Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


NOTIUNEA SI DEFINIREA ACTELOR DE PROCEDURA CIVILA

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



NOTIUNEA SI DEFINIREA ACTELOR DE PROCEDURA CIVILA

• 1. NOTIUNEA DE ACT DE PROCEDURA




Procesul civil, avand ca scop infaptuirea justitiei in litigiile ca izvorasc din raporturile de drept civil material, parcurge in dezvoltarea sa o serie de etape pentru a ajunge in final la aceea sinteza terminala care este hotararea judecatoreasca, iar in unele cazuri la executarea silita a acesteia. Aceasta activitate procesuala se desfasoara printr-o succesiunea de acte, indeplinite de participantii la procesul civil, in termenele si formele prevazute de lege.

Procesul civil este deci de neconceput fara efectuarea actelor de procedura, deoarece acestea, in inlantuirea lor pun in lumina adevaratele raporturi juridice dintre partile litigante. Am putea afirma asadar, ca, dupa cum in dreptul civil actele si faptele juridice civile sunt substanta insasi a vietii juridice, tot astfel actele de procedura constituie cadrul esential al procesului civil.

In stiinta dreptului civil, notiunea de „act” are acceptiuni diferite; in primul rand are intelesul de operatie juridica („negotium juris”), de exemplu casatoria, donatia, infierea etc; ia in al doilea rand, notiunea de „act” desemneaza mijlocul de constatare, de dovada a unei operatii juridice.

Fata de dreptul civil, in procedura civila prin „act” se desemneaza, de obicei, actul de procedura, cum ar fi cererea de chemare in judecata, intampinarea, cererea reconventionala, citatie etc.

Codul nostru de procedura civila utilizeaza termenul de „act de procedura”, dar nu il defineste. Legiuitorul foloseste acest termen (de exemplu in art.94, art.96, art.104, art.105-108), in intelesul de inscris menit a constata indeplinirea unor forme de procedura cu toate ca in cuprinsul altor texte (art.112, art.138, art.175, art.583), utilizeaza si termenul de „inscrisuri”.

Se pare ca acestei din urma expresii, legiuitorul ii atribuie mai degraba sensul de „document”, adica de inscrisuri care de regula nu se efectueaza in fata instantei.

Confruntata cu aceasta inadvertenta, nici in literatura juridica, termenul de „act de procedura”, nu acopera intotdeauna acelasi inteles. El este intrebuintat uneori in sensul de inscris constatator, alteori in sensul operatiei juridice, si in mod frecvent se confunda cu operatia insasi (negotium) cu inscrisul material. De exemplu, se obisnuieste a se numi act de procedura atat ascultarea propriu-zisa a martorului, cat si procesul verbal in care se consemneaza depozitia. Pe de alta parte, unii autori apreciaza ca in baza cutumei (obiceiul pamantului), cand se vorbeste de acte de procedura „stricto sensu”, se face referire la actele care sunt facute la cererea partilor.

Consideram ca o intelegere deplina a notiunii de act de procedura nu poate face abstractie de o alta notiune, si anume de notiunea care desemneaza ceea ce numim „forma de procedura”.

Aceasta precizare apare necesara cu atat mai mult cu cat, desi numeroase texte ale codului de procedura civila, utilizeaza aceasta notiune, literatura juridica nu a insistat suficient, dupa parerea noastra asupra acestei probleme, ocupandu-se mai mult de conditiile de forma a unor acte determinate (cererea de chemare in judecata, intampinarea, cererea reconventionala etc.)

Deoarece, despre conditiile de forma ale actelor de procedura se va vorbi intr-un alt capitol, ne vom margini a spune ca prin forma de procedura, intelegem conditiile prestabilite de lege pentru efectuarea unui anumit act de procedura sau a unei suite de acte care alcatuiesc o institutie juridica, indiferent de continutul concret formulat de parti sau ceilalti participanti in tiparul juridic respectiv.

In literatura juridica de drept procesual penal, se face o demarcatie neta intre notiunile: „act de procedura”, „act procedural” , „act procesual”. Prin „act procesual” se intelege instrumentul juridic prin care sunt exercitate drepturile, prerogativele si facultatile organelor juridice si a subiectilor procesuali, in timp ce prin „actul procedural” este desemnat mijlocul juridic, prin care se aduce la indeplinire sarcina ce decurge din actele procesuale si din masurile procesuale intervenite in cursul procesului penal; actele procedurale, implica deci existenta prealibila a actelor procesuale sau a masurilor procesuale, caracterizandu-se astfel ca acte derivate din acestea. De exemplu, constituie acte procesuale: dispunerea inceperii urmaririi penale etc., iar ca acte procedurale: intocmirea unei ordonante, emiterea unei citatii, redactarea rechizitoriului etc.



Dupa opinia unor autori de drept procesual penal, prin act procedural se intelege mijlocul prevazut de legea procesuala prin care se exercita un drept sau se indeplineste o dispozitie in cadrul procesului penal; actul procedural, se arata in aceasta opinie, este „un document, un inscris constatator in care se concretizeaza actul procesual”(citatie, procesele verbale, declaratiile martorilor).

Daca actele procesuale constituie latura mobila dinamica a procesului, actele procedurale reprezinta, dimpotriva, latura instrumental-statica, pur formala, conservatoare a procesului penal, in timp ce actul procesual constituie o conditie de valabilitate, de recunoastere (procesuala) a actului procesual.

Cu toate ca din punct de vedere metodologic, aceasta distinctie, dintre actele procesuale si actele procedurale apare ca fiind justificata, ea nu corespunde unei nevoi practice, iar in ceea ce priveste procesul civil ar complica in mod inutil aceasta institutie, al carui deziderat este de fapt simplificarea ei, pe cat este posibil.

• 2. DEFINIDEA ACTELOR DE PROCEDURA

In literatura de drept procesual civil, actul de procedura a fost definit ca orice act facut in cursul si in cadrul procesului civil, de instanta de judecata, de organele auxiliare ale acesteia, precum si de ceilalti participanti la proces, in legatura cu activitatea lor procesuala.

In termeni absoluti identici s-a definit actul de procedura civila si instanta noastra suprema, in una din deciziile sale, subliniind totodata ca in intelesul legii, au caracter de acte de procedura, orice cereri formulate de parti in legatura cu activitatea lor procesuala, inclusiv acelea prin care o parte cere amanarea procesului pentru lipsa de aparare.

Astfel, definind actul de procedura „ca fiind orice act facut in cursul si in cadrul procesului civil, nu se reuseste sa se puna in evidenta natura specifica in pozitia actelor de procedura in desfasurarea procesului civil, ca o manifestare de vointa cu efecte juridice care determina in mod direct continutul procesului. De exemplu, hotararea judecatoreasca prin care se pronunta un divort, constituie o manifestare de vointa a organului jurisdictional prin care se stabilesc anumite drepturi subiective si obligatii, pe care sotii le au in temeiul Codului familiei, cum sunt dreptul de intretinere, obligatia de a contribui in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casniciei etc.

In concluzie, nu se subliniaza ca un element esential a actului de procedura, forma care urmeaza a fi indeplinita, fondul fiind intim legat de forma, neindoielnic, asa cum am aratat ca notiunea de act, o cuprinde.

In raport cu aceste succinte observatii, concluzionam prin a defini actul de procedura civila ca fiind acea manifestare de vointa si operatie juridica concretizata in forma prevazuta de lege, facuta in cursul ori in cadrul procesului civil, de catre instanta de judecata sau ceilalti participanti la proces.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 904
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site