Interpretarea legii civile

Interpretarea legii civile

3. Interpretarea legii civile

1) Definitie - Prin interpretarea legii civile intelegem operatiunea logicorationala de lamurire, explicare a continutului si sensului normelor de drept civil, in scopul justei lor aplicari prin corecta incadrare a diferitelor situatii din viata practica.

Aceasta definitie contine trei elemente:

- interpretarea legii este o etapa a procesului de aplicare a legii civile ;

- continutul interpretarii este lamurirea sau explicarea sensului ;

- scopul interpretarii - este corecta incadrare a diferitelor situatii din circuitul civil, ceea ce asigura justa aplicare a legii civile.

2) Clasificarea interpretarii civile

1. In functie de forta sa (obligatorie sau neobligatorie) se distinge:

- interpretarea oficiala (obligatorie)

- interpretarea neoficiala (neobligatorie)

2. In functie de rezultatul interpretarii deosebim:

- interpretarea literala (declarativa)

- interpretarea extensiva

- interpretarea restrictiva

3. Dupa metoda de interpretare folosita:

- interpretarea gramaticala

- interpretarea sistematica

- interpretarea istorico teleologica

- interpretarea logica

1.Interpretarea oficiala si neoficiala

Interpretarea oficiala - este realizata, in exercitarea atributiilor ce-i revin potrivit legii de catre un organ de stat ce apartine puterii legislative, executive sau judecatoresti. Daca interpretarea provine chiar de la organul de stat care a editat actul normativ - interpretarea oficiala se numeste autentica si se caracterizeaza in norme interpretative. Interpretarea oficiala este si cea realizata de organele puterii judecatoresti - numita si interpretare juridica; care este obligatorie numai la speta. Este neoficiala interpretarea care se da legii civile in doctrina (literatura de specialitate) ori de un avocat in pledoariile sale. Aceasta interpretare nu are putere juridica obligatorie.

2. Interpretarea literala, extensiva, restrictiva

Interpretarea literala este determinata de faptul ca intre formularea textului legal interpretat si cazurile din practica ce se incadreaza in ipoteza sa exista

concordanta. Aceasta interpretare este impusa de texte clare, ori de dispozitii ce contin enumerari limitative.

Interpretarea extensiva - este necesara atunci cand intre formularea textului legal intepretat si cazurile din practica la care se aplica acest text nu exista concordanta, in acest caz textul trebuie extins si asupra unor cazuri care nu se incadreaza in litera textului; deci cand un text legal este formulat prea restrictiv fata de intentia reala a legiuitorului.

Spre exemplu, norma juridica ce reglementeaza problema comorientilor se refera la acestia ca la persoane care au murit in aceleasi imprejurari, daca nu se poate preciza care dintre ele a murit mai intai. Prin extensie, textul este considerat aplicabil si in ipoteza persoanelor care au murit in imprejurari diferite, daca nu se poate stabili care este ordinea in care au murit. O asemenea interpretare este interzisa atunci cand norma juridica cuprinde enumerari limitative sau prevederi cu caracter de exceptie, deoarece in cazul acestora extinderea dispozitiei ar contraveni in mod evident intentiei legiuitorului.

Astfel, nu poate fi interpretat extensiv art. 829 din Codul civil, care prevede ca donatia se poate revoca pentru neindeplinirea conditiilor in care s-a facut, pentru ingratitudine si pentru nastere de copii in urma donatiunii. Cum acest text de lege cuprinde o enumerare limitativa, rezulta ca donatia nu poate fi revocata pentru nici un alt motiv. Donatorul nu poate revoca donatia pentru ca, de exemplu, sa razgandit si

doreste sa daruiasca bunul altcuiva;

Interpretarea restrictiva - este impusa de faptul ca intre formularea unui text legal si cazurile de aplicare in practica, exista neconcordanta, in acest caz formularea textului legal este prea larga fata de situatiile care se pot incadra in text (exemplu art.1 din L.31/1990: "Societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane"; in sensul ca priveste doar societatile comerciale infiintate potrivit acestei legi.

