INTERPRETAREA NORMEI JURIDICE

INTERPRETAREA NORMEI JURIDICE

Sectiunea I - Notiunea si necesitatea interpretarii normei juridice

Interpretarea normei juridice poate fi definita ca o operatiune logico-rationala care se desfasoara dupa anumite metode si care are drept scop lamurirea sensului normei juridice in vederea aplicarii ei in fiecare caz concret.

Aplicarea dreptului este o activitate complexa, care solicita interpretarea normelor juridice din mai multe considerente:

norma juridica are un caracter general, impersonal, ea neputand sa acopere toate situatiile concrete care apar in viata unei comunitati, or, pentru aplicarea acesteia la situatia concreta se impune interpretarea normei jridice;

uneori, pentru a putea fi inteleasa si aplicata corect, o norma juridica trebuie comparata si studiata impreuna cu alte norme cuprinse in acelasi act normativ sau in acte normative diferite;

alteori, necesitatea interpretarii rezulta din limbajul si stilul actelor normative care este specific, nefiind exclusa posibilitatea ca unele norme sa fie redactate confuz sau sa fie contradictorii;

de asemenea, in actele normative sunt folosite cuvinte al caror sens este diferit de cel obisnuit, fapt pentru care sunt necesare lamuriri si explicatii ce necesita cunostinte de specialitate.

Avand in vedere toate aceste aspecte, rezulta ca interpretarea normei juridice este necesara pentru a surprinde, a determina sensul pe care l-a avut in vedere legiuitorul cand a elaborat si adoptat legea.

Intrebari evaluatoare

1. Definiti interpretarea normei juridice.

2. De ce este necesara interpretarea normelor juridice ?

Sectiunea a II-a - Formele interpretarii

In functie de subiectele care efectueaza interpretarea normei juridice, in teoria dreptului se face distinctie intre urmatoarele forme: oficiala si neoficiala, fiecare dintre acestea avand importanta si forta juridica diferita.

Interpretarea oficiala este efectuata de catre organele de stat care au competente, fie in procesul elaborarii normelor juridice, fie in procesul aplicarii normelor juridice.

Interpretarea oficiala poate fi:

a) generala - denumita si legala, provine de la un organ de stat ce a primit insarcinarea sa o efectueze, avand aceeasi forta obligatorie ca si norma juridica interpretata. In situatia in care obligatia de a efectua interpretarea revine organului de stat care a emis norma juridica respectiva, interpretarea se numeste autentica.

b) cauzala - denumita si judiciara sau concreta, este realizata de organele de aplicare a dreptului ( instante judecatoresti sau organe ale administratiei de stat ) cu ocazia solutionarii unor cauze concrete si are caracter obligatoriu numai pentru acea cauza.

Interpretarea neoficiala se efectueaza in afara procesului de emitere si aplicare a dreptului si are un caracter facultativ.

Interpretarea neoficiala cunoaste mai multe modalitati:

a) interpretarea doctrinara - este realizata de catre oamenii de stiinta fiind cuprinsa, de obicei, in studii, monografii, cursuri universitare, tratate. Aceasta forma de interpretare nu are caracter obligatoriu;

b) interpretarea oficioasa - rezulta din opiniile, expunerile unor conducatori ai organelor de autoritate publica sau altor persoane oficiale cu ocazia prezentarii sau dezbaterilor proiectelor de acte normative. De asemenea, aceasta modalitate de interpretare neoficiala poate rezulta si din opiniile unor juristi ( procurori, avocati ) cu privire la problemele de drept ivite in procesele la care participa,

c) interpretarea comuna a dreptului - este realizata de cetateni, mass-media si corespunde nivelului culturii si pregatirii juridice, constand in opinii despre drept, despre aplicarea si perfectionarea sa.

Intrebari evaluatoare

1. Care sunt formele interpretarii ?

2. Definiti interpretarea oficiala.

3. Care sunt modalitatile interpretarii oficiale ?

4. Definiti interpretarea neoficiala.

5. Care sunt modalitatile interpretarii neoficiale ?

Sectiunea a III-a - Metodele interpretarii normelor juridice

Teoria juridica, in general, admite existenta urmatoarelor metode de interpretare a normei juridice.

A. Interpretarea gramaticala - consta in analiza textului normei juridice din punct de vedere morfologic si sintactic. Interpretul va stabili sesnul cuvintelor ( daca anumite expresii au fost folosite cu intelesul din limbajul obisnuit sau au un sens special juridic ), modul de folosire a acestora in text, topica frazei, locul si sensul conjunctiilor ( de ex.: folosirea intr-un text a conjuctiilor "sau", "si" poate duce la intelesuri diferite ).

