Integrarea euroatlantica

Integrarea euroatlantica

Inca de la adoptarea legii noastre fundamentale, optiunea Adunarii Constituante, a partidelor politice si a societatii romanesti in ansamblu pentru valorile democratiei occidentale era foarte ferma. Daca in faza initiala a Revolutiei din decembrie 1989, discursul public manifesta o atitudine echidistanta, manifestand reverenta atat pentru Vest cat si fata de fosta Uniune Sovietica, treptat terminologia si argumentele incep sa se apropie tot mai mult de cele ale Europei occidentale. Tezele privind o "democratie originala" devin rapid subiect de ironie si sunt abandonate. Referirile pozitive la comunism, prezente in discursul initial al unora dintre noii conducatori politici, dispar cu desavarsire; mai mult la 12 ianuarie 1990 este adoptat un Decret-Lege al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, prin care Partidul Comunist Roman este scos in afara legii (ce-i drept, a doua zi actul este revocat). Daca in privinta optiunilor intime, a afinitatilor politice si ideologice, a intentiilor si planurilor de viitor ale protagonistilor scenei politice romanesti postdecembriste au existat si exista in continuare controverse, discursul public este cat se poate de clar orientat in directia modelului vest-european.

Un factor deloc neglijabil l-a constituit evolutia politica internationala. Colapsul Uniunii Sovietice a insemnat pentru Romania nu numai disparitia suportului extern pentru o eventuala solutie politico-statala apropiata celor din perioada 1945-1989 (optiune pe care, oricum, poporul roman a respins-o ferm inca din decembrie 1989), ci si discreditarea ideii ca s-ar putea gasi o formula de organizare politica diferita de cea a modelului european.

Textul initial al Constitutiei Romaniei nu cuprinde nici o referire expresa la integrarea euroatlantica. In elaborarea legii noastre fundamentale - dupa cum ne-o arata dezbaterile Adunarii Constituante - preocuparea de a corespunde exigentelor unei democratii constitutionale, conforme standardelor europene a reprezentat o constanta in activitatea autorilor ei. Participarea unor experti din mai multe state vest-europene, atentia fata de criteriile stabilite de Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa, raportarea frecventa atat la Constitutia romane din 1923, cat si la constitutiile mai recente ale unor state europene constituie argumente in acest sens. Facand abstractie de anumite scapari greu evitabile, terminologia Constitutiei este cea a unei constitutii europene. Institutiile si principiile consacrate de noua lege fundamentala sunt cele consacrate de modelul european (statul de drept, democratia reprezentativa si mandatul reprezentativ, echilibrul puterilor, garantarea constitutionala a angajamentelor internationale, garantarea drepturilor fundamentale, Avocatul Poporului, Curtea Constitutionala etc.).

Prin Legea de revizuire a Constitutiei a fost inserat un nou titlu (V¹, devenit VI in urma renumerotarii), intitulat "Integrarea euroatlantica". Cele doua articole ale noului titlu se refera la conditiile si consecintele integrarii Romaniei in Uniunea Europeana (art. 148) si la aderarea Romaniei la Tratatul Atlanticului de Nord (art. 149).