INFRACTIUNI DE SERVICIU SAU IN LEGATURA CU SERVICIUL

INFRACTIUNI DE SERVICIU SAU IN LEGATURA CU SERVICIUL

1. Consideratii generale. Notiunile de functionar public si de functionar

Obiectul juridic generic al acestor infractiuni este constituit din relatiile sociale privitoare la normala evolutie a relatiilor de serviciu, pretinzandu-se o anumita conduita functionarilor sau in alte cazuri, oricarei persoane care, prin actiunea sa poate periclita aceste relatii.

In prezent activitatea din ce in ce mai complexa a statului se desfasoara cu participarea a sute si mii de functionari. In fata acestora statul ridica multe exigente, deoarece prin functia pe care o detin, prin autoritatea de care se bucura, ei pot sa faca nu numai bine, dar si rau statului si cetatenilor sai.

Functionarii publici sunt chemati sa respecte cu strictete legile tarii, independent de functia pe care o exercita. De aceea, asa cum vom constata, legea penala, odata cu grija de a ocroti prestigiul functionarului public, prevede sanctiuni si pentru faptele nedemne ale unor functionari.

Dispozitiile art.147 din C.pen. arata ca prin functionar public se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art.145 C.pen.

Potrivit formularii date de art.145 C.pen., termenul public  desemneaza tot ceea ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Calitatea de functionar public, in sensul art. 147 alin.1 C.pen., implica, prin urmare, existenta unei insarcinari de serviciu, ca o situatie de fapt sau este consecinta incheierii unui contract de munca cu una din unitatile mentionate, in virtutea caruia subiectul exercita in mod real atributiile unei functii.

Insarcinarea poate fi permanenta sau temporara, esential este ca persoana respectiva sa se incadreze in colectivul de munca al uneia din unitatile prevazute in art. 145 C.pen. si sa se supuna regulamentului de ordine interioara care reglementeaza organizarea si disciplina muncii.

Pentru stabilirea calitatii de functionar public nu are relevanta titlul insarcinarii sau modalitatea investirii (alegere, numire, repartizare etc.).

Din expresia ,,cu orice titlu" folosita in textul citat, rezulta ca este suficient ca subiectul activ al infractiunii sa exercite in fapt o insarcinare in serviciul unei autoritati publice, institutii sau altei persoane juridice de interes public sau oricarui serviciu de interes public. Aceeasi concluzie rezulta si din mentiunea ,,indiferent cum a fost investita " ; in acest caz legiuitorul a vrut sa sublinieze ca nu are relevanta validitatea raportului de munca sau o numire in functie, fiind suficienta exercitarea ca o realitate de fapt a atributiilor functiei pentru care faptuitorul sa fie tras la raspundere pentru o infractiune de serviciu. Va fi necesar sa existe consimtamantul expres oral, scris sau tacit al conducerii unitatii in cauza, in sensul ca o persoana sa exercite in fapt o functie intr-una din unitatile enumerate.

Trebuie remarcat ca notiunea de functionar public din dreptul penal are o sfera mai larga decat aceea de functionar public din dreptul administrativ.

Notiunea de angajat sau salariat din dreptul muncii este sinonima cu cea de functionar, sub aspect penal presupunand atat investirea legala in functie, cat si retributia

Obiectul material la aceste infractiuni exista de cele mai multe ori, el fiind insasi obiectivarea atributiilor de serviciu, actele materiale ce incorporeaza atributiile agentului.

In mod eronat se identifica in sfera obiectului material al acestor infractiuni valori ce nu sunt destinate ab initio pentru a fi protejate de lege, ci constituie, uneori, mijloace cu care se savarseste infractiunea. Spre exemplu, la luarea de mita, foloasele injuste nu sunt obiect material al faptei pentru ca ele nu constituie obiectul ocrotirii penale, ci actele de serviciu. In sens contrar s-a pronuntat fostul Tribunal Suprem, precum si unii autori de drept penal

Subiectul activ al acestor infractiuni este, in cele mai multe cazuri, calificat, fiind, de regula, un functionar public sau un alt functionar ; in cazul unor infractiuni (ex. : darea de mita, traficul de influenta), autor poate fi orice persoana ce indeplineste conditiile cerute de lege pentru subiectul unei infractiuni.

In mod exclusiv functionarii sunt subiecti activi ai infractiunilor de abuz in serviciu (art.246, art.247, art.248 C.pen.), neglijenta de serviciu, purtare abuziva, neglijenta in pastrarea secretului de stat, luarea de mita si primirea de foloase necuvenite.

Darea de mita si traficul de influenta pot avea ca subiecti activi orice persoana, inclusiv funtionarii.

Participatia, in toate formele ei, este posibila la toate infractiunile.

Subiectul pasiv este, in principal, unitatea asupra careia s-a rasfrant urmarea prevazuta de lege, fie in mod obiectiv, fie sub forma unei stari de pericol. Aceasta este fie o unitate publica, fie o alta institutie cu personalitate juridica.

Latura subiectiva consta de regula in intentia directa sau indirecta si numai in mod exceptional in culpa (art.249 C.pen, art.252 C.pen).

Formele de care legea leaga raspunderea penala nu cuprind actele de pregatire si tentativa. Consumarea faptei depinde de ipostazele incriminate ale elementului material si de producerea urmarii prevazute de lege.

2. Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor

Infractiunea propriu-zisa de abuz in serviciu este incriminata in dreptul nostru in trei modalitati (art.246, 247, 248 C.pen.) care au si o forma calificata (art.248¹ C.pen). Prima dintre ele, in ordinea stabilita de legiuitor, este abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.pen.). Aceasta consta in fapta functionarului public, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu intentie, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane.

Potrivit doctrinei noastre penale, aceasta infractiune are un caracter subsidiar, adica o fapta de abuz savarsita de un functionar public se incadreaza in dispozitiile art.246 C.pen. numai daca acesta nu are o incriminare distincta in Codul penal sau intr-o lege speciala. Spre exemplu, arestarea nelegala este in realitate un abuz in serviciu, care insa va fi calificat conform art. 266 C.pen. si nu potrivit art.246 C.pen.

Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale de serviciu, pentru protejarea carora este necesar ca orice functionar public sa-si indeplineasca atributiile conform statutului sau juridic, evitand astfel sa aduca atingere intereselor legale ale unei persoane.

In plan secundar, sunt protejate relatiile sociale privitoare la interesele legale ale persoanelor fizice, interesele la care se refera, direct sau indirect, actul de serviciu.

Subiectii infractiunii. Subiect activ este functionarul public, dar potrivit dispozitiilor art.258 C.pen fapta poate fi comisa de orice functionar. La aceasta infractiune distingem un subiect pasiv general si un subiect pasiv special. Primul este statul ca titular al valorii sociale care este bunul mers al activitatii organelor si institutiilor publice, a institutiilor sau a altor persoane juridice de interes public. Al doilea este persoana fizica careia i s-a cauzat o vatamare a intereselor legale prin fapta abuziva a faptuitorului.

Latura obiectiva. Elementul material consta fie in neindeplinirea unui act, fie in indeplinirea acestuia in mod defectuos. Termenul "act" desemneaza o operatiune care trebuia efectuata de functionarul public (functionar) in cadrul atributiilor de serviciu. Totodata, prin expresia "neindeplinirea unui act" se intelege omisiunea faptuitorului de a efectua operatiunea pe care era tinut sa o execute, in timp ce prin "indeplinirea in mod defectuos" a unui act se intelege efectuarea unei operatuni altfel de cum trebuie efectuata.

Cerinta esentiala pentru existenta elementului material este ca omisiunea de a indeplini un act, ori indeplinirea in mod defectuos sa fie realizata de functionarul public (sau de functionar) in exercitiul atributiilor sale de serviciu (in cadrul sau in timpul executarii serviciului).

Referitor la urmarea infractiunii, aceasta rezida in atingerea adusa calitatii relatiilor de serviciu din unitatea in care isi desfasoara activitatea subiectul activ, conditionata insa de aparitia unei vatamari aduse intereselor unei peroane fizice. Interesele legale la care se refera textul art.246 C.pen sunt drepturile omului regasite in legislatia interna si in conventiile internationale ratificate de tara noastra. Persoana fizica poate suferi o paguba, dar si un prejudiciu moral.