B. Interpretarea sistematica - lamureste sensul unei norme juridice prin coroborarea cu alte norme juridice din alte acte normative, pentru ca fiecare norma se completeaza prin celelalte si se regaseste in celelalte, alcatuind astfel un sistem unitar. Aceasta metoda este direct implicata in cazul normelor incomplete.

C. Interpretarea istorica - presupune analizarea imprejurarilor istorice in care a fost elaborata si adoptata norma juridica respectiva. Aceasta metoda presupune cercetarea materialelor care au stat la baza elaborarii normei juridice, precum si a expunerii de motive si a discutiilor ce s-au purtat cu prilejul dezbaterii si adoptarii actului normativ respectiv. Astfel, se dezvaluie motivatia sociala care a determinat pe legiuitor sa reglementeze intr-un anume fel o relatie sociala. De asemenea, metoda istorica are in vedere si examinarea noilor conditii social-economice in care se aplica legea, conditii care de cele mai multe ori difera de cele initiale.

D. Interpretarea logica - presupune o analiza rationala a textului normei juridice, cu ajutorul metodelor logicii formale. Analiza logica a limbajului folosit intr-o norma juridica poate conduce la concluzia ca sfera de aplicare a normei juridice este mai mare decat aceea intentionata de legiuitor.

In realizarea interpretarii logice se folosesc o serie de argumente ale logicii formale cum ar fi:

argumentul ad-absurdum ( prin reducerea la absurd ) inseamna stabilirea adevarului tezei de demonstrat prin infirmarea tezei pe care o contazice. Organul de interpretare arata ca orice alta interpretare data textului, decat cea pe care a dat-o dansul determina solutii contrare legii;

argumentul per a contrario se intemeiaza pe legea tertului exclus. In cazul in care notiunile se neaga una pe alta, doar una este adevarata, cealalta fiind falsa, pentru ca o a treia posibilitate nu exista;

argumentul a majori ad minus ( cine poate mai mult poate si mai putin )

argumentul a minori ad minus insoteste argumentul a majori ad minus si semnifica faptul ca daca legea interzice mai putin, ea interzice implicit si mai mult;

argumentul a fortiori rationae demonstreaza ca ratiunea aplicarii unei norme este mai puternica intr-o alta ipostaza decat aceea precizata in norma respectiva;

argumentul a pari are la baza rationamentul ca pentru situatii identice sa se pronunte solutii identice.

E. Analogia - acea metoda care permite organelor de aplicare sa rezolve o situatie ivita potrivit acelor norme in vigoare care reglementeaza situatii asemanatoare cu cea dedusa solutionarii. Analogia cunoaste doua forme:

1. Analogia legii - consta in aplicarea la un raport social nereglementat a unei norme juridice care reglementeaza un raport analog;

2. Analogia dreptului - consta in rezolvarea unei cauze pe baza principiilor generale ale sistemelui de drept respectiv.

Organul de aplicare trebuie sa inteleaga cat mai precis continutul si sensul dat normei juridice de catre legiuitor pentru a face o aplicare corecta, sub toate aspectele, a normei juridice in fiecare caz concret.

Intrebari evaluatoare

Care sunt metodele interpretarii normelor juridice ?

Sectiunea a IV-a - Rezultatele interpretarii

Din perspectiva rezultatelor interpretarii normelor juridice, interpretarea poate fi: literala; extensiva sau restrictiva.

Interpretarea literala ( ad literam ) se realizeaza atunci cand organul de aplicare constata ca textul normei juridice coincide pe deplin cu continutul raporturilor sociale pe care le reglementeaza.

Interpretarea extensiva stabileste ca norma juridica urmaza sa fie aplicata in mod extensiv, intrucat vointa legiuitorului are de fapt un caracter mai cuprinzator in raport cu acela care rezulta din modul de redactare a normei juridice.

Interpretarea restrictiva restrange sfera de aplicare a normei juridice in raport cu formularea textului, formulare dovedita ca fiind prea larga.

Intrebari evaluatoare

Care sunt rezultatele interpretarii normelor juridice ?

BIBLIOGRAFIE

1. Ceterchi Ioan, Craiovan Ion, Introducere in teoria generala a dreptului, Ed. All, Bucuresti, 1998, p. 137-148;

2. Corbeanu Ion, Corbeanu Maria, Teoria generala a dreptului, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 151-166;

3. Dvoracek V. Maria, Lupu Gheorghe, Teoria generala a dreptului, Ed. Fundatiei Chemarea, Iasi, 1996, p. 236-255;

4. Huma Ioan, Teoria generala a dreptului, Ed. Fundatiei Academice Danubius, Galati, 2000, p. 108-116;

5. Mazilu Dumitru, Teoria generala a dreptului, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p. 278-287;

6. Popa Nicolae, Teoria generala a dreptului, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 236-249;

7. Voicu Costica, Teoria generala a dreptului, Ed. Sylvi, Bucuresti, 2000, p. 224-236;