LEGISACTIUNILE DE JUDECATA - PROCEDURA CIVILA ROMANA

LEGISACTIUNILE DE JUDECATA - PROCEDURA CIVILA ROMANA

1. SACRAMENTUM

Sacramentum este actiunea legii prin care se judecau procesele cu privire la proprietate si la creantele avand ca obiect anumite sume de bani sau anumite lucruri. Atunci cand avea ca obiect dreptul de proprietate, legisactiunea imbraca forma sacramentum in rem, iar cand era folosita in scopul valorificarii unei creante, imbraca forma lui sacramentum in personam.

● Sacramentum in rem - presupunea utilizarea unor forme solemne, transmise prin Institutele lui Gaius. Gaius are in vedere un litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra unui sclav. In acest caz partile se prezentau impreuna cu obiectul litigios (sclavul) in fata magistratului. Partea care avea initiativa procesului pronunta formula solemna corespunzatoare cazului " afirm ca acest sclav este al meu in baza dreptului quiritilor, conform cu conditia sa juridica : dupa cum am spus, iata, am pus nuiaua pe tine". Declaratia solemna era insotita de anumite gesturi rituale. Adversarul facea aceeasi declaratie, insotita de aceleasi gesturi. Urma un simulacru de incaierare a partilor, care simboliza situatia din epoca prestatala cand pretentiile erau valorificate prin mijloace proprii. Fata de aceasta atitudine a partilor, magistratul intervenea prin cuvintele : "lasati amandoi sclavul". Interventia magistratului simboliza noua situatie in care statul a luat asupra sa distribuirea justitiei. In continuare, partea care a avut initiativa procesului se adresa adversarului cu formula " iti cer sa spui in ce scop ai revendicat". Fata de aceasta intrebare adversarul raspundea " mi-am exercitat dreptul meu cand am pus nuiaua".

Dupa indeplinirea acestor forme, avea loc provocarea la un sacramentum (pariu). Cel care revendicase primul il provoca pe adversar la un sacramentum de 50 sau 500 de asi, dupa cum valoarea obiectului litigios era mai mica sau mai mare de 1000 de asi. Partea adversa pronunta o formula similara. La origine, suma de bani era efectiv depusa, pentru ca mai tarziu sa fie promisa.

In finalul primei faze a procesului, magistratul proceda la atribuirea provizorie a lucrului revendicat. Obiectul litigios era atribuit acelei parti care promitea cu garanti numiti praedes litis et vindiciarum ca, in cazul pierderii procesului, va atribui lucrul partii adverse.

In faza a doua a procesului, judecatorul pronunta sentinta, dar nu in mod direct, in sensul ca se marginea sa arate care dintre cele doua sume de bani a fost depusa sau promisa in mod just. Drept urmare, cel ce castiga procesul intra in stapanirea lucrului si redobandea suma de bani, pe cand adversarul pierdea suma de bani depusa cu titlu de sacramentum.

Este de remarcat faptul ca an cazul lui sacramentum in rem nu utilizam termenii de reclamant si parat, deoarece ambele parti revendicau lucrul.

● Sacramentum in personam - este legisactiunea utilizata in scopul valorificarii drepturilor de creanta asupra unor sume de bani sau asupra unor lucruri.

Desi formele acestui tip de proces nu sant cunoscute in amanunt, presupunea ca in fata magistratului avea loc o dezbatere contradictorie, dupa care procesul trecea in faza a doua. Sentinta era pronuntata in mod indirect.

2. INDICIS ARBITRIVE POSTULATIO

Iudicis arbitrive postulatio imbraca forma unei dezbateri contradictorii in fata magistratului, urmata de cererea de a se numi un judecator sau arbitru.

Aceasta procedura de judecata era folosita in scopul valorificarii creantelor izvorate din sponsio (contract solemn), in scopul iesirii din indiviziune, precum si in scopul valorificarii drepturilor, al caror obiect trebuia sa fie evaluat de catre judecator printr-o litis aestimatio. Iudicis arbitrive postulatio este o legisactiune mai evoluata, deoarece nu se porneste de la pretextul unui pariu, iar partea care pierde procesul nu este sanctionata cu pierderea unei sume de bani. Pe de alta parte, iudicis arbitrive postulatio avea o sfera mai larga de aplicare decat sacramentum in rem.

3. CONDICTION

Condictio este o simplificare a lui sacramentum in personam si se aplica in doua cazuri: in materie de certa pecunia (o suma de bani determinata) si in materie de alia certa res ( un alt lucru determinat).