Latura subiectiva. Fapta se savarseste numai cu intentie, culpa fiind exclusa intrucat termenul cu stiinta implica cunoasterea de catre faptuitor a caracterului necorespunzator al exercitarii atributiilor lui de serviciu si urmarirea sau acceptarea ca prin aceasta sa se ajunga la vatamarea intereselor legale ale unei persoane.

Formele infractiunii si sanctiunea Actele preparatorii si tentativa nu se pedepsesc. Fapta se considera consumata atunci cand s-a produs efectiv lezarea unui drept patrimonial sau nepatrimonial al persoanei.

Pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.

3.Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi

In conformitate cu prevederile art.247 C.pen. aceasta fapta consta in ingradirea de catre un functionar public (sau functionar), a folosintei sau exercitiului drepturilor unui cetatean, ori crearea pentru aceasta a unor situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie. Astfel, se garanteaza realizarea in fapt a dispozitiilor din Constitutia Romaniei potrivit careia cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari (art.15 alin.1 si art.16 alin.1 din Costitutie).

Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale care asigura interesele legale ale cetatenilor in ce priveste egalitatea in drepturi a acestora impotriva abuzurilor functionarilor publici (sau a functionarilor). Cat priveste obiectul material, de cele mai multe ori acesta lipseste. Sunt insa si situatii in care fapta are un obiect material, spre exemplu, in ipoteza in care abuzul priveste modificarea unui act de stare civila sau a altui act public.

Subiectii infractiunii. Subiectul activ este calificat, el fiind un functionar public sau functionar in sensul art.147 C.pen. Participatia este posibila in forma instigarii sau complicitatii, insa acestia (instigatorul, complicele) pot fi orice persoana.

Subiectul pasiv este cetateanul caruia i s-a ingradit folosinta sau exercitiul drepturilor pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie.

Latura obiectiva. Elementul material al faptei are doua aspecte alternative : in primul rand, ingradirea capacitatii de folosinta (adica a capacitatii juridice civile de a avea drepturi si de a-si asuma obligatii, deci de a fi subiect de drept) sau a capacitatii de exercitiu (posibilitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile prin efectuarea de acte juridice proprii) si in al doilea rand, crearea unei situatii de inferioritate pentru subiectul pasiv. Ingradirea acestei capacitati juridice se face prin acte de serviciu comisive sau omisive. Spre exemplu, sotul celui care infiaza este lipsit printr-un act ilegal de dreptul de a consimti la infiere, desi nu se afla in vreuna din situatiile prevazute in art. 69 alin.2 C.Fam.

De asemenea, refuzul de a angaja un anume cetatean, desi postul este vacant si sunt indeplinite toate celelalte conditii legale. Referitor la cel de-al doilea aspect, acesta consta in punerea subiectului pasiv intr-o stare de inferioritate fata de ceilalti cetateni pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie. De exemplu, unui cetatean i se desface contractul de munca pe baza unuia din motivele mai inainte amintite.

Urmarea consta, in principal, in starea de pericol ce apare pentru buna evolutie a relatiilor de serviciu, conditionata insa de un prejudiciu moral sau material care se aduce partii vatamate, prin atingerea unor drepturi ale sale.

Latura subiectiva . Aceasta infractiune se savarseste cu intentie.

Forme si sanctiunea. Tentativa nu este incriminata. Consumarea infractiunii are loc in momentul in care s-a produs efectiva ingradire a drepturilor cetateanului sau acesta a fost pus in starea de inferioritate contrara egalitatii in drepturi a cetatenilor. Fapta poate avea un caracter continuat.

Infractiunea prevazuta de art.247 C.pen. se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

4. Abuzul in serviciu contra intereselor publice

In conformitate cu art.248 C.pen. aceasta infractiune consta in fapta functionarului public (sau functionarului), care in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat sau al unei alte unitati din cele prevazute la art.145 C.pen. sau o paguba patrimoniului acesteia.

Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale a caror normala desfasurare si dezvoltare nu este posibila fara o corecta indeplinire a indatoririlor de serviciu de catre functionarii publici (sau functionari), astfel incat drepturile oricarei unitati dintre cele prevazute la art.145 C.pen. sau a altor persoane juridice sa poata fi exercitate nestingherit, iar patrimoniul acestora sa fie corect gospodarit.

Subiectii infractiunii. Subiect activ al acestei infractiuni este functionarul public (sau functionarul), deci este calificat. Participatia penala este posibila in toate variantele sale, cu precizarea ca pentru existenta coautoratului este necesar ca toti participantii sa aiba calitatea speciala ceruta de lege. Subiect pasiv este institutia sau orice alta unitate din cele prevazute la art. 145 C.pen. care a suferit o tulburare insemnata a activitatii sau o paguba adusa patrimoniului sau prin savarsirea faptei.

Latura obiectiva. Elementul material rezida intr-o actiune sau inactiune legata de atributiile de serviciu ale subiectului activ. Astfel, acesta nu indeplineste un act de serviciu sau il indeplineste, dar in mod necorespunzator.

Urmarea faptei consta fie in producerea unei tulburari insemnate bunului mers al unei unitati, dintre cele prevazute de art.145 C.pen., fie in cauzarea unei pagube avutului public.

Prin expresia "tulburare insemnata" este desemnata o atingere importanta a relatiilor de serviciu din unitate. La randul ei, paguba afecteaza avutul unitatii. Ambele se apreciaza numai de catre instanta de judecata. Mai mult, poate exista o tulburare insemnata a bunului mers al unitatii chiar daca nu se retine si existenta unei pagube in patrimoniul acesteia.

Latura subiectiva. Fapta se savarseste cu intentie (directa sau indirecta).

Forme si sanctiuni. Tentativa la aceasta infractiune nu se pedepseste. Consumarea are loc numai in momentul producerii efective a tulburarii efective sau a pagubei.

Sanctiunea pentru aceasta infractiune este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.

5. Abuzul in serviciu in forma calificata

Conform art.248¹C.pen., daca faptele prevazute in art. 246, 247 si 248 C.pen. au avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. Asa cum o arata Codul penal acesta este abuzul in serviciu in forma calificata. Referitor la obiectul juridic generic si special, cat si la latura obiectiva si subiectiva a acestei infractiuni, precizam ca ele corespund infractiunilor de baza reglementate in art. 246, 247 si 248 C.pen.

Trebuie relevat ca potrivit dispozitiilor art. 146 C.pen. prin "consecinte deosebit de grave" se intelege o paguba materiala mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art.145 C.pen. ori altei persoane juridice sau fizice.

6. Neglijenta de serviciu

Aceasta infractiune este prevazuta de art.249 C.pen. in doua variante, una tip sau simpla si una agravata. Astfel, potrivit art.249 alin.1 C.pen. varianta tip consta in incalcarea din culpa de catre functionarul public, a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat ori a unei alte unitati din cele prevazute in art.145 C.pen., sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane.

In varianta agravata (art.249 alin.2 C.pen.) neglijenta de serviciu exista ori de cate ori incalcarea din culpa de catre un functionar public a unei indatoriri de serviciu prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa a produs consecinte deosebit de grave (in sensul prevederilor art.146 C.pen.).

Si la acesta infractiune, ca si la infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor opereaza principiul specialitatii in cazul concursului de norme penale. Astfel, aceasta incriminare (art.249 C.pen.) lasa locul normelor juridice adecvate unor cazuri speciale, unde autorii sunt tot functionari care din culpa si prin neindeplinirea corecta a indatoririlor de serviciu produc urmari specifice domeniului respectiv. De exemplu, in situatia cand functionarul este un angajat al cailor ferate, iar prin fapta sa (neindeplinirea indatoririlor de serviciu sau indeplinirea lor defectuoasa pune in pericol, din culpa, circulatia pe caile ferate) incriminarea aplicabila este aceea din art.273 C.pen. si nu aceea din art.249 C.pen. In cazul cand se produc si urmari care sunt stipulate numai in art.249.C.pen., atunci va exista concurs de infractiuni.

Obiectul juridic il constituie relatiile sociale referitoare la asigurarea respectarii de catre functionarii publici a obligatiei de a indeplini corect atributiile ce le revin pentru a nu vatama interesele publice ori intersele legale ale persoanelor fizice.

Subiectii infractiunii. Subiectul activ al infractiunii de neglijenta de serviciu este calificat, respectiv el este un functionar public. Fiind vorba de o infractiune din culpa, nu este posibila participatia.

Subiect pasiv este organul sau institutia de stat ori o alta unitate din cele prevazute in art.145 C.pen. careia, prin fapta functionarului public i s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers ori o paguba patrimoniului acesteia. De asemenea, este subiect pasiv persoana careia i s-a cauzat o vatamare importanta a intereselor legale.

Latura obiectiva. Elementul material consta intr-o actiune sau inactiune efectuata in cadrul exercitarii legale a serviciului care, insa reprezinta fie o neindeplinire a indatoririlor de serviciu (inactiune), fie o indeplinire defectuoasa a acestora (actiune).

Urmarea infractiunii consta fie intr-o tulburare insemnata adusa bunului mers al unitatii, fie intr-o vatamare importanta a intereselor legale ale unei persoane, fie intr-o paguba pricinuita avutului public. Notiunile de "tulburare insemnata" si "paguba" au mai fost explicate in cadrul acestui capitol.

In legatura cu "atingerea adusa intereselor legale ale unei persoane", ea se deosebeste de cea prevazuta la art.246 C.pen. doar prin aceea ca ea trebuie sa fie importanta. Acest aspect se apreciaza numai de catre instanta de judecata.

Totodata, trebuie retinut ca nu orice nerespectare a obligatiilor de serviciu poate atrage raspunderea penala pentru neglijenta de serviciu, ci numai aceea care a determinat producerea urmarii specifice acestei infractiuni.

Latura subiectiva. Evident, infractiunea de neglijenta de serviciu se savarseste numai din culpa.

Forme si sanctiuni. Infractiunea se consuma in momentul producerii efective a urmarii prevazute de lege.

Referitor la sanctiune, aceasta este inchisoarea de la o luna la 2 ani sau amenda pentru forma tipica si inchisoarea de la 2 la 10 ani pentru varianta agravata.

7. Purtarea abuziva

Ca si la neglijenta de serviciu si la infractiunea de purtare abuziva se disting doua variante, una tip si alta agravata. Aceasta infractiune consta in intrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana (varianta tip) ori in lovirea sau alte violente exercitate asupra acesteia (varianta agravata), de catre un functionar public in exercitarea atributiilor de serviciu. Sediul materiei este art. 250 C.pen.

Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale care in principal se refera la serviciu, iar in secundar ele privesc si importante atribute ale omului (ex. : onoarea, demnitatea, integritatea corporala sau sanatatea sa). Trebuie mentionat ca functionarul public sau alt salariat in raporturile lor cu persoanele fizice, cu ocazia exercitarii indatoririlor de serviciu, trebuie sa aiba o atitudine deferenta, nonviolenta.

Subiectii infractiunii. Subiectul activ este calificat, adica functionarul public.

Subiect pasiv poate fi orice persoana careia i s-au adresat expresiile jignitoare sau a suferit lovirile sau alte violente. Subiect pasiv mai poate fi orice unitate din cele prevazute la art.145 C.pen. sau orice alta persoana juridica a carei activitate a fost tulburata prin fapta functionarului public.

Latura obiectiva. Elementul material al faptei tipice consta in "intrebuintarea de expresii jignitoare", notiune al carei inteles coincide cu acela al elementului material al infractiunii de insulta (art.205 C.pen.). Este vorba de atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau orice alte mijloace ori prin expunerea la batjocura sau prin atribuirea fata de o persoana a unui defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de ar fi, nu ar trebui relevate.

Urmarea acestei infractiuni consta, in principal, in crearea unei stari de pericol pentru buna si normala defasurare a relatiilor de serviciu, iar in secundar in atingerea onoarei si demnitatii omului. In plus, in cazul variantei agravate, subiectului pasiv i se lezeaza si sanatatea sau integritatea corporala.

Subiectul pasiv care riposteaza la o asemenea purtare abuziva a unui functionar ce indeplineste o functie care implica exercitiul autoritatii de stat nu savarseste infractiunea de ultraj.

Latura subiectiva. Infractiunea de purtare abuziva se savarseste cu intentie.

Forme si sanctiuni. Tentativa nu este pedepsita. Fapta se consuma in momentul savarsirii elementului material al laturii obiective (consumare instantanee). Totodata, infractiunea poate avea un caracter continuat.

Forma agravata. Sub aspectul elementului material se retine faptul ca actiunea sau inactiunea faptuitorului este aceeasi ca in cazul art.180 C.pen. (lovirea sau alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice sau situatia cand acestea au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile).

Daca este realizat continutul ambelor alineate ale art.250 C.pen., se va aplica numai art. 250 alin.2 C.pen. In doctrina penala s-a sustinut ca atunci cand prin violenta s-au produs urmari care corespund art.181 si art.182 C.pen. va exista un concurs de infractiuni intre art.250 alin.2 C.pen. si art.181 sau art.182 C.pen., dupa caz.

Sanctiunea pentru varianta simpla este inchisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda, iar in cazul agravantei este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.   

8. Neglijenta in pastrarea secretului de stat

Potrivit art.252 C.pen. aceasta infractiune consta in neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat precum si neglijenta care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, daca fapta este de natura sa aduca atingere intereselor statului.

Obiectul juridic special rezida in relatiile referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu, care este incompatibila cu comportarea neglijenta a functionarilor publici, precum si a celorlalti functionari in pastrarea secretului de stat.

Obiectul material. Referitor la aceasta problema doctrina penala a statuat ca exista un asemenea obiect atunci cand fapta are ca urmare distrugerea, alterarea, sustragerea sau pierderea unui document continand un secret de stat, obiectul material fiind chiar documentul respectiv. Dimpotriva, obiectul material lipseste atunci cand neglijenta a dat posibilitatea ca un tert sa afle un secret de stat.

In legatura cu notiunea de secret de stat , in conformitate cu art.150 alin.1 C.pen., ea desemneaza acele documente si date care prezinta in mod vadit acest caracter, precum si cele declarate sau calificate astfel prin hotarare de guvern.

Subiectii infractiunii. Subiectul activ este functionarul. Fiind vorba de o infractiune omisiva, nu este posibila participatia. Subiectul pasiv poate fi oricare dintre unitatile prevazute la art.145 C.pen. sau alte persoane juridice ale caror interese au fost lezate ca urmare a neglijentei in pastrarea secretului de stat.

Latura obiectiva. Elementul material consta intr-o actiune sau inactiune a functionarului datorita careia secretul de stat este distrus, alterat, pierdut sau sustras, ori cunoscut de catre o persoana neautorizata in acest sens.

Termenul de distrugere desemneaza nimicirea completa a inscrisului care constituie secretul de stat .

Prin alterare se intelege deteriorarea, fie si numai partiala a secretului de stat. Pierderea secretului de stat inseamna iesirea documentului din posesia sau detentia unitatii, al carei angajat este faptuitorul, fara stirea functionarului la care inscrisul se afla de drept, in acel moment.

Sustragerea desemneaza scoaterea frauduloasa a documentului care constituie secret de stat.

Urmarea acestei infractiuni are un caracter complex. Distrugerea, alterarea, pierderea, sustragerea etc. sunt toate urmari alternative, care, la randul lor, trebuie sa determine aparitia unei stari de pericol pentru interesele statului roman. Acest lucru se apreciaza insa de organul judiciar, deoarece raportul de cauzalitate nu rezulta ex re.

Latura subiectiva . Fapta se savarseste numai din culpa.

Forme si sanctiuni. Infractiunea nu are tentativa iar consumarea faptei are loc in momentul in care s-a creat starea de pericol pentru interesele statului.

Sanctiunea este inchisoarea de la 3 luni la 3 ani.

9. Luarea de mita

Infractiunea de luare de mita este prevazuta in art. 254 C.pen. si in art.5 alin.1 din Legea nr.78/2000, pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.

Art. 254 C.pen. cuprinde o varianta tip si o agravanta. Astfel, potrivit art.254 alin.1 C.pen. luarea de mita consta in fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar obligatiilor sale.

In art.254 alin.2 C.pen. este reglementata agravanta ce consta in fapta descrisa la varianta tip, daca aceasta a fost savarsita de un functionar cu atributii de control.

A doua agravanta exista in situatia in care luarea de mita este savarsita de o persoana care, potrivit legii, are atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor (art.7 alin. (1) din Legea nr.78/2000).

Astfel, legiuitorul a considerat ca infractiunea de luare de mita este mai grava atunci cand este savarsita de functionarii cu atributii in asigurarea ordinii de drept, referitor la angajarea si realizarea raspunderii juridice contraventionale si penale.

Mai mult, consideram ca o a treia agravanta a infractiunii de luare de mita este prevazuta in art.9 din Legea nr.78/2000. Aceasta agravanta exista atunci cand infractiunea de luare de mita a fost comisa in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimburile sau investitiile internationale[10].

Obiectul juridic special al luarii de mita il reprezinta relatiile sociale de serviciu pentru a caror normala si fireasca desfasuare si evolutie se pretinde subiectului activ sa nu-si creeze avantaje materiale ilicite prin exercitarea serviciului sau.

Subiectii infractiunii de luare de mita. Subiectul activ este calificat, fiind un functionar in sensul art. 147 C.pen. De asemenea, potrivit art.8 din Legea nr.78/2000, au aceasta calitate si managerii, directorii, administratorii si cenzorii societatilor comerciale, companiilor si societatilor nationale, ai regiilor autonome si ai oricaror alti agenti economici.

Trebuie precizat ca subiectul activ trebuie sa aiba calitatea de functionar in momentul savarsirii actiunii tipice.

Subiectul pasiv special este autoritatea sau institutia publica ori persoana juridica privata in serviciul careia faptuitorul isi indeplineste atributiile de serviciu. Tot subiect pasiv special poate fi si o persoana fizica constransa sa dea mita. Persoanele care, dupa ce au dat mita inculpatului, au denuntat fapta in conditiile art. 254 alin.3 C.pen., nu au calitatea de persoana vatamata, atata vreme cat au comis, la randul lor, o fapta penala (darea de mita), pentru care beneficiaza de impunitate, in conditiile legii .

Latura obiectiva. Modalitatile normative alternative care alcatuiesc elementul material al infractiunii de luare de mita sunt : primirea, pretinderea, acceptarea sau nerespingerea unor promisiuni, toate acestea privind foloase necuvenite.

Primirea desemneaza intrarea efectiva a subiectului activ in posesia folosului ilicit.

Pretinderea consta in cererea exprimata fara echivoc de catre subiectul activ in sensul ca doreste sa primeasca folosul nelegal.

Acceptarea promisiunii reprezinta incuviintarea neindoielnica privind primirea folosului injust.

Nerespingerea promisiunii consta in lipsa oricarei riposte corespunzatoare a faptuitorului la oferta de mituire care i se face. Pasivitatea functionarului are insa ca sursa atitudinea acestuia, care este favorabila ideii de acceptare a mituirii. Revine organului judiciar sarcina de a delimita pasivitatea imputabila (culpabila) a functionarului de atitudinile spontane care nu au nici o legatura cu elementul material al luarii de mita.

Esential pentru latura obiectiva a infractiunii este faptul ca elementul material se produce totdeauna inaintea efectuarii sau neefectuarii actului de serviciu ori a realizarii lui necorespunzatoare.

Fapta de luare de mita se savarseste in legatura cu un folos necuvenit subiectului activ, pe care acesta il primeste sau urmeaza a-l primi de la mituitor.

Prin expresia ,,foloase necuvenite" in doctrina penala se intelege orice folos material care ar constitui o imbogatire fara just temei, adica o sporire a activului sau o diminuare a pasivului patrimoniului faptuitorului pe calea ilicita a exercitarii necorespunzatoare a atributiilor sale de serviciu. Precizam ca folosul ilicit poate fi dobandit si pentru altul. Potrivit legii si practicii judiciare, banii constituie mijlocul cel mai des folosit pentru coruperea faptuitorului. In jurisprudenta noastra penala s-a statuat ca nu este obligatoriu ca folosul injust sa fie determinat in momentul acceptarii promisiunii . De asemenea, folosul poate consta si intr-un imprumut ori in efectuarea unei plati de catre mituitor pentru cel mituit.

Sunt patru cerinte esentiale care contureaza elementul material al laturii obiective.

Astfel, in primul rand, primirea, pretinderea sau nerespingerea promisiunii trebuie sa aiba ca obiect bani sau alte foloase.

A doua cerinta esentiala consta in aceea ca banii sau foloasele primite, pretinse, acceptate sa nu fie datorate functionarului in mod legal.

A treia cerinta esentiala este ca actiunea de primire, pretindere sau acceptare ori inactiunea de a nu respinge oferta sa fie anterioara sau concomitenta neindeplinirii ori intarzierii efectuarii unui act ce intra in sfera atributiilor de serviciu ale faptuitorului.

O ultima cerinta este ca actul pentru a carui indeplinire, neindeplinire ori intarziere a indeplinirii se pretinde, se primeste, se accepta sau nu se respinge promisiunea unor foloase, sa faca parte din sfera atributiilor de serviciu ale functionarului.

Infractiunea de luare de mita exista chiar daca folosul pretins sau promis faptuitorului nu i se mai remite efectiv. Folosul injust poate fi primit sau pretins si prin intermediar.

Urmarea infractiunii de luare de mita rezida intr-o stare de pericol pentru desfasurarea corespunzatoare a serviciului in unitatea al carei angajat este faptuitorul, precum si pentru prestigiul acesteia.

Latura subiectiva. Fapta se savarseste numai cu intentie, directa sau indirecta.

Formele infractiunii. Luarea de mita se consuma in momentul in care faptuitorul a pretins, a primit, acceptat sau nu a respins o promisiunea de bani sau foloase necuvenite in scopul de a indeplini sau nu un act privitor la indatoririle de serviciu.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.

Sanctiuni. Varianta tip a infractiunii de luare de mita se sanctioneaza cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi. Agravantele reglementate in art.254 alin.2 C.pen. si art.7 alin.(1) din Legea nr.78/2000 se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. In cazul agravantei prevazuta in art.9 din Legea nr.78/2000, maximul pedepsei prevazute de lege pentru luarea de mita se majoreaza cu 5 ani.

10. Darea de mita

Coruperea unui functionar prin promisiunea, oferirea sau darea unor foloase materiale in modurile si scopurile aratate in art.254 C.pen. constituie infractiunea de dare de mita (art.255 C.pen.). Prin art.5 din Legea nr.78/2000 si darea de mita a fost introdusa in categoria infractiunilor de coruptie. De asemenea, prin art.7 alin.(2) din Legea nr.78/2000 s-a instituit o modalitate agravata a infractiunii de dare de mita, in raport cu calitatea speciala a subiectului pasiv special. Textul sus-mentionat statueaza ca atunci cand darea de mita se savarseste fata de o persoana care, potrivit legii, are atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor, precum si fata de un functionar cu atributii de control, fapta se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de art.255 C.pen., al carei maxim se majoreaza cu 2 ani. Mai trebuie sa facem precizarea ca art.9 din Legea 78/2000 este aplicabil si infractiunii de dare de mita.

Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale a caror formare si dezvoltare nu ar fi posibila fara asigurarea unei comportari cinstite, loiale din partea functionarilor in exercitarea atributiilor de serviciu si fara combaterea actiunilor de corupere incercate ori savarsite de persoane rau intentionate, care cauta sa-si rezolve in acest mod interesele, punand in pericol bunul mers al altor persoane juridice private sau publice.

Aceasta infractiune nu are un obiect material.

Subiectii infractiunii. Subiect activ poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale cerute de lege. Trebuie mentionat ca atat la luarea de mita, cat si la darea de mita, calitatea de autor exclude pentru persoana respectiva posibilitatea de a fi in acelasi timp participant (complice sau instigator) la cealalta infractiune. In cazul darii de mita, fapta poate fi comisa de autor nu numai direct, dar si indirect, prin intermediar.

Subiect pasiv principal al acestei infractiuni este - potrivit art.255 raportat la art.254 C.pen. si art.8 din Legea nr.78/2000 - autoritatea, organul, institutia de stat, unitatea, persoana juridica, societatea comerciala, compania si societatea nationala, regia autonoma si orice agent economic in al carui serviciu este si actioneaza functionarul a carui corupere se incearca sau se realizeaza.

Subiect pasiv secundar al infractiunii de dare de mita poate fi chiar functionarul a carui corupere s-a incercat fara a reusi.

Latura obiectiva. Elementul material cuprinde trei modalitati normative si alternative, si anume : promisiune, oferire, dare de bani sau alte foloase.

Prin "promisiune" se intelege fagaduiala care se face de catre subiectul activ functionarului, de a-i remite bani sau alt folos material.

La randul ei, "oferirea" consta in prezentarea folosului injust functionarului pentru ca acesta, daca este de acord, sa si-l poata insusi.

In sfarsit "darea" folosului reprezinta predarea lui efectiva functionarului. Toate variantele elementului material al faptei se raporteaza la un functionar competent a infaptui actul de serviciu pe care-l doreste mituitorul[15].

Exista mai multe cerinte esentiale care trebuie intrunite pentru realizarea laturii obiective a infractiunii de dare de mita.

Prima consta in aceea ca promisiunea, oferirea sau darea sa aiba ca obiect bani sau alte foloase. In lipsa acestora nu poate sa existe infractiunea, deoarece legea penala nu pedepseste demersurile, rugamintile, insistentele sau recomandarile, chiar daca ele ar avea drept rezultat determinarea functionarului sa faca un act nedrept si sa incalce, din slabiciune, obligatiile functiei sale.

Banii sau foloasele promise, oferite sau date trebuie sa fie necuvenite, sa aiba     caracter de retributie, sa constituie plata sau rasplata in vederea efectuarii unui act determinat, ceea ce constituie o a doua cerinta esentiala.

A treia cerinta presupune ca promiterea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase sa fie comisa anterior indeplinirii sau neindeplinirii de catre functionarul public sau functionar a actului in vederea caruia mituitorul a actionat sau cel mai tarziu in timpul indatoririlor de serviciu. Daca elementul material a constat in promisiunea de bani sau alte foloase, darea efectiva a acestora poate avea loc si dupa indeplinirea actului de serviciu solicitat, intrucat fapta s-a consumat in momentul efectuarii promisiunii.

In fine, ultima cerinta esentiala este aceea ca actul pentru a carui indeplinire, neindeplinire, etc., faptuitorul promite, ofera sau da bani ori alte foloase sa fie un act privitor la indatoririle de serviciu ale functionarului ori un act contrar acestor indatoriri. Nu conteaza daca acesta este licit sau ilicit.

In art. 254 alin.2 C.pen. este stipulata o clauza care inlatura caracterul penal al faptei si care consta in constrangerea faptuitorului de catre cel care a luat mita. Notiunea de constrangere presupune existenta unei amenintari de natura a pune persoana constransa in imposibilitatea de a-si exprima in mod liber vointa. Aceasta trebuie sa aiba un caracter real si sa nu fie determinata , spre exemplu, de intentia mituitorului de a obtine cu prioritate un avantaj in raport cu alte persoane. Totodata trebuie sa fie anterioara promisiunii ori ofertei efectiv realizate[17].

Mai mult, in conformitate cu prevederile art.254 alin.3 C.pen. mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune, aceasta fiind o cauza speciala de inlaturare a raspunderii penale.

Urmarea faptei rezida in starea de pericol ce apare cu privire la relatiile sociale de serviciu, datorita coruperii sau posibilitatii de corupere a functionarilor.

Latura subiectiva. Aceasta infractiune se savarseste numai cu intentie, directa sau indirecta. De subliniat ca scopul faptei este un element indispensabil pentru stabilirea vinovatiei. Forme si sanctiuni. Infractiunea se consuma la momentul realizarii oricareia dintre cele trei modalitati normative ale elementului material al faptei. Sanctiunea este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Ca si la luarea de mita, banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul darii de mita se confisca, iar daca nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.

11. Primirea de foloase necuvenite

Prin art.5 alin.(1) din Legea nr.78/2000 si primirea de foloase necuvenite a fost cuprinsa in categoria infractiunilor de coruptie. Conform dispozitiilor art.256 alin.1 C.pen. varianta tip a acestei infractiuni consta in primirea de catre un functionar direct sau indirect de bani ori de alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia.

Prin art.7 alin.(3) din Legea nr.78/2000, alaturi de modalitatea normativa tip a infractiunii de primire de foloase necuvenite, a fost incriminata si o varianta agravata a acestei infractiuni. Astfel, daca infractiunea de primire de foloase necuvenite a fost savarsita de catre o persoana care, potrivit legii, are atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor, ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor, precum si de un functionar cu atributii de control, pedeapsa prevazuta de art.256 C.pen se majoreaza. Calitatea speciala a subiectului activ este aceea care in mod exclusiv a determinat prevederea acestei agravante.

O alta agravanta a acestei infractiuni este stipulata in art.9 din Legea nr.78/2000, prin acest text prevazandu-se ca atunci cand infractiunea este savarsita in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazute de art.256 alin.1 C.pen. se majoreaza.

Obiectul juridic special este apropiat de cel al luarii de mita. Totusi, primirea de foloase necuvenite, desi afecteaza aceleasi relatii sociale, prezinta un pericol social mai redus decat luarea de mita, intrucat cel care da banii sau alte foloase dupa indeplinirea actului, o face de buna voie si ca o multumire pentru actul indeplinit.

Nici aceasta infractiune nu este susceptibila de obiect material, deoarece banii sau alte foloase primite de functionar constituie bunuri dobandite prin savarsirea infractiunii.

Subiectii infractiunii. Subiectul activ al acestei infractiuni este calificat (un functionar), cu precizarea ca dispoztiile art.8 din Legea nr.78/2000 se aplica si in cazul primirii de foloase necuvenite. Potrivit doctrinei penale, participatia penala in cazul acestei infractiuni este posibila in oricare din formele cunoscute.

Latura obiectiva. Fapta se comite prin actiunea de primire de foloase necuvenite de catre autor. In cazul acestei infractiuni bunurile trebuie sa fie primite de subiectul activ dupa ce acesta a indeplinit actul care intra in competenta sa. Nu exista aceasta fapta daca ulterior savarsirii actului de serviciu functionarul doar accepta promisiunea unor foloase injuste sau chiar le pretinde. De asemenea, nu vor fi incidente dispozitiile art.256 C.pen. atunci cand primirea banilor, dupa efectuarea actului de serviciu, a fost precedata de o intelegere in acest sens, care, la randul ei, se situeaza inaintea indeplinirii actului respectiv, fapta constituind luare de mita.

Latura subiectiva. Fapta se savarseste numai cu intentie directa.

Forme, sanctiuni. La aceasta infractiune tentativa nu este incriminata, consumarea avand loc instantaneu, la momentul primirii efective a folosului nelegal.

Sanctiunea este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani (pentru varianta tip). In ceea ce priveste agravantele, sanctiunile sunt cele mentionate mai sus.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite de cel condamnat se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, el va fi obligat la plata lor in bani.

12. Traficul de influenta

Si aceasta infractiune conform art. 5 alin.(1) din Legea nr 78/2000 face parte din categoria infractiunilor de coruptie.

Potrivit art.257 C.pen. este trafic de influenta primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori accceptarea de promisiuni, daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar pentru a-l determina sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Mentionam ca prevederile art.7 alin.(3) si ale art.9 din Legea nr.78/2000 sunt incidente si in cazul acestei infractiuni.

Obiectul juridic special il reprezinta relatiile sociale a caror normala desfasurare implica combaterea si reprimarea faptelor acelor persoane care, speculand influenta lor pe langa un functionar, creeaza o stare de neincredere in legatura cu corectitudinea functionarilor, lasand sa se creada ca acestia ar putea fi corupti si determinati sa faca ori sa nu faca acte ce intra in atributiile lor de serviciu.

Infractiunea nu are un obiect material, intrucat bunurile sau foloasele pretinse ori primite de faptuitor sunt lucruri date pentru savarsirea infractiunii.

Subiectii infractiunii. Subiect activ poate fi orice persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar.

De regula, in aceasta situatie sunt cunostintele, prietenii sau rudele functionarului. Este posibila si participatia penala sub forma complicitatii sau instigarii.

Subiectul pasiv. In principal este organul de stat, institutia publica sau orice alta persoana juridica in al carei serviciu se gaseste functionarul pentru a carui influentare faptuitorul primeste ori pretinde sau accepta daruri. In secundar, subiect pasiv este chiar functionarul in ale carui atributii de serviciu intra efectuarea unui act pentru care este real interesata persoana careia i se promite interventia si asupra careia fapta arunca suspiciune. Si in cazul infractiunii de trafic de influenta sunt incidente prevederile art.8 din Legea nr.78/2000.

Latura obiectiva. Trei sunt modalitatile normative ale elementului material al laturii obiective a infractiunii de trafic de influenta, si anume: primirea, pretinderea, acceptarea de promisiuni, notiuni ce au acelasi inteles ca si in cazul luarii de mita. Modalitatea primirii de foloase include si acceptarea de daruri. Toate modalitatile sunt alternative, insa ele se refera la bani, daruri ori alte foloase patrimoniale pe care le primeste ori urmeaza sa le primeasca traficantul de influenta ori cu acordul sau, orice alta persoana.

Referitor la foloase, acestea pot fi primite direct de faptuitor sau prin intermediar.

Influenta pe care o invoca faptuitorul ca ar avea-o pe langa un functionar poate sa fie reala sau imaginara. Important pentru elementul material al acestei infractiuni este ca din atitudinea acestuia sa rezulte nemijlocit sau indirect, atunci "cand lasa sa se creada", ca are influenta asupra functionarului.

Un aspect esential al continutului infractiunii de trafic de influenta il constituie faptul ca influenta - reala sau imaginara -priveste totdeauna un functionar care exercita, in momentul savarsirii elementului material al infractiunii, atributiile de care depinde efectuarea actului solicitat de cel care a dat, promis sau de la care s-au pretins bani sau alte foloase. In acceptiunea normei juridice penale, acest functionar urmeaza sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. De regula, acesta nu cunoaste activitatea traficantului referitoare la atributiile sale de serviciu. In caz afirmativ, fapta va constitui complicitate la trafic de influenta, cu conditia, insa ca functionarul sa savarseasca si acte de ajutorare morala sau materiala a traficului de influenta respectiv. Instanta noastra suprema a statuat ca faptuitorul nu trebuie sa individualizeze neaparat functionarul pe langa care ar urma sa intervina, fiind suficient pentru existenta laturii obiective a traficului de influenta sa se faca referire la functia pe care acesta o implineste[20].

Daca functionarul, mentionat chiar generic de catre faptuitor, nu exista in realitate, ne aflam in prezenta infractiunii de inselaciune.

Latura subiectiva. Vinovatia la aceasta infractiune imbraca forma intentiei, directa sau indirecta.

Forme si sanctiuni. Consumarea acestei infractiuni are loc la momentul efectivei primiri, pretinderi ori acceptari de promisiuni, toate referindu-se la foloase patrimoniale ilicite pentru faptuitor sau pentru oricine altcineva. Este posibila si forma continuata.

Sanctiunea la traficul de influenta este inchisoarea de la 2 la 10 ani. Potrivit art.257 alin.2 C.pen. raportat la art.256 alin.2 C.pen. foloasele patrimoniale primite se confisca, iar daca nu se gasesc, condamnatul va fi obligat la plata echivalentului lor in bani.

13. Infractiuni de coruptie introduse prin Legea nr.161/2003 - art 6¹ din

Legea nr.78/2000[21]

Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie a fost completata si modificata prin Legea nr. 161 din 16 aprilie 2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor, lege prin care s-au adus modificari mai multor acte normative, al carei scop declarat a fost eradicarea coruptiei si care se inscrie pe linia eforturilor guvernului de reforma a administratiei publice.

Legea nr.78/2000 a fost adoptata cu scopul de prevenire si combatere a fenomenului coruptiei, care a atins in prezent culmi nebanuite cu un deceniu in urma si care este tot mai greu controlat de catre organele statului. De aceea, Legea nr.78/2000 a fost vazuta ca un instrument de lupta impotriva coruptiei si a infractionalitatii legate de acest fenomen.

Pe linia angajamentului luat de actualul guvern in ceea ce priveste eradicarea coruptiei, a fost adoptata si Legea nr. 161 din 16 aprilie 2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor. Printre alte acte normative modificate Legea nr. 161/2003 este si Legea nr.78/2000.

Inainte de aparitia Legii nr. 161/2003, Legea nr.78/2000 definea trei categorii de infractiuni: infractiunile de coruptie, infractiunile asimilate infractiunilor de coruptie si infractiunile in legatura directa cu infractiunile de coruptie.

Prin Legea nr.161/2003 a fost largita sfera infractiunilor de coruptie, au fost prevazute noi categorii de persoane care pot fi subiect activ al acestor infractiuni, au fost definite noi fapte ca infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie si ca infractiuni in legatura directa cu infractiunile de coruptie si a mai fost introdusa o sectiune, care reglementeaza o noua categorie de infractiuni: infractiunile savarsite impotriva intereselor financiare ale Comunitatii Europene.

Art.5 din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.161/2003 arata ca: "In intelesul prezentei legi, sunt infractiuni de coruptie infractiunile prevazute la art. 254-257 din Codul penal, la art.6¹ si 8² din prezenta lege, precum si infractiunile prevazute in legi speciale, ca modalitati specifice ale infractiunilor prevazute la art. 254-257 din Codul penal si la art.6¹ si 8² din prezenta lege". Sunt asadar, infractiuni de corputie: luarea de mita, darea de mita, traficul de influenta, primirea de foloase necuvenite, precum si infractiunile prevazute in art.6¹ si 8² din Legea nr.78/2000 si infractiunile prevazute in legi speciale, ca modalitati specifice ale acestora.

Noutatea consta in includerea, in sfera infractiunilor de coruptie a doua noi infractiuni; este vorba despre faptele incriminate in art.6¹ si 8² din Legea nr.78/2000.

Astfel, art.6¹ din Legea nr.78/2000 prevede ca:

"(1) Promisiunea, oferirea sau darea de daruri ori de alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pentru a-l determina sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani.

(2) Faptuitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inante ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea fapta".

Infractiunea, asa cum a fost ea definita, prezinta numeroase similitudini cu darea de mita (art.255 C.pen). La fel cum darea de mita se raporteaza la infractiunea de luare de mita, infractiunea prevazuta la art.6¹ din Legea nr.78/2000 se raporteaza la infractiunea de trafic de influenta (art.257 C.pen).

Astfel, daca pana in momentul intrarii in vigoare a Legii nr.161/2003 persoana care cumpara influenta (presupusa sau reala) nu se pedepsea, dupa acest moment, fapta constituie infractiune, iar cumparatorul de influenta raspunde ca autor al unei infractiuni de sine statatoare. Incriminarea acestei fapte apare ca fireasca si justificata, pe mai multe considerente: fapta si faptuitorul prezinta un evident pericol social, intrucat cel care se arata dispus sa cumpere influenta pe care o persoana o are pe langa un functionar dovedeste dispret fata de corectitudinea si legalitatea care ar trebui sa caracterizeze relatiile de serviciu si pune in pericol bunul renume al institutiilor din care face parte functionarul vizat de traficul de influenta. In plus, incriminarea faptei se impune pentru ratiuni de similitudine: daca a fost incriminata darea de mita, este firesc sa fie incriminata si cumpararea de influenta, ambele fapte putand fi calificate ca fapte de coruptie, iar autorii prezentand pozitii subiective foarte asemanatoare fata de fapta, fata de scopul si fata de urmarile acesteia.

In concluzie, incriminarea acestei fapte apare ca o intrare in normalitate, in firesc, lipsa incriminarii ei nefiind justificata, fiind considerata o omisiune legislativa.

Obiectul juridic special al acestei infractiuni il formeaza relatiile sociale in legatura cu activitatea de serviciu a functionarilor, care presupun combaterea si inlaturarea oricaror incercari de corupere a acestora, prin intermediul unor persoane care speculeaza influenta reala sau imaginara pe care o au asupra unor functionari si care lasa impresia ca functionarii respectivi ar putea fi corupti sau determinati sa faca ori sa nu faca acte ce intra in atributiile lor de serviciu.

Infractiunea este lipsita de obiect material, ca de altfel si celelalte infractiuni de coruptie, banii, bunurile sau orice alte foloase care au fost promise, oferite sau date reprezentand bunuri dobandite prin savarsirea infractiunii, in sensul art.118 lit.d C.pen., iar nu obiectul ei material.

Subiectii infractiunii. Subiectul activ este necircumstantiat, putand fi orice persoana. Subiectul pasiv este, in principal, organul de stat, institutia publica sau orice alta persoana juridica in al carei serviciu se gaseste functionarul pentru a carui influentare faptuitorul da, ofera sau promite bani, bunuri sau alte foloase. In secundar, subiect pasiv este chiar functionarul in ale carui atributii de serviciu intra efectuarea unui act pentru care este real interesata persoana care da, ofera sau promite banii, valorile, bunurile si asupra careia fapta arunca suspiciune.

Infractiunea se poate savarsi si sub forma coautoratului, a instigarii sau a complicitatii.

Latura obiectiva. Elementul material cuprinde trei modalitati alternative, si anume: promisiunea, oferirea sau darea de daruri sau alte foloase.

Prin "promisiune" se intelege fagaduiala care se face de catre subiectul activ persoanei care are sau lasa sa se creada ca are influenta pe langa un functionar, de a-i remite bani, daruri, sau alte valori.

"Oferirea" consta in prezentarea folosului pentru ca traficantul de influenta, daca este de acord, sa si-l poata insusi sau sa-l transmita in tot sau in parte functionarului pe langa care are sau pretinde ca are influenta.

"Darea" bunului, folosului reprezinta predarea lui efectiva traficantului de influenta, care urmeaza sa incerce sa determine functionarul pe langa care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta sa faca sau sa nu faca un act care intra in atributiile de serviciu ale acestuia.

Exista mai multe cerinte esentiale care trebuie intrunite pentru realizarea laturii obiective a infractiunii.

Prima consta in aceea ca promisiunea, oferirea sau darea trebuie sa aiba ca obiect daruri sau alte foloase. In lipsa acestora nu poate sa existe infractiunea, deoarece legea penala nu pedepseste demersurile, rugamintile, insistentele sau recomandarile facute pe langa persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pentru ca, intervenind pe langa functionarul respectiv, sa-l determine sa faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. In cazul in care cel care are influenta asupra unui functionar, impresionat de rugamintile unei persoane, incearca sa determine functionarul sa faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu, fapta nu va constitui trafic de influenta, iar persoana care apelat la rugaminti, insistente, nu va raspunde pentru fapta prevazuta la art. 6¹ din Legea nr.78/2000. Justificarea acestei solutii este simpla: se urmareste tragerea la raspundere a persoanelor care se fac vinovate de fapte de coruptie; or, coruptia presupune obtinerea unor foloase materiale pe cai ilicite. In lipsa acestor foloase materiale, nu putem vorbi de coruptie si deci nici o astfel de fapta nu va putea fi sanctionata ca infractiune de coruptie.

Desi legea se refera numai la "daruri" sau "alte foloase", intelegem ca in aceste categorii intra si banii sau orice alte bunuri mobile sau imobile, corporale sau incorporale, precum si orice alte avantaje de ordin material. Un argument in favoarea acestei opinii este si prevederea cuprinsa in aliniatul (3), in care se arata ca "banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul infractiunii prevazute la alin.(1) se confisca".

In plus, infractiunea prevazuta in art.6¹ din Legea nr.78/2000, fiind o infraciune corelativa cu infractiunea de trafic de influenta, cele doua trebuie sa se refere la aceleasi categorii de foloase. Astfel, daca art. 257 C.pen. face referire la bani, foloase si daruri, aceleasi categorii vor fi avute in vedere si de infractiunea nou introdusa.

Banii, bunurile sau foloasele promise, oferite sau date trebuie sa aiba caracter de retributie, sa constituie plata sau rasplata pentru persoana care isi trafica influenta.

Promisiunea, oferirea sau darea se poate face direct persoanei care are influenta sau pretinde ca are influenta asupra unui functionar, sau indirect, prin intermediul altei persoane.

Banii, bunurile sau foloasele trebuie sa fie date traficantului de influenta pentru el sau pentru altul. Nu are nici o relevanta daca valorile respective sunt destinate traficantului de influenta sau unei alte persoane. Aceasta conditie nu este expres prevazuta de textul art. 6¹ din Legea nr.78/2000, insa rezulta implicit, prin coroborarea acestui text cu dispozitiile art. 257 C.pen.

Banii, bunurile sau celelalte foloase trebuie sa fie date unei persoane care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar. Asadar, pentru existenta infractiunii nu are nici un fel de importanta daca persoana respectiva are o influenta reala asupra functionarului respectiv sau daca influenta lui este imaginara. In categoria persoanelor care ar putea avea influenta asupra unui functionar intra rudele acestuia, sotul sau prietenii, cunostinte ale functionarului.

Pentru existenta infractiunii, este necesar ca functionarul avut in vedere de catre cumparatorul de influenta sa fie competent sa indeplineasca actul de care este interesata aceasta persoana. Functionarul nu trebuie sa fie identificat dupa nume, dar trebuie sa se faca referire la functia pe care acesta o indeplineste, deci sa poata fi determinat.

Banii, bunurile, celelalte valori sunt date pentru ca traficantul de influenta sa-l determine pe functionar sa faca sau sa nu faca un act care intra in atributiile sale de serviciu. Acest aspect prezinta o importanta deosebita in individualizarea infractiunii, deoarece in lipsa acestui scop bine determinat nu exista nici fapta de cumparare de influenta. Astfel, consideram ca, in cazul in care intre cel care are influenta asupra functionarului si functionar exista o intelegere prealabila, prin care primul va primi bani de la persoane interesate de acte care intra in competenta functionarului, cei doi impartind veniturile astfel obtinute, nu vom mai putea vorbi de trafic de influenta, ci de complicitate la luare de mita si dare de mita. Asadar, daca in momentul in care sunt dati banii sau bunurile cel care remite aceste valori stie ca functionarul le va accepta si ca va indeplini actul dorit, consideram ca acesta nu va savarsi infractiunea de cumparare de influenta, ci infractiunea de dare de mita, savarsita insa prin intermediar. De accea, daca banii sau bunurile nu sunt date pentru ca traficantul de influenta sa-l determine pe functionar sa faca sau sa nu faca actul respectiv, nu putem vorbi de infractiunea de cumparare de influenta.

Urmarea imediata a faptei este o stare de pericol pentru relatiile de serviciu, pentru bunul renume al institutiei in care isi desfasoara activitatea functionarul care urmeaza sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Nu prezinta nici o relevanta imprejurarea ca functionarul a indeplinit sau nu actul dorit, si nici faptul ca persoana care avea influenta a intervenit sau nu pe langa functionar pentru a-l determina sa faca sau sa nu faca acel act, asa cum dorea cumparatorul de influenta.

Latura subiectiva. Infractiunea se savarseste cu intentie directa, faptuitorul dorind si urmarind rezultatul faptei sale. Mai mult chiar, putem vorbi de o intentie calificata, intrucat prin realizarea elementului material (faptuitorul promite, ofera, da bani sau alte foloase) se urmareste un scop anume: determinarea functionarului, cu ajutorul traficantului de influenta, sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile de serviciu ale acestuia.

Infractiunea se consuma in momentul in care cumparatorul de influenta da, promite sau ofera bani, bunuri sau alte foloase unei persoane care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar. Dupa cum am mai aratat, nu prezinta relevanta faptul ca traficantul de influenta intervine sau nu in favoarea cumparatorului de influenta si nici daca functionarul indeplineste sau nu actul dorit.

Ca si in cazul darii de mita, exista o clauza de nepedepsire: situatia in care faptuitorul denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea fapta.

Si tot ca in cazul darii de mita, banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul infractiunii prevazute la alin.(1) se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani. In cazul in care faptuitorul denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea fapta, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat.