3. Interpreatera gramaticala, sistematica si istorico-teologica:

Interpretarea gramaticala - presupune lamurirea intelesului unei dispozitii legale civile pe baza regulilor gramaticii, tinandu-se seama de sintasca si morfologia propozitiei ori frazei, ca si de semnele de punctuatie. O asemenea metoda este de folos, spre exemplu, in determinarea caracterului limitativ sau exemplificativ al unei enumerari, in determinarea caracterului cumulativ sau alternativ al unor sanctiuni etc.

Interpretarea sistematica - presupune lamurirea intelesului unei dispozitii legale tinandu-se seama de legaturile sale cu alte dispozitii din acelasi act normativ ori din alt act normativ. Aceasta interpretare este intalnita frecvent in practica, - plecind de la calificarea unei dispozitii ca norma generala ori norma speciala, prin respectarea urmatoarelor doua reguli:

- norma generala nu deroga de la norma speciala

- norma speciala deroga de la norma generala. Intre aceste reguli, "norma generala" reprezinta regula, iar norma speciala constituie exceptia.

Interpretarea istorico- teleologica presupune stabilirea sensului unei dispozitii legale, tinandu-se seama de finalitatea urmarita de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face partea acea dispozitie, intr-un context istoric dat.

4. Interpretarea logica a legii civile

Aceasta interpretare a normelor juridice a dobandit o aplicare frecventa in dreptul roman, ceea ce a dus la formularea unor reguli si argumente de interpretare logica, adesea exprimate in adagii.

Reguli de interpretare logica

1. Exceptia este de stricta interpretare si aplicare.

In interpretarea sistematica a legii civile se 'tine seama de raportul dintre legea generala (regula) si legea speciala (exceptia). Sunt supuse aceste interpretari:

- textele legale care contin enumerari limitative;

- textele legale care institue prezumtii legale;

- textele care contin o exceptie.

2. Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga.

Aceasta regula tine seama de faptul ca, unei formulari generale a textului legal trebuie sa-i corespunda o aplicare a sa tot generala, fara a introduce distinctii pe care legea nu le contine.

3. Legea civila trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu in sensul neaplicarii.

Aceasta regula de interpretare este continuta in art.978 Codul civil pentru interpretarea conventiilor, dar, pentru identitate de ratiune ea este extinsa si la interpretarea normei de drept civil.

4.Legea speciala deroga de la legea generala Ori de cate ori nu ne aflam in aria de aplicabilitate a normei speciale sau de exceptie, urmeaza sa se aplice norma generala, cu valoare de regula.

Argumente de interpretare logica

- Argumentul per a contrario. Acest argument inseamna ca ori de cate ori un text de lege prevede un anumit lucru, se poate prezuma ca el neaga contrariul. Spre exemplu, potrivit art. 5 din Codul civil, "Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri". Prin interpretare logica se ajunge la concluzia ca, per a contrario, se poate deroga de la legile care nu intereseaza ordinea publica, adica la normele juridice dispozitive.

- Argumentul a fortiori. Pe baza acestui argument se ajunge la extinderea aplicarii unei norme, edictata pentru o anumita situatie, la un caz neregulamentar expres, deoarece ratiunile care au fost avute in vedere la adoptarea acelei norme se regasesc, si mai evident, in cazul dat.Spre exemplu, daca prin efectul posesiei

indelungate se poate dobandi dreptul de proprietate asupra imobilelor, a fortiori se poate dobandi prin acest mod dreptul de servitute, care este un dezmembramant al proprietatii.

- Argumentul de analogie. Acest argument are in vedere faptul ca, unde exista aceleasi ratiuni trebuie aplicata aceeasi solutie. Acest argument este folosit indeosebi, pentru rezolvarea "lacunelor legii" ceea ce se realizeaza prin aplicarea "prin analogie" a normelor de drept civil.

- Argumentul reducerii la absurd. Pe baza acestui argument se are in vedere ca numai o anumita solutie este admisibila rational, solutia contrara fiind o absurditate , care nu poate fi acceptata.