea de executare sa fi fost intrerupta sau rezultatul sa nu se fi produs. Prin aceasta conditie se determina momentul final sau limita superioara a tentativei, asa cum prin conditia anteriora se stabileste momentul initial sau limita inferioara acestei forme de activitate infractionala. Tentativa care incepe odata cu efectuarea primului act de executare ia sfarsit fie in momentul cand executarea inceputa este impiedicata sa continue si sa se desavarseasca, fie in momentul cand executarea fiind terminata, trebuia sa se produca rezultatul, insa acesta nu s-a produs.
Obiectul tentativei. Tentativa, fiind o forma de savarsire a infractiunii intentionate, se caracterizeaza prin cele doua conditii preexistente fara de care nu este conceputa infractiunea: obiectul si subiectul.

C. INFRACTIUNEA CONSUMATA

a. Definitie

"Reprezinta forma tipica sau perfecta a infractiunii, ea realizandu-se atunci cand s-a

produs rezultatul urmarit"

b. Caracterizare :

- aceasta reprezinta forma infractiunii care are cel mai ridicat grad de periculozitate fata de actele preparatorii si tentativa ;

- ea atrage intotdeauna raspunderea penala ;

- majoritatea infractiunilor cunosc aceasta forma ;

- de asemenea, ea inglobeaza si tentativa acelei infractiuni ;

- rezultatul acesteia se produce odata cu executarea in intregime a rezultatului material; in functie de rezultatul ei, aceasta poate produce o vatamare sau o stare de pericol ;

- stabilirea momentului consumarii marcheaza momentul producerii definitive a raului, de aceea dupa acest moment eventuala reparare a acestuia nu poate schimba calitatea de infractor a faptuitorului.

c. Importanta momentului consumarii cunoasterea acestui moment prezinta importanta pentru urmatoarele aspecte :

determinarea legii penale aplicabile in timp si spatiu

. incidenta actelor de clementa ; . calcularea termenului de prescriptie;

D. INFRACTIUNEA - FAPT EPUIZAT

a. Definitie

"Reprezinta o forma deviata a infractiunii si se caracterizeaza prin producerea dupa momentul consumarii a unor urmari noi prin amplificarea rezultatului sau prin continuarea activitatii infractionale".

b. Caractere :

- susceptibila de prelungire in timp ;

- este o forma atipica a infractiunii mai grava decat infractiunea consumata ;

- antreneaza o raspundere penala mai grava ;

- nu toate infractiunile pot cunoaste acest moment.

c. Infractiuni susceptibile de forma faptului epuizat

infractiunile continue - se caracterizeaza prin prelungirea in timp a actiunii ce constituie elementul material al infractiunii ; Ex. - detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori.

infractiunile continuate - se caracterizeaza prin savarsirea de catre aceeasi persoana, la intervale de timp diferite, a unor actiuni ce prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi

infractiuni ; Ex. - furturile marunte din autoturisme.

infractiunile progresive - se caracterizeaza prin producerea de noi urmari dupa ce s-a consumat infractiunea ;

Ex. - infractiuni de loviri cauzatoare de moarte ;

infractiunile de obicei - se caracterizeaza prin repetarea elementului material de un numar de ori in asa fel incat din aceasta repetare sa rezulte obisnuinta faptuitorului ;

Ex. - cersetoria.

d. Importanta momentului epuizarii

- la infractiunile care sunt susceptibile de acest moment, aplicarea legii in spatiu si timp, incidenta actelor de clementa, precum si calculul termenului de prescriptie se fac in raport cu acest moment si nu cu momentul consumarii ;

- solutionarea si incadrarea juridica a faptei se vor face tot in raport de momentul utilizarii.

e. Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului (art. 22 C. pen.) Acestea reprezinta, conform art. 22 C. pen. cauze generale de pedepsire datorita renuntarii faptuitorului la activitatea infractionala sau inlaturarii rezultatului produs.

I. DESISTAREA

a. Definitie

"Consta in renuntarea faptuitorului la continuarea executarii incepute, de a o duce pana la capat"

Ex. - o persoana care doreste sa distruga un dosar patrunde pe ascuns in arhiva in care se afla dosarul dar dupa ce il gaseste, abandoneaza de buna voie hotararea luata.

b. Conditii :

- desistarea trebuie sa aiba loc dupa ce s-a efectuat unul sau mai multe acte de executare, dar sa intervina mai inainte ca executarea actiunii tipice sa fi luat sfarsit ;

- sa existe o manifestare din care sa reiasa ca subiectul a renuntat la savarsirea infractiunii .

Nu exista desistare in cazul in care faptuitorul, dupa ce a facut tot ceea ce trebuie ca rezultatul sa se produca, vazand ca totusi ca acesta nu s-a produs nu repeta actiunea (in asemenea situatii exista o tentativa perfecta care este incompatibila cu desistarea) ;

- renuntarea la savarsirea infractiunii trebuie sa se faca de buna voie . Desistarea nu poate fi socotita de buna voie nici in cazul in care faptuitorul a abandonat executarea inceputa pentru ca si-a dat seama ca in conditiile date ea nu poate sa izbuteasca ;

- renuntarea la executare trebuie sa fie definitiva.

II. IMPIEDICAREA PRODUCERII REZULTATULUI

a. Definitie

"Consta in zadarnicirea de catre faptuitor, a producerii urmaririlor vatamatoare ale faptei sale, dupa ce executarea actiunii tipice a fost dusa pana la capat". E x. -autorul, dupa ce a aruncat in apa o persoana ce nu stie sa inoate cu intentia de a-i produce moartea, o scoate din apa si ii salveaza viata.

b. Conditii :

- activitatea infractionala sa fi fost in intregime efectuata, dar sa nu se fi produs urmarea vatamatoare prevazuta de lege . Impiedicarea producerii rezultatului este posibila deci, numai la infractiunile materiale, nu si la cele formale ;

- subiectul sa fi efectuat o actiune pozitiva pentru a zadarnici producerea rezultatului si ca efect al acestei actiuni rezultatul sa nu fi survenit. Producerea rezultatului nu poate fi zadarnicita prin simpla pasivitate, ci numai printr-un comportament activ, dinamic ;

- manifestarea activa prin care faptuitorul a impiedicat producerea rezultatului sa fi fost voluntara, nesilita, deci neefctuata sub presiunea unei cauze externe (mila, remuscare, teamade pedeapsa) ;

- aceasta trebuie sa fi avut loc inainte de descoperirea faptei.

III. EFECTE (art. 22 alin. 1 C. pen.) :

nepedepsirea faptuitorului ;

-conform art. 22 alin. 2 C. pen. "daca actele indeplinite pana in momentul desiastarii sau

producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune".