Incidente privind competenta

Incidente privind competenta

Reguli comune privind incidentele asupra competentei:

Punerea in discutie a competentei instantei sesizate, o obliga pe aceasta sa-si examineze competenta si sa se pronunte asupra ei. Exceptia de necompetenta nu este compatibila de a fi unita cu fondul (art. 137 alin. 2).

In solutionarea exceptiei de necompetenta, trebuie observata calificarea competentei, in concret, cazurile in care competnta este de ordine publica, si anume: competenta generala a instantelor judecatoresti in raport cu competenta altor autoritati jurisdictionale; competenta materiala; competenta teritoriala exceptionala sau exclusiva.

Necompetenta de ordine publica poate fi invocata si in recurs, daca pentru a fi constatata sunt suficiente actele si lucrarile dosarului.

Necompetenta de ordine relativa trebuie invocata prin intampinare si, cel mai tarziu, la prima zi de infatisare. Ea nu poate fi invocata din oficiu, de catre instanta.

Partea care a investit o instanta necompetenta relativ, nu are dreptul de a invoca necompetenta.

Partea care a obtinut declararea necompetentei, nu este primita sa atace hotararea declinatorie de competenta.

Instanta investita dupa declinarea competentei, nu poate reface probele administrate la instanta mai intai investita, decat pentru motive temeinice.   

I. Exceptia de necompetenta este situatia in care se incalca norma de competente sau se pretinde, cel putin, incalcarea acesteia. Competente poate fi, dupa caz, de ordine publica sau de ordine relativa. Se cere, in atare situatii, rezolvarea acestui incident prin declinarea competentei in favoarea instantei legal competente.

In functie de caracterul competentei, al normelor care reglementeaza ( absolut sau relativ) exceptia are un regim juridic diferit.

In cazul competentei relative, exceptia trebuie formulata prin intampinare sau, eventual, cel mai tarziu la prima zi de infatisare (in limine litis). Ea poate fi ridicata doar de partea interesata, niciodata din oficiu.

In cazul competentei absolute, ea poate fi ridicata in tot cursul instantei, chiar si la instanta de control judicial, putand fi ridicata de oricare dintre parti, chiar si de catre instante, din oficiu.

Hotararea prin care se rezolva exceptia:

Incheiere, cand se respinge exceptia, incheierea fiind interlocutorie,     atacabila doar impreuna cu hotararea de fond.

Hotarare (sentinta sau decizie), cand este admisa, si care dezinvesteste instante, atacabila in masura in care este si hotararea de fond, numai pe calea recursului, in termen de 5 zile de la pronuntare.

II. Conflictul de competenta - apare atunci cand doua sau mai multe instante sunt sesizate cu o cerere identica privitoare la parti, obiect si cauza, instante care se considera fie necompetente, fie competente in aceeasi cerere. El este negativ atunci cand nici una dintre acestea nu se considera competenta, declinandu-si competenta una in favoarea alteia si este pozitiv, atunci cand instantele se considera competente si se refuza declinarea de competenta.

Pentru ca exista riscul de a se pune semnul echivalentei intre litispendenta si conflictul pozitiv de competente (date fiind asemanarile), trebuie spus ca, acestea sunt institutii de procedura diferite, orice confuzie fiind inadmisibila. Sta argument, cel putin urmatorul aspect: litispendenta, spre deosebire de conflictul de competenta, nu provoaca pronuntarea fiecareia dintre instante, pentru a-si revendica competente. Se poate spune astfel ca litispendenta este cel mult o faza prealabila conflictului de competenta.

Solutia conflictului negativ sau pozitiv de competenta este regulatorul de competenta, instanta superioara celor in conflict fiind competenta sa se pronunte cu privire la acesta. Conditia esentiala pentru a fi in prezenta unei situatii de conflict de competente este ca hotararile sa fi ramas irevocabile (in procedura civila, caracterul irevocabil presuspune ca hotararea respectiva un mai poate fi atacata decat cu o cale extraordinara de atac).

Regulatorul de competenta se judeca in camera de consiliu. Calea de atac (recursul) se exercita in 5 zile de la comunicare.

Nu sunt recurabile hotararile pronuntate de Curtea Suprema de Justitie, in calitate de regulator de competenta.