Istoricul Curtii Internationale de Justitie

Istoricul Curtii Internationale de Justitie

"Crearea Curtii a reprezentat punctul culminant al unui lung drum in care s-a urmarit dezvoltarea metodelor folosite pentru a ajunge la intelegeri pasnice in dispute internationale, metode care isi au originea chiar in timpurile clasice. Art.33 al Cartei Natiunilor Unite enumera urmatoarele metode pentru a se ajunge la intelegeri pasnice in disputele dintre state: negocierile, cercetarile, medierea, concilierea, arbitrajul, intelegerea pe cale judecatoreasca si altele. In cadrul acestor metode, un rol important il are uneori o terta parte. De exemplu, medierea plaseaza partile unei dispute in pozitia in care ele insele rezolva disputa, gratie influentei unei parti terte. Arbitrajul merge mai departe in sensul ca disputa este, de fapt, supusa deciziei unui tert impartial, astfel incat sa se ajunga la o intelegere care obliga partile. Acest lucru este valabil si in cazul hotararii judecatoresti, cu exceptia faptului ca o instanta este supusa unor reguli mai stricte decat un tribunal de arbitraj, de exemplu in legatura cu problemele de procedura.

Din punct de vedere istoric, medierea si arbitrajul au precedat intelegerea pe cale judiciara. Primele au fost cunoscute in India antica si in lumea islamica in timp ce ultima isi gaseste multe exemple in Grecia antica, in tribunalele arabe, China, lumea islamica timpurie, in dreptul maritim bazat pe obiceiul locului, in Europa medievala, si practica Papala.

Istoria moderna a arbitrajului international dateaza, asa cum este in general admis, de la Tratatul din 1794 dintre SUA si Marea Britanie. Procedurile au fost un exemplu care a demonstrat eficacitatea arbitrajului pentru a se ajunge la o intelegere intr-o disputa majora. In ultimii ani ai secolului al XIX lea, s-a ajuns astfel la a se consemna dezvoltarea in diferite directii ca:

o crestere a practicii de inserare in tratate a clauzelor care arata ca se va recurge la arbitraj in eventualitatea aparitiei unei dispute intre parti;

concluzia majoritatii tratatelor de arbitraj de a se ajunge la o intelegere in disputele din interiorul unui stat;

eforturile de a elabora un drept general al arbitrajului pentru ca tarile care doresc sa recurga la aceasta modalitate, dorind a ajunge la o intelegere, sa nu fie obligate de fiecare data sa decida in legatura cu procedura care va fi adoptata, compunerea tribunalului, regulile care vor fi urmate si factorii care vor fi luati in considerare pentru stabilirea despagubirilor;

propuneri pentru crearea unui tribunal international permanent de arbitraj pentru a nu mai fi necesara infiintarea unui tribunal special ad-hoc de fiecare data, pentru fiecare disputa.

Lucrarile celor doua Conferinte de Pace de la Haga si ideile pe care ele le-au nascut in constiinta oamenilor de stat si a juristilor au avut o influenta asupra crearii Curtii de Justitie a Americii Centrale care a functionat intre 1908 si 1918, precum si asupra variatelor planuri si propuneri inaintate intre 1911 si 1919 de organisme nationale si internationale si de guverne pentru infiintarea unui tribunal international si care au culminat prin infiintarea Curtii Permanente de Justitie Internationala (C.P.J.I) in cadrul noului sistem international stabilit dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Curtea Permanenta de Justitie Internationala[1] si-a desfasurat activitatea intre anii 1922-1946 si a fost creata de Liga Natiunilor Art. 14 al Acordului Ligii Natiunilor si acorda Consiliului Ligii responsabilitatea de a formula planurile pentru infiintarea Curtii Permanente de Justitie Internationala, o astfel de instanta trebuind sa fie competenta nu numai sa audieze si sa decida in disputa cu caracter international adusa in fata sa de partile implicate, dar si sa ofere avize cu caracter facultativ in legatura cu aceasta disputa sau sa raspunda intrebarilor puse de Consiliu sau de Adunare. Desi se stie ca Curtea Permanenta de Justitie Internationala fusese infiintata prin si de Liga Natiunilor, totusi, nu facea parte din Liga.

Intre 1922 si 1940 Curtea Permanenta de Justitie Internationala a tratat 29 de cazuri intre state si a emis 27 de avize consultative. Izbucnirea razboiului in septembrie 1939 a avut inevitabil serioase consecinte pentru C.P.J.I care deja in ultimii ani cunoscuse o perioada de activitate redusa. Dupa ultima sedinta publica, pe 4 decembrie 1939, C.P.J.I nu s-a mai confruntat cu nici o chestiune juridica si nici alte alegeri pentru desemnarea judecatorilor nu au mai fost tinute.

