Individualizarea pedepselor

Individualizarea pedepselor

Realizarea scopului legii penale, prin aplicarea efectiva a pedepselor, implica realizarea scopului pedepsei, iar realizarea scopului pedepsei presupune, la randul sau infaptuirea integrala si cu maxima eficienta a functiilor atribuite pedepsei. Potrivit dispozitiei art. 57 C. pen., pedeapsa este o masura de constrangere si totodata un mijloc de reeducarea condamnatului. Din aceasta dispozitie, rezulta cu claritate cele doua functii pe care pedeapsa le are de indeplinit, in conceptia Codului nostru penal si anume functia de constrangere    si functia de reeducare. De aptitudinea functionala a pedepsei, privita in ambele sale laturi si intr-o unitate dialectica, depinde realizarea scopului pedepsei, scop pe care aceeasi dispozitie il defineste ca fiind prevenirea savarsirii de noi infractiuni.

Individualizarea pedepsei este una din institutiile de baza ale dreptului nostru penal. Principiul individualizarii pedepsei, careia aceasta institutie ii da expresie, este un principiu fundamental, o linie directoare a politicii penale a statului nostru. Respingand ideea caracterului expiratoriu si stabilind ca scop principal al pedepsei prevenirea savarsirii de noi infractiuni, prin inlaturarea cauzelor acestora din constiinta oamenilor,, prin formarea la cei condamnati a unei atitudini corecte fata de munca si fata de regulile de convietuire sociala, Codul penal face din pedeapsa un mijloc de influentare activa asupra constiintei elementelor inapoiate care savarsesc infractiuni. Aptitudinea functionala a pedepsei avand un rol determinant in realizarea politicii penale, asigurarea ei impune cu puterea unei necesitati. Aceste cerinte esentiale ii da satisfactie principiul individualizarii pedepsei la realizarea careia concura, direct sau indirect, toate normele si institutiile care reglementeaza raspunderea penala. Principiile dreptului penal, normele si institutiile lui, in general, nu numai ca nu pot nesocoti, in functionarea lor, principiul individualizarii pedepsei, dar nici nu si-ar putea realiza propriile lor functii si propria lor finalitate, daca ar nesocoti acest principiu sau daca ar stanjeni realizarea lui deplina.

Ca principiu fundamental al dreptului penal, principiul individualizarii pedepsei, isi exercita imperativul atat in faza de elaborare a normelor de drept penal, cat si in faza de aplicare si in aceea de executare a pedepsei. In fiecare faza se efectueaza, in mod corespunzator, o operatie menita sa asigure ori sa realizeze individualizarea pedepsei.

In doctrina penala se face distinctie intre individualizarea ce se realizeaza in faza de elaborare a legii si stabilire a pedepselor, in faza de aplicare a pedepsei si ceea in faza de executare a pedepsei. Corespunzator acestor faze sunt cunoscute urmatoarele trei forme de individualizare: legala. Judiciara sau judecatoreasca si administrativa.

Individualizarea facuta de legiuitor se materializeaza in stabilirea cadrului general al pedepselor, a naturii si limitelor generale ale fiecarei pedepse in concordanta cu principiile stabilirii sanctiunilor penale; stabilirea pedepsei pentru fiecare infractiune in functie de gradul de pericol social generic al acesteia, determinat la randul sau de importanta valorii sociale ocrotite, de vatamarea la care este supusa aceasta valoare, de periculozitatea generic evaluata a faptuitorului; stabilirea cadrului si a mijloacelor legale in care se vor realiza celelalte forme de individualizare, judiciara si administrativa, prin prevederea efectelor ce le au starile si circumstantele de atenuare sau de agravare asupra limitelor speciale ale pedepsei.

Individualizarea judiciara sau judecatoreasca a pedepsei o realizeaza instanta de judecata si se materializeaza prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisa, in functie de gradul concret de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de imprejurarile concrete atenuante ori agravante in care s-a savarsit infractiunea sau care caracterizeaza persoana infractorului.

Individualizarea administrativa este denumita dupa organele administrative care o realizeaza in faza de executare a pedepsei inchisorii. Individualizarea administrativa a pedepsei inchisorii se realizeaza in cadrul oferit de individualizarea legala si cea judiciara, in functie de gravitatea pedepsei aplicate, de starea de recidiva, de conduita condamnatului la locul de detinere.