Sanctiunea pentru savarsirea acestei infractiuni este inchisoarea de la 2 la 10 ani. Este de remarcat faptul ca sanctiunea este mult mai mare decat cea prevazuta pentru darea de mita (care se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani), pedeapsa fiind identica cu cea prevazuta pentru traficul de influenta, legiuitorul apreciind astfel ca cele doua infractiuni au un grad similar de pericol social.

14. Infractiuni de coruptie introduse de Legea nr.161/2003 - art 8² din Legea nr.78/2000

Cea de-a doua infractiune de coruptie nou introdusa prin Legea nr.161/2003 este cea prevazuta in art.8² din Legea nr.78/2000, cu urmatorul continut:

"Promisiunea, oferirea sau darea, direct sau indirect, de bani sau alte foloase unui functionar al unui stat strain ori al unei organizatii publice internationale pentru a indeplini sau a nu indeplini un act privitor la indatoririle sale de serviciu, in scopul obtinerii unui folos necuvenit in cadrul operatiunilor economice internationale, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 7 ani".

Aceasta infractiune apare de fapt ca o varianta speciala a infractiunii de dare de mita. In continuare, vom evidentia aspectele care diferentiaza noua infractiune de cea prevazuta in art.255 C.pen.

O prima diferenta apare in ceea ce priveste obiectul juridic special al acestei infractiuni. In cazul infractiunii incriminate in art.8² din Legea nr.78/2000, obiectul juridic special este restrans la sfera relatiilor sociale referitoare la operatiunile economice internationale in care sunt implicate institutii ale unor state straine sau organizatii publice internationale si in cadrul carora isi desfasoara activitatea numerosi functionari straini. Oferirea, promisiunea sau darea de bani sau alte foloase unor astfel de functionari prezinta un pericol social deosebit, intrucat incercarea de corupere a unor astfel de functionari implica insusi statul roman, aduce atingere imaginii acestuia pe plan international, atragand oprobiul comunitatii internationale.

Introducerea acestei noi infractiuni este cu atat mai justificata cu cat caracterul penal al unor astfel de fapte ar fi putut aparent sa scape formularii textului articolului 255 C.pen. Consideram ca mituirea sau incercarea de mituire a unor functionari straini putea fi sanctionata si prin raportare la dispiziiile art. 255 C.pen., notiunea de "functionar" prevazuta de art.147 alin.2 C.pen incluzand si functionarii straini. Incriminarea seperata a acestei fapte nu este insa lipsita de importanta, deoarece subliniaza caracterul penal al unor astfel de fapte, agraveaza raspunderea mituitorului si evidentiaza angajamentul statului roman in eradicarea fenomenului coruptiei, aducand un plus de credibilitate pe plan international. Astfel, legiuitorul a ales solutia introducerii unei noi infractiuni, care vine sa completeze textul infractiunii de dare de mita, largind sfera faptelor de coruptie.

Subiectul pasiv este, de asemenea, diferit. Astfel, prin oferirea, promisiunea sau darea de bani, bunuri sau alte foloase unui functionar al unui stat strain sau al unei organizatii internationale sunt vatamate in primul rand interesele acestor autoritati, ele fiind si subiectul pasiv principal. De asemena, statul roman fiind implicit implicat intr-un asemenea raport, consideram ca este, la randul lui, subiect pasiv principal. In situatia in care functionarul refuza banii sau foloasele oferite, dovedind cinste si profesionalism, va dobandi calitatea de subiect pasiv secundar.

In legatura cu functionarul mituit, trebuie subliniat ca nu are relevanta cetatenia acestuia sau statul in slujba caruia se afla si ca poate fi chiar si cetatean roman, intrucat textul infractiunii se refera la un "functionar al unui stat strain ori al unei organizatii publice internationale". Or, functionari ai unor organizatii publice internationale pot fi chiar si cetatenii romani. Asadar, nu calitatea de strain al functionarului atrage o agravare a raspunderii pentru o astfel de forma speciala a infractiunii de dare de mita, ci calitatea subiectului pasiv principal, adica statul strain sau organizatia publica internationala.

Este de remarcat faptul ca scopul savarsirii faptei difera intr-o anumita masura de cel stabilit pentru infractiunea de dare de mita. Astfel, infractiunea de dare de mita se savarseste avand ca scop indeplinirea de catre functionar a unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu, neindeplinirea sau intarzierea indeplinirii unui astfel de act sau in scopul de a indeplini un act contrar acestor indatoriri. In cazul infractiunii prevazute in art.8² din Legea nr.78/2000, scopul savarsirii faptei se limiteaza la indeplinirea sau la neindeplinirea de catre functionarul statului strain a unui act privitor la indatoririle sale de serviciu. Nu consideram ca aceste inadvertente ar insemna o dezincriminare a mitei date sau oferite in scopul de a intarzia indeplinirea unui act care intra in indatoririle de serviciu ale functionarului sau in scopul indeplinirii unui act contrar acestor indatoriri. Consideram ca legiuitorul a prevazut doar cele doua posibilitati (indeplinirea sau neindeplinirea unui act ce intra in atributiile de serviciu ale functionarului) apreciind ca acestea acopera practic si celelalte doua posibilitati. Astfel ca, desi in cazul infractiunii prevazute in art.8² din Legea nr.78/2000 textul acesteia nu se refera in mod expres la intarzierea indeplinirii unui act sau la indeplinirea unui act contrar indatoririlor de serviciu, consideram ca daca mita este data functionarului statului strain sau al organizatiei publice internationale in aceste scopuri, sunt intrunite conditiile constitutive ale infractiunii prevazute in art.8² din Legea nr.78/2000.

In plus, in cazul infractiunii analizate de noi, pe langa indeplinirea sau neindeplinirea unui act ce intra in atributiile de serviciu ale functionarului se mai prevede un scop: obtinerea unui folos necuvenit in cadrul operatiunilor economice internationale. Acest scop particularizeaza si mai mult acesta infractiune fata de infractiunea de dare de mita, si reprezinta inca un argument in favoarea incriminarii de sine statatoare a acestei infractiuni.

In lipsa acestui scop dublu nu putem vorbi de savarsirea faptei incriminate in art.8² din Legea nr.78/2000, dar fapta ar putea fi calificata ca dare de mita, infractiune care are caracter de prevedere generala in raport cu infractiunea din art.8².

15. Noi categorii de persoane care pot fi subiect activ al infractiunilor de coruptie

Pe langa categoriile de persoane care pot fi subiect activ al infractiunilor de coruptie (sau, in unele cazuri, subiect pasiv secundar - dare de mita, cumparare de influenta) deja stabilite de Codul penal si de Legea nr.78/2000, Legea nr.161/2003 mai adauga cateva categorii. Astfel, art. 8¹ din Legea nr.78/2000 (introdus prin Legea nr.161/2003) prevede ca: "Prevederile art.254 - 257 din Codul penal si ale art.6¹ si 8² din prezenta lge se aplica in mod corespunzator si urmatoarelor persoane:

a)   functionarilor sau persoanelor care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori altor persoane care exercita atributii similare in cadrul unei organizatii publice internationale la care Romania este parte;

b)     membrilor adunarilor parlamentare ale organizatiilor internationale la care Romania este parte;

c)   functionarilor sau persoanelor care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori altor persoane care exercita atributii similare in cadrul Comunitatii Europene;

d)     persoanelor care exercita functii judiciare in cadrul instantelor internationale a caror competenta este acceptata de Romania, precum si functionarilor de la grefele acestor instante;

e)   functionarilor unui stat strain;

f)    membrilor adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain."

Este vorba, asadar, de functionari ai unor state straine sau ai unor organizatii sau instante internationale, functionari care intra in relatie cu cetatenii romani. Aceste relatii nu trebuie sa fie afectate de incercari de corupere venite din partea cetatenilor romani si de aceea se impun unele masuri de limitare si de inlaturare a acestui fenomen. De asemenea, faptele de coruptie savarsite de astfel de functionari nu trebuie sa ramana nesanctionate, iar includerea acestor persoane intre subiectii activi ai infractiunilor de coruptie se impunea ca un fapt firesc, urmare a proceselor tot mai ample de integrare a Romaniei in structurile comunitare si internationale.