Pe 30 octombrie 1943 ca urmare a unei conferinte intre China, U.R.S.S, Marea Britanie si SUA a fost emisa o declaratie comuna care recunostea necesitatea "infiintarii in cel mai scurt timp posibil a unei organizatii generale internationale, bazate pe principiul egalitatii suverane a tuturor statelor care iubesc pacea si deschise tuturor statelor care doresc sa devina membre, mici sau mari, pentru mentinerea pacii si securitatii

internationale ". Aceasta declaratie a dus la schimburi intre cele Patru Puteri la Dumbarton Oaks si a determinat publicarea in 9 octombrie 1944 a propunerilor pentru infiintarea unei organizatii generale internationale care sa includa o Curte de Justitie Internationala. Urmatorul pas a fost fixarea unei intalniri la Washington in aprilie 1945 a unui comitet de juristi reprezentand 44 de state. Acest Comitet, sub conducerea lui G.H. Hackworth (SUA) a fost desemnat sa pregateasca un proiect de Statut pentru viitoarea Curte de Justitie Internationala pentru a fi prezentat la Conferinta din San Francisco, ce trebuia, intre aprilie si iunie 1945, sa redacteze Carta Natiunilor Unite.

Decizia finala in legatura cu forma definitiva a Statutului a fost luata la Conferinta de la San Francisco, la care au participat 50 de state. Conferinta s-a pronuntat impotriva competentei obligatorii si pentru crearea unei Curti complet noi, care sa devina principalul organ judecatoresc al Natiunilor Unite, de o importanta egala cu Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Secretariatul si care sa aiba Statut anexat si in acelasi timp, parte integranta a Cartei. Motivele principale care au determinat Conferinta sa creeze o noua Curte au fost urmatoarele :

. cum Curtea urma sa fie principalul organ judecatoresc al Natiunilor Unite, era nepotrivit ca acest rol sa fie ocupat de Curtea Permanenta de Justitie Internationala, care fusese pana in acel moment legata de Liga Natiunilor, aflata pe punctul de a se dizolva;

. crearea unei noi Curti era mult mai consistenta in conditia formulata in Carta si anume ca toate statele membre ale Natiunilor Unite sa fie parti ipso facto ale Statutului Curtii;

. mai multe state fusesera parti semnatare ale Statutului C.P.J.I si nu erau reprezentate la Conferinta de la San Francisco sau vice-versa;

. exista impresia in anumite grupari ca deja C.P.J.I. facea parte dintr-o ordine veche mondiala, in care statele din Europa dominasera afacerile politice si legale ale comunitatii internationale, iar crearea unei noi Curti va ajuta statele din afara Europei sa joace un rol mai important. Acest lucru s-a intamplat in realitate atunci cand statele membre ale Natiunilor Unite s-au inmultit de la 51 in 1945 la 185 in 1996.

Conferinta de la San Francisco a aratat ca totusi nu orice legatura cu trecutul trebuie rupta, dupa cum insusi Statutul C.P.J.I. a fost trasat pe bazele puse prin experienta trecutului si s-a crezut ca este mai bine sa nu se schimbe ceea ce parea ca functionase bine. Astfel, Carta statua pe deplin ca Satutul Curtii Internationale de Justitie se bazeaza pe acela al Curtii Permanente de Justitie Internationala." In acelasi timp, pasii necesari au fost efectuati pentru a transfera jurisdictia C.P.J.I in masura in care era posibil, catre C.I.J.

In orice caz, decizia de a crea o noua Curte inseamna in mod necesar dizolvarea precedentei.

Curtea Permanenta de Justitie Internationala s-a intrunit pentru ultima oara in octombrie 1945 atunci cand s-a decis sa fie luate toate masurile care se credeau ca sunt potrivite pentru a se asigura transferul arhivelor sale si a efectelor catre noua Curte Internationala de Justitie care, ca si predecesoarea sa, urma sa-si stabileasca sediul in Palatul Pacii. Judecatorii C.P.J.I. au demisionat cu totii in 31 ianuarie 1946, iar alegerile pentru primii membri ai C.I.J. au avut loc pe 5 februarie 1946, in timpul primei sesiuni a Adunarii Generale a Natiunilor Unite. In aprilie 1946, C.P.J.I. a fost oficial dizolvata si C.I.J. s-a intrunit pentru intaia data, a ales drept Presedinte pe judecatorul Guerrero, ultimul presedinte al C.P.J.I., a numit noii membrii (majoritatea dintre fostii angajati ai C.P.J.I.) si a inaugurat o sedinta publica pe data de 18, aceeasi